Epistola lui Pavel către Romani

Rom 1


Salutări
1 Pavel, rob al lui Cristos Isus, chemat să fie apostol, pus deoparte pentru Evanghelia1 lui Dumnezeu, 2 pe care Dumnezeu o promisese mai dinainte prin profeţii Săi în Sfintele Scripturi 3 şi care se referă la Fiul Său – născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul, 4 iar în ce priveşte Duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu2, prin învierea dintre cei morţi – adică la Isus Cristos, Domnul nostru, 5 prin Care am primit harul şi apostolatul, ca să aducem, de dragul Numelui Său, la ascultarea credinţei pe oamenii din toate neamurile, 6 între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Cristos. 7 Deci, tuturor celor care sunt preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fie sfinţi: har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

Dorinţa lui Pavel de a vizita Roma
8 Mai întâi, Îi mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Cristos, pentru voi toţi, întrucât credinţa voastră este vestită în întreaga lume. 9 Căci Dumnezeu, Căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că îmi aduc aminte neîncetat de voi, 10 cerând întotdeauna în rugăciunile mele ca, cel puţin acum, prin voia lui Dumnezeu, să reuşesc să vin la voi. 11 Căci tânjesc să vă văd, ca să vă fac parte de vreun dar duhovnicesc spre întărirea voastră, 12 pentru ca atât voi, cât şi eu, să fim încurajaţi în acelaşi timp – voi prin credinţa mea, iar eu prin a voastră. 13 Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că de multe ori mi-am propus să vin la voi, ca să am şi printre voi vreun rod, tot aşa cum am şi printre celelalte neamuri, dar până acum am fost împiedicat. 14 Eu sunt dator atât grecilor, cât şi barbarilor3, atât celor înţelepţi, cât şi celor neştiutori, 15 astfel că, în ce mă priveşte pe mine, sunt dornic să vă vestesc Evanghelia şi vouă, celor din Roma.

Puterea Evangheliei
16 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelie, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede – întâi a iudeului, apoi a grecului –, 17 deoarece în ea este descoperită o dreptate oferită de Dumnezeu, carevine din credinţă şi care duce la credinţă4, aşa cum este scris: „Cel drept va trăi prin credinţă.“5

Mânia lui Dumnezeu împotriva nedreptăţii
18 Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei lipse de evlavie şi împotriva oricărei nedreptăţi a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nedreptate. 19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci Dumnezeu le-a arătat. 20 De la crearea lumii, însuşirile Lui invizibile – puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui – au fost percepute clar, fiind înţelese din ceea ce a fost creat, pentru ca ei să fie fără scuză, 21 pentru că, deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu L-au slăvit ca Dumnezeu şi nici nu I-au mulţumit, şi astfel gândirea lor a devenit fără folos, iar mintea lor nesăbuită s-a întunecat. 22 Pretinzând că sunt înţelepţi, au înnebunit 23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o imagine făcută după asemănarea omului muritor, a păsărilor, a patrupedelor şi a animalelor mici6. 24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, ca săurmeze poftele inimilor lor, dezonorându-şi astfel trupurile între ei. 25 Ei au schimbat adevărul lui Dumnezeu într-o minciună şi s-au închinat şi au slujit creaţiei în locul Creatorului, Care este binecuvântat în veci, amin! 26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat pradă viciilor ruşinoase, căci femeile lor au schimbat relaţiile intime naturale cu unele care sunt contrare naturii; 27 tot astfel şi bărbaţii, au părăsit relaţiile intime naturale cu femeile şi s-au aprins de poftă unii pentru alţii, săvârşind lucruri scârboase unii cu alţii şi primind astfel în ei înşişi răsplata pe care o meritau pentru rătăcirea lor. 28 Pentru că n-au socotit că merită să-L aibă pe Dumnezeu în cunoaşterea lor, Dumnezeu i-a lăsat pradă minţii lor corupte, ca să facă lucruri pe care n-ar trebui să le facă. 29 Sunt plini de orice fel de nedreptate, de nelegiuire, de lăcomie, de răutate; sunt plini de invidie, ucidere, ceartă, înşelătorie, sunt duşmănoşi, şoptitori, 30 bârfitori, Îl urăsc pe Dumnezeu, sunt obraznici, aroganţi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, 31 necugetaţi, nu-şi ţin promisiunile, sunt fără afecţiune, nemiloşi. 32 Şi, deşi cunosc hotărârea lui Dumnezeu, potrivit căreia cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu numai că le fac, ci îi şi încuviinţează pe cei ce le înfăptuiesc.

11:1 Sau: Vestea Bună; peste tot în carte
21:4 Sau: în ce priveşte Duhul sfinţeniei, desemnat Fiul-lui-Dumnezeu-cu-putere (de remarcat că Isus, prin înviere, nu a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu, ci Fiul-lui-Dumnezeu-cu-putere; El era Fiul lui Dumnezeu şi înainte de înviere)
31:14 Termenul de barbar avea în lumea antică sensul general de „străin de rasa greacă“, între grec şi barbar existând o opoziţie etnică şi culturală, „barbar“ având adesea un sens peiorativ
41:17 Vezi Hab. 2:4
51:23 Sau: animalelor care mişună; sau: animalelor care se târăsc; termenul ebraic tradus în greacă face referire la toate celelalte animale mai mărunte, distincte de vite şi de animalele sălbatice mari; de asemenea, termenul poate include şi insectele (vezi Gen. 1:24 şi nota)

Rom 2


Dreptatea judecăţii lui Dumnezeu
1 De aceea, tu, omule, care-i judeci pe alţii, n-ai nici o scuză, căci prin faptul că-l judeci pe altul te condamni pe tine însuţi, pentru că tu, care-l judeci, înfăptuieşti aceleaşi lucruri! 2 Ştim că judecata lui Dumnezeu faţă de cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri este bazată pe adevăr. 3 Şi crezi tu, omule, care-i judeci pe cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri, dar pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4 Sau dispreţuieşti bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări şi nu-ţi dai seama că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? 5 Dar, din cauza încăpăţânării tale şi a inimii tale care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, 6 Care „va răsplăti fiecăruia după faptele lui“1: 7 celor ce, prin perseverenţa în fapte bune, urmăresc glorie, onoare şi nemurire, le va da viaţă veşnică; 8 dar celor ce, din ambiţie egoistă, resping adevărul şi ascultă de nedreptate, le va da urgie şi mânie. 9 Va fi necaz şi strâmtorare peste orice suflet omenesc care săvârşeşte răul, – întâi peste iudeu şi apoi peste grec –, 10 dar va fi glorie, onoare şi pace peste oricine înfăptuieşte binele, – întâi peste iudeu şi apoi peste grec –, 11 căci înaintea lui Dumnezeu nu este părtinire. 12 Cei ce au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege, iar cei ce au păcătuit sub Lege vor fi judecaţi pe baza Legii. 13 Căci nu cei ce aud Legea sunt socotiţi drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce înfăptuiesc Legea sunt cei ce vor fi îndreptăţiţi. 14 Când neamurile2 – care nu au Legea – fac în mod natural lucrurile Legii, prin aceasta, ele, care nu au Legea, îşi sunt singure lege. 15 Ele arată astfel că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor. De asemenea, şi conştiinţa lor arată că acest lucru este adevărat, întrucât gândurile lor fie se acuză, fie se scuză între ele. 16 Acest lucru se va vedea în ziua în care, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu, prin Isus Cristos, va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor.

Iudeul şi Legea
17 Dar dacă tu, care te numeşti iudeu şi îţi pui încrederea în Lege, care te lauzi cu Dumnezeu, 18 cunoşti voia Lui şi îţi dai seama de ceea ce este bine pentru că eşti instruit în Lege, 19 care eşti convins că eşti călăuză pentru orbi, lumină pentru cei din întuneric, 20 sfătuitor al celor fără minte, învăţător al celor neştiutori3, pentru că tu ai în Lege trăsăturile esenţiale ale cunoştinţei şi adevărului, 21 tu deci care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care predici să nu furi, furi? 22 Tu, care interzici adulterul, comiţi adulter? Ţie, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele? 23 Tu, care te lauzi cu Legea, Îl dezonorezi pe Dumnezeu prin neascultarea de Lege? 24 Căci, aşa cum este scris: „Numele lui Dumnezeu este blasfemiat printre neamuri din cauza voastră.“4 25 Dacă asculţi de Lege, circumcizia ta este de folos, dar, dacă nu asculţi de Lege, circumcizia ta a devenit necircumcizie.5 26 Deci, dacă cel necircumcis păzeşte cerinţele Legii, nu va fi considerată oare necircumcizia lui drept circumcizie? 27 Aşadar, cel care, fizic, este necircumcis, însă ascultă de Lege, te va condamna pe tine, care ai codul scris şi circumcizia, dar nu asculţi de Lege. 28 Iudeu nu este cel care este iudeu în exterior şi circumcizie adevărată nu este cea evidentă în carne, 29 ci, mai degrabă, iudeu este cel care este iudeu înlăuntru, iar circumcizie este cea a inimii, prin Duhul, nu prin codul scris6. Un astfel de om îşi primeşte lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.

12:6 Pavel citează din LXX, Ps. 62:12; Prov. 24:12
22:14 Faptul că termenul grecesc nu este articulat pare a arăta că Pavel evită să generalizeze; adică nu toate neamurile, care nu au Legea, fac în mod natural lucrurile Legii; el îi are aici în vedere pe cei dintre neamuri care, deşi nu au Legea, fac în mod natural lucrurile Legii
32:20 Lit.: al celor ce sunt copii; sau: imaturi
42:24 Vezi Is. 52:5
52:25 În tradiţia iudaică exista părerea că Avraam stă la poarta Gheenei pentru a se asigura că nici o persoană care este circumcisă nu va fi dată pierzării; exista o distincţie foarte clară în mintea iudeului între cel circumcis şi cel necircumcis, de aici între cel salvat şi cel care nu este salvat, accentul fiind pus pe suficienţa ritualului exterior
62:29 Lit.: în duh (Duh), nu în literă; vezi şi Deut. 30:6

Rom 3


Credincioşia lui Dumnezeu
1 Care este atunci avantajul iudeului sau care este avantajul circumciziei? 2 Acesta e mare în toate privinţele! Mai întâi, pentru că lor li s-au încredinţat rostirile lui Dumnezeu. 3 Şi ce dacă unii n-au fost credincioşi? Va anula oare necredincioşia lor credincioşia lui Dumnezeu? 4 Nicidecum! Dumnezeu să fie găsit adevărat şi fiecare om să fie găsit mincinos, după cum este scris: „Aşa încât Tu să poţi fi găsit drept în cuvintele tale şi să fii biruitor când vei fi judecat.“1 5 Dar dacă nedreptatea noastră pune în lumină dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu când aduce urgia? Vorbesc în felul oamenilor. 6 Nicidecum! Atunci cum va judeca Dumnezeu lumea? 7 Iar dacă adevărul lui Dumnezeu abundă spre slava Lui, din cauza minciunii mele, atunci de ce sunt condamnat ca păcătos? 8 Şi de ce să nu zicem, aşa cum ne defăimează unii, zicând că spunem noi: „Să facem răul, ca să vină binele!“? Condamnarea lor este dreaptă!

Nici un om nu este drept
9 Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni2decâtei? Nicidecum; căci i-am acuzat mai înainte pe toţi – atât pe iudei, cât şi pe greci – că sunt sub păcat, 10 după cum este scris: „Nu există nici un om drept, nici unul măcar! 11 Nu există nici unul care să aibă pricepere! Nu există nici unul care să-L caute pe Dumnezeu! 12 Toţi s-au rătăcit, cu toţii au devenit buni de nimic! Nu mai există nici unul care să facă binele, nici unul măcar!3 13 Gâtlejul le este un mormânt deschis; cu limbile lor ei înşală,4 sub buzele lor este venin de viperă,5 14 gura le este plină de blestem şi amărăciune,6 15 picioarele lor se grăbesc să verse sânge, 16 iar pe căile lor se află prăpădul şi nenorocirea. 17 Ei nu cunosc calea păcii.7 18 Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor!“8 19 Ştim că tot ce spune Legea, le spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă şi întreaga lume să fie găsită răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu. 20 Căci „nici o fiinţă nu va fi îndreptăţită înaintea Lui“9 prin faptele prescrise de Lege, deoarece prin Lege vine cunoaşterea păcatului.

Dreptatea lui Dumnezeu prin credinţă
21 Dar acum, independent de Lege, a fost arătată o dreptate oferită de Dumnezeu, despre care depun mărturie Legea şi Profeţii10, 22 şi anume dreptatea oferită de Dumnezeu prin credinţa în Isus Cristos, pentru toţi cei ce cred. Nu este nici o deosebire. 23 Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. 24 Ei sunt îndreptăţiţi fără plată, prin harul Lui, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus, 25 pe Care Dumnezeu L-a rânduit să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire11, ca dovadă a dreptăţii Sale, căci trecuse cu vederea păcatele săvârşite în trecut, 26 în vremea îngăduinţei lui Dumnezeu, pentru ca, în vremea de acum, să-Şi dovedească dreptatea, în aşa fel încât El să fie drept şi să-l îndreptăţească totodată pe cel ce are credinţă în Isus. 27 Şi atunci, unde este lauda? Este exclusă! Prin ce lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. 28 Căci noi credem că un om este îndreptăţit prin credinţă, fără faptele prescrise de Lege. 29 Sau Dumnezeu este doar al iudeilor? Nu este şi al neamurilor? Da, este şi al neamurilor, 30 întrucât Dumnezeu este Unul, şi El este Cel Care-i va îndreptăţi, prin credinţă, pe cei circumcişi şi, tot prin credinţă, şi pe cei necircumcişi. 31 Atunci anulăm noi oare Legea prin credinţă? Nicidecum, ci, mai degrabă, noi întărim Legea.

13:4 Pavel citează din LXX, Ps. 51:4
23:9 Sau: Suntem noi mai prejos; expresia în limba greacă ne permite să traducem atât cu referire la iudei, cu sens pozitiv (mai buni), cât şi cu referire la neamuri, cu sens negativ (mai prejos)
33:12 Pavel citează din LXX, Ps. 14:1-3; 53:1-3; Ecl. 7:20
43:13 Vezi Ps. 140:3
53:14 Vezi Ps. 10:7
63:17 Vezi Is. 59:7-8
73:18 Vezi Ps. 36:1
83:20Vezi Ps. 143:2; Pavel foloseşte un ebraism, carne, în loc de fiinţă, cum apare în TM şi LXX, Ps. 143:2
93:21 Adică Vechiul Testament, care era împărţit în trei secţiuni: Legea (Moise), Profeţii şi Scrierile; vezi texte ca Gen. 15:6; Ps. 32:1-2; Hab. 2:4
103:25 Sau: un loc de ispăşire; termenul trimite la Capacul Ispăşirii (vezi Ex. 25:17-22) ; în Evr. 9:5, acelaşi termen grecesc este tradus cu Locul (Capacul) Ispăşirii

Rom 4


Îndreptăţirea prin credinţă – exemplul lui Avraam
1 Şi atunci, ce vom spune că a câştigat strămoşul nostru Avraam? 2 Pentru că, dacă Avraam a fost îndreptăţit prin fapte, atunci are motive de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu! 3 Căci ce spune Scriptura? „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi acest lucru i s-a socotit dreptate.“1 4 Plata unui om care lucrează nu este considerată ca un dar, ci ca un lucru care îi este datorat, 5 însă celui care nu lucrează, ci se încrede în Cel Care-l îndreptăţeşte pe cel neevlavios, credinţa îi este socotită dreptate. 6 Tot aşa spune şi David când vorbeşte despre fericirea omului pe care Dumnezeu îl socoteşte drept fără fapte: 7 „Ferice de cei ale căror nelegiuiri sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite! 8 Ferice de omul căruia Domnul nu-i ţine în seamă vina!“2 9 Aşadar, această fericire este doar pentru cei circumcişi sau şi pentru cei necircumcişi? Căci zicem: „Lui Avraam credinţa i-a fost socotită dreptate.“ 10 Dar în ce împrejurări i-a fost socotită: când era circumcis sau când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis. 11 Apoi a primit semnul circumciziei ca un sigiliu al dreptăţii pe care o primise prin credinţă, pe când era necircumcis, astfel încât el să poată fi atât tatăl tuturor celor ce cred fără să fie circumcişi, pentru ca să li se socotească şi lor dreptatea aceasta, 12 cât şi tatăl celor circumcişi care nu doar că sunt circumcişi, dar urmează şi exemplul credinţei pe care a avut-o strămoşul nostru Avraam înainte de a fi circumcis. 13 Avraam sau sămânţa lui au primit promisiunea că vor moşteni lumea nu prin Lege, ci prin dreptatea care vine prin credinţă. 14 Căci dacă moştenitori ar fi cei ce sunt sub Lege, atunci credinţa n-ar mai însemna nimic, iar promisiunea ar fi fără valoare, 15 întrucât Legea aduce mânia. Unde nu există Lege, nu există nici neascultare de Lege. 16 De aceea este prin credinţă: ca să poată fi prin har, aşa încât promisiunea să fie valabilă pentru toţi urmaşii, nu doar pentru cei ce sunt sub Lege, ci şi pentru cei ce împărtăşesc credinţa lui Avraam, care este tatăl nostru, al tuturor, 17 aşa cum este scris: „Te-am făcut tatăl multor neamuri.“3El este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în Care a crezut, Care învie morţii şi Care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi. 18 Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut că va deveni tatăl multor neamuri, potrivit cu ceea ce i-a fost spus: „Atât de numeroşi vor fi urmaşii tăi!“4 19 El n-a slăbit în credinţă când s-a gândit că trupul lui era aproape de moarte – avea aproape o sută de ani – şi că pântecele Sarei era mort, 20 şi nici n-a pus la îndoială promisiunea lui Dumnezeu, ci a fost întărit prin credinţă, slăvindu-L pe Dumnezeu 21 şi fiind sigur că Dumnezeu poate să facă ceea ce a promis. 22 De aceea credinţa i-a fost socotită dreptate. 23 Acum, „i-a fost socotită“ n-a fost scris doar pentru el, 24 ci şi pentru noi, cărora urmează să ne fie socotită, nouă, care credem în Cel Ce L-a înviat dintre cei morţi pe Isus, Domnul nostru, 25 Care a fost dat pentru păcatele noastre şi Care a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră.

14:3 Vezi Gen. 15:6; şi în vs. 10, 22
24:8 Vezi Ps. 32:1-2
34:17 Vezi Gen. 17:5
44:18 Vezi Gen. 15:5

Rom 5


Rezultatul îndreptăţirii
1 De aceea, fiindcă am fost îndreptăţiţi prin credinţă, avem pace1 cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, 2 prin Care am intrat, prin credinţă, în acest har, în care stăm; şi ne lăudăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. 3 Dar nu numai atât, ci ne lăudăm şi în necazuri, ştiind că necazul produce răbdare, 4 răbdarea produce caracter matur, caracterul matur produce nădejde, 5 iar nădejdea aceasta nu ne dezamăgeşte, întrucât dragostea lui Dumnezeu ne-a fost turnată în inimi prin Duhul Sfânt Care ne-a fost dat, 6 pentru că, în timp ce noi eram neputincioşi, Cristos a murit, la timpul potrivit, pentru cei neevlavioşi. 7 Foarte rar va muri cineva pentru un om drept, deşi pentru un om bun2 poate că cineva ar îndrăzni să moară. 8 Însă Dumnezeu Şi-a dovedit dragostea faţă de noi prin faptul că, în timp ce noi eram păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. 9 Deci, cu atât mai mult acum, când am fost îndreptăţiţi prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. 10 Căci dacă, în timp ce eram duşmani, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult acum, fiind împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. 11 Şi nu doar atât, dar ne şi lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin Care am primit împăcarea.

Moartea prin Adam, viaţa prin Cristos
12 De aceea, aşa cum păcatul a intrat în lume printr-un singur om, iar prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, prin aceasta toţi au păcătuit. 13 Aşadar3, înainte ca Legea să fi fost dată, era păcat în lume, însă unde nu este Lege nu se ţine nici o socoteală a păcatelor. 14 Totuşi, moartea a domnit din timpul lui Adam până în timpul lui Moise, chiar şi peste cei care n-au păcătuit printr-o călcare a poruncii, cum a făcut Adam, care este un arhetip al Celui Ce urma să vină. 15 Însă cu darul nu este ca şi cu greşeala. Căci dacă prin greşeala unui singur om au murit mulţi, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul făcut în harul unui Singur Om, Isus Cristos, s-au dat din belşug pentru mulţi. 16 Iar darul nu este asemenea rezultatului păcatului unui singur om: în timp ce judecata unei singure greşeli a adus condamnarea, darul, care a urmat după multe păcate, a adus achitarea. 17 Căci dacă prin greşeala unui singur om moartea a domnit prin acel unul, cu atât mai mult vor domni în viaţă cei ce primesc belşugul harului şi darul dreptăţii prin Acel Unul, Isus Cristos. 18 Deci, aşa cum greşeala unui singur om a adus condamnare pentru toţi oamenii, tot astfel, un act drept îi achită pe toţi oamenii şi le dă viaţă. 19 Căci aşa cum, prin neascultarea unui singur om, mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot astfel, prin ascultarea Unuia Singur, mulţi vor fi făcuţi drepţi. 20 Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar acolo unde s-a înmulţit păcatul, harul a fost mai din belşug, 21 pentru ca, aşa cum păcatul a domnit prin moarte, tot astfel să domnească şi harul lui Dumnezeu prin dreptate, ducând la viaţa veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru.

15:1 Sau: să avem pace; Pavel foloseşte acest termen nu cu un sens subiectiv (o stare a minţii), ci cu un sens obiectiv (o stare de fapt, o stare a relaţiei dintre Dumnezeu şi om)
25:7 Pavel nu foloseşte aceşti termeni, drept şi bun, din perspectivă teologică, ci dintr-o perspectivă umană, arătând că, din această perspectivă, un om bun îi este superior unui om drept
35:13 Lit.: Într-adevăr; sau: În mod sigur

Rom 6


Morţi şi înviaţi împreună cu Cristos
1 Ce vom spune atunci? Să rămânem în păcat ca să se înmulţească harul? 2 Nicidecum! Cum s-ar putea ca noi, care am murit faţă de păcat, să continuăm să trăim în el?! 3 Sau oare nu ştiţi că toţi cei care aţi fost botezaţi în Cristos Isus aţi fost botezaţi în moartea Lui? 4 Noi deci am fost îngropaţi împreună cu El prin botezul în moarte, pentru ca, aşa cum Cristos a fost înviat din morţi prin slava Tatălui, la fel să putem şi noi să umblăm în noutatea vieţii. 5 Căci dacă am devenit uniţi cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi uniţi cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. 6 Noi ştim că omul nostru vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie lăsat fără putere, ca să nu mai fim sclavi ai păcatului, 7 pentru că, atunci când o persoană moare, este eliberată de păcat. 8 Întrucât am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El. 9 Ştim că Cristos, fiind înviat din morţi, nu mai moare, moartea nu mai domneşte asupra Lui. 10 Prin faptul că a murit, a murit faţă de păcat o dată pentru totdeauna, iar viaţa pe care o trăieşte, o trăieşte pentru Dumnezeu. 11 La fel şi voi, consideraţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Cristos Isus! 12 Deci păcatul să nu mai domnească în trupurile voastre muritoare, aşa încât să ascultaţi de poftele lui! 13 Să nu mai daţi mădularele voastre păcatului, ca unelte ale nedreptăţii, ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca unii care aţi fost aduşi de la moarte la viaţă şi daţi-vă mădularele voastre lui Dumnezeu, ca instrumente ale dreptăţii, 14 pentru ca păcatul să nu mai domnească asupra voastră, întrucât voi nu sunteţi sub Lege, ci sub har!

Sclavi ai dreptăţii
15 Şi atunci? Să păcătuim, pentru că nu suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum! 16 Nu ştiţi că atunci când vă daţi pe voi înşivă ca sclavi ca să ascultaţi de cineva, sunteţi sclavii celui de care ascultaţi: fie ai păcatului, care duce la moarte, fie ai ascultării, care duce la dreptate? 17 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, deşi eraţi sclavi ai păcatului, aţi ascultat din inimă de modelul de învăţătură1 căruia i-aţi fost încredinţaţi, 18 aţi fost eliberaţi de păcat şi aţi devenit sclavi ai dreptăţii! 19 Vorbesc în felul oamenilor, din cauza neputinţei firii voastre.2 Aşa cum v-aţi dat mădularele să fie sclave ale necurăţiei şi fărădelegii, în vederea fărădelegii, tot aşa acum, daţi-vă mădularele ca sclave ale dreptăţii, în vederea sfinţirii. 20 Căci atunci când eraţi sclavi ai păcatului eraţi liberi în ce priveşte dreptatea. 21 Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine, pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea! 22 Însă acum, fiind eliberaţi de păcat şi devenind sclavi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică. 23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Cristos, Domnul nostru.

16:17 Posibil să facă referire la un set de învăţături de bază pe care le primeau noii convertiţi
26:19 În ideea că nici o analogie nu este perfectă, însă Pavel se vede obligat să se folosească de acestea

Rom 7


Creştinul – mort faţă de Lege, înnoit prin Duhul
1 Oare nu ştiţi, fraţilor, căci eu le vorbesc unora care cunosc Legea, că Legea domneşte peste un om atâta timp cât trăieşte el? 2 O femeie măritată este legată prin Lege de soţul ei, atâta timp cât acesta trăieşte, însă dacă soţul ei moare, ea este dezlegată de Lege în ce priveşte soţul ei. 3 Deci, dacă ea trăieşte cu un alt bărbat câtă vreme soţul ei este în viaţă, se va numi adulterină, însă dacă soţul ei moare, ea este liberă faţă de Lege şi nu se va numi adulterină dacă se mărită cu un alt bărbat. 4 Prin urmare, fraţii mei, şi voi aţi fost omorâţi în ce priveşte Legea, prin trupul lui Cristos, ca să fiţi ai Altuia, ai Celui Ce a fost înviat din morţi, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. 5 Căci, în timp ce trăiam potrivit firii1, patimile păcatelor stârnite de Lege erau la lucru în mădularele noastre, aducând roade pentru moarte. 6 Dar acum am fost eliberaţi de Lege2, murind faţă de ceea ce ne ţinea captivi, astfel încât să putem sluji în noutatea Duhului, şi nu după vechea literă3.

Legea şi păcatul
7 Ce vom spune atunci? Este Legea păcat? Nicidecum! Totuşi eu n-aş fi cunoscut păcatul decât prin Lege, pentru că n-aş fi ştiut ce înseamnă să pofteşti, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!“4 8 Dar păcatul, prinzând un prilej prin poruncă, a produs în mine tot felul de pofte, pentru că, fără Lege, păcatul era mort. 9 Odinioară, fără Lege, eram viu, însă, când a venit porunca, păcatul a prins viaţă, 10 iar eu am murit, şi porunca, cea care era pentru viaţă, s-a dovedit a fi una care mi-a adus moartea. 11 Căci păcatul, prinzând prilejul prin poruncă, m-a înşelat şi, prin ea, m-a omorât. 12 Prin urmare, Legea, într-adevăr, este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă şi bună. 13 Atunci ceea ce este bun mi-a adus moarte? Nicidecum, ci păcatul a lucrat moartea în mine prin ceea ce este bun, pentru ca el să poată fi arătat ca păcat şi, prin poruncă, să devină păcătos peste măsură. 14 Noi ştim că Legea este duhovnicească, însă eu sunt firesc5, vândut ca sclav păcatului6. 15 Căci nu înţeleg ceea ce fac, întrucât nu fac ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc! 16 Acum, dacă eu fac ceea ce nu vreau, sunt de acord că Legea este bună. 17 Prin urmare, nu mai sunt eu cel care fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine. 18 Eu ştiu că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea, întrucât vreau să fac ceea ce este bine, dar nu pot! 19 Căci nu fac binele pe care-l vreau, ci răul pe care nu vreau să-l fac! 20 Dacă eu fac ceea ce nu vreau, atunci nu eu sunt cel care fac, ci păcatul care locuieşte în mine. 21 Astfel, eu găsesc această lege: când vreau să fac binele, răul este prezent, 22 pentru că fiinţa mea lăuntrică se bucură în Legea lui Dumnezeu, 23 dar în mădularele mele văd o altă lege, care este împotriva legii din mintea mea, făcându-mă prizonier al legii păcatului, care este în mădularele mele. 24 Ce om nenorocit sunt! Cine mă va elibera din acest trup de moarte?! 25 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul nostru! Astfel, cu mintea mea sunt sclav al Legii lui Dumnezeu, dar cu firea mea sunt sclav al legii păcatului.

17:5 Lit.: cărnii; şi în vs. 18, 25
27:6 Legea scrisă a VT
37:7 Vezi Ex. 20:17; Deut. 5:21
47:14 Lit.: vândut sub păcat

Rom 8


Viaţa primită prin Duhul
1 Aşadar, acum nu mai este nici o condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus (care nu trăiesc potrivit cu firea1, ci potrivit cu Duhul)2. 2 Căci legea Duhului vieţii în Cristos Isus te-a3 eliberat de legea păcatului şi a morţii. 3 Fiindcă ceea ce era cu neputinţă pentru Lege, întrucât era slăbită de fire4, Dumnezeu aînfăptuit trimiţând, din pricina păcatului, pe propriul Său Fiu, în forma firii păcătoase, şi condamnând păcatul în fire, 4 pentru ca cerinţa dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, care nu trăim potrivit cu firea, ci potrivit cu Duhul. 5 Cei ce trăiesc potrivit cu firea se gândesc la lucrurile firii, însă cei ce trăiesc potrivit cu Duhul se gândesc la lucrurile Duhului. 6 Căci preocuparea pentru fire este moarte, însă preocuparea pentru lucrurile Duhului este viaţă şi pace. 7 Şi aceasta, deoarece preocuparea pentru fire este duşmănie faţă de Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate s-o facă. 8 Deci cei ce sunt în fire nu-I pot fi plăcuţi lui Dumnezeu. 9 Voi însă nu mai sunteţi în fire, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, atunci nu este al Lui. 10 Dacă însă Cristos este în voi, trupul vostru este mort, din cauza păcatului, dar Duhul este viaţă5, din cauza dreptăţii. 11 Şi dacă Duhul Celui Ce L-a înviat pe Isus din morţi locuieşte în voi, atunci Cel Ce L-a înviat pe Cristos din morţi le va da viaţă şi trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Lui Care locuieşte în voi. 12 Deci, fraţilor, noi nu suntem datori faţă de fire, ca să trăim potrivit ei! 13 Pentru că, dacă trăiţi potrivit firii, veţi muri, dar dacă, prin Duhul, daţi morţii faptele trupului, veţi trăi! 14 Căci toţi care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Voi n-aţi primit un duh de robie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii6 prin care strigăm: „Abba!“7, adică „Tată!“ 16 Duhul Însuşi depune mărturie, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17 Dacă suntem copii, suntem şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu, moştenitori împreună cu Cristos, dacă suferim împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.

Slava care ne aşteaptă
18 Eu consider că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care urmează să ne fie descoperită. 19 Creaţia aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu, 20 întrucât creaţia a fost supusă deşertăciunii, – nu pentru că a vrut ea, ci datorită Celui Ce a supus-o –, în nădejdea 21 că şi creaţia însăşi va fi eliberată din robia degradării şi adusă în libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu. 22 Noi ştim că, până acum, întreaga creaţie geme şi suferă durerile naşterii. 23 Şi nu doar creaţia, ci şi noi înşine, care avem primul rod8, adică Duhul9, gemem în noi înşine, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupurilor noastre, 24 pentru că în această nădejde am fost mântuiţi. Dar când ceea ce este nădăjduit este văzut, atunci nu mai este nevoie de nădejde! Pentru că, cine mai nădăjduieşte în ceva ce este văzut?! 25 Dacă însă nădăjduim în ceea ce nu vedem, atunci aşteptăm cu răbdare. 26 În acelaşi fel, Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, pentru că noi nu ştim cum ar trebui10 să ne rugăm, ci Duhul Însuşi mijloceşte cu suspine nerostite11; 27 însă Cel Care cercetează inimile, cunoaşte care este gândirea Duhului, pentru că Acesta mijloceşte pentru sfinţi potrivit cu voia lui Dumnezeu.

Victorie deplină prin Cel Care ne-a iubit
28 Noi ştim că toate lucrează împreună12 spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemaţi în conformitate cu planul Său. 29 Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte El i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, ca Acesta să fie primul născut dintre mai mulţi fraţi. 30 Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi îndreptăţit; iar pe aceia pe care i-a îndreptăţit, i-a şi glorificat. 31 Ce vom spune deci despre aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?! 32 El, Care nu Şi-a cruţat propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da, împreună cu El, toate lucrurile?! 33 Cine-i va acuza pe cei pe care i-a ales Dumnezeu? Dumnezeu este Cel Care-i îndreptăţeşte; 34 cine este cel care-i va condamna? Cristos Isus, Cel Care a murit şi Care, mai mult decât atât, a fost înviat, este la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi. 35 Cine ne va despărţi de dragostea lui Cristos? Necazul sau greutăţile, sau persecuţia, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau pericolul, sau sabia? 36 Aşa cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua, suntem consideraţi ca nişte oi pentru tăiere.“13 37 Însă, în toate aceste lucruri, noi avem victorie deplină prin Cel Care ne-a iubit. 38 Eu sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici demonii14 , nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile, 39 nici înălţimea, nici adâncimea, nici orice altceva din toată creaţia nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru!

18:1 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin aceste cuvinte
28:2 Unele mss conţin: m-a
38:3 Lit.: carne; şi în vs. 4, 5, 8, 9, 12, 13
48:10 Sau: vă aduce viaţă
58:15 Un termen aramaic care exprimă o relaţie foarte apropiată cu Dumnezeu
68:23 Lit.: primul rod (pârga) al Duhului
78:26 Sau: de nerostit (pe care nu le poţi exprima în cuvinte)
88:28 Unele mss importante şi timpurii conţin: Noi ştim că în toate Dumnezeu lucrează
98:36 Vezi Ps. 44:22
108:38 Lit.: conducătorii, însă în sfera lumii spirituale, probabil în contrast cu îngerii

Rom 9

Alegerea suverană a lui Dumnezeu
1 Spun adevărul în Cristos, nu mint: conştiinţa mea, prin Duhul Sfânt, îmi este martoră 2 că am o mare întristare şi o durere permanentă în inimă, 3 întrucât aş vrea, mai degrabă, ca eu însumi să fiu blestemat şi despărţit de Cristos de dragul fraţilor mei, al rudelor mele după trup 4 şi anume israeliţii! Ale lor sunt înfierea1, slava2, legămintele, darea Legii, închinarea şi promisiunile. 5 Ai lor sunt patriarhii şi din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci3! Amin. 6 Aceasta nu înseamnă că a fost fără efect Cuvântul4 lui Dumnezeu. Pentru că nu toţi din Israel sunt Israel. 7 Şi nu toţi urmaşii lui Avraam sunt copiii săi, ci, aşa cum este scris: „Prin Isaac îşi va primi numele sămânţa5 ta.“6 8 Aceasta înseamnă că nu copiii naturali sunt cei care sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt cei consideraţi ca fii, 9 pentru că promisiunea a fost făcută astfel: „La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.“7 10 Ba mai mult, Rebeca a rămas însărcinată de la un singur om8, strămoşul nostru Isaac. 11 Şi chiar înainte ca ei să se fi născut sau să fi făcut ceva bine sau rău, – pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să poată rămâne: nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă, – 12 i s-a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai mic.“9 13 Aşa cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am urât.“10 14 Deci ce vom spune: este nedrept Dumnezeu? Nicidecum, 15 pentru că lui Moise i-a spus: „Eu mă îndur de cine vreau să mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă.“11 16 Deci nu este ceva care ţine de cel care doreşte sau de cel care se străduieşte, ci ţine de Dumnezeu, Care arată îndurare, 17 pentru că, în Scripturi, Dumnezeu îi spune lui Faraon: „Te-am ridicat ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi astfel Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul.“12 18 Astfel, El are milă de cine doreşte şi împietreşte pe cine doreşte. 19 Mă vei întreba deci: „Atunci, de ce mai acuză?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“ 20 Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare cel modelat îi va spune celui care l-a modelat: „De ce m-ai făcut aşa?“?13 21 Oare nu are olarul dreptul ca, din acelaşi bulgăre de lut, să facă şi un vas pentru întrebuinţări deosebite, dar şi unul pentru folosinţă obişnuită? 22 Şi ce dacă Dumnezeu, dorind să-Şi arate mânia şi să-Şi facă cunoscută puterea, a avut răbdare cu cei care erau vase ale mâniei Sale, pregătite pentru distrugere? 23 Şi ce dacă El a făcut aşa ca să-Şi facă cunoscută bogăţia slavei Sale peste nişte vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă, 24 incluzându-ne pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri? 25 Aşa cum spune în Osea: „Pe cel ce nu era poporul Meu îl voi numi «Popor al Meu», şi pe cea care nu era iubită, o voi numi «Iubită».14 26 Şi în locul unde li s-a spus: «Voi nu sunteţi poporul Meu!», acolo vor fi numiţi «Fii ai Dumnezeului celui Viu».“15 27 Iar Isaia strigă despre Israel: „Chiar dacă numărul israeliţilor ar fi ca nisipul mării, totuşi numai rămăşiţa va fi mântuită, 28 căci Domnul va duce la îndeplinire repede şi pe deplin sentinţa hotărâtă asupra pământului.“16 29 Aşa cum a prezis Isaia: „Dacă Domnul Oştirilor17 nu ne-ar fi lăsat câţiva urmaşi18, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.“19

Necredinţa lui Israel
30 Şi atunci ce vom spune? Neamurile, care n-au urmărit dreptatea, totuşi au primit-o, – şi anume o dreptate care este prin credinţă –, 31 însă Israel, care urmărea dreptatea printr-o Lege, n-a reuşit s-o primească. 32 De ce n-a reuşit? Pentru că ei n-au urmărit acest lucru prin credinţă, ci ca şi cum ar fi fost prin fapte. Ei s-au împiedicat de Piatra de poticnire, 33 aşa cum este scris: „Iată, pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere! Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“20

19:4 Prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său (vezi Ex. 16:7, 10; Lev. 9:6, 23; Num. 16:19)
29:5 Sau: Cristos, Care este Dumnezeu deasupra tuturor, binecuvântat în veci; sau: Cristos, Care este deasupra tuturor. Dumnezeu să fie binecuvântat în veci; sau: Cristos. Dumnezeu, Care este deasupra tuturor, să fie binecuvântat în veci; gramatical, toate variantele sunt posibile
39:6 Este vorba despre promisiunea legământului
49:7 Vezi Gen. 21:12
59:9 Vezi Gen. 18:10, 14
69:10 Sau: printr-o singură împreunare cu, pentru a accentua egalitatea celor doi fii
79:12 Vezi Gen. 25:23
89:13 Adică: Pe Iacov l-am ales, / dar pe Esau l-am respins; vezi Mal. 1:2, 3
99:15 Vezi Ex. 33:19
109:17 Pavel citează din LXX, Ex. 9:16
119:20 Vezi Is. 29:16; 45:9
129:25 Vezi Os. 2:23
139:26 Vezi Os. 1:10
149:28 Vezi Is. 10:22, 23
159:29 Vezi LXX, Is. 1:9
169:33 Vezi Is. 8:14; 28:16

Rom 10


1 Fraţilor, dorinţa inimii mele, rugăciunea mea către Dumnezeu, este ca ei să fie mântuiţi. 2 Căci pot mărturisi despre ei că au râvnă pentru Dumnezeu, însă fără a fi întemeiată pe cunoaştere. 3 Căci, întrucât n-au cunoscut dreptatea pe care o oferă Dumnezeu, au căutat să-şi stabilească o dreptate a lor înşişi şi nu s-au supus astfel dreptăţii pe care o oferă Dumnezeu. 4 Căci Cristos este sfârşitul1 Legii, pentru ca să existe o dreptate pentru oricine crede.

Mântuirea este pentru toţi cei care cred
5 Moise scrie despre dreptatea pe care o dă Legea, astfel: „Omul care împlineşte aceste lucruri va trăi prin ele.“2 6 Însă dreptatea care vine prin credinţă spune aşa: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va înălţa la cer?»“3 –adică pentru a-L coborî pe Cristos – 7 „sau: «Cine va coborî în Adânc4?»“5 –adică pentru a-L ridica pe Cristos dintre cei morţi! 8 Şi atunci, ce spune ea? „Cuvântul este aproape de tine; este în gura ta şi în inima ta.“6 Acesta este cuvântul credinţei, cel pe care-l propovăduim. 9 Dacă deci Îl mărturiseşti cu gura ta pe Isus ca Domn7 şi crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. 10 Căci prin credinţa din inimă se primeşte dreptatea şi prin mărturisirea cu gura se primeşte mântuirea; 11 întrucât Scriptura spune: „Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“8 12 Nu este nici o deosebire între iudeu şi grec, deoarece Acelaşi Domn este Domnul tuturor şi dă cu generozitate tuturor celor ce-L cheamă, 13 fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“9 14 Aşadar, cum Îl vor chema pe Cel în Care n-au crezut? Şi cum vor crede în Cel despre Care n-au auzit? Şi cum vor auzi, fără ca cineva să le predice? 15 Şi cum să predice, dacă nu sunt trimişi? Aşa cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce aduc veşti bune!“10 16 Însă nu toţi au acceptat veştile bune11, pentru că Isaia spune: „Doamne, cine a crezut mesajul nostru?“12 17 Astfel, credinţa vine prin auzire, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos. 18 Însă eu întreb: n-au auzit ei? Ba da! Căci: „Mesajul lor a străbătut întreg pământul şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.“13 19 Însă eu întreb: oare n-a înţeles Israel? Mai întâi, Moise spune: „Eu vă voi provoca la gelozie prin ceea ce nu este un neam; vă voi mânia printr-un neam fără pricepere.“14 20 Isaia este atât de îndrăzneţ, încât spune: „Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.“15 21 Însă, despre Israel, spune: „Toată ziua Mi-am întins mâinile către un popor neascultător şi împotrivitor.“16

110:4 Gr.: telos, care se traduce şi cu: scopul, împlinirea
210:5 Vezi Lev. 18:5
310:6 Vezi Deut. 30:12
410:7 Vezi Deut. 30:13
510:8 Vezi Deut. 30:14
610:9 Sau: ca Domnul; vezi v. 13; termenul grecesc pentru Domn (kurios) apare de peste 6000 de ori în LXX, traducându-l pe ebraicul YHWH (Domnul – vezi nota de la Ex. 3:14)
710:11 Vezi Is. 28:16
810:13 Vezi Ioel 2:32
910:15 Vezi Is. 52:7; Naum 1:15
1010:16 Vezi Is. 53:2
1110:18 Vezi Ps. 19:4
1210:19 Vezi Deut. 32:21
1310:20 Vezi Is. 65:1
1410:21 Vezi Is. 65:2

Rom 11


Rămăşiţa lui Israel
1 Atunci întreb: Şi-a respins Dumnezeu poporul? Nicidecum! Eu însumi sunt un israelit, un urmaş al lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu Şi-a respins poporul pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce spune Scriptura despre Ilie? Cum I-a vorbit lui Dumnezeu împotriva lui Israel? 3 „Doamne, Ţi-au omorât profeţii şi Ţi-au dărâmat altarele. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia şi mie viaţa!“1 4 Însă ce i-a răspuns Dumnezeu2? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal3.“4 5 Tot aşa este şi acum: există o rămăşiţă care a fost aleasă prin har, 6 iar dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n-ar mai fi har. 7 Şi atunci? Israel n-a obţinut ceea ce căuta, dar cei aleşi au obţinut; iar cei rămaşi au fost împietriţi, 8 aşa cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de amorţeală, ochi să nu vadă şi urechi să nu audă, până în ziua de astăzi.“5 9 Iar David spune: „Să li se prefacă masa într-o cursă, într-un laţ, într-o pricină de cădere şi într-o dreaptă răsplătire! 10 Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă! Fă să li se înconvoaie mereu spinarea!“6

Mântuirea neamurilor
11 Atunci întreb: s-au împiedicat ei ca să cadă pentru totdeauna? Nicidecum, ci, datorită păcatului lor, mântuirea a ajuns la neamuri, pentru a-i face pe israeliţi geloşi. 12 Deci dacă greşeala lor a fost bogăţie pentru lume, iar eşecul lor a fost bogăţie pentru neamuri, cât de mult va însemna plinătatea întoarcerii lor?! 13 Acum vă vorbesc vouă, neamurilor, în măsura în care eu sunt un apostol pentru neamuri: eu îmi glorific slujirea 14 pentru a-mi face propriul popor gelos şi astfel să-i salvez pe unii dintre ei. 15 Căci dacă respingerea lor a adus împăcarea pentru lume, ce va aduce atunci primirea lor, dacă nu viaţă din morţi?! 16 Iar dacă partea din aluat, oferită ca cel dintâi rod, este sfântă, atunci tot aluatul este sfânt7; şi dacă rădăcina este sfântă, atunci şi ramurile sunt sfinte. 17 Dar dacă unele ramuri au fost rupte, şi tu, care eşti un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai devenit părtaş la rădăcina8 bogată a măslinului, 18 nu te lăuda faţă de ramuri! Însă, dacă te lauzi, aminteşte-ţi: nu tu susţii rădăcina, ci rădăcina te susţine pe tine! 19 Vei spune: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!“ 20 Aşa este. Ele au fost rupte pentru că n-au crezut, iar tu stai numai prin credinţă! Deci nu fi mândru, ci teme-te! 21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile naturale, nu te va cruţa nici pe tine! 22 Uită-te deci la bunătatea şi la severitatea lui Dumnezeu: El este sever cu cei care au căzut, iar cu tine este bun, dacă rămâi în bunătatea Lui. Altfel, şi tu vei fi tăiat. 23 Şi chiar ei, dacă nu persistă în necredinţă, vor fi altoiţi, pentru că Dumnezeu are putere să-i altoiască din nou. 24 Dacă tu ai fost tăiat din ceea ce, prin natură, este un măslin sălbatic şi ai fost altoit, împotriva naturii, într-un măslin bun, cu atât mai mult aceste ramuri naturale vor fi altoite înapoi, în propriul lor măslin.

Întregul Israel va fi mântuit
25 Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi această taină9, ca să nu pretindeţi că aţi fi mai înţelepţi decât sunteţi: o parte din Israel este împietrit pentru un timp, până când numărul complet al neamurilor va veni la Dumnezeu. 26 Şi astfel10 tot Israelul va fi mântuit11, după cum este scris: „Eliberatorul va veni din Sion; El va îndepărta nelegiuirile de la Iacov. 27 Acesta este legământul Meu cu ei, când le voi şterge păcatele.“12 28 În ce priveşte Evanghelia, ei sunt duşmani de dragul vostru, însă, în ce priveşte alegerea, ei sunt iubiţi de dragul patriarhilor lor, 29 pentru că darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt definitive. 30 Aşa cum voi aţi fost cândva neascultători faţă de Dumnezeu, dar acum aţi primit îndurare datorită neascultării lor, 31 la fel sunt şi ei acum neascultători, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să poată primi şi ei (acum)13 îndurare, 32 pentru că Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să-Şi arate îndurarea faţă de toţi.

Laudă lui Dumnezeu
33 O, adâncul bogăţiei înţelepciunii şi14 cunoaşterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui! 34 „Cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul Lui?15 35 Cine I-a dat vreodată ceva, ca El să trebuiască să-i dea înapoi?“16 36 Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.

111:4 Vezi 1 Regi 19:10, 14
211:4 Vezi 1 Regi 19:18
311:8 Vezi Deut. 29:4; Is. 29:10
411:10 Vezi LXX, Ps. 69:22, 23
511:16 Vezi Num. 15:17-21; partea din aluat oferită drept cel dintâi rod sunt Avraam şi patriarhii, iar tot aluatul sunt urmaşii lor, israeliţii
611:17Patriarhii
711:25 În NT, prin taină se înţelege ceva ce înainte nu fusese cunoscut, dar care acum este descoperit de Dumnezeu poporului Său; taina este descoperită tuturor, însă numai cei ce au credinţă o înţeleg; contrar religiilor misterelor, foarte răspândite în acea vreme în lumea greco-romană, care susţineau că tainele erau cunoscute numai de cei iniţiaţi
811:26 Propoziţia aceasta a fost interpretată în două direcţii majore: (1) numărul total al evreilor care au fost mântuiţi în toate generaţiile (tot Israelul fiind echivalent cu numărul complet al neamurilor din v. 25); (2) cea mai mare parte a evreilor din ultima generaţie. Un lucru este clar, anume că nimeni, atât dintre evrei, cât şi neamuri, nu va fi mântuit într-un mod colectiv, ci numai pe baza credinţei în Isus Cristos cel înviat; vezi v. 23
911:27 Vezi Is. 59:20, 21; 27:9; Ier. 31:33, 34
1011:31 Cele mai multe mss importante nu conţin acest cuvânt; câteva mss importante conţin în cele din urmă
1111:33 Sau: O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi
1211:34 Vezi LXX, Is. 40:13
1311:35 Vezi Iov 41:11

Rom 12


Vieţi consacrate lui Dumnezeu
1 Prin urmare, vă îndemn fraţilor, prin îndurarea lui Dumnezeu, să vă aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi o închinare duhovnicească1 din partea voastră! 2 Nu vă conformaţi acestui veac, ci lăsaţi-vă transformaţi prin reînnoirea gândirii voastre, ca să puteţi discerne voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită.

Smerenie şi slujire
3 Prin darul care mi-a fost dat, spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci fiţi modeşti în gândirea voastră, fiecare după măsura de credinţă pe care i-a dat-o Dumnezeu. 4 Pentru că, aşa cum într-un trup avem multe mădulare şi nu toate au aceeaşi funcţie, 5 tot astfel şi noi, care suntem mulţi, suntem un singur trup în Cristos, iar în mod individual ne suntem mădulare unii altora. 6 Avem diferite daruri, după harul care ne-a fost dat: dacă darulcuiva este profeţia, să-l folosească după măsura credinţei sale; 7 dacă este slujirea, să slujească; dacă este cel de a da învăţătură, să dea învăţătură; 8 dacă este încurajarea, să încurajeze; dacă este dărnicia, să dea cu generozitate; dacă este acela de a conduce, s-o facă cu dedicare; dacă este acela de a fi milostiv, s-o facă cu bucurie.

Dragostea
9 Dragostea să vă fie sinceră; urâţi răul, lipiţi-vă de bine! 10 Iubiţi-vă unii pe alţii2 cu o dragoste frăţească! Luaţi-vă la întrecere în ce priveşte respectul pe care vi-l acordaţi reciproc.3 11 În ce priveşte dedicarea, să nu fiţi leneşi! Fiţi plini de râvnă cu duhul! Slujiţi Domnului! 12 Fiţi bucuroşi în nădejdea voastră! Fiţi răbdători în necaz! Dedicaţi-vă rugăciunii! 13 Ajutaţi-i pe sfinţii care sunt în nevoi! Fiţi ospitalieri! 14 Binecuvântaţi-i pe cei care vă persecută! Binecuvântaţi, nu blestemaţi! 15 Bucuraţi-vă cu cei care se bucură, plângeţi cu cei care plâng! 16 Trăiţi în armonie unii cu alţii!4 Nu vă gândiţi la lucrurile înalte, ci asociaţi-vă cu cei smeriţi5! Nu vă consideraţi singuri înţelepţi! 17 Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău! Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor! 18 Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii! 19 Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi niciodată singuri, ci lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti! zice Domnul.“6 20 Însă „dacă duşmanul tău este flămând, dă-i de mâncare, iar dacă-i este sete, dă-i să bea, căci, făcând aşa, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui“7. 21 Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine!

112:1 Gr.: loghikos, care poate fi tradus şi ca: care se cuvine, raţională, rezonabilă
212:10 Sau: În ce priveşte respectul, daţi-vă întâietate unul altuia
312:16 Sau: cu cele smerite
412:19 Vezi Deut. 32:35
512:20 Vezi Prov. 25:21, 22

Rom 13


Supunere în faţa autorităţilor civile
1 Orice persoană trebuie să se supună autorităţilor, pentru că nu există nici o autoritate care să nu fi fost instituită de Dumnezeu. Autorităţile care există au fost instituite de Dumnezeu. 2 Prin urmare, oricine se împotriveşte autorităţii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu, iar cei care se împotrivesc îşi vor primi condamnarea. 3 Deoarece conducătorii nu le inspiră teamă celor ce fac binele, ci celor ce fac răul. Vrei deci să nu-ţi fie frică de autoritate? Fă ce este bine şi vei fi lăudat de ea! 4 Căci ea este un slujitor al lui Dumnezeu pentru binele tău. Însă, dacă faci ceea ce este rău, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia! Ea este în slujba lui Dumnezeu, pentru a aduce mânia peste cel ce înfăptuieşte răul. 5 Aşadar, trebuie să le fii supus nu doar din cauza mâniei, ci şi datorită conştiinţei. 6 Din acelaşi motiv trebuie să plătiţi şi taxele1, pentru că autorităţile sunt slujitori ai lui Dumnezeu, care se ocupă cu acest lucru. 7 Daţi fiecăruia ceea ce-i datoraţi: taxe – cui datoraţi taxe, vamă – cui datoraţi vamă, respect – cui datoraţi respect, onoare – cui datoraţi onoare!

Dragostea faţă de semen
8 Să nu datoraţi nimănui nimic, în afară de dragoste, pentru că acela care-şi iubeşte semenul a împlinit Legea, 9 întrucât „Să nu comiţi adulter“; „Să nu ucizi“; „Să nu furi“; „Să nu pofteşti“2, şi orice altă poruncă, sunt cuprinse în această afirmaţie: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi!“3 10 Dragostea nu-i face rău semenului, deci dragostea este împlinirea Legii.

Ziua este aproape
11 Faceţi lucrul acesta4, ştiind ce vremuri sunt: este ceasul să vă treziţi din somn, pentru că mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am devenit credincioşi; 12 noaptea aproape a trecut şi ziua este aproape, deci să lăsăm la o parte faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armura luminii! 13 Să ne comportăm aşa cum se cuvine, ca în timpul zilei, nu în orgii şi în beţii, nu în desfrânare şi în depravare, nu în ceartă şi în invidie, 14 ci îmbrăcaţi-vă cu Domnul Isus Cristos şi nu vă preocupaţi de cum anume să vă îngrijiţi de poftele firii5 voastre!

113:6 În Imperiul Roman existau mai multe tipuri de încasări publice: (1) venituri ale domeniilor publice; (2) impozite directe, percepute din provincii: capitaţia (impozitul pe persoane, foarte rar) şi impozitul asupra proprietăţii funciare; (3) impozite indirecte: portorium, impozitul pe circulaţia mărfurilor sau vama; (4) impozite asupra vânzărilor, mutărilor, eliberărilor de sclavi, succesiunilor; (5) monopolurile: monopolul sării, monopolul asupra baterii monedei; (6) resursele extraordinare: tributul, prada de război, bunurile confiscate
213:9 Vezi Lev. 19:18
313:11 Lit.: Şi acesta; unele traduceri optează pentru: Pe lângă aceasta, ştiţi
413:14 Lit.: cărnii

Rom 14

Cel slab şi cel puternic
1 Primiţi-i bine între voi pe cei care sunt slabi în credinţă1, fără a purta dispute! 2 Unul crede că poate să mănânce orice, pe când cel slab mănâncă doar legume.2 3 Cel ce mănâncă orice să nu-l dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă orice, iar cel ce nu mănâncă orice să nu-l condamne pe cel ce mănâncă, pentru că Dumnezeu l-a primit. 4 Cine eşti tu să-l condamni pe slujitorul altuia?! Dacă stă sau cade, îl priveşte pe stăpânul său! Însă el va sta, pentru că Domnul îl poate face să stea. 5 Unul crede că o zi este mai bună decât alta, iar altul le consideră pe toate la fel. Fiecare trebuie să fie pe deplin convins în gândirea sa. 6 Cel ce respectă o anumită zi, pentru Domnul o respectă. Cel ce mănâncă orice, pentru Domnul mănâncă, întrucât el Îi mulţumeşte lui Dumnezeu, iar cel ce nu mănâncă orice, pentru Domnul nu mănâncă şi Îi mulţumeşte şi el lui Dumnezeu. 7 Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru el însuşi şi nimeni dintre noi nu moare pentru el însuşi: 8 dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Astfel, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. 9 Pentru acest scop a murit şi a înviat Cristos: ca să poată fi Domn şi al celor morţi, şi al celor vii. 10 Aşadar, de ce-l condamni pe fratele tău? Sau de ce-l dispreţuieşti pe fratele tău?3 Căci toţi vom sta înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu. 11 Pentru că este scris: „Viu sunt Eu, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă Îl va mărturisi pe Dumnezeu!“4 12 Deci fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuşi înaintea lui Dumnezeu. 13 Aşadar, să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci, mai degrabă, judecaţi ca nu cumva să puneţi fratelui vostru o piatră de poticnire sau o pricină de cădere. 14 Ştiu şi sunt convins în Domnul Isus că nici un lucru nu este necurat în sine, însă dacă cineva consideră un lucru ca fiind necurat, atunci pentru el este necurat. 15 Dacă fratele tău este întristat din cauza a ceea ce mănânci, atunci tu nu mai trăieşti în dragoste. Nu-l nimici, prin ceea ce mănânci, pe cel pentru care a murit Cristos! 16 Nu lăsaţi ca binele vostru să fie vorbit de rău! 17 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este nici mâncare, nici băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. 18 Cel care-L slujeşte astfel pe Cristos Îi este plăcut lui Dumnezeu şi este respectat de oameni. 19 Aşadar, să urmărim lucrurile care aduc pacea şi cele prin care ne zidim unii pe alţii! 20 Nu distrugeţi lucrarea lui Dumnezeu de dragul unei mâncări! Într-adevăr, toate lucrurile sunt curate, însă este rău pentru un om să mănânce ceva care pe celălalt l-ar face să cadă. 21 Este bine să nu mănânci carne sau să nu bei vin sau orice altceva care pe fratele tău l-ar face să cadă. 22 Aşadar, încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine înaintea lui Dumnezeu. Ferice de omul care nu se condamnă din cauza a ceea ce el consideră ca fiind bun! 23 Însă omul care are îndoieli este condamnat dacă mănâncă, pentru că n-o face din convingere5. Orice lucru care nu vine din convingere este păcat.

114:1 Sau: cei care nu au convingeri foarte puternice
214:2 Pavel face referire probabil la creştinii dintre iudei care nu renunţaseră la restricţiile alimentare impuse de Lege
314:10 Prima întrebare se referă la cel slab, iar a doua la cel puternic; vezi v. 3
414:11 Vezi Is. 45:23
514:23 Sau: din credinţă

Rom 15


1 Însă noi, care suntem tari, trebuie să purtăm slăbiciunile celor slabi şi nu să ne fim plăcuţi nouă înşine. 2 Fiecare dintre noi trebuie să placă semenului său, spre binele acestuia, pentru zidirea lui, 3 întrucât chiar Cristos nu Şi-a plăcut Lui Însuşi, ci, aşa cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste Mine!“1 4 Tot ce a fost scris în trecut a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi încurajarea date de Scripturi, să avem nădejde. 5 Dumnezeul răbdării şi al încurajării să vă ajute să trăiţi în armonie unii cu alţii2, potrivit cu Cristos Isus, 6 pentru ca, dintr-o singură inimă şi dintr-un singur glas, să-L slăviţi pe Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos! 7 Aşadar, primiţi-vă bine unii pe alţii, aşa cum v-a primit Cristos, pentru a-I aduce slavă lui Dumnezeu! 8 Eu vă spun că Cristos a devenit un slujitor al celor circumcişi, pentru adevărul lui Dumnezeu, pentru ca El să confirme promisiunile date patriarhilor, 9 astfel încât neamurile să-L slăvească pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, aşa cum este scris: „De aceea Te voi lăuda printre neamuri şi voi cânta laudă Numelui Tău!“3 10 Şi, din nou, spune: „Bucuraţi-vă, neamuri, împreună cu poporul Lui!“4 11 Şi, din nou: „Lăudaţi-L pe Domnul, toate neamurile! Daţi-I laudă, toate popoarele!“5 12 Şi, din nou, Isaia spune: „Rădăcina lui Işai6 va ieşi, şi El Se va ridica să conducă neamurile; în El îşi vor pune neamurile nădejdea!“7 13 Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, în timp ce credeţi, ca să aveţi nădejde din belşug, prin puterea Duhului Sfânt!

Motivaţia lui Pavel în scrierea epistolei
14 Dar eu însumi sunt convins cu privire la voi, fraţii mei, că şi voi înşivă sunteţi plini de bunătate, plini de toată cunoaşterea, capabili să vă învăţaţi unii pe alţii. 15 Cu toate acestea, v-am scris într-un mod mai îndrăzneţ cu privire la unele lucruri, ca să vi le reamintesc, datorită harului care mi-a fost dat de către Dumnezeu 16 spre a fi un slujitor al lui Cristos Isus pentru neamuri, în datoria preoţească de a vesti Evanghelia lui Dumnezeu, astfel încât neamurile să fie o jertfă primită de Dumnezeu, sfinţită de Duhul Sfânt. 17 Aşadar, în Cristos Isus mă pot lăuda cu lucrarea mea pentru Dumnezeu, 18 pentru că n-aş avea îndrăzneala de a mă lăuda8 cu vreun alt lucru, decât cu ceea ce a făcut Cristos prin mine,9 pentru ca neamurile să asculte prin ceea ce am spus şi am făcut, 19 prin puterea semnelor şi minunilor, prin puterea Duhului lui Dumnezeu10. Astfel, din Ierusalim şi împrejurimile lui, până în Iliria11, am vestit toată Evanghelia lui Cristos. 20 Întotdeauna am dorit să vestesc Evanghelia acolo unde Cristos încă n-a fost cunoscut, ca să nu construiesc pe o temelie pusă de altcineva, 21 ci să fac aşa cum este scris: „Cei cărora nu li s-a spus niciodată despre El vor vedea, şi cei care n-au auzit niciodată despre El vor înţelege.“12

Planul lui Pavel de a vizita Roma
22 Iată ce m-a împiedicat de multe ori să vin la voi. 23 Dar acum, nemaiavând nimic de înfăptuit în aceste regiuni şi întrucât de mulţi ani doresc să vin la voi, 24 sper să vă văd în călătoria mea, când voi merge în Spania, şi să fiu însoţit de voi până acolo13, după ce, mai întâi, voi petrece un timp cu voi. 25 Acum însă mă duc la Ierusalim, pentru a-i sluji pe sfinţi acolo. 26 Căci celor din Macedonia şi Ahaia14 le-a făcut plăcere să facă o binefacere pentru săracii care sunt între sfinţii din Ierusalim. 27 Le-a făcut plăcere să facă aceasta şi, într-adevăr, le erau datori, pentru că, dacă neamurile au avut şi ele parte de binecuvântările duhovniceşti ale acestora, la rândul lor şi ele ar trebui să-i slujească cu binecuvântări materiale. 28 Deci, după ce voi fi îndeplinit aceasta şi le voi fi dat în siguranţă ceea ce a fost adunat15, voi merge în Spania, trecând pe la voi. 29 Ştiu însă că, atunci când voi veni la voi, voi veni cu o măsură plină de binecuvântare de la Cristos. 30 Vă îndemn, fraţilor, prin Domnul nostru Isus Cristos şi prin dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine. 31 Rugaţi-vă să fiu eliberat16 de necredincioşii din Iudeea, iar slujirea mea în Ierusalim să fie primită de sfinţi, 32 pentru ca, prin voia lui Dumnezeu, să vin la voi cu bucurie şi să pot fi înviorat în mijlocul vostru17. 33 Dumnezeul păcii să fie cu voi toţi! Amin.

115:3 Vezi Ps. 69:9
215:5 Sau: să vă dea aceeaşi atitudine unii faţă de alţii
315:9 Vezi 2 Sa 22:50; Ps. 18:49
415:10 Vezi Deut. 32:43
515:11 Vezi Ps. 117:1
615:12 Vezi LXX, Is. 11:10
715:18 Sau: pentru că n-aş îndrăzni să nu vorbesc despre acele lucruri pe care le-a făcut Cristos prin mine
815:19 Provincie romană (numită şi Dalmaţia), situată în partea de E şi NE a M. Adriatice, în nordul provinciei Macedonia
915:21 Vezi LXX, Is. 52:15
1015:24 Sau: şi să fiu ajutat de voi pentru a ajunge acolo
1115:26 Provincie romană cu capitala la Corint
1215:28 Lit.: le voi fi sigilat acest rod
1315:31 Vezi F.A. 20:22-23
1415:32 Sau: împreună cu voi

Rom 16


Salutări
1 V-o recomand pe Fivi, sora noastră, diaconiţă1 a bisericii din Chencrea2. 2 Vă rog s-o primiţi, în Domnul, într-un mod vrednic de nişte sfinţi, şi s-o ajutaţi în orice vă va cere, pentru că ea a fost un ajutor pentru mulţi, precum şi pentru mine însumi. 3 Salutaţi-i pe Prisca3 şi Aquila, conlucrători cu mine în Cristos Isus, 4 care şi-au riscat viaţa pentru mine şi cărora le mulţumesc nu doar eu, ci şi toate bisericile dintre neamuri. 5 Salutaţi, de asemenea, biserica din casa lor! Salutaţi-l pe Epenet, prietenul meu iubit, care este primul convertit la Cristos din Asia4! 6 Salutaţi-o pe Maria, care a lucrat din greu pentru voi! 7 Salutaţi-i pe Andronic şi pe Iunia5, rudele mele6, care au fost şi în închisoare cu mine, care sunt bine cunoscuţi între apostoli7 şi care au fost în Cristos înaintea mea! 8 Salutaţi-l pe Ampliat, prietenul meu iubit în Domnul! 9 Salutaţi-i pe Urban, conlucrător cu noi în Cristos, şi pe Stacus, prietenul meu iubit! 10 Salutaţi-l pe Apelles, cel care a fost dovedit ca fiind în Cristos! Salutaţi-i pe cei din casa lui Aristobul! 11 Salutaţi-l pe Irodion, ruda mea! Salutaţi-i pe aceia din casa lui Narcis, care sunt în Domnul! 12 Salutaţi-le pe Trifena şi pe Trifosa, care au lucrat din greu în Domnul! Salutaţi-o pe preaiubita Persis, care a lucrat din greu în Domnul! 13 Salutaţi-i pe Rufus, cel ales în Domnul, şi pe mama lui, care a fost o mamă şi pentru mine! 14 Salutaţi-i pe Asincritus, Flegon, Hermes, Patroba, Hermas şi pe toţi fraţii care sunt cu ei! 15 Salutaţi-i pe Filolog, pe Iulia, pe Nereus şi pe sora lui, pe Olimpas şi pe toţi sfinţii care sunt cu ei! 16 Salutaţi-vă unul pe altul cu o sărutare sfântă! Toate bisericile lui Cristos vă salută!

Învăţături finale
17 Vă îndemn, fraţilor, să fiţi atenţi la cei care provoacă dezbinări şi pun pricini de poticnire împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o! Depărtaţi-vă de ei, 18 pentru că astfel de oameni nu-L slujesc pe Domnul nostru Cristos, ci îşi slujesc propriile lor pofte. Printr-un limbaj plăcut şi prin linguşire, ei înşală inimile celor naivi! 19 Ascultarea voastră este cunoscută de toţi, aşa că sunt plin de bucurie pentru voi. Însă vreau să fiţi înţelepţi cu privire la ceea ce este bun şi curaţi cu privire la ceea ce este rău. 20 Dumnezeul păcii îl va zdrobi în curând pe Satan8 sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi! 21 Timotei, conlucrător cu mine, vă salută! Tot astfel şi Lucius, Iason şi Sosipater, rudele mele! 22 Eu, Terţius9, cel care am scris această scrisoare, vă salut în Domnul! 23 Gaius, care este gazda mea şi a întregii biserici, vă salută! Erastus, administratorul10 cetăţii, şi Quartus, fratele nostru, vă salută! ( 24 Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi cu toţi! Amin.)11

Laudă lui Dumnezeu
25 Iar a Celui Care poate să vă întărească, potrivit cu Evanghelia mea şi cu vestirea lui Isus Cristos, potrivit cu descoperirea tainei care a fost ţinută ascunsă timp de multe veacuri, 26 dar care acum este descoperită prin scrierile profetice şi le este făcută cunoscută tuturor neamurilor, după porunca Dumnezeului Veşnic, pentru ca ele să creadă şi să asculte de El, 27 a singurului Dumnezeu înţelept să fie slava, prin Isus Cristos, în veci! Amin.

116:1Chencrea era portul de răsărit care deservea oraşul Corint; Corintul era situat pe un istm, între Golful Corint, spre apus, şi Golful Saronic, spre răsărit, având câte un port la fiecare dintre cele două golfuri
216:3 În Faptele Apostolilor, Luca foloseşte diminutivul, Priscila, pe când Pavel foloseşte numele nediminutivat, Prisca
316:5 Este vorba despre provincia romană Asia, cu capitala de facto la Efes, privincie care ocupa, alături de alte provincii, aria geografică cunoscută ca Asia Mică
416:7 Sau: cu vază între apostoli, dacă înţelegem termenul de apostol într-un sens care nu-i include doar pe cei doisprezece, ci şi pe alţi slujitori recunoscuţi de către Biserică
516:20 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând Vrăjmaş sau Acuzator
616:22 În vremea aceea existau secretari care compuneau epistolele într-un limbaj literar; probabil Terţius a fost un astfel de secretar
716:23 Sau: trezorierul
816:24 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin acest verset