Psalmi
Ps 1
| 1 CARTEA ÎNTÂI Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori! 2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui. 3 El este ca un pom sădit lângă nişte izvoare de apă, care-şi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc. El prosperă în tot ceea ce face! 4 Cei răi însă nu sunt aşa, ci ei se aseamănă cu pleava spulberată de vânt. 5 De aceea cei răi nu pot sta în picioare la judecată şi nici cei păcătoşi în adunarea celor drepţi. 6 Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi; calea celor răi însă duce la pieire. |
Ps 2
| 1 De ce se întărâtă1 neamurile şi de ce cugetă popoarele lucruri deşarte2? 2 Regii pământului iau poziţie şi conducătorii se strâng laolaltă împotriva Domnului şi împotriva Unsului3 Său, zicând: 3 „Să rupem legăturile Lor şi să aruncăm funiile Lor de pe noi!“ 4 Cel Ce tronează în ceruri râde; Stăpânul îşi bate joc de ei. 5 Apoi le vorbeşte în mânia Lui, şi în urgia Lui îi îngrozeşte. 6 „Totuşi Eu L-am pus pe Împăratul4 Meu în Sion, muntele Meu cel sfânt.“ 7 Voi vesti hotărârea Domnului: El Mi-a zis: „Tu eşti Fiul5 Meu! Astăzi Te-am născut! 8 Cere-Mi şi-Ţi voi da neamurile drept moştenire şi întreg pământul în stăpânire! 9 Tu le vei zdrobi6 cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasele unui olar!“ 10 De aceea, regilor, purtaţi-vă cu înţelepciune! Judecători ai pământului, luaţi învăţătură! 11 Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă tremurând! 12 Sărutaţi-L pe Fiu7, ca nu cumva să se mânie şi să pieriţi pe cale, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Fericiţi sunt toţi cei ce se încred în El! 12:1 LXX; TM: în zadar sau un lucru deşart 22:2Sau: unsului; psalmul era rostit iniţial la încoronarea regilor davidici, însă este unul mesianic, citat în NT cu referire la Cristos (corespondentul grecesc al ebraicului Mesia, care înseamnă Unsul); vezi F.A. 4:25-26 32:6 Sau: regele; vezi nota de la 2:2 42:7 Sau: fiul (vezi nota de la 2:2); şi în v. 12 52:9 TM; LXX: le vei conduce 62:12 Termenul (bar) este, probabil, de origine aramaică, versetul adresându-se conducătorilor popoarelor, care vorbeau această limbă; vezi nota la 2 Regi 18:26 |
Ps 3
| 1 Un psalm al lui David, compuspe vremeacând fugea dinaintea fiului său Absalom.1Doamne, ce mulţi îmi sunt duşmanii! Mulţi sunt cei ce se ridică împotriva mea! 2 Mulţi grăiesc sufletului meu: „Nici Dumnezeu nu-l mai scapă!“ Sela2 3 Dar Tu, Doamne, îmi eşti scut! Tu eşti slava mea, eşti Acela Care îmi ridici capul! 4 Cu glasul meu am strigat către Domnul, şi El mi-a răspuns din muntele Lui cel sfânt. Sela 5 Eu mă culc, adorm şi mă trezesc iarăşi, căci Domnul mă sprijină. 6 Nu mă tem de puhoiul de popoare care se ridică împotriva mea din toate părţile. 7 Ridică-Te, Doamne! Izbăveşte-mă, Dumnezeul meu! Tu-i loveşti peste obraz pe toţi duşmanii mei şi zdrobeşti dinţii celor răi. 8 A Domnului este izbăvirea! Fie binecuvântarea Ta peste poporul Tău! Sela 13:1 Titlu. Vezi 2 Sa 15:13-17:22; în textul ebraic, aceste titluri reprezintă primul verset al psalmului. De aici şi diferenţa în numerotarea versetelor pentru majoritatea psalmilor cu titlu 23:2 Termen muzical desemnând probabil un interludiu instrumental; peste tot în Psalmi |
Ps 4
| Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu coarde. Un psalm al lui David. 1 Ascultă-mă când strig, Dumnezeul dreptăţii mele, izbăveşte-mă când sunt în necaz! Îndură-te de mine, ascultă-mi ruga! 2 Fii ai oamenilor, până când îmi veţi mai batjocori onoarea1, voi, cei care iubiţi deşertăciunea şi umblaţi după minciuni2? Sela 3 Să ştiţi că Domnul l-a pus deoparte pe cel credincios3 şi Domnul mă ascultă când strig către El. 4 Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi! Cugetaţi când staţi în pat şi tăceţi! Sela 5 Aduceţi jertfe potrivite şi încredeţi-vă în Domnul! 6 Mulţi zic: „Cine ne va face să vedem ce este bine?“ Doamne, fă să răsară peste noi lumina feţei Tale! 7 Mi-ai dat mai multă bucurie în inimă decât au ei când le sporeşte grâul şi mustul. 8 Mă culc în pace şi adorm îndată, căci numai Tu, Doamne, mă faci să locuiesc în siguranţă. Sela 14:2 Sau: iluzii; sau: idoli, în contrast cu Slava, care este Dumnezeu (vezi nota precedentă) 24:3 Ebr.: hasid, înrudit cu hesed (vezi nota de la 5:7); peste tot în carte |
Ps 5
| 1 Pentru dirijor. De cântat cu fluiere1. Un psalm al lui David. Ascultă-mi plângerea, Doamne, ia aminte la suspinul meu! 2 Ascultă strigătul meu, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci Ţie mă rog! 3 Doamne, ascultă-mi glasul dimineaţa, dimineaţa când stau gata pregătit înaintea Ta şi aştept. 4 Căci Tu nu eşti un Dumnezeu Căruia să-I placă răutatea iar cel rău nu-Ţi poate sta în preajmă. 5 Nici lăudăroşii nu pot sta înaintea ochilor Tăi, iar Tu îi urăşti pe toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea 6 şi-i dai pierzării pe cei ce rostesc minciuni. Domnul îi detestă pe oamenii setoşi de sânge şi înşelători. 7 Eu însă, prin marea Ta îndurare2, voi intra în Casa Ta şi, în frică de Tine, mă voi prosterna cu faţa spre Templul3 Tău cel sfânt. 8 Doamne, condu-mă cu dreptatea Ta, din pricina duşmanilor mei! Netezeşte cărarea Ta înaintea mea! 9 Căci nu este nimic adevărat în gura lor, iar lăuntrul le este plin de nimicire. Gâtlejul le este un mormânt deschis; cu limbile lor ei înşală4. 10 Osândeşte-i, Dumnezeule! Să cadă prin propriile lor uneltiri! Pentru multele lor păcate, izgoneşte-i, căci s-au răzvrătit împotriva Ta! 11 Să se bucure toţi cei ce-şi găsesc refugiul în Tine! Pe vecie să strige de bucurie! Ocroteşte-i Tu, ca să strige de bucurie toţi cei ce iubesc Numele Tău. 12 Căci Tu îi binecuvântezi pe cei drepţi, Doamne, iar bunăvoinţa Ta le ţine loc de scut. 15 Titlu. Sensul ebraic al acestui termen este nesigur 25:7 Ebr.: hehal, termen diferit de cel care a fost tradus cu Casă (bait); peste tot în carte 35:9 Sau: linguşesc |
Ps 6
| 1 Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu coarde, în şeminit1. Un psalm al lui David.Doamne, nu mă mustra în mânia Ta şi nu mă disciplina în furia Ta! 2 Îndură-te de mine, Doamne, căci sunt slab! Vindecă-mă, Doamne, căci fiinţa-mi2 este îngrozită! 3 Sufletul mi-e îngrozit de tot, iar Tu, Doamne, până când întârzii? 4 Întoarce-Te, Doamne, eliberează-mi sufletul, mântuieşte-mă din pricina îndurării Tale, 5 căci morţii nu Te mai pomenesc şi în Locuinţa Morţilor3 cine Te mai laudă? 6 Sunt sleit de atâtea suspine! În fiecare noapte îmi scald patul şi-mi inund aşternutul cu lacrimi. 7 Mi s-au prăpădit ochii de atâta întristare, mi-a slăbit vederea din pricina tuturor vrăjmaşilor mei! 8 Depărtaţi-vă de la mine, voi, toţi cei ce săvârşiţi răul, căci Domnul a auzit glasul bocetului meu! 9 Domnul a auzit ruga mea, Domnul mi-a primit rugăciunea! 10 Toţi duşmanii mei vor fi făcuţi de ruşine şi nespus de îngroziţi; vor da înapoi şi vor fi acoperiţi de ruşine într-o clipă. 16 Titlu. Indicaţie muzicală necunoscută, probabil octavă 26:2 Lit: oasele-mi 36:5 Ebr.: Şeol; peste tot în carte |
Ps 7
| 1 Un şiggaion1 al lui David, pe care el l-a cântat DOMNULUI din pricina cuvintelor beniamitului Cuş.Doamne, Dumnezeul meu, în Tine îmi caut scăparea! Izbăveşte-mă de toţi prigonitorii mei, scapă-mă, 2 ca să nu mă sfâşie ca un leu, să nu mă rupă în bucăţi fără ca cineva să mă poată scăpa! 3 Doamne, Dumnezeul meu, dacă am săvârşit aşa ceva, dacă este nedreptate în gura mea, 4 dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine, dacă mi-am jefuit prigonitorul pe nedrept, 5 atunci fie ca duşmanul să mă urmărească şi să mă ajungă, să-mi calce viaţa în picioare şi să-mi culce slava în ţărână! Sela 6 Ridică-Te, Doamne, în mânia Ta, scoală-Te din pricina furiei duşmanilor mei, trezeşte-Te, Dumnezeul Meu, şi porunceşte o judecată! 7 Adunarea popoarelor să Te înconjoare; stăpâneşte asupra ei din înălţime! 8 Să judece Domnul popoarele! Judecă-mă, Doamne, şi pe mine; fă-mi după dreptatea şi integritatea mea, o Preaînalte2! 9 Opreşte răutatea celor răi şi întăreşte-l pe cel drept, Tu, Care cercetezi inimile şi rărunchii, Dumnezeule drept! 10 Scutul meu este Dumnezeu, Mântuitorul celor cu inima cinstită. 11 Dumnezeu este un judecător drept, Dumnezeu se înverşunează împotriva celui rău în fiecare zi. 12 Pentru cel care nu se întoarce la Dumnezeu, El Îşi ascute sabia, Îşi încordează arcul şi-l ţinteşte. 13 Lui3 îi pregăteşte armele morţii, săgeţi aprinse îi pregăteşte. 14 Iată-l pe cel ce naşte răutate, zămisleşte necazul şi dă naştere înşelăciunii! 15 Sapă un puţ, îl adânceşte şi cade chiar el în groapa pe care a făcut-o. 16 Necazul pe care-lprovoacă se întoarce împotriva capului său şi violenţa lui se răsfrânge asupra creştetului său. 17 Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui şi voi cânta Numele Domnului, Cel Preaînalt. 17 Titlu. Termen cu sens nesigur, însemnând probabil un cântec cu un ritm foarte dinamic. Mai apare la începutul psalmului lui Habacuc (Hab. 3:1) 27:8 Sau: integritatea mea, care este în mine, termenul tradus cu Preaînalte putând fi tradus şi cu: peste mine 37:13 Pronumele se poate referi, fie la cel care nu se pocăieşte, fie la arc |
Ps 8
| 1 Pentru dirijor. De cântat în ghitit1. Un psalm al lui David.Doamne, Stăpânul nostru, cât de maiestuos este Numele Tău pe întreg pământul! Fie înălţată slava Ta mai presus de ceruri!2 2 Din gura copiilor şi a celor ce sunt alăptaţi ai întemeiat o fortăreaţă împotriva duşmanilor Tăi, ca să fie astfel reduşi la tăcere vrăjmaşul şi răzbunătorul. 3 Când privesc cerurile Tale, ceea ce au lucrat degetele Tale, luna şi stelele pe care le-ai zidit, îmi zic: 4 Ce este omul ca să-Ţi aminteşti de el şi fiul omului ca să-Ţi pese de el? 5 Tu l-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu3 şi l-ai încoronat cu slavă şi cu cinste. 6 L-ai pus să domnească peste lucrările mâinilor Tale; i-ai pus totul sub picioare: 7 oi şi boi deopotrivă, chiar şi fiarele câmpului; 8 păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate căile mărilor. 9 Doamne, Stăpânul nostru, cât de maiestuos este Numele Tău pe întreg pământul! 18:1 Sau: Ţi-ai înălţat slava mai presus de ceruri! 28:5 Ebr.: elohim, termen care poate avea sensurile următoare: Dumnezeu, dumnezei, fiinţe cereşti (îngeri) sau judecători; vezi LXX şi Evrei 2:7 |
Ps 9
| Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Moartea fiului“. Un psalm al lui David. 1 Te voi lăuda, Doamne, din toată inima mea, voi povesti toate minunile Tale. 2 Mă voi bucura şi mă voi veseli în Tine, voi cânta laudă Numelui Tău, Preaînalte! 3 Duşmanii mei dau înapoi, se poticnesc şi pier dinaintea Ta, 4 căci Tu ai judecat cauza mea şi mi-ai făcut dreptate; ai şezut pe tron ca Unul Care judeci cu dreptate. 5 Tu ai mustrat neamurile şi l-ai nimicit pe cel rău; le-ai şters numele pentru veci de veci. 6 Duşmanul a sfârşit în ruine veşnice! I-ai smuls cetăţile şi ai dat uitării amintirea lor. 7 Domnul însă va trona pe vecie! El Îşi pregăteşte tronul pentru judecată. 8 El va judeca lumea cu dreptate, va cântări neamurile cu nepărtinire. 9 Domnul este o întăritură pentru cel asuprit, o întăritură în vremuri de necaz. 10 Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu-i părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne! 11 Cântaţi Domnului, Care este întronat în Sion! Vestiţi printre popoare isprăvile Lui! 12 Căci El, Care răzbună sângele vărsat, Îşi aduce aminte şi nu trece cu vederea strigătul sărmanilor. 13 Îndură-te de mine, Doamne, uită-te la suferinţa pe care mi-o pricinuiesc duşmanii mei! Ridică-mă de la porţile morţii! 14 Atunci voi vesti toate laudele Tale la porţile fiicei Sionului, mă voi veseli de mântuirea Ta! 15 Neamurile se vor cufunda în groapa pe care au săpat-o; chiar în laţul pe care l-au pus li se va prinde piciorul. 16 Domnul Se descoperă şi face judecată1; Cel rău este prins în cursa pusă de înseşi mâinile lui. Higgaion2. Sela 17 Cei răi se întorc în Locuinţa Morţilor, împreună cu toate neamurile care uită de Dumnezeu. 18 Dar El nu-l uită pe cel sărman pentru totdeauna, nici nu-i lasă pe cei umili fără nădejde. 19 Ridică-Te, Doamne, să nu biruie omul! Să fie judecate neamurile înaintea Ta! 20 Pune groaza în ei, Doamne, să recunoască neamurile că sunt numai nişte oameni. Sela 19:16 Meditaţie, probabil un interludiu muzical, ca şi Sela |
Ps 10
| 1 De ce stai departe, Doamne, şi Te ascunzi în vreme de necaz? 2 Cel rău îl urmăreşte cu îngâmfare pe sărman, prinzându-l în planurile pe care le-a urzit. 3 Căci cel rău se laudă cu dorinţele sufletului său, binecuvântându-l pe cel lacom şi dispreţuindu-L pe Domnul. 4 În mândria şi în ura lui, cel rău nu-L caută pe Dumnezeu; „Nu există Dumnezeu!“ gândeşte el tot timpul. 5 Căile lui sunt prospere în orice vreme; judecăţile Tale sunt departe de el; el suflă cu dispreţ împotriva tuturor duşmanilor săi. 6 El zice în inima lui: „Nu mă voi clătina! Nu voi suferi niciodată!“ 7 Gura îi este plină de blestem, înşelătorii şi ameninţări; sub limba lui este numai necaz şi nelegiuire. 8 El locuieşte în ascunzişurile din preajma aşezărilor; îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat; îşi urmăreşte victimele. 9 Pândeşte din cotlon ca leul din desiş, pândeşte să-l prindă pe sărman, să-l prindă pe sărman şi să-l atragă în cursa lui. 10 Victimele lui sunt zdrobite şi se prăbuşesc; cad sub puterea lui. 11 El îşi spune: „Dumnezeu a uitat! Pe veci Şi-a ascuns faţa, ca să nu mai vadă!“ 12 Ridică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ţi mâna! Nu-i uita pe cei sărmani! 13 Oare de ce-L urăşte cel rău pe Dumnezeu? De ce îşi zice: „Tu nu judeci!“? 14 Tu însă vezi necazul şi mâhnirea; te uiţi, ca să le iei în mâna Ta! Ţie Îţi este încredinţat cel fără ajutor; Tu eşti ajutorul orfanului. 15 Fărâmă deci braţul celui rău şi al celui nelegiuit; cere-le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit! 16 Domnul este Împărat în veci de veci! Neamurile vor pieri din ţara Lui! 17 Tu, Doamne, asculţi dorinţa celor sărmani; Tu le întăreşti inima, plecându-Ţi urechea la cererea lor, 18 ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, pentru ca omul, care este din ţărână, să nu mai insufle groaza. |
Ps 11
| Pentru dirijor. Al lui David. 1 La Domnul găsesc adăpost! Cum puteţi să-mi spuneţi: „Fugi în munţii voştri ca o pasăre“? 2 Cei răi îşi încordează arcul, îşi potrivesc săgeata pe coardă, ca să-l ţintească pe întuneric pe cel cu inima cinstită. 3 Când temeliile se surpă, ce mai poate face cel drept? 4 Domnul este în Templul Său cel sfânt, Domnul este pe tronul Lui din ceruri. Ochii Lui privesc şi pleoapele Lui îi cercetează pe fiii oamenilor. 5 Domnul îl cercetează pe cel drept, dar pe cel rău şi pe cel ce iubeşte violenţa, sufletul Lui îi urăşte.1 6 Peste cei răi va face să plouă cărbuni aprinşi şi pucioasă, un vânt dogoritor este cupa de care au parte, 7 căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, iar cei drepţi privesc faţa Lui. 111:5 Sau: Domnul îl cercetează pe cel drept şi pe cel rău / iar pe cel ce iubeşte violenţa, sufletul Lui îl urăşte. |
Ps 12
| 1 Pentru dirijor. De cântat în şeminit1. Un psalm al lui David.Vino în ajutor, Doamne, căci se duc cei evlavioşi2 şi pier cei credincioşi dintre fiii oamenilor! 2 În zadar se linguşesc unul pe altul şi vorbesc de la inimă la inimă. 3 Nimicească Domnul buzele linguşitoare şi limba lăudăroasă, 4 pe cei care zic: „Cu limba noastră vom reuşi; suntem stăpânii buzelor noastre! Cine poate stăpâni peste noi?“ 5 „Din pricina violenţei faţă de cel sărman şi a strigătelor celui nevoiaş, chiar acum Mă voi ridica, zice Domnul, şi-i voi mântui de prigonitorul lor.“ 6 Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, ca argintul purificat în cuptorul pământului, rafinat de şapte ori. 7 Tu, Doamne, ne vei păzi, Tu ne vei păzi în veci de asemenea oameni3. 8 Cei răi mişună peste tot, când ticăloşia este înălţată printre fiii oamenilor. 112:1 Vezi nota de la 4:3 212:7 Sau: de o asemenea generaţie |
Ps 13
| Pentru dirijor. Un psalm al lui David. 1 Până când, Doamne? Mă vei uita pentru totdeauna? Până când Îţi vei ascunde faţa de mine? 2 Până când să mă frământ în sufletul meu şi să găsesc zi de zi în inima mea întristare? Până când să mă tot biruie duşmanul meu? 3 Ia aminte la necazul meu, Doamne, Dumnezeul meu! Luminează-mi ochii, ca să nu mă apuce somnul morţii, 4 ca să nu zică duşmanul meu: „L-am biruit!“ şi să nu se bucure prigonitorii mei când sunt doborât. 5 Dar eu mă încred în îndurarea Ta şi inima mea se bucură de mântuirea Ta. 6 Mă voi bucura în Domnul, căci El mi-a făcut bine! |
Ps 14
| Pentru dirijor. Al lui David. 1 Nebunul1 zice în inima lui: „Nu există Dumnezeu!“ S-au pervertit oamenii, săvârşesc fapte îngrozitoare; nu mai există nici unul care să facă binele. 2 Domnul Îşi pleacă privirea din ceruri peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă există vreunul care să aibă pricepere, vreunul care să-L caute pe Dumnezeu. 3 Toţi s-au rătăcit, cu toţii au devenit corupţi! Nu mai există nici unul care să facă binele, nici unul măcar! 4 Oare n-au minte cei ce săvârşesc nelegiuirea, cei ce-mi mănâncă poporul ca pe pâine şi nu-L cheamă pe Domnul? 5 Chiar acolo unde sunt îi va apuca groaza, căci Dumnezeu se află printre cei drepţi. 6 Râdeţi voi de planul celui sărman, dar Domnul este adăpostul lui! 7 Cine din Sion va aduce izbăvire pentru Israel? Când Domnul va aduce înapoi captivii poporului Său, să se veselească Iacov şi să se bucure Israel! 114:1 Termenul ebraic se referă la o deficienţă morală, nu una psihică |
Ps 15
| Un psalm al lui David 1 Doamne, cine poate sălăşlui în cortul Tău? Cine poate locui pe muntele Tău cel sfânt? 2 Cel ce umblă în integritate; cel ce face dreptate; cel ce spune adevărul din inimă 3 şi nu umblă cu bârfe; cel ce nu-i face rău prietenului său şi nu-l face de râs pe semenul său; 4 cel ce dispreţuieşte pe cel vrednic de dispreţ, dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul; cel ce nu-şi ia vorba înapoi chiar dacă a jurat spre paguba lui; 5 cel ce nu-şi dă argintul cu dobândă şi nici nu acceptă daruri ca să-l nedreptăţească pe cel nevinovat. Cel ce face aşa nu se va clătina niciodată! |
Ps 16
| 1 Un mihtam1 al lui DavidPăzeşte-mă, Dumnezeule, căci la Tine caut adăpost! 2 Eu zic Domnului: „Tu eşti Stăpânul meu, nu am nimic bun decât în Tine!“ 3 Sfinţii care sunt în ţară, ei sunt cei măreţi în care-mi găsesc toată plăcerea.2 4 Durerile celor ce aleargă după idoli se înmulţesc; eu însă nu aduc ca ei jertfe de băutură din sânge şi nici nu pun numele idolilor lor pe buzele mele. 5 Doamne, Tu eşti partea mea de moştenire şi cupa mea! Tu eşti Cel Care îmi apuci sorţul3! 6 Plăcute moşii mi-au căzut la sorţi! Într-adevăr, frumoasă moştenire mi-a fost dată! 7 Îl voi binecuvânta pe Domnul Care mă îndrumă! Până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima! 8 Îl pun pe Domnul neîncetat înaintea mea, căci El este la dreapta mea ca să nu mă clatin! 9 De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte sufletul4! Mai mult, trupul meu va locui în siguranţă, 10 căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa Morţilor şi nu vei îngădui ca sfântul Tău5 să vadă putrezirea. 11 Mi-ai făcut cunoscută cărarea vieţii … În prezenţa Ta este belşug de bucurie, la dreapta Ta sunt desfătări veşnice!6 116 Titlu. Probabil un termen literar sau muzical, având un sens nesigur 216:3 Sau: Cât despre preoţii păgâni care sunt în ţară / şi cei mari în care toţi îşi găsesc plăcerea: 316:5 Sau: Care îmi asiguri viitorul; psalmistul Îl vede pe Dumnezeu ca fiind Cel Care aruncă sorţul pentru el (metodă folosită în acele vremuri pentru împărţirea pământului), lucru care-l asigură că partea lui va fi una foarte bună (vezi v. 6) 416:9 Lit: slava mea; LXX: limba 516:10 Ebr.: hasid, înrudit cu hesed (vezi nota de la 5:7); sau: credinciosul Tău 616:11 Sau: Tu-mi vei arăta cărarea vieţii, / bucuriile nespuse din prezenţa Ta / şi desfătările veşnice de la dreapta Ta |
Ps 17
| O rugăciune a lui David 1 Ascultă-l, Doamne, pe cel drept,1 ia aminte la strigătul meu! Pleacă-Ţi urechea la rugăciunea mea nerostită de buze înşelătoare! 2 Să iasă dinaintea Ta sentinţa dată mie! Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept! 3 Dacă vei cerceta inima mea noaptea, când mă vizitezi, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic, căci mi-am propus să nu păcătuiesc cu gura. 4 Cu privire la faptele omului, eu m-am ţinut departe de cei violenţi, după cuvântul buzelor Tale. 5 Păstrez paşii mei pe cărările Tale; astfel, picioarele nu mi se clatină. 6 Eu Te chem, căci îmi răspunzi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine şi ascultă-mi cuvântul! 7 Arată-Ţi marea îndurare, Tu, Care prin dreapta Ta, îi scapi de împotrivitorii lor pe cei ce caută adăpost. 8 Păzeşte-mă ca pe lumina ochilor, ascunde-mă la umbra aripilor Tale 9 de cei nelegiuiţi, care vor să mă spulbere, de duşmanii mei de moarte, care mă împresoară – 10 ei, care sunt plini de grăsime şi care vorbesc cu aroganţă. 11 Acum se ţin de paşii mei, mă înconjoară, mă pândesc ca să mă doboare la pământ. 12 Parcă ar fi un leu care tânjeşte să sfâşie, un pui de leu care aşteaptă în desiş. 13 Ridică-Te, Doamne, înfruntă-l şi trânteşte-l! Scapă-mă de cel rău cu sabia Ta! 14 Scapă-mă de oameni cu mâna Ta, Doamne, de oamenii acestei lumi care-şi au partea în viaţa aceasta! Tu le umpli pântecele cu bunătăţile Tale, fiii lor se satură şi păstrează ce rămâne pentru copiii lor. 15 Eu însă, pe drept, voi vedea faţa Ta! Când mă voi trezi mă voi sătura de chipul Tău. 117:1 Sau: Ascultă-mi, Doamne, dreapta pricină, |
Ps 18
| Pentru dirijor. Al lui David, robul DOMNULUI. David I-a dedicat DOMNULUI cuvintele acestui cântec în ziua în care l-a izbăvit din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. El a zis: 1 Te iubesc, Doamne, Tăria mea! 2 Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu! Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul1 mântuirii mele, întăritura mea! 3 Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă, şi sunt izbăvit de duşmanii mei. 4 Mă înfăşuraseră legăturile morţii, mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii. 5 Legăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră, mă prinseseră laţurile morţii. 6 Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul, am strigat către Dumnezeul meu. El a ascultat glasul meu din Templul Său cel Sfânt şi strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Sale. 7 Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul, temeliile munţilor s-au zdruncinat, s-au clătinat, pentru că El se mâniase. 8 Ţâşnea fum din nările Lui şi foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinşi ieşeau din ea. 9 A aplecat cerurile şi a coborât; nori negri erau sub picioarele Lui. 10 Călărea pe un heruvim, zbura, plutea pe aripile vântului. 11 Întunericul Şi-l aşternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ, erau ape întunecoase şi nori deşi. 12 Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui, ieşea grindină şi cărbuni aprinşi. 13 Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul, răspândind grindină şi cărbuni aprinşi2. 14 Şi-a aruncat săgeţile, risipindu-i pe duşmani; a trimis fulgerele şi i-a pus pe fugă. 15 La mustrarea Ta, Doamne, la suflarea nărilor Tale, s-au văzut albiile apelor şi s-au descoperit temeliile lumii. 16 El S-a întins din înălţime şi m-a apucat, m-a scos din apele cele mari, 17 m-a izbăvit de duşmanul meu cel puternic şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine. 18 Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijin. 19 El m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, pentru că El Îşi găseşte plăcerea în mine. 20 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, mi-a făcut după curăţia mâinilor mele, 21 căci am păzit căile Domnului şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu. 22 Toate judecăţile Lui sunt înaintea mea şi nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine. 23 Am fost integru înaintea Lui şi m-am păzit de nelegiuire. 24 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Săi. 25 Cu cel credincios Tu Te arăţi credincios, cu cel drept Tu Te arăţi drept, 26 cu cel integru Tu Te arăţi integru, dar cu cel înşelător Tu Te porţi după înşelăciunea lui. 27 Tu mântuieşti poporul smerit, dar smereşti pe cel cu ochii trufaşi. 28 Tu îmi aprinzi candela, Doamne! Dumnezeul meu îmi luminează întunericul! 29 Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor! Cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit! 30 Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită, cuvintele3Domnului sunt încercate; El este un scut pentru toţi cei ce se se adăpostesc în El. 31 Cine este Dumnezeu în afară de Domnul? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru? 32 Dumnezeu este Cel Ce m-a încins cu tărie şi mi-a făcut desăvârşită calea. 33 El mi-a făcut picioarele ca ale ciutelor şi m-a aşezat pe înălţimi. 34 Îmi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât braţele mele întind arcul de aramă. 35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, ajutorul4 Tău mă face mare. 36 Tu-mi lărgeşti calea sub paşii mei, ca să nu-mi alunece picioarele5. 37 Îmi urmăresc duşmanii şi-i ajung; nu mă întorc până nu-i prăpădesc. 38 Îi zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice; ei cad sub picioarele mele. 39 Tu mă încingi cu tărie pentru luptă şi-i smereşti pe vrăjmaşii mei sub picioarele mele. 40 Tu faci ca duşmanii mei să fugă dinaintea mea şi eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc. 41 Ei strigă după ajutor, dar nimeni nu-i izbăveşte; strigă către Domnul, dar El nu le răspunde. 42 Îi pisez făcându-i ca praful din bătaia vântului; îi calc ca pe noroiul de pe uliţe. 43 Tu mă scapi de învinuirile poporului, mă pui drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte. 44 Fiii străinului dau înapoi în faţa mea; de îndată ce mă aud, mă ascultă. 45 Fiii străinului îngălbenesc şi ies tremurând din fortăreţele lor. 46 Domnul este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele! 47 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare, 48 Cel Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei. Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei şi mă scapi de omul asupritor. 49 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne, şi voi cânta laudă Numelui Tău! 50 El dă mari izbăviri regelui Său şi dă îndurare unsului Său, lui David şi seminţei6 lui în veac. 118:2 În concepţia antică cornul era un simbol al puterii sau al unui conducător puternic; prin urmare, putem traduce şi: mântuitorul meu puternic 218:13 Cele mai multe mss TM; câteva mss TM, LXX (vezi şi 2 Sam. 22:14) nu conţin: grindină şi cărbuni aprinşi 318:30 Lit.: cuvântul, fie cu sensul de poruncă, fie cu sensul de promisiune; este tradus ca plural pentru a-l deosebi de Cuvântul (dabar) Domnului 418:35 Lit.: răspunsul Tău (la rugăciunile mele) 518:36 Lit.: gleznele 618:50 Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic |
Ps 19
| Pentru dirijor. Un psalm al lui David. 1 Cerurile povestesc slava lui Dumnezeu şi bolta cerească istoriseşte despre lucrările mâinilor Lui. 2 O zi dă de ştire altei zile acest mesaj şi o noapte vesteşte această cunoaştere altei nopţi, 3 dar fără vorbe şi fără cuvinte, fără să li se audă glasul.1 4 Mesajul2 lor străbate întreg pământul şi cuvintele lor ajung până la marginile lumii. În ceruri, El a întins un cort soarelui. 5 Acesta este asemenea unui mire care iese din odaia lui de nuntă, asemenea unui viteaz ce se bucură să alerge pe cale: 6 răsăritul lui este la un capăt al cerului şi roată-i este drumul până la celălalt capăt al lui. Nimic nu se poate ascunde de căldura lui! 7 Legea Domnului este desăvârşită; ea înviorează sufletul. Mărturia Domnului este adevărată; ea înţelepţeşte pe cel nesăbuit3. 8 Orânduirile Domnului sunt drepte; ele îmi bucură inima. Porunca Domnului este curată; ea dă lumină ochilor. 9 Frica de Domnul este curată; ea dăinuieşte veşnic. Judecăţile Domnului sunt adevărate; ele se susţin una pe cealaltă. 10 Ele sunt mai preţioase decât aurul, decât mult aur curat, sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. 11 Chiar şi robul Tău este instruit din ele. Când le păzeşte, are o mare răsplată. 12 Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc! 13 Păzeşte-l, de asemenea, pe robul Tău de păcatele cu bună ştiinţă4, ca nu cumva aceasta să mă stăpânească! Atunci voi fi integru, nevinovat de un mare păcat. 14 Fie plăcute cuvintele gurii mele şi murmurul inimii mele înaintea Ta, Doamne, Stânca mea, Izbăvitorul meu! 119:3 Sau: Nu este grai sau limbă / în care să nu li se audă glasul (vezi LXX) 219:4 LXX, VUL, Siriacă; TM: funie 319:7 Termenul ebraic se referă la o anumită naivitate sau lipsă de experienţă 419:13 Lit.: de insolenţă (obrăznicie, aroganţă), însă cu sensul dat în text, datorită contextului |
Ps 20
| Pentru dirijor. Un psalm al lui David. 1 Să-ţi răspundă Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov! 2 Să-ţi trimită ajutor din Lăcaşul cel sfânt şi să te sprijine din Sion! 3 Să-Şi amintească de toate darurile tale de mâncare, şi să primească toate arderile tale de tot! Sela 4 Să-ţi dea după plăcerea inimii tale şi să-ţi împlinească toate planurile! 5 Atunci ne vom bucura de biruinţa ta şi vom înălţa Numele Dumnezeului nostru. Domnul să-ţi împlinească toate cererile! 6 Acum eu ştiu că Domnul îl izbăveşte pe unsul Său; El îi va răspunde din cerul Său cel sfânt, prin isprăvile de mântuire ale dreptei Sale. 7 Unii se bizuiesc pe care, alţii pe cai, dar noi ne bizuim pe Numele Dumnezeului nostru. 8 Ei se îndoaie şi cad, dar noi ne ridicăm şi stăm în picioare! 9 Doamne, izbăveşte-l pe rege! Răspunde-ne1 când Te chemăm! 120:9 Sau: O, Doamne, izbăveşte! / O, Împărate, răspunde-ne |
Ps 21
| Pentru dirijor. Un psalm al lui David. 1 Doamne, regele se bucură de tăria Ta, se veseleşte de mântuirea Ta! 2 Ai împlinit dorinţa inimii lui şi n-ai respins cererea buzelor lui! Sela 3 Tu l-ai întâmpinat cu binecuvântări plăcute, i-ai pus pe cap coroană de aur curat. 4 Ţi-a cerut viaţă şi i-ai dat-o; i-ai dat multe zile pentru veci de veci. 5 Mare este slava lui din pricina izbăvirii Tale! Splendoare şi măreţie ai pus peste el! 6 Tu i-ai dat binecuvântări veşnice şi l-ai umplut cu bucuria prezenţei Tale. 7 Regele se încrede în Domnul, iar în îndurarea Celui Preaînalt, el va sta neclintit. 8 Mâna Ta îi va ajunge pe toţi duşmanii Tăi, dreapta Ta îi va ajunge pe cei ce Te urăsc. 9 În ziua arătării Tale îi vei face ca un cuptor aprins; în mânia Ta, Doamne, îi vei înghiţi şi-i va mistui focul! 10 Le vei nimici odraslele de pe pământ şi urmaşii dintre fiii oamenilor, 11 căci Ţi s-au împotrivit cu răutate! Au urzit intrigi, dar nu vor reuşi! 12 Îi vei pune să dea bir cu fugiţii când Îţi vei încorda arcul împotriva lor. 13 Ridică-Te, Doamne, în tăria Ta, ca noi să cântăm şi să lăudăm puterea Ta! |
Ps 22
| Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Ciuta zorilor“. Un psalm al lui David. 1 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? Eşti atât de departe de izbăvirea mea şi de cuvintele strigătului meu! 2 Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu-mi răspunzi, strig noaptea, dar nu găsesc odihnă. 3 Dar Tu eşti sfânt, eşti întronat în mijlocul laudelor lui Israel.1 4 În Tine au nădăjduit strămoşii noştri; ei au nădăjduit, iar Tu i-ai izbăvit; 5 au strigat către Tine şi au fost scăpaţi; au nădăjduit în Tine şi nu au fost daţi de ruşine. 6 Dar eu sunt vierme, nu om; am ajuns de râsul oamenilor şi dispreţuit de popor. 7 Cei ce mă văd îşi bat joc de mine, rânjesc şi clatină din cap. 8 „S-a încrezut în Domnul! Să-l scape El! Să-l izbăvească, căci doar Îşi găseşte plăcerea în el!“ 9 Şi totuşi Tu m-ai scos din pântecele mamei mele şi mi-ai dat ocrotire la pieptul ei. 10 Sub privirea Ta am fost scos din pântece; încă din pântecele maicii mele, Tu eşti Dumnezeul meu. 11 Nu Te îndepărta de mine, căci necazul e aproape şi nu am nici un ajutor! 12 Mă încercuiesc mulţi tauri, nişte tauri puternici din Başan mă înconjoară. 13 Îşi deschid gura împotriva mea ca leul care sfâşie şi răcneşte. 14 Sunt turnat ca apa şi toate oasele mi se despart. Ca ceara mi se topeşte inima înăuntrul meu. 15 Mi se usucă puterea ca lutul, iar limba mi se lipeşte de cerul gurii: m-ai adus în ţărâna morţii. 16 Mă încercuiesc nişte câini, o ceată de nelegiuiţi mă învăluieşte; mi-au găurit2 mâinile şi picioarele. 17 Îmi număr toate oasele. Ei mă urmăresc şi mă privesc. 18 Şi-au împărţit veşmintele mele între ei şi au tras la sorţi pentru cămaşa mea. 19 Dar Tu, Doamne, nu Te îndepărta! Tăria mea, grăbeşte de-mi ajută! 20 Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din laba câinelui! 21 Izbăveşte-mă din gura leului! Eliberează-mă din coarnele bivolilor! 22 Voi vesti Numele Tău fraţilor mei; te voi lăuda în mijlocul adunării! 23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L! Voi, toţi urmaşii lui Iacov, slăviţi-L! Temeţi-vă de El, voi, toţi urmaşii lui Israel! 24 Căci El nu dispreţuieşte, nici nu nesocoteşte necazul sărmanului; nu-Şi ascunde faţa de acesta, ci-l ascultă când strigă către El după ajutor. 25 Tu eşti pricina laudelor mele în adunarea cea mare! Îmi voi împlini jurămintele înaintea celor ce se tem de Tine3! 26 Cei săraci vor mânca şi se vor sătura; cei ce Îl caută pe Domnul Îl vor lăuda. Veşnic să vă trăiască sufletul! 27 Toate marginile pământului îşi vor aminti şi se vor întoarce la Domnul. Toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Lui, 28 căci a Domnului este domnia şi El stăpâneşte peste neamuri! 29 Toţi mai-marii pământului vor mânca şi I se vor închina;4 înaintea Lui vor îngenunchea toţi cei ce se coboară în ţărână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa. 30 Urmaşii5 Îi vor sluji6 şi se va povesti despre Stăpânul generaţiei următoare. 31 Ei vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, iar poporului care se va naşte îi vor vesti lucrarea Lui. 122:3 Sau: Tu însă eşti întronat ca Cel Sfânt; / Tu eşti lauda lui Israel. 222:16 LXX, Peshita, Q, câteva mss TM; cele mai multe mss TM: ca un leu 322:25 TM: El 422:29 Sau: Cu adevărat, I se vor închina toţi cei ce vor adormi în pământ, 522:29-30 Sau: Cât despre cel ce a murit / 30 urmaşii lui Îl vor sluji |
Ps 23
| Un psalm al lui David 1 Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. 2 El mă culcă în păşuni verzi şi mă conduce la ape odihnitoare. 3 Îmi înviorează sufletul şi mă călăuzeşte pe cărări drepte, datorită Numelui Său. 4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii1, nu mă tem de rău, căci Tu eşti cu mine, nuiaua şi toiagul Tău mă mângâie. 5 Tu-mi întinzi masa în faţa duşmanilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn şi cupa mea este atât de plină. 6 Cu adevărat, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului cât vor dăinui zilele2! 123:4 Sau: printr-o vale întunecată 223:6 Lit.: pe [toată] lungimea zilelor. |
Ps 24
| Al lui David. Un psalm. 1 Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi locuitorii ei, 2 căci El l-a întemeiat pe mări şi l-a întărit pe râuri. 3 Cine se va sui pe muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt? 4 Cel cu mâinile nevinovate şi cu inima curată, care nu-şi dedă sufletul la minciună şi nu jură ca să înşele.1 5 El va primi binecuvântare de la Domnul şi dreptate de la Dumnezeul mântuirii lui. 6 Aceasta este generaţia celor ce-L caută, a celor ce caută faţa Ta, Dumnezeu al lui Iacov2! Sela 7 Porţi, ridicaţi-vă capetele! Staţi ridicate, intrări veşnice! Să intre Împăratul slavei! 8 Cine este Acest Împărat al slavei? Domnul cel Tare şi Viteaz, Domnul cel Viteaz în luptă! 9 Porţi, ridicaţi-vă capetele! Staţi ridicate, intrări veşnice! Să intre Împăratul slavei! 10 Cine este Acesta, Acest Împărat al slavei? Domnul Oştirilor3! El este Împăratul slavei! Sela 124:4 Sau: care nu se închină unui idol / şi nu jură pe ceea ce este fals. 224:6 Două mss TM, LXX, Siriacă; cele mai multe mss TM: faţa ta, Iacove 324:10 Ebr.: YHWH Ţevaot. Termenul ebraic pentru oştiri se poate referi: (1) la oştirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9 – v. 10 în TM); (2) la corpurile cereşti (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2); probabil acest titlu face referire la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers; peste tot în carte |
Ps 25
| Al lui David 1 Doamne, la Tine îmi înalţ sufletul! 2 Dumnezeul meu, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine! Să nu se bucure duşmanii mei de mine! 3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine, ci de ruşine vor fi făcuţi cei ce Îţi sunt necredincioşi fără motiv. 4 Fă-mi cunoscute căile Tale, Doamne, învaţă-mă cărările Tale! 5 Călăuzeşte-mă în adevărul Tău, învaţă-mă, căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele! În Tine nădăjduiesc toată ziua. 6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de mila şi de îndurarea Ta, căci acestea sunt veşnice! 7 Nu-Ţi aduce aminte de păcatele din tinereţea mea, nici de greşelile mele, ci adu-Ţi aminte de mine după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne! 8 Domnul este bun şi drept; de aceea le dă învăţătură celor păcătoşi pe cale. 9 El îi îndrumă pe cei smeriţi în ceea ce este drept şi îi învaţă pe cei smeriţi calea Lui. 10 Toate cărările Domnului sunt îndurare şi adevăr pentru cei ce păzesc legământul şi mărturiile Lui. 11 Doamne, din pricina Numelui Tău, iartă-mi vina, căci mare este! 12 Cine se teme de Domnul? Aceluia El îi arată ce cale să aleagă. 13 El va locui în fericire, iar urmaşii lui vor moşteni ţara. 14 Sfatul1Domnului este pentru cei ce se tem de El, iar legământul Lui le dă învăţătură. 15 Către Domnul îmi îndrept totdeauna privirea, căci El îmi scoate picioarele din laţ. 16 Întoarce-Te spre mine şi îndură-te de mine, căci sunt singur şi necăjit! 17 Necazurile inimii mele s-au înmulţit; izbăveşte-mă din nenorocirile mele! 18 Uită-te la năpasta şi la necazul meu şi iartă toate păcatele mele! 19 Ia aminte la duşmanii mei, căci se înmulţesc, şi la înverşunata ură cu care mă urăsc. 20 Păzeşte-mi sufletul şi izbăveşte-mă, nu mă lăsa de batjocură, căci mă încred în Tine! 21 Integritatea şi nevinovăţia să mă ocrotească, căci nădăjduiesc în Tine! 22 Dumnezeule, scapă pe Israel din toate necazurile lui! 125:14 Sau: prietenia |
Ps 26
| Al lui David 1 Doamne, fă-mi dreptate, căci trăiesc în integritate! Mă încred în Domnul fără şovăire. 2 Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă, curăţeşte-mi adâncul fiinţei şi inima! 3 Îndurarea Ta este mereu înaintea mea şi umblu în adevărul Tău. 4 Nu stau împreună cu bărbaţii înşelători, şi nu mă întovărăşesc cu cei vicleni. 5 Urăsc adunarea răufăcătorilor şi nu stau la un loc cu ucigaşii. 6 Îmi spăl mâinile în nevinovăţie şi aşa înconjor altarul Tău, Doamne, 7 ca să fac să răsune mulţumirea şi să povestesc toate minunile Tale. 8 Doamne, eu iubesc Casa în care locuieşti şi locul unde sălăşluieşte slava Ta! 9 Nu-mi lua sufletul împreună cu cei păcătoşi, nici viaţa – împreună cu vărsătorii de sânge, 10 pe ale căror mâini este nelegiuire şi a căror dreaptă este plină de mită. 11 Cât despre mine, eu umblu în integritate! Izbăveşte-mă şi îndură-te de mine! 12 Piciorul meu stă pe loc drept. Doamne, Te voi lăuda în adunări! |
Ps 27
| Al lui David 1 Domnul este lumina şi mântuirea mea; de cine să mă tem? Domnul este refugiul vieţii mele; de cine să-mi fie frică? 2 Când se apropie răufăcătorii de mine ca să-mi devoreze carnea, tocmai ei, asupritorii şi duşmanii mei, se poticnesc şi cad. 3 Chiar dacă ar înainta o oştire împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme; chiar dacă s-ar porni război împotriva mea, chiar şi atunci aş fi încrezător. 4 Un singur lucru cer de la Domnul şi-l caut cu stăruinţă: să locuiesc în Casa Domnului în toate zilele vieţii mele, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să-L caut în Templul Lui, 5 căci El mă va tăinui în Coliba Sa în ziua cea rea, mă va ascunde în locul tainic al Cortului Său şi mă va înălţa pe o stâncă. 6 Deja mi se înalţă capul deasupra duşmanilor care mă împresoară; de aceea voi aduce la Cortul Lui jertfe în sunet de trâmbiţă, voi cânta şi Îl voi lăuda pe Domnul. 7 Doamne, ascultă-mi glasul când Te chem, îndură-te de mine şi răspunde-mi! 8 Inima îmi spune din partea Ta: „Caută faţa Mea!“1 Doamne, faţa Ta o caut! 9 Nu-Ţi ascunde faţa de mine, nu îndepărta cu mânie pe robul Tău! Tu eşti ajutorul meu! Nu mă da uitării şi nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele! 10 Chiar dacă tatăl meu şi mama mea m-ar părăsi, Domnul m-ar primi.2 11 Doamne, învaţă-mă calea Ta, condu-mă pe cărarea cea netedă, din pricina duşmanilor mei! 12 Nu-mi da sufletul pe mâna vrăjmaşilor mei, căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi care suflă numai violenţă. 13 Eu încă mai cred un lucru: că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii! 14 Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare şi îmbărbătează-ţi inima! Nădăjduieşte în Domnul! 127:8 Sau: Ţie, inima mea, el îţi spune: / „Caută faţa Mea!“ 227.10 Sau: deşi tatăl meu şi mama mea m-au abandonat, / Domnul mă primeşte. |
Ps 28
| Al lui David 1 Doamne, către Tine strig! Stânca mea, nu rămâne surd la strigătul meu, ca nu cumva, rămânând surd la strigătul meu, să mă asemăn cu cei care se coboară în groapă! 2 Ascultă glasul rugii mele, atunci când strig către Tine, atunci când îmi ridic mâinile spre Locul Tău Preasfânt! 3 Nu mă condamna împreună cu cei răi, împreună cu răufăcătorii, cu cei ce vorbesc de pace semenului lor, dar în inima lor este numai răutate. 4 Răsplăteşte-le după faptele lor, după răutatea lucrărilor lor; după faptele mâinilor lor să le răsplăteşti! Întoarce asupra lor răsplata cuvenită! 5 Pentru că ei nu iau aminte la lucrările Domnului şi la faptele mâinilor Lui, El îi va dărâma şi nu îi va mai zidi la loc! 6 Binecuvântat să fie Domnul, căci El a ascultat glasul rugilor mele! 7 Domnul este tăria mea şi scutul meu! În El mi se încrede inima, şi sunt ajutat. De aceea inima mea chiuie de bucurie şi-L laud prin cântecele mele! 8 Domnul este tăria poporului Său! El este fortăreaţă izbăvitoare pentru unsul Său. 9 Mântuieşte-Ţi poporul! Binecuvântează-Ţi moştenirea! Păstoreşte-i şi sprijină-i pe vecie! |
Ps 29
| Un psalm al lui David 1 Daţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu1, daţi Domnului slava şi puterea! 2 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său! Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte2! 3 Glasul Domnului răsună deasupra apelor. Dumnezeul slavei face să bubuie tunetul; Domnul este deasupra apelor mari. 4 Glasul Domnului răsună cu putere, glasul Domnului răsună cu măreţie. 5 Glasul Domnului doboară cedrii; Domnul doboară cedrii Libanului. 6 El face Libanul să sară ca viţeii şi Sirionul3 – ca puii de bivoli. 7 Glasul Domnului despică cu scânteieri de foc. 8 Glasul Domnului învolburează pustia, Domnul învolburează pustia Kadeş. 9 Glasul Domnului apleacă stejarii4 şi despoaie pădurile; în Templul Său toţi strigă: „Slavă!“ 10 În timpul potopului Domnul era pe tron; Domnul va trona ca împărat pe vecie. 11 Domnul dă tărie poporului Său. Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace. 129:1 Sau: făpturi cereşti; sau: îngeri 229:2 Sau: în splendoarea sfinţeniei Sale; sfinţenie se poate referi la Domnul Însuşi, la Tabernacul sau la îmbrăcămintea preoţească (vezi Ps. 110:3) 329:6muntele Hermon 429:9 Sau: provoacă caprelor de munte naşterea |
Ps 30
| Un psalm. Un cântec pentru dedicarea Casei. Al lui David. 1 Te voi înălţa, Doamne, căci m-ai ridicat şi n-ai lăsat să se bucure duşmanii mei de mine. 2 Doamne,Dumnezeul meu, când am strigat către Tine, Tu m-ai vindecat. 3 Doamne, Tu ai ridicat sufletul meu din Locuinţa Morţilor; m-ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se coboară în groapă. 4 Cântaţi Domnului, voi credincioşii Lui, şi lăudaţi aducerea-aminte a sfinţeniei Sale! 5 Mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine o viaţă întreagă. Deşi plânsul poate înnopta cu mine, dimineaţa soseşte bucuria. 6 Când îmi mergea bine, ziceam: „Nimic nu mă va clătina vreodată!“ 7 Doamne, prin bunăvoinţa Ta întărisei muntele meu1, dar, când Ţi-ai ascuns faţa, m-a cuprins frica. 8 Doamne, către Tine strig, la Stăpânul caut îndurare. 9 Ce câştig este de pe urma morţii mele, atunci când mă cobor în groapă? Poate să Te laude ţărâna, poate ea să vorbească despre credincioşia Ta? 10 Ascultă-mă, Doamne, şi îndură-te de mine! Fii Tu, Doamne, ajutorul meu! 11 Mi-ai prefăcut bocetul în dans, mi-ai înlăturat sacul de jale şi m-ai încins cu veselie, 12 pentru ca să-Ţi cânt slava şi să nu fiu mut! Doamne, Dumnezeul meu, veşnic Te voi lăuda! 130:7 Sau: în îndurarea Ta, m-ai aşezat pe un munte sigur |
Ps 31
| Pentru dirijor. Un psalm al lui David. 1 La Tine, Doamne, caut adăpost! Să nu rămân de ruşine vreodată! În dreptatea Ta, izbăveşte-mă! 2 Pleacă-Ţi urechea spre mine şi scapă-mă degrabă! Fii pentru mine o stâncă de adăpost, o fortăreaţă trainică ca să pot fi izbăvit! 3 Tu eşti stânca şi fortăreaţa mea. Condu-mă şi călăuzeşte-mă, din pricina Numelui Tău! 4 Scapă-mă de laţul care mi-a fost întins, căci Tu eşti fortăreaţa mea! 5 În mâinile Tale îmi încredinţez duhul! Tu m-ai izbăvit, Doamne, Dumnezeu al adevărului! 6 Urăsc pe cei ce se lipesc de idoli de nimic, dar Eu mă încred în Domnul! 7 Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea Ta, fiindcă mi-ai văzut necazul şi ai cunoscut nenorocirea sufletului meu. 8 Tu nu m-ai dat pe mâna duşmanului, ci mi-ai aşezat picioarele într-un loc larg. 9 Doamne, ai milă de mine, căci sunt în strâmtorare! De atâta întristare mi se topesc ochii, sufletul şi pântecele. 10 Îmi sfârşesc viaţa în durere şi anii în întristare. Puterea îmi este sleită din pricina vinii mele, iar oasele mi se topesc. 11 Din pricina tuturor potrivnicilor mei am ajuns să fiu făcut de ruşine; am ajuns de groază pentru vecinii mei, o spaimă pentru cunoscuţii mei. Cei ce mă văd pe uliţă fug de mine. 12 Sunt uitat de inimi ca şi cum aş fi mort; am ajuns ca un vas spart. 13 Aud şuşoteala multora – peste tot este numai teroare! Ei se sfătuiesc împotriva mea, plănuind să-mi ia viaţa. 14 Dar eu mă-ncred în Tine, Doamne, şi mărturisesc: „Tu eşti Dumnezeul meu!“ 15 Destinul mi-e în mâna Ta, izbăveşte-mă din mâna duşmanilor şi a prigonitorilor mei! 16 Fă să strălucească faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă în îndurarea Ta! 17 Nu lăsa să fiu dat de ruşine, Doamne, căci la Tine strig după ajutor, ci fă să fie daţi de ruşine cei răi; potoleşte-i pentru totdeauna în Locuinţa Morţilor! 18 Să fie amuţite buzele mincinoase, care vorbesc cu obrăznicie, cu mândrie şi dispreţ împotriva celui drept. 19 Cât de mare este bunătatea Ta, păstrată pentru cei ce se tem de Tine, arătată celor ce se încred în Tine, sub privirea oamenilor! 20 Tu-i ascunzi la adăpostul feţei Tale de uneltirile oamenilor; îi ocroteşti în Cortul Tău de limbile gâlcevitoare. 21 Binecuvântat să fie Domnul, căci minunată I-a fost îndurarea faţă de mine când eram într-o cetate asediată! 22 M-am pripit când am zis: „Sunt izgonit dinaintea Ta!“ Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul rugăminţilor mele, când am strigat către Tine. 23 Iubiţi-L pe Domnul, toţi credincioşii Lui, căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, dar celor ce se mândresc le dă ce li se cuvine! 24 Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă inimile, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul! |
Ps 32
| 1 Al lui David. Un maschil1.Ferice de cel a cărui nelegiuire este iertată, de cel al cărui păcat este acoperit! 2 Ferice de omul căruia Domnul nu-i ţine în seamă vina şi în duhul căruia nu există înşelăciune! 3 Când tăceam, mi se uscau oasele din pricina gemetelor mele necurmate. 4 Zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; vlaga îmi ajunsese ca o uscăciune văratică. Sela 5 Atunci mi-am mărturisit păcatul şi nu Ţi-am ascuns vina mea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului nelegiuirile!“, şi astfel Tu mi-ai iertat vina şi păcatul. Sela. 6 De aceea fiecare credincios să Ţi se roage la timpul potrivit, iar când apele vor fi mari, pe el nu-l vor atinge. 7 Tu eşti un adăpost pentru mine! Tu mă vei păzi de necaz, înconjurându-mă cu cântări de izbăvire! Sela 8 „Eu te voi instrui şi te voi învăţa calea pe care trebuie să mergi; te voi sfătui şi ochiul Meu va veghea asupra ta. 9 Nu fi ca un cal sau ca un catâr fără discernământ, care numai strunit cu un frâu şi cu o zăbală se apropie de tine!“ 10 De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat de îndurare. 11 Bucuraţi-vă în Domnul, înveseliţi-vă, voi, cei drepţi! Strigaţi de bucurie, toţi cei cu inima cinstită! 132 Titlu. Probabil un termen literar sau muzical, având un sens nesigur; şi în Ps. 32, 42, 44, 45, 52, 53, 54, 55, 74, 78, 89 şi 142 |
Ps 33
| 1 Voi, cei drepţi, bucuraţi-vă în Domnul, căci lauda se potriveşte celor integri! 2 Lăudaţi-L pe Domnul din liră, cântaţi-I din harfa cu zece coarde! 3 Cântaţi-I un cântec nou, sunaţi frumos din corzi şi strigaţi de bucurie! 4 Cuvântul Domnului este nepărtinitor, toate lucrările Lui mărturisesc despre credincioşia Sa. 5 El iubeşte dreptatea şi judecata; îndurarea Domnului umple pământul. 6 Cerurile au fost întocmite prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor – prin suflarea gurii Sale. 7 El strânge apele mării într-o grămadă, pune oceanul1 în cămări. 8 Să se teamă de Domnul, toţi cei de pe pământ! Să le fie frică de El, tuturor locuitorilor lumii! 9 Căci El zice şi ia fiinţă! El porunceşte şi se împlineşte! 10 Domnul zădărniceşte planul neamurilor şi întârzie hotărârile popoarelor, 11 dar planul Domnului rămâne veşnic, şi hotărârile inimii Sale dăinuiesc din generaţie în generaţie. 12 Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul, poporul pe care Şi l-a ales ca moştenire! 13 Domnul priveşte din ceruri, se uită la toţi fiii oamenilor. 14 Din lăcaşul Locuinţei Sale, El priveşte spre toţi locuitorii pământului. 15 El, Care a întocmit sufletul tuturor, ia aminte la toate faptele acestora. 16 Regele nu este izbăvit prin mărimea oştirii lui, nici războinicul nu este scăpat prin mărimea puterii sale. 17 Calul este o nădejde zadarnică pentru eliberare şi toată vlaga lui nu poate izbăvi. 18 Iată că ochiul Domnului veghează asupra celor ce se tem de El şi asupra celor ce nădăjduiesc în îndurarea Sa, 19 ca să le scape sufletul de la moarte şi să-i ţină în viaţă în mijlocul foametei. 20 Sufletele noastre tânjesc după Domnul! El este ajutorul şi scutul nostru, 21 căci în El se bucură inimile noastre, fiindcă ne încredem în Numele Lui cel sfânt! 22 Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, pe măsura nădejdii noastre în Tine! 1 33:7 Lit.: adâncul, aici cu referire la apele adânci |
Ps 34
| Al lui David. Compus pe vremea când acesta s-a prefăcut a fi nebun înaintea lui Abimelek şi a plecat izgonit de acesta. 1 Îl voi lăuda pe Domnul în orice vreme, lauda Lui va fi întotdeauna în gura mea! 2 Sufletul meu se laudă în Domnul; să audă şi să se bucure cei smeriţi! 3 Măriţi pe Domnul împreună cu mine! Să înălţăm cu toţii Numele Lui! 4 L-am căutat pe Domnul, şi El mi-a răspuns; m-a izbăvit din toate temerile mele. 5 Cei care privesc spre El, se luminează,1 iar feţele nu li se umplu de ruşine.2 6 Acest necăjit a strigat, iar Domnul l-a auzit şi l-a scăpat de toate necazurile lui. 7 Îngerul Domnului îşi3 aşază tabăra împrejurul celor ce se tem de DOMNUL4 şi-i salvează. 8 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El! 9 Temeţi-vă de Domnul, voi sfinţii Lui, căci cei ce se tem de El nu duc lipsă de nimic! 10 Puii de leu duc lipsă şi flămânzesc, dar cei ce se tem de Domnul nu duc lipsă de nici un bine. 11 Apropiaţi-vă, fiilor, ascultaţi-mă, şi vă voi învăţa frica de Domnul! 12 Cine este omul care doreşte viaţa şi vrea să vadă zile bune? 13 Acela să-şi păzească limba de rău şi buzele – de cuvinte înşelătoare! 14 Să renunţe la rău şi să facă binele! Să caute pacea şi s-o urmărească! 15 Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi, iar urechile Lui iau aminte la strigătul5 lor. 16 Faţa Domnului însă este împotriva celor ce săvârşesc răul, ca să le şteargă amintirea de pe pământ. 17 Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude şi-i izbăveşte din toate necazurile lor. 18 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită şi-i izbăveşte pe cei cu duhul zdrobit. 19 De multe necazuri are parte cel drept, dar Domnul îl izbăveşte din toate. 20 El îi păzeşte toate oasele şi nici unul măcar nu îi va fi rupt. 21 Răul va aduce moartea celui nelegiuit, iar cei ce-l urăsc pe cel drept vor fi pedepsiţi. 22 Domnul îi răscumpără pe slujitorii Săi şi nici unul dintre credincioşii Lui nu este osândit. 134:5 TM; LXX, Siriacă: şi să nu vi se mai umple feţele de ruşine 234:7 Lit.: el 334:15 TM; LXX: rugăciunea |
Ps 35
| Al lui David 1 Răfuieşte-te, Doamne, cu cei ce se răfuiesc cu mine! Luptă-te cu cei ce se luptă cu mine! 2 Înarmează-Te cu scut şi cu pavăză! Ridică-Te, ca să-mi ajuţi! 3 Dezveleşte-Ţi suliţa şi lancea pentru prigonitorii mei!1 Grăieşte sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!“ 4 Fă-i de ruşine, umileşte-i pe cei ce caută să-mi ia viaţa; să dea înapoi, să fie făcuţi de ruşine cei ce-mi plănuiau răul! 5 Să fie ca pleava luată de vânt şi să-i izgonească îngerul Domnului! 6 Întunecoasă şi alunecoasă să le fie calea, iar îngerul Domnului să-i urmărească! 7 Fără nici un motiv mi-au întins pe ascuns un laţ, fără nici un motiv au săpat o groapă sufletului meu. 8 De aceea să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate şi să fie prinşi în laţul pe care l-au întins pentru mine; să cadă în el în timpul prăpădului. 9 Atunci sufletul meu se va bucura în Domnul, mă voi veseli de mântuirea Lui. 10 Întreaga-mi fiinţă va exclama: „Doamne, cine este ca Tine, Care să-l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el, pe cel sărac şi pe cel sărman – de jefuitorul lui?“ 11 Nişte martori dezlănţuiţi se ridică şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu. 12 Astfel ei îmi răsplătesc cu rău pentru bine şi îmi pustiesc sufletul. 13 Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac şi îmi smeream sufletul prin post; iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns, 14 ca un prieten, ba mai mult, ca un frate, umblam bocind, ca unul care-şi boceşte mama, cu capul plecat, cuprins de întristare. 15 Acum însă, când eu mă poticnesc, ei se bucură şi se adună, se adună împotriva mea, lovindu-mă pe ascuns, sfâşiindu-mă fără încetare. 16 Ca nişte bufoni batjocoritori2 scrâşnesc din dinţi împotriva mea! 17 Stăpâne, cât vei mai privi? Scapă-mi sufletul de pustiirile lor, şi preţioasa mea viaţă – de puii aceştia de lei! 18 Apoi Te voi lăuda în marea adunare, Te voi onora în mijlocul unui norod fără număr. 19 Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept şi să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv! 20 Căci ei nu vorbesc de pace, iar cu privire la oamenii liniştiţi din ţară născocesc numai lucruri neadevărate. 21 Vorbesc împotriva mea, zicând: „Ha! Ha! Ochii noştri şi-au văzut dorinţa împlinită!“ 22 Doamne, Tu ai văzut; nu tăcea! Stăpâne, nu Te depărta de mine! 23 Ridică-Te, trezeşte-Te pentru apărarea mea, apără-mi pricina, Dumnezeul meu şi Stăpânul meu! 24 Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu! Nu-i lăsa să se bucure de mine! 25 Nici măcar să nu gândească: „Aha! Ce bine!“ Să nu zică: „L-am înghiţit!“ 26 Să fie făcuţi de ruşine şi de râs cei ce se bucură de necazul meu! Cu ruşine şi cu dezonoare să se îmbrace cei ce se ridică împotriva mea! 27 Să strige de bucurie şi să se veselească cei ce îndrăgesc dreptatea mea, cei se spun întotdeauna: „Mărit fie Domnul Care doreşte pacea3 robului Său!“ 28 Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta şi lauda Ta toată ziua! 135:3 Sau: suliţa şi închide calea / prigonitorilor mei! 235:16 Sensul ebraic al versului este nesigur; LXX: M-au pus la încercare, m-au batjocorit cu dispreţ 335:27 Ebr.: şalom, un termen cu o arie semantică foarte bogată: pace, bine, sănătate, bunăstare |
Ps 36
| Pentru dirijor. Al lui David, robul DOMNULUI. 1 O rostire cu privire la nelegiuirea celui rău se află înăuntrul inimii mele: Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.1 2 Căci se măguleşte prea mult în ochii săi ca să-şi mai găsească păcatul şi să-l urască. 3 Cuvintele gurii lui sunt rele şi înşelătoare; a încetat să mai fie înţelept şi să facă binele. 4 Plănuieşte răul chiar şi în aşternutul său, stă pe o cale care nu este bună şi nu respinge răul. 5 Doamne, îndurarea Ta ajunge până la ceruri şi credincioşia Ta – până la nori! 6 Dreptatea Ta este ca munţii cei tari şi judecata Ta – ca adâncul cel mare! Doamne, Tu dai izbăvire atât oamenilor, cât şi animalelor! 7 Cât de scumpă este îndurarea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale îşi caută adăpost fiii oamenilor.2 8 Ei se satură de belşugul Casei Tale şi Tu le dai să bea din râul desfătărilor Tale. 9 Căci la Tine este izvorul vieţii şi prin lumina Ta vedem lumina. 10 Continuă să-Ţi arăţi îndurarea faţă de cei ce Te cunosc, şi dreptatea faţă de cei cu inima dreaptă! 11 Să nu m-ajungă piciorul celui mândru, iar mâna celor răi să nu mă izgonească! 12 Au şi căzut făcătorii de rele! Au fost aruncaţi şi nu se mai pot ridica! 136:1 Sau: Nelegiuirea îi vorbeşte celui rău / chiar în străfundul inimii lui. / Nu este frică de Dumnezeu / înaintea ochilor lui. 236:7 Sau: Ta! / La umbra aripilor Tale îşi caută adăpost / îngeri şi oameni, deopotrivă. |
Ps 37
| Al lui David 1 Nu te mânia din pricina celor răi şi nu-i invidia pe cei ce săvârşesc răul, 2 căci ei se usucă ca iarba de repede şi se veştejesc precum verdeaţa! 3 Încrede-te în Domnul şi fă binele! Locuieşte în ţară şi veghează să umbli în credincioşie1! 4 Desfătarea ta să fie Domnul şi El va împlini cererile inimii tale! 5 Încredinţează-ţi calea în mânaDomnului, încrede-te în El, şi El va lucra. 6 El va face ca dreptatea ta să răsară ca zorii şi adevărul2 tău – ca miezul zilei. 7 Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El, nu te mânia din pricina celui ce reuşeşte în umblarea lui, a celui ce-şi împlineşte planurile lui rele. 8 Renunţă la mânie, părăseşte furia! Nu te mânia, căci mânia duce numai la rău! 9 Fiindcă cei ce fac răul vor fi nimiciţi, dar numai cei ce nădăjduiesc în Domnul vor moşteni ţara! 10 Încă puţină vreme şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era şi nu va mai fi. 11 Cei blânzi însă vor moşteni ţara3 şi se vor bucura de belşug de pace! 12 Cel rău unelteşte împotriva celui drept, scrâşneşte din dinţi împotriva lui. 13 Dar Stăpânul râde de el, căci ştie că-i soseşte şi lui ceasul. 14 Cei răi îşi scot sabia, îşi încordează arcul, ca să-l doboare pe cel sărman şi pe cel nevoiaş, să-i înjunghie pe cei ale căror căi sunt drepte. 15 Cu săbiile lor însă îşi vor străpunge propriile inimi, iar arcurile le vor fi zdrobite. 16 Mai bun este puţinul celui drept, decât belşugul multor răi, 17 căci braţele celor răi vor fi frânte, dar Domnul îi sprijină pe cei drepţi. 18 Domnul cunoaşte zilele celor integri. Moştenirea lor va fi pe vecie. 19 Ei nu sunt făcuţi de ruşine în vreme rea, iar în zile de foamete vor fi săturaţi. 20 Cei răi vor pieri însă, iar duşmanii Domnului vor fi ca cele mai frumoase păşuni; vor trece, ca fumul vor trece. 21 Cel rău împrumută, dar nu mai dă înapoi; cel drept însă este milos şi înapoiază. 22 Cei ce sunt binecuvântaţi de El vor moşteni ţara, dar cei ce sunt blestemaţi de El vor fi nimiciţi. 23 Domnul întăreşte paşii omului, atunci când Îşi găseşte plăcere în calea lui. 24 Când acesta cade, nu este doborât de tot, căci Domnul îl sprijină cu mâna Sa. 25 Din tinereţea mea şi până la bătrâneţe nu am văzut vreun om drept părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea. 26 El este milos în fiecare zi şi dă cu împrumut, iar urmaşii lui vor fi o binecuvântare4. 27 Deci depărtează-te de rău şi fă binele! Atunci vei putea locui în ţară pentru totdeauna! 28 Domnului Îi place să facă dreptate şi nu-Şi părăseşte credincioşii! Totdeauna ei sunt păziţi, dar urmaşii celor răi vor fi stârpiţi. 29 Cei drepţi vor moşteni ţara, o vor locui pe vecie. 30 Gura celui drept rosteşte cuvinte înţelepte, iar limba lui grăieşte cu dreptate. 31 El poartă în inimă Legea Dumnezeului său, şi astfel picioarele5 nu-i alunecă. 32 Cel rău îl pândeşte pe cel drept, căutând să-l omoare, 33 însă Domnul nu-l dă pe mâna lui şi nu-l lasă să fie osândit la judecata lui. 34 Nădăjduieşte în Domnul şi păzeşte calea Lui, iar El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara şi vei vedea nimicirea celor răi! 35 L-am văzut pe cel rău în toată puterea lui, întinzându-se ca un copac bogat, bine sădit în ţara lui. 36 Dar când am trecut încă o dată pe acolo, nu mai era;6 l-am căutat, dar nu l-am mai găsit. 37 Uită-te la cel cinstit, priveşte-l pe cel integru, căci omul paşnic are viitor! 38 Răzvrătiţii vor fi nimiciţi cu toţii; viitorul celor răi va fi retezat. 39 Izbăvirea celor drepţi vine de la Domnul, Care le este refugiu în vreme de necaz. 40 Domnul îi ajută şi îi scapă; îi scapă de cei răi şi îi eliberează, pentru că au căutat scăparea la El. 137:3 Lit.: paşte credincioşia; sau: paşte în siguranţă (cu sensul de: bucură-te de siguranţă) 237:6 Lit: judecata 337:11 Lit.: pământul 437:26 Sau: vor culege binecuvântare 537:31 Lit.: paşii 637:36 LXX, Siriacă, Ieronim; TM: Dar a trecut, nu mai este |
Ps 38
| Un psalm al lui David spre aducere-aminte 1 Doamne, nu mă mustra în mânia Ta şi nu mă disciplina în furia Ta! 2 Căci săgeţile Tale m-au străpuns, mâna Ta s-a abătut asupra mea. 3 Din pricina mâniei Tale, nu mai este nimic sănătos în trupul meu, nici un os nu mai este întreg din pricina păcatului meu, 4 căci vina mea mă copleşeşte, cântăreşte mai greu decât o mare povară. 5 Rănile mele duhnesc, putrezesc, şi aceasta numai din pricina nebuniei mele. 6 Sunt încovoiat, peste măsură de gârbovit. Toată ziua umblu bocind. 7 Coapsele-mi sunt pline de arsuri, nu mai este nimic sănătos în trupul meu! 8 Sunt atât de slăbit şi de zdrobit! Mă tânguiesc din pricina suspinelor inimii mele. 9 Stăpâne, ştii toate dorinţele mele, iar suspinele mele nu-ţi sunt ascunse! 10 Mi se zbate inima, puterile mă părăsesc, nici chiar lumina ochilor mei nu o mai am! 11 Cei care mă iubesc, prietenii mei, nu stau aproape de rana mea, cei apropiaţi mie stau deoparte. 12 Cei ce caută să-mi ia viaţa mă ochesc; cei ce-mi doresc răul pun la cale sfârşitul meu şi în fiecare zi urzesc numai înşelătorii. 13 Eu însă nu aud, întocmai ca un surd; ca un mut, nu-mi deschid gura! 14 Am ajuns ca omul care nu aude şi a cărui gură nu mai are răspuns. 15 Totuşi nădăjduiesc în Tine, Doamne! Tu-mi vei răspunde, Stăpâne, Dumnezeul meu! 16 Căci am zis: „Să nu se bucure din pricina mea, atunci când îmi alunecă piciorul, să nu se laude pe seama mea!“ 17 Chiar acum sunt gata să cad, iar durerea mă însoţeşte mereu. 18 Îmi mărturisesc vina; păcatul meu mă frământă. 19 Duşmanii mei sunt mulţi şi plini de viaţă1 şi cei ce mă urăsc fără motiv sunt fără număr. 20 Cei ce răsplătesc cu rău pentru bine mi se opun, când eu urmăresc binele. 21 Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeul meu, nu Te îndepărta de mine! 22 Vino degrabă în ajutorul meu, Stăpâne, Mântuirea mea! 138:19 Sau: şi fără motiv |
Ps 39
| 1 Pentru dirijor. Pentru Iedutun1. Un psalm al lui David.Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele ca să nu păcătuiesc cu limba! Îmi voi păzi gura cu botniţa, cât timp se va afla cel rău în preajma mea!“ 2 Am rămas deci mut, în tăcere, nerostind nici măcar o vorbă bună; dar durerea mi-a fost răscolită. 3 Îmi ardea inima în piept şi un foc îmi mistuia şoaptele! Atunci mi-a venit cuvânt pe limbă: 4 „Doamne, descoperă-mi sfârşitul! Care este măsura zilelor mele? Voi şti astfel cât sunt de trecător. 5 Tu mi-ai dat zile cât un lat de palmă, iar lungimea vieţii mele este o nimica toată înaintea Ta. Într-adevăr omul este doar o suflare. “ Sela 6 Într-adevăr, omul călătoreşte ca umbra2; el se agită degeaba, adunând comori pe care nu ştie cine le va moşteni. 7 Şi acum ce mai pot nădăjdui eu, Stăpâne? Nădejdea mea este în Tine! 8 Izbăveşte-mă de toate nelegiuirile mele, nu mă lăsa de batjocura nebunului! 9 Stau totuşi mut şi nu-mi deschid gura, pentru că Tu ai îngăduit aceasta. 10 Abate-Ţi lovitura de la mine, căci sunt zdrobit de lovitura mâinii Tale! 11 Pedepsind păcatul, tu disciplinezi pe fiecare şi îi prăpădeşti ca molia, ce are mai scump. Într-adevăr, omul este doar o suflare! Sela 12 Doamne, ascultă-mi rugăciunea şi ia aminte la strigătul meu de ajutor! Nu rămâne surd la plânsetul meu, căci, faţă de Tine, sunt doar un pribeag, un peregrin ca toţi strămoşii mei! 13 Abate-Ţi privirea de la mine, ca să mă pot bucura iarăşi, până nu mă duc şi nu voi mai fi! 139 Titlu. Vezi 1 Cron. 16:41-42; 25:1, 6; 2 Cron. 5:12; 35:15 239:6 Lit.: chip |
Ps 40
| Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm. 1 Am nădăjduit în Domnul, iar El S-a aplecat înspre mine şi mi-a ascultat strigătul. 2 M-a scos din groapa pieirii, din murdăria mocirlei. Mi-a pus piciorul pe stâncă şi mi-a întărit paşii. 3 Mi-a pus în gură un cântec nou, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi vor vedea, se vor teme şi se vor încrede în Domnul. 4 Ferice de omul care îşi pune încrederea în Domnul, care nu se abate spre cei trufaşi şi nici spre cei ce se închină la idoli1! 5 Doamne, Dumnezeul meu, multe sunt minunile şi planurile Tale pe care le-ai făcut faţă de noi! Nimeni nu se poate asemăna cu Tine! Am vrut să le vestesc şi să vorbesc despre ele, dar sunt prea multe ca să le povestesc! 6 Tu nu ai dorit nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns2 urechile3. Tu nu ai cerut nici ardere de tot, nici jertfă pentru păcat. 7 Atunci am zis: „Iată că vin! În sulul cărţii este scris despre mine. 8 Îmi găsesc plăcerea în a face voia Ta, Dumnezeul meu; Legea Ta este înăuntrul meu.“ 9 Vestesc dreptatea Ta în adunarea cea mare; Tu, Doamne, ştii că nu-mi închid buzele! 10 Nu ascund dreptatea Ta în inima mea, ci vorbesc despre credincioşia şi mântuirea Ta; nu acopăr îndurarea şi adevărul Tău înaintea marii adunări. 11 Doamne, nu-Ţi opri mila faţă de mine! Fie ca îndurarea Ta şi credincioşia Ta să mă păzească mereu! 12 Căci rele fără număr mă înconjoară; păcatele mele m-au copleşit şi nu mai sunt în stare să văd; sunt mai multe decât perii capului meu şi-mi înmoaie inima. 13 Binevoieşte, Doamne, de mă izbăveşte! Doamne, vino degrabă în ajutorul meu! 14 Să se facă de râs şi să rămână de ruşine cu toţii, cei ce caută să-mi piardă viaţa! Să dea înapoi şi să fie umiliţi cei ce-mi doresc răul! 15 Să rămână înmărmuriţi din pricina ruşinii lor cei ce-mi ziceau: „Ha! Ha!“ 16 Să se bucure însă şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică mereu: „Mărit să fie Domnul!“ 17 Cât despre mine, eu sunt sărman şi lipsit, dar Stăpânul se va gândi la mine. Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu! Dumnezeul meu, nu întârzia! 140:4 Sau: spre cei ce răspândesc minciuni 240:6 TM, unele mss LXX; unele mss LXX: ci mi-ai pregătit un trup |
Ps 41
| Pentru dirijor. Un psalm al lui David. 1 Ferice de cel ce îngrijeşte de sărac1, căci Domnul îl va scăpa în ziua cea rea. 2 Domnul îl va păzi, îl va ţine în viaţă, îl va binecuvânta în ţară şi nu-l va lăsa la bunul plac al duşmanilor lui. 3 Domnul îl va întări când va fi pe patul de suferinţă, iar patul în care suferea va fi strâns. 4 Cât despre mine, eu am zis: „Doamne, ai milă de mine!“ Vindecă-mă, căci am păcătuit împotriva Ta! 5 Duşmanii mei vorbesc despre mine cu răutate, spunând: „Când va muri şi-i va pieri numele?“ 6 Chiar dacă vine vreunul să mă vadă, grăieşte făţarnic2, în timp ce inima lui adună duşmănie pe care o împrăştie când iese afară. 7 Potrivnicii mei şuşotesc cu toţii împotriva mea şi gândesc ce e mai rău pentru mine. 8 „O boală necruţătoare l-a atins! Nu se va mai scula din locul în care s-a culcat!“ 9 Chiar şi prietenul în care m-am încrezut, cel ce mănâncă pâinea mea, şi-a ridicat călcâiul împotriva mea! 10 Tu însă, Doamne, ai milă de mine! Ridică-mă, ca să le dau răsplata cuvenită! 11 Voi şti că-Ţi găseşti plăcerea în mine prin aceea că duşmanul meu nu va triumfa asupra mea. 12 Cât despre mine, Tu mă sprijini în integritatea mea şi mă aşezi în prezenţa Ta pe vecie. 13 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie. Amin! Amin! 141:1 Sau: de cel fără ajutor; LXX adaugă: şi de cel sărman 241:6 Sau: nimicuri |
Ps 42
| 1 CARTEA A DOUAPentru dirijor. Un maschil1 al korahiţilor.Cum tânjeşte cerbul după izvoarele de apă, aşa tânjeşte sufletul meu după Tine, Dumnezeule! 2 Sufletul meu însetează de dor după Dumnezeu, după Dumnezeul cel Viu! Când voi putea veni să mă înfăţişez înaintea lui Dumnezeu? 3 Lacrimile-mi sunt hrană zi şi noapte, când mi se spune fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?“ 4 Mă întristez când îmi aduc aminte cum treceam prin mulţime, conducând procesiunea către Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi de mulţumire ale mulţimii aflată în sărbătoare. 5 Suflete al meu, de ce te mâhneşti şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda pe El, Mântuitorul meu 6 şi Dumnezeul meu! Sufletul meu2 se mâhneşte înăuntrul meu; de aceea îmi amintesc de Tine, din ţara Iordanului, înălţimile Hermonului, din muntele Miţar. 7 La vuietul cascadelor Tale, un adânc cheamă un alt adânc. Toate valurile şi talazurile Tale au trecut peste mine. 8 Ziua, Domnul îmi face parte de îndurarea Sa, iar noaptea am cu mine cântarea Lui şi rugăciunea către Dumnezeul vieţii mele. 9 Îi zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „De ce m-ai uitat? De ce trebuie să umblu întristat, asuprit de duşman?“ 10 Ca zdrobirea oaselor este batjocura prigonitorilor mei, când îmi zic mereu: „Unde este Dumnezeul tău?“ 11 Suflete al meu, de ce te mâhneşti şi de ce gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda, pe El, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu! 142 Titlu. Vezi Ps. 32 242:5, 6 Câteva mss TM, LXX, Siriacă (vezi v. 11); cele mai multe mss TM: Îl voi lăuda / pentru izbăvirile prezenţei Sale. 6 Dumnezeul meu, sufletul meu |
Ps 43
| 1 Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi pricina în faţa unui neam necredincios! Scapă-mă de omul înşelător şi nedrept! 2 Tu eşti Dumnezeu, eşti adăpostul meu! De ce mă alungi? De ce trebuie să umblu întristat, asuprit de duşman? 3 Trimite-Ţi lumina şi adevărul, ca să mă călăuzească, să mă conducă la muntele sfinţeniei Tale şi la locuinţa Ta! 4 Să ajung la altarul lui Dumnezeu, la Dumnezeul nespusei mele bucurii! Te voi lăuda din liră, Dumnezeule, Dumnezeul meu! 5 Suflete al meu, de ce te mâhneşti, şi de ce gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda, pe El, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu1! 143:5 Vezi nota de la Ps. 42:5, 6 |
Ps 44
| 1 Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un maschil1.Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, părinţii noştri ne-au povestit despre lucrarea pe care ai înfăptuit-o pe vremea lor, în vremuri străvechi; 2 am auzit cum Tu, prin braţul Tău, ai dezrădăcinat neamuri, ca să-i plantezi pe ei, ai izgonit popoare, ca să-i extinzi pe ei. 3 Nu prin sabia lor au moştenit ţara, nu braţul lor i-a izbăvit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina feţei Tale, fiindcă îi iubeai. 4 Dumnezeule, Tu eşti împăratul meu! Porunceşte dar izbăvirea2 lui Iacov! 5 Cu Tine ne doborâm duşmanii, cu Numele Tău ne călcăm în picioare potrivnicii. 6 Nu mă încred în arcul meu, sabia mea nu mă izbăveşte, 7 ci Tu ne vei izbăvi de duşmanii noştri, iar pe cei ce ne urăsc, Tu îi vei face de ruşine! 8 Noi în Dumnezeu ne lăudăm mereu, Numele Tău îl slăvim pe vecie. Sela 9 Totuşi Tu ne-ai respins şi ne-ai umilit, nu mai ieşi cu oştile noastre. 10 Tu ai făcut să ne retragem dinaintea duşmanului, astfel că cei ce ne urăsc ne jefuiesc. 11 Ne dai ca pe nişte oi la tăiere, ne împrăştii printre neamuri. 12 Îţi vinzi poporul pe un preţ de nimic şi nu câştigi nimic prin vânzarea lui. 13 Ne faci de batjocura vecinilor noştri, de ocara şi de dispreţul celor ce ne înconjoară. 14 Ne faci de pomină printre neamuri, pricină de clătinare din cap printre popoare. 15 Toată ziua ocara îmi stă înainte şi ruşinea îmi acoperă faţa, 16 la glasul batjocoritorului şi al blasfemiatorului, la vederea duşmanului şi a răzbunătorului. 17 Toate acestea au venit asupra noastră, dar3 noi nu Te-am uitat şi nu am călcat legământul Tău. 18 Inima noastră nu Ţi-a întors spatele şi paşii noştri nu s-au îndepărtat de calea Ta. 19 Tu însă ne-ai zdrobit în locul de vânătoare al şacalilor şi ne-ai acoperit cu umbră deasă. 20 Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru şi ne-am fi întins palmele spre vreun dumnezeu străin, 21 n-ar fi descoperit Dumnezeu aceasta? Doar El cunoaşte toate tainele inimii. 22 Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua, suntem consideraţi ca nişte oi pentru tăiere. 23 Scoală-Te! De ce dormi, Stăpâne? Trezeşte-Te, nu ne lepăda pe vecie! 24 De ce Îţi ascunzi faţa, de ce ne uiţi umilinţa şi necazul? 25 Sufletul nostru este smerit până la ţărână, pântecele ne este lipit de pământ! 26 Ridică-Te şi vino în ajutorul nostru! Răscumpără-ne, din pricina îndurării Tale! 144 Titlu. Vezi Ps. 32 244:4 TM; LXX, Aquila, Siriacă: regele meu / care porunceşti izbăvirea 344:17 Sau: deşi |
Ps 45
| 1 Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Crinii“. Al korahiţilor. Un maschil1. Un cântec de dragoste.Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă. Eu zic: „Îmi dedic versurile regelui!“ Limba mea este pana iscusită a unui scriitor! 2 Eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este revărsat pe buzele tale, de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie. 3 Încinge-ţi sabia la coapsă, viteazule, splendoarea şi măreţia ta! 4 În măreţia ta, călăreşte biruitor pentru cauza adevărului, a smereniei şi a dreptăţii! Dreapta ta să facă minuni de vitejie! 5 Săgeţile tale ascuţite să străpungă inima duşmanilor regelui şi popoarele să cadă sub picioarele tale!2 6 Tronul Tău, Dumnezeule3, este pentru veci de veci, iar sceptrul împărăţiei Tale este un sceptru al dreptăţii! 7 Tu ai iubit dreptatea şi ai urât răutatea; de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarăşii Tăi. 8 Toate veşmintele tale sunt înmiresmate cu mir, aloe şi casia. În palate de fildeş, instrumentele cu coarde te înveselesc. 9 Fiice de regi îţi sunt ţiitoare4, regina îţi stă la dreapta, înveşmântată toată numai în aur de Ofir. 10 Ascultă, fiică, priveşte şi pleacă-ţi urechea! Uită-ţi poporul şi casa părintească! 11 Atunci regele va tânji după frumuseţea ta. Pentru că îţi este domn, adu-i închinarea ta! 12 Fiica Tirului5 va veni cu daruri; oameni bogaţi îţi vor căuta bunăvoinţa. 13 Fiica regelui este plină de strălucire înăuntrul palatului; veşmântul ei este ţesut cu fir de aur. 14 Cu haine brodate este adusă înaintea regelui; este însoţită de fecioare, care sunt aduse înaintea ta.6 15 Sunt aduse cu bucurie şi cu veselie, iar ele intră în palatul regelui. 16 Fiii tăi vor lua locul părinţilor tăi; pe ei îi vei pune prinţi în toată ţara. 17 Îţi voi aminti numele din neam în neam; de aceea te vor lăuda popoarele în veci de veci. 145 Titlu. Vezi Ps. 32 245:5 Sensul versetului în ebraică este nesigur 345:6 Psalmul este unul mesianic, care Îi este aplicat în Noul Testament lui Isus Cristos; însă în contextul său istoric, psalmul se referă la regele din dinastia davidică, care domneşte în Numele lui Dumnezeu 445:9 Lit.: fac parte din suita ta; Siriacă: O fiică de rege face parte din suita sa 545:12 Sau: Tirienii; sau: Prinţesa din Tir 645:14 Cele mai multe mss TM; 2 mss TM: fecioarele, însoţitoarele ei, o urmează / fiind aduse înaintea ei. |
Ps 46
| 1 Pentru dirijor. Al korahiţilor. De cântat în alamot1. Un cântec.Dumnezeu este adăpostul şi tăria noastră, un ajutor Care nu lipseşte niciodată în necaz! 2 De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar clătina pământul şi s-ar zgudui munţii în inima mărilor, 3 chiar dacă i-ar vui şi i-ar fierbe apele şi s-ar ridica până acolo, încât să se cutremure munţii! Sela 4 Este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, Locul Sfânt al locuinţelor Celui Preaînalt. 5 Câtă vreme este Dumnezeu în mijlocul ei, nu se clatină; Dumnezeu îi vine în ajutor la fiecare revărsat la zorilor. 6 Neamurile strigă, regatele se clatină, la glasul Lui chiar şi pământul se topeşte. 7 Domnul Oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este întăritura noastră! Sela 8 Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, prin care El a pustiit pământul! 9 El opreşte războaiele până la capătul lumii, zdrobeşte arcul, rupe lancea şi arde în foc carele2. 10 „Opriţi-vă şi recunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, că sunt înălţat peste neamuri, că sunt înălţat peste pământ!“ 11 Domnul Oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este întăritura noastră! Sela 146 Titlu. Indicaţie muzicală necunoscută. 246:9 Sau: scuturile |
Ps 47
| Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un psalm. 1 Bateţi din palme, toate popoarele! Strigaţi de bucurie către Dumnezeu! 2 Cât de înfricoşător este Domnul Preaînalt, Împăratul cel Mare al întregului pământ! 3 El ne supune popoarele şi pune sub picioarele noastre neamurile. 4 El ne alege moştenirea, slava lui Iacov, pe care l-a iubit. Sela 5 Dumnezeu s-a înălţat în mijlocul strigătelor de biruinţă, Domnuls-a înălţat în sunet de corn. 6 Cântaţi-I lui Dumnezeu, cântaţi! Cântaţi-I Împăratului nostru, cântaţi! 7 Dumnezeu este împăratul întregului pământ: cântaţi-I un maschil1! 8 Dumnezeu stăpâneşte peste neamuri, Dumnezeu şade pe tronul Său cel sfânt! 9 Nobilii popoarelor se adună împreună cu poporul Dumnezeului lui Avraam, căci ale lui Dumnezeu sunt scuturile2 pământului! El este preaînălţat! 147:7 Vezi Ps. 32 Titlu 247:9 Sau: regii |
Ps 48
| Un cântec. Un psalm al korahiţilor. 1 Mare este Domnul şi foarte vrednic de laudă, în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfânt! 2 Frumoasă înălţime, bucuria întregului pământ, ca înălţimile Ţafon1, aşa este muntele Sionului, cetatea2 marelui Împărat! 3 În palatele ei, Dumnezeu se face cunoscut ca fiind întăritura ei. 4 Iată că regii se adunaseră şi înaintaseră cu toţii, 5 dar când I-au văzut cetatea, au înlemnit, s-au îngrozit şi au fugit. 6 Acolo i-a apucat frica, i-a cuprins durerea ca la naştere. 7 Le-ai făcut precum vântul de răsărit care zdrobeşte corăbiile de Tarşiş3. 8 Ceea ce am auzit, am şi văzut în cetatea Domnului Oştirilor, în cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o întăreşte pe vecie! Sela 9 Dumnezeule, la îndurarea Ta ne gândim în mijlocul Templului Tău! 10 Dumnezeule, aşa cum este Numele Tău, tot astfel şi lauda Ta ajunge până la marginile lumii. Dreapta Ta este plină de dreptate. 11 Muntele Sionului se bucură şi satele lui Iuda se înveselesc din pricina judecăţilor Tale. 12 Daţi ocol Sionului, înconjuraţi-l, număraţi-i turnurile! 13 Admiraţi-i întăritura, străbateţi-i4 palatele, ca să povestiţi generaţiei următoare! 14 Acest Dumnezeu este Dumnezeul nostru pentru veci de veci! El ne va conduce până la moarte! 148:2 Sau: pământ. / Muntele Sionului, la nord / de cetatea Marelui Împărat; ţafon înseamnă şi nord 2 48:7 Sau: corăbiile negustorilor; Tarşiş era probabil cea mai îndepărtată colonie feniciană în acea vreme, situată în Spania ori Sardinia. De aceea, o „corabie de Tarşiş“ era una solidă, în stare să transporte marfă la distanţe mari 348:13 Sensul termenului ebraic este nesigur |
Ps 49
| Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un psalm. 1 Popoare, ascultaţi lucrul acesta! Locuitori ai lumii, luaţi aminte, 2 slabi şi puternici, bogaţi şi săraci împreună! 3 Gura mea va vorbi cu înţelepciune, iar gândurile inimii mele vor fi iscusite. 4 Mă inspir din proverbe, îmi încep ghicitoarea în sunet de liră. 5 De ce să mă tem în zilele rele, când mă împresoară răutatea înşelătorilor mei, 6 a celor ce se încred în averile lor şi se laudă cu mulţimea bogăţiilor lor? 7 Nimeni nu poate răscumpăra viaţa semenului său, nici nu-I poate da lui Dumnezeu preţul răscumpărării lui. 8 Preţul răscumpărării pentru viaţa lui este atât de mare, încât nu va putea plăti niciodată, 9 ca să trăiască veşnic şi să nu vadă groapa. 10 Se vede că şi înţelepţii mor, şi cel fără minte, şi bruta pier împreună, părăsindu-şi averile în folosul altora. 11 Totuşi îşi imaginează că-şi vor stăpâni casele pe vecie1 şi că locuinţele lor vor dăinui din neam în neam; de aceea şi-au numit proprietăţile după înseşi numele lor.2 12 Însă omul bogat nu dăinuieşte; el se aseamănă cu vitele pentru tăiere.3 13 Aceasta este soarta celor ce se încred în ei4 şi a celor ce-i urmează, care le încuviinţează vorbele. 14 Sunt sortiţi Locuinţei Morţilor ca nişte oi; moartea îi va paşte. Cei drepţi vor stăpâni peste ei dimineaţa. Chipul lor se va veşteji în Locuinţa Morţilor, departe de locuinţa lor. 15 Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din Locuinţa Morţilor, căci El mă va lua sub ocrotirea Lui. Sela 16 Nu te îngrijora când se îmbogăţeşte cineva, când sporeşte bogăţia casei lui, 17 căci nu ia nimic cu el la moartea sa; bogăţia lui nu se coboară după el. 18 Chiar dacă sufletul lui a fost fericit în viaţă, chiar dacă s-a lăudat cu bucuriile de care şi-a făcut parte, 19 tot va merge la neamul părinţilor lui, fără să mai vadă lumina vreodată. 20 Omul bogat şi fără pricepere se aseamănă cu vitele pentru tăiere. 149:11 TM; LXX, Siriacă: Mormintele le vor rămâne case pe vecie / şi locuinţe – din neam în neam / cu toate şi-au dat numele proprietăţilor lor. 2 49:12 TM; LXX, Siriacă redau acest verset identic cu v. 20 349:13 Sau: în ei înşişi |
Ps 50
| Un psalm al lui Asaf 1 Dumnezeul dumnezeilor, da, Domnul vorbeşte şi cheamă pământul de la răsăritul soarelui până la apusul lui! 2 Din Sion, întruchiparea frumuseţii, străluceşte Dumnezeu! 3 Dumnezeul nostru vine şi nu tace; un foc mistuie înaintea Lui şi o furtună se dezlănţuie împrejurul Lui! 4 El cheamă cerurile de deasupra şi pământul, ca să-Şi judece poporul: 5 „Adunaţi-Mi credincioşii, pe cei ce au încheiat legământ cu Mine prin jertfă!“ 6 Cerurile mărturisesc dreptatea Lui, căci Dumnezeu este judecătorul. Sela 7 „Ia aminte, popor al Meu, şi voi vorbi! Israele, voi mărturisi împotriva ta: Sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău Eu sunt! 8 Nu pentru jertfele tale te mustru Eu, nici pentru arderile de tot care-Mi sunt aduse neîncetat. 9 Nu voi lua viţei din ograda ta, nici ţapi din staulele tale, 10 căci ale Mele sunt toate vieţuitoarele pădurii şi vitele de pe o mie de dealuri. 11 Eu cunosc toate înaripatele munţilor, şi toate făpturile câmpiei sunt ale Mele! 12 Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a Mea este lumea cu tot ce cuprinde ea. 13 Mănânc Eu oare carnea taurilor sau beau Eu sângele ţapilor? 14 Adu-I ca jertfă lui Dumnezeu mulţumire şi împlineşte-ţi promisiunile faţă de Cel Preaînalt! 15 Cheamă-Mă în ziua necazului; Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!“ 16 Dumnezeu îi zice însă celui rău: „Ce tot înşiri tu orânduirile Mele şi ai pe buze legământul Meu, 17 când tu urăşti mustrarea şi arunci cuvintele Mele înapoia ta? 18 Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el şi te însoţeşti cu cei ce comit adulter. 19 Dai drumul gurii la rele, limba ta urzeşte înşelăciunea. 20 Vorbeşti împotriva fratelui tău cu care locuieşti şi pe fiul mamei tale arunci vina1. 21 Aşa ai făcut, iar Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că sigur sunt ca tine, dar te voi mustra şi îţi voi pune totul în faţă! 22 Luaţi aminte la aceste lucruri, voi care Îl uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâşii şi să nu aibă cine să vă scape! 23 Cine aduce mulţumire ca jertfă, acela Mă proslăveşte şi celui ce veghează asupra căii lui îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu2“. 150:20 Sau: îl bârfeşti 250:23 Sau: proslăveşte / şi pregăteşte calea prin care îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu |
Ps 51
| Pentru dirijor. Un psalm al lui David compus pe vremea când profetul Natan a venit la el, după ce păcătuise cu Batşeba. 1 Ai milă de mine, Dumnezeule, după îndurarea Ta! În mila Ta cea mare, şterge nelegiuirile mele! 2 Spală-mă de vina mea şi curăţeşte-mă de păcatul meu! 3 Căci îmi cunosc nelegiuirile şi păcatul meu stă neîncetat înaintea mea. 4 Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit şi am făcut ceea ce este rău înaintea Ta, aşa că Tu eşti găsit drept când vorbeşti şi eşti fără pată când judeci. 5 Iată că sunt născut în nelegiuire, în păcat m-a zămislit mama mea. 6 Tu doreşti ca adevărul să fie în adâncurile fiinţei;1 fă-mi deci cunoscută înţelepciunea înăuntrul meu.2 7 Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat, spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada. 8 Fă-mă să aud veselie şi bucurie, iar oasele pe care Tu le-ai zdrobit se vor veseli. 9 Ascunde-Ţi faţa de păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele! 10 Zideşte3 în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi pune un duh nou şi statornic înăuntrul meu! 11 Nu mă izgoni din prezenţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt! 12 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale; sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă! 13 Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine. 14 Dumnezeule, izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat, Dumnezeul mântuirii mele, şi limba mea va cânta dreptatea Ta! 15 Stăpâne, deschide-mi buzele, iar gura mea va vesti lauda Ta! 16 Dacă Ţi-ar fi plăcut jertfele, Ţi-aş fi adus, dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot. 17 Jertfa plăcută lui Dumnezeu4 este un duh zdrobit; Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă frântă şi mâhnită. 18 În bunăvoinţa Ta, fă bine Sionului şi construieşte zidurile Ierusalimului! 19 Atunci te vei bucura de jertfe potrivite, arderi de tot întregi; atunci se vor aduce viţei pe altarul Tău. 1 51:6 Sau: Tu ai dorit … / mi-ai făcut 251:10 În ebraică este folosit verbul a crea, din Gen. 1:1 351:17 Sau: Jertfa mea, Dumnezeule |
Ps 52
| 1 Pentru dirijor. Un maschil1 al lui David, compus pe vremea când edomitul Doeg a venit la Saul şi l-a înştiinţat pe acesta, zicându-i: „David s-a dus în casa lui Ahimelek!“Viteazule, ce te lauzi cu răutatea ta? Ce te lauzi, tu, care eşti toată ziua o ruşine pentru Dumnezeu?2 2 Numai dezastru plănuieşte limba ta! Este ca un brici ascuţit, viclean ce eşti! 3 Tu iubeşti mai degrabă răul decât binele şi minciuna decât cuvântul drept. Sela 4 Tu iubeşti numai cuvintele nimicitoare, limbă înşelătoare. 5 Dumnezeu te va doborî pe vecie; te va apuca şi te va smulge din cortul tău; te va dezrădăcina din pământul celor vii. Sela 6 Cei drepţi vor vedea şi se vor teme; vor râde de el: 7 „Acesta este omul care nu-L lua pe Dumnezeu drept refugiu al său, ci se încredea în marile lui bogăţii şi creştea în putere distrugându-i pe alţii.“ 8 Eu însă sunt ca un măslin verde în Casa lui Dumnezeu, căci mă încred în îndurarea lui Dumnezeu pentru veci de veci. 9 Te voi lăuda mereu pentru că ai lucrat; voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor faţă de credincioşii Tăi!3 152:1 Sensul frazei în ebraică este nesigur; sau: ta? / Îndurarea lui Dumnezeu ţine pentru totdeauna; sau, cf. Siriacă: răutatea ta / îndreptată împotriva celui credincios? Toată ziua 252:9 Sau: binevoitor; / Te voi lăuda în prezenţa credincioşilor Tăi. |
Ps 53
| 1 Pentru dirijor. De cântat în mahalat1. Un maschil2 al lui David.Nebunul zice în inima lui: „Nu există Dumnezeu!“ S-au pervertit oamenii, săvârşesc fărădelegi îngrozitoare; nu mai există nici unul care să facă binele. 2 Dumnezeu Îşi pleacă privirea din ceruri peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă există vreunul care să aibă pricepere, vreunul care să-L caute pe Dumnezeu. 3 Toţi s-au rătăcit, cu toţii au devenit corupţi! Nu mai există unul care să facă binele, nici unul măcar! 4 Oare nu se vor învăţa niciodată minte cei ce săvârşesc nelegiuirea, cei ce-mi mănâncă poporul ca pe pâine şi nu-L cheamă pe Dumnezeu? 5 Chiar acolo unde erau i-a apucat groaza, o groază cum n-a mai fost, căci Dumnezeu a împrăştiat oasele celor ce te-au asaltat şi i-ai făcut de ruşine, căci Dumnezeu i-a lepădat. 6 Cine va aduce izbăvire pentru Israel din Sion? Când Dumnezeu va aduce înapoi captivii poporului Său, să se veselească Iacov şi să se bucure Israel! 153 Titlu. Vezi Ps. 32 |
Ps 54
| 1 Pentru dirijor. Decântat cu instrumente cu coarde. Un maschil1 al lui David compus pe vremea când zifiţii s-au dus la Saul şi i-au zis: „Oare nu se ascunde David printre noi?“Dumnezeule, mântuieşte-mă prin Numele Tău, fă-mi dreptate prin puterea Ta! 2 Dumnezeule, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ţi urechea la cuvintele gurii mele! 3 Nişte străini se ridică împotriva mea şi nişte asupritori caută să-mi ia viaţa; ei nu ţin seama de Dumnezeu! Sela 4 Iată că Dumnezeu îmi vine în ajutor; Stăpânul vine în sprijinul sufletului meu! 5 Fie ca El să răsplătească răul urmăritorilor mei2; în credincioşia Ta, nimiceşte-i! 6 Îţi voi aduce jertfe de bunăvoie, voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci este bun, 7 căci m-ai scăpat din toate necazurile şi am putut privi de sus la duşmanii mei. 154 Titlu. Vezi Ps. 32 254:5 Sau: Fie ca răul să se întoarcă împotriva urmăritorilor mei |
Ps 55
| 1 Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu coarde. Un maschil1 al lui David.Dumnezeule, ia aminte la rugăciunea mea şi nu trece cu vederea cererea mea! 2 Ascultă-mă şi răspunde-mi! Îmi arăt neliniştea în plângerea mea şi sunt tulburat 3 din pricina zarvei duşmanului şi la vederea asupririi aduse de cel rău; căci ei fac să cadă necazul peste mine şi mi se împotrivesc cu furie. 4 Îmi tremură inima înăuntrul meu, spaimele morţii au căzut peste mine. 5 Frică şi cutremur au venit peste mine, m-a acoperit teroarea. 6 Zic atunci: „Cine-mi va da aripi ca ale porumbelului, ca să zbor şi să mă ascund?“ 7 M-aş îndepărta atunci, m-aş refugia în pustie. Sela 8 M-aş grăbi să-mi găsesc refugiu, în faţa vântului năprasnic. 9 Stăpâne, nimiceşte-i, încurcă-le limbile, căci numai violenţă şi ceartă văd în cetate! 10 Zi şi noapte ei dau târcoale zidurilor ei; necaz şi strâmtorare se află în mijlocul ei. 11 Dezastrul este în mijlocul ei, iar asuprirea şi înşelăciunea nu-i părăsesc străzile. 12 Nu un duşman mă batjocoreşte, căci atunci aş îndura! Nu cel ce mă urăşte se ridică împotriva mea, căci m-aş ascunde de el! 13 Ci tu, un om ca şi mine, prietenul meu, apropiatul meu, 14 cel cu care am avut părtăşie dulce când am mers cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu! 15 Moartea să-i ia prin surprindere, să se pogoare în Locuinţa Morţilor de tineri, căci au acceptat răutăţile în mijlocul lor. 16 Eu însă voi striga către Dumnezeu, iar Domnul mă va mântui. 17 Seara, dimineaţa şi la amiază, oftez şi gem, iar El îmi va auzi glasul. 18 Mă va răscumpăra nevătămat din războiul pornit împotriva mea, căci mulţi sunt împotriva mea. 19 Dumnezeu, Care tronează în veci, va auzi şi-i va smeri! Sela Sunt nişte oameni care nu se întorc de la căile lor şi care nu se tem de Dumnezeu. 20 Prietenul meu îşi întinde mâna împotriva celor ce trăiesc în pace cu el, îşi calcă legământul. 21 Gura lui este alunecoasă ca smântâna, dar în inima lui poartă războiul. Cuvintele lui sunt mai alunecoase decât untdelemnul, dar în ascuns sunt nişte săbii. 22 Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El îţi va purta de grijă! El nu va îngădui ca cel drept să se clatine vreodată. 23 Dar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe cei răi în groapa distrugerii; oamenii însetaţi de sânge şi înşelători nu vor trăi nici jumătate din zilele lor! Eu însă mă voi încrede în Tine! 155 Titlu. Vezi Ps. 32 |
Ps 56
| 1 Pentru dirijor. De cântat ca şi „Porumbel din stejari îndepărtaţi“. Un mihtam1al lui David compus pe vremea când a fost prins la Gat de către filisteni.Dumnezeule, ai milă de mine, căci nişte oameni mă hărţuiesc; toată ziua mă chinuieşte cel ce se luptă cu mine. 2 Potrivnicii mei mă hărţuiesc zi de zi, mulţi sunt cei ce se luptă cu mine cu trufie, 3 dar, când mi-e teamă, îmi pun încrederea în Tine. 4 În Dumnezeu, al Cărui Cuvânt îl laud, în Dumnezeu mă încred şi nu mă tem! Ce poate să-mi facă un muritor? 5 În fiecare zi îmi răstălmăcesc cuvintele, toate gândurile lor sunt să-mi facă rău. 6 Uneltesc, pândesc, îmi urmăresc paşii, dornici să-mi ia viaţa. 7 Oare să scape ei prin răutate? Dumnezeule, doboară popoarele cu mânie! 8 Tu cunoşti numărul pribegiilor mele; pune-mi lacrimile în burduful Tău! Să nu fie ele oare în cartea Ta? 9 Duşmanii mei vor fugi când voi striga! Ştiu un lucru: că Dumnezeu este de partea mea. 10 În Dumnezeu, al Cărui Cuvânt îl laud, în Domnul, al Cărui Cuvânt îl laud, 11 în Dumnezeu mă încred şi nu mă tem! Ce poate să-mi facă un muritor? 12 Dumnezeule, sunt legat de Tine prin jurământ; de aceea Îţi voi aduce jertfe de mulţumire, 13 căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte şi picioarele de poticnire, ca să pot umbla înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii. 156 Titlu. Vezi Ps. 16 |
Ps 57
| 1 Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“. Al lui David. Un mihtam1compus pe vremea când acesta se refugiase în peşteră, fugind de Saul.Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine, căci la Tine îmi caut scăparea! La umbra aripilor Tale caut adăpost până când trece necazul. 2 Strig către Dumnezeul Preaînalt, către Dumnezeul Care mă sprijină. 3 El trimite poruncă din cer şi mă mântuieşte; îl face de ruşine pe prigonitorul meu! Sela Dumnezeu Îşi trimite îndurarea şi credincioşia. 4 Sunt în mijlocul leilor; mă culc printre fiare: printre oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi şi a căror limbă este o sabie tăioasă. 5 Fii înălţat, Dumnezeule, mai presus de ceruri şi fie slava Ta peste întreg pământul! 6 Ei întinseseră o cursă paşilor mei, – sufletul îmi era încovoiat de durere –, îmi săpaseră o groapă, dar au căzut ei înşişi în ea. Sela 7 Inima mea este pregătită, Dumnezeule, inima mea este pregătită! Voi cânta şi voi suna din instrumentele mele. 8 Trezeşte-te, suflet al meu2! Treziţi-vă, harfăşi liră! Voi trezi zorii3! 9 Stăpâne, Te voi lăuda printre popoare, Îţi voi cânta printre neamuri! 10 Căci îndurarea Ta este înaltă până la ceruri, iar credincioşia Ta – până la nori. 11 Înalţă-Te deasupra cerurilor, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste întreg pământul! 157 Titlu. Vezi Ps. 16 257:8 TM; LXX: Mă voi trezi în zori |
Ps 58
| 1 Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“. Al lui David. Un mihtam1.Oare într-adevăr rostiţi ceea ce este drept, voi, conducătorilor2? Oare cu nepărtinire judecaţi, fii ai oamenilor?3 2 Dimpotrivă, în inimă puneţi la cale nelegiuiri, iar cu mâinile împărţiţi violenţa în ţară. 3 Cei răi se înstrăinează încă din pântece, cei ce rostesc minciuni se rătăcesc chiar dinaintea naşterii. 4 Veninul lor este ca veninul şarpelui, ca al cobrei surde care şi-a închis urechea, 5 care nu aude glasul vrăjitorilor, oricât de iscusite ar fi descântecele fachirului. 6 Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Doamne, scoate colţii acestor lei! 7 Fie să se scurgă precum apa care trece! Când întind arcul, fie-le săgeţile oarbe! 8 Să fie ca melcul care se topeşte mergând, ca stârpitura care nu a văzut soarele! 9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spini, verzi sau uscaţi, El îl va mătura pe cel rău!4 10 Cel drept se va bucura când se va vedea răzbunat, când îşi va spăla picioarele în sângele celui rău. 11 Atunci oamenii vor zice: „Cu siguranţă cel drept este răsplătit! Există un Dumnezeu Care judecă pământul!“ 158:1 Sau: judecaţi pe fiii oamenilor 258:9 Sensul ebraic al versetului este nesigur |
Ps 59
| 1 Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“. Al lui David. Un mihtam1compus pe vremea când Saul a trimis să-i supravegheze casa acestuia, ca să-l ucidă.Dumnezeul meu, izbăveşte-mă de duşmanii mei, protejează-mă de cei ce s-au ridicat împotriva mea! 2 Izbăveşte-mă de făcătorii de rele, mântuieşte-mă de oamenii însetaţi de sânge! 3 Căci iată-i cum îmi pândesc sufletul, nişte oameni puternici uneltesc împotriva mea, deşi nu am greşit cu nimic, nu am păcătuit, Doamne! 4 Fără să am vreo vină, ei sunt pregătiţi să mă atace. Ridică-Te să vii în întâmpinarea mea şi priveşte! 5 Tu, Doamne, Dumnezeul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel, ridică-Te să pedepseşti toate neamurile, fără să ai milă de cei ce săvârşesc nelegiuirea. Sela 6 Se întorc seara, urlă precum câinii şi dau ocol cetăţii. 7 Iată ce scot din gurile lor: săbii ies printre buzele lor şi zic: „Cine ne aude?“ 8 Dar Tu, Doamne, râzi de ei, îţi baţi joc de toate neamurile. 9 Tăria mea, pe Tine Te aştept, căci Dumnezeu este întăritura mea! 10 Dumnezeu, Care este îndurător cu mine, merge înaintea mea, Dumnezeu îmi descoperă pândarii. 11 Totuşi nu-i omorî, ca nu cumva cei din poporul meu să uite! Zguduie-i cu puterea Ta şi doboară-i, Stăpâne, Scutul nostru! 12 Să fie prinşi în propria lor mândrie, în păcatele gurii lor, în cuvintele de pe buzele lor; să li se socotească blestemele şi minciunile! 13 Să-i mistuie mânia, să-i stingă şi să nu mai fie! Atunci vor recunoaşte că Dumnezeu stăpâneşte în Iacov şi până la marginile pământului. Sela 14 Se întorc seara, urlă precum câinii şi dau ocol cetăţii. 15 Ei rătăcesc după mâncare şi bombănesc dacă nu se satură. 16 Eu însă voi cânta tăria Ta, dimineaţa voi striga cu bucurie despre îndurarea Ta, căci Tu mi-ai fost întăritură şi adăpost în ziua necazului meu. 17 Tăria mea, pe Tine Te voi lăuda, căci Dumnezeu este întăritura mea, Dumnezeu Care este îndurător cu mine! 159 Titlu. Vezi Ps. 16 |
Ps 60
| 1 Pentru dirijor. De cântat ca şi „Crinii mărturiei“. Un mihtam1 al lui David pentru învăţătură, compus pe vremea când s-a războit cu arameii din Aram-Naharayim2 şi cu arameii din Ţoba3 şi cu ocazia întoarcerii lui Ioab de la înfrângerea a doisprezece mii de edomiţi în Valea Sării.Dumnezeule, ne-ai respins, ne-ai împrăştiat, te-ai mâniat! Acum, întoarce-Te la noi! 2 Ai zguduit ţara şi ai despicat-o. Vindecă-i fisurile, căci se cutremură! 3 Ai făcut ca poporul Tău să vadă vremuri grele; ne-ai dat să bem vin, ca să ne clătinăm. 4 Pentru cei ce se tem de Tine însă ai ridicat un steag, sub care să se strângă4 împotriva arcului5. Sela 5 Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie salvaţi, dă izbăvire prin dreapta Ta şi răspunde-ne! 6 Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Sa6: „Voi triumfa, voi împărţi Şehemul şi voi măsura valea Sucot. 7 Al Meu este Ghiladul, al Meu este şi Manase; Efraim este coiful Meu, iar Iuda – sceptrul Meu. 8 Moab este vasul în care Mă spăl. Deasupra Edomului Îmi arunc încălţările, iar strigătele Mele de triumf se aud peste Filistia.“ 9 Cine mă va conduce în cetatea fortificată? Cine mă va călăuzi până în Edom? 10 Oare nu ne-ai respins, Dumnezeule? Căci Tu, Dumnezeule, nu mai ieşi cu oştirile noastre. 11 Dă-ne ajutor împotriva duşmanului, căci zadarnic este sprijinul dat de om! 12 Cu Dumnezeu vom fi biruitori şi El îi va călca în picioare pe duşmanii noştri! 160 Titlu. Teritoriul din centrul Siriei de astăzi. 260:4 Sau: de dragul adevărului; qoşet (aram.: arc) – qoşt (adevăr) 360:6 Sau: din Lăcaşul Său |
Ps 61
| Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu coarde. Al lui David. 1 Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele! Ia aminte la rugăciunea mea! 2 Strig către Tine de la capătul pământului cu inima mâhnită: „Du-mă pe stânca care este mai înaltă decât mine!“ 3 Căci Tu eşti adăpostul meu, turnul meu cel tare împotriva duşmanilor. 4 Aş vrea să locuiesc în cortul Tău pe vecie, să mă ascund la adăpostul aripilor Tale. Sela 5 Tu, Dumnezeule, mi-ai ascultat jurămintele; Tu mi-ai dat moştenirea celor ce se tem de Numele Tău. 6 Adaugă zile la viaţa regelui! Fie-i anii cât veşnicia! 7 Fie să troneze veşnic în prezenţa lui Dumnezeu! Pune îndurarea şi credincioşia să vegheze asupra lui! 8 Atunci voi cânta Numele Tău pe vecie şi-mi voi împlini jurămintele zi de zi. |
Ps 62
| 1 Pentru dirijor. Pentru Iedutun1. Un psalm al lui David.Numai în Dumnezeu sufletul meu îşi găseşte liniştea şi numai de la El îmi vine mântuirea. 2 Numai El este stânca mea şi mântuirea mea. El este întăritura mea; niciodată nu voi fi clătinat. 3 Până când veţi mai ataca vreun om, doborându-l cu toţii, cum aţi dărâma un zid înclinat sau un gard dărăpănat? 4 Numai ca să-l doboare din înălţimea lui se sfătuiesc ei. Le este dragă minciuna; cu gura ei binecuvântează, dar cu inima blestemă. Sela 5 Suflete al meu, găseşte-ţi liniştea numai în Dumnezeu, căci de la El vine nădejdea mea. 6 Numai El este stânca mea şi mântuirea mea. El este întăritura mea; nu voi fi clătinat! 7 Mântuirea şi slava mea sunt în Dumnezeu, Stânca mea cea tare. Adăpostul meu este în Dumnezeu. 8 Poporule, încrede-te în El în orice vreme, varsă-ţi inima înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. Sela 9 Numai o suflare sunt fiii oamenilor. Minciună sunt oamenii. Puşi în talerele balanţei sunt fără valoare; împreună, ei sunt mai uşori decât o suflare. 10 Nu vă încredeţi în asuprire, nici nu speraţi zadarnic în tâlhărie. Când sporiţi în putere, nu lăsaţi inima să vi se încreadă! 11 O dată a vorbit Dumnezeu, iar eu de două ori am auzit: „Puterea este a lui Dumnezeu!“ 12 A Ta, Stăpâne, este îndurarea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui. 162 Titlu. Vezi nota de la Ps. 39 Titlu. |
Ps 63
| Un psalm al lui David compus pe când era în pustia lui Iuda 1 Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu! Te caut cu ardoare; îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine într-un pământ uscat, sterp şi fără apă. 2 Aşa Te privesc în Lăcaşul Tău cel sfânt ca să-Ţi văd tăria şi slava. 3 Pentru că îndurarea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele Te vor lăuda. 4 Aşadar, Te voi binecuvânta toată viaţa mea şi în Numelui Tău îmi voi ridica mâinile 5 Mă satur de Tine ca de nişte bucate grase şi miezoase, iar gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze. 6 Îmi amintesc de Tine în aşternutul meu, în timpul străjilor nopţii1 cuget la Tine. 7 Căci Tu eşti ajutorul meu, strig de bucurie la umbra aripilor Tale! 8 Sufletul meu este lipit de Tine, dreapta Ta mă sprijină. 9 Aceia care caută să-mi ia viaţa sunt sortiţi nimicirii: vor merge în adâncimile pământului, 10 vor fi trecuţi prin ascuţişul sabiei, vor fi prada şacalilor. 11 Regele însă se va bucura în Dumnezeu! Toţi care jură pe Numele Lui se vor lăuda, căci gura mincinoasă va fi astupată. 163:6 Noaptea era împărţită în 3 străji a câte 4 ore (apus-10:00 P.M.; 10:00 P.M.-2:00 A.M.; 2:00-răsărit); vezi Jud. 7:19; 1 Sa 11:11 |
Ps 64
| Pentru dirijor. Un psalm al lui David. 1 Ascultă, Dumnezeule, glasul plângerii mele! Păzeşte-mă de ameninţarea duşmanului! 2 Fereşte-mă de sfatul celor răi, de uneltirea celor ce săvârşesc răul, 3 de cei care îşi ascut limba drept sabie, iar drept săgeţi pregătesc cuvinte amare, 4 ca să tragă pe ascuns asupra celui nevinovat, să tragă pe neaşteptate şi fără să se teamă. 5 Se îmbărbătează în răutatea lor, îşi plănuiesc cum să ascundă curse, zicând: „Cine ne1 va vedea?“ 6 Pun la cale nedreptăţi, zicând: „Am isprăvit planul ascuns!“ Lăuntrul fiecăruia şi inima le sunt de nepătruns. 7 Dintr-odată însă Dumnezeu aruncă săgeata asupra lor şi sunt loviţi. 8 Propria lor limbă i-a adus la ruină, aşa încât toţi cei care-i văd clatină din cap. 9 Toţi oamenii se înfricoşează, mărturisesc ceea ce a înfăptuit Dumnezeu şi-I recunosc lucrarea. 10 Să se bucure cel drept în Domnul şi să se adăpostească la El! Să se laude cu El toţi cei cu inima cinstită. 164:5 Sau: le |
Ps 65
| Pentru dirijor. Un psalm al lui David. Un cântec. 1 Dumnezeule, pe Tine Te aşteaptă1 lauda în Sion; faţă de Tine vor fi împlinite jurămintele. 2 Tu asculţi rugăciunea; de aceea toţi oamenii vor veni la Tine. 3 Poverile fărădelegilor noastre sunt mai puternice decât noi, dar Tu faci ispăşire pentru nelegiuirile noastre. 4 Ferice de cel pe care-l alegi, pe care-l apropii să locuiască în curţile Tale! Ne vom sătura de bunăstarea Casei Tale şi de sfinţenia Templului Tău. 5 În dreptatea Ta, Tu ne răspunzi prin minuni, Dumnezeul mântuirii noastre, Nădejdea tuturor marginilor pământului şi ale mărilor îndepărtate, 6 Cel ce ai întărit munţii prin puterea Ta, fiind încins cu tărie, 7 Cel ce potoleşti vuietul mărilor, vuietul talazurilor lor şi urletul neamurilor. 8 Locuitorii de la marginile pământului se tem din pricina minunilor Tale! Tu faci să răsune de bucurie locurile de unde se ivesc dimineaţa şi seara. 9 Tu cercetezi pământul, îi dai belşug, îl îmbogăţeşti cu multe lucruri. Râurile lui Dumnezeu sunt pline de apă ca să dai oamenilor grâne. Iată cum pregăteşti pământul:2 10 îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl înmoi cu ploile repezi şi îi binecuvântezi răsadul. 11 Încununezi anul cu bunătăţile Tale, în urma Ta musteşte belşugul;3 12 mustesc, de asemenea, şi păşunile din pustie, iar dealurile se încing cu veselie. 13 Păşunile se îmbracă cu turme, văile se acoperă de grâne; toate strigă de bucurie şi cântă. 165:1 Sensul ebraic al termenului este nesigur; sau: Dumnezeule, Ţie Ţi se cuvine 265:9 Sau: grâne, căci aşa ai hotărât Tu 365:11 Sau: din carele Tale se prelinge belşugul |
Ps 66
| Pentru dirijor. Un cântec. Un psalm. 1 Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, toţi locuitorii pământului1! 2 Cântaţi slava Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre! 3 Spuneţi-I lui Dumnezeu: „Ce înfricoşătoare sunt lucrările Tale!“ Atât de mare este tăria Ta, încât duşmanii Tăi dau înapoi în faţa Ta. 4 Tot pământul să Ţi se închine şi să-Ţi cânte, să-Ţi cânte Numele! Sela 5 Veniţi şi vedeţi faptele lui Dumnezeu, înfăptuirile înfricoşătoare pentru fiii oamenilor. 6 El a schimbat marea în uscat de au traversat râul cu piciorul! Deci să ne bucurăm în El! 7 El stăpâneşte cu puterea Sa pe vecie, ochii Săi supraveghează neamurile: fie ca răzvrătiţii să nu se mai ridice împotriva Lui! Sela 8 Popoare, binecuvântaţi-L pe Dumnezeul nostru, daţi glas laudei Sale! 9 El ne aşază sufletul printre cei vii şi nu lasă să ni se clatine piciorul. 10 Dumnezeule, Tu ne încerci şi ne purifici precum se purifică argintul. 11 Ne-ai făcut să intrăm în mreajă, ne-ai pus poveri pe spate. 12 Ai îngăduit omului să călărească pe capetele noastre; am trecut prin foc şi prin apă, dar apoi ne-ai condus spre îndestulare. 13 De aceea voi veni la Casa Ta cu arderi de tot, şi-mi voi împlini jurămintele, 14 jurăminte pe care buzele mele le-au promis şi pe care gura mea le-a rostit când eram în necaz. 15 Îţi voi aduce animale îngrăşate ca arderi de tot şi o ofrandă de berbeci; voi aduce viţei şi ţapi. Sela 16 Veniţi şi ascultaţi, voi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, şi vă voi povesti ce a făcut El pentru mine! 17 Către El a strigat gura mea şi lauda Lui a fost pe limba mea. 18 Dacă aş fi văzut răutate în inima mea, nu m-ar fi ascultat Stăpânul. 19 Dar Dumnezeu m-a ascultat, într-adevăr, a luat aminte la glasul rugăciunii mele. 20 Binecuvântat să fie Dumnezeu Care nu mi-a respins rugăciunea şi nici nu Şi-a ascuns îndurarea faţă de mine! 166:1 Lit.: întregul pământ |
Ps 67
| Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu coarde. Un psalm. Un cântec. 1 Dumnezeule, ai milă de noi şi binecuvântează-ne, fă să lumineze faţa Ta peste noi! Sela 2 Să se cunoască astfel pe pământ căile Tale şi mântuirea Ta – printre toate neamurile! 3 Fie ca popoarele să Te laude, Dumnezeule, să Te laude toate popoarele! 4 Să se bucure şi să strige de bucurie neamurile, căci Tu judeci popoarele cu nepărtinire şi conduci neamurile pe pământ. Sela 5 Să Te laude popoarele, Dumnezeule, să Te laude toate popoarele! 6 Atunci pământul îşi va da roada, iar Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne va binecuvânta! 7 Dumnezeu ne va binecuvânta, şi toate marginile pământului se vor teme de El! |
Ps 68
| Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm. Un cântec 1 Când Dumnezeu Se ridică, duşmanii Lui să fie împrăştiaţi şi cei ce-L urăsc să fugă dinaintea feţei Sale. 2 Îi risipeşti precum se risipeşte fumul; precum se topeşte ceara din cauza focului aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.1 3 Cei drepţi însă se bucură, se veselesc înaintea lui Dumnezeu şi chiuie de bucurie. 4 Cântaţi-I lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui, înălţaţi-L pe Cel Ce călăreşte pe nori2 şi al Cărui Nume este Domnul3. Veseliţi-vă înaintea Lui! 5 În Lăcaşul Său cel sfânt, Dumnezeu este tatăl orfanilor şi apărătorul văduvelor.4 6 Dumnezeu dă o familie celor însinguraţi şi îi conduce spre belşug5 pe cei care sunt captivi; cei răzvrătiţi însă locuiesc în ţinuturi aride. 7 Dumnezeule, când Tu ai ieşit înaintea poporului Tău, când Tu ai mărşăluit prin pustie … Sela 8 pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul Sinaiului6, înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel. 9 Dumnezeule, Tu ai legănat ca daruri de bunăvoie ploile; Tu Ţi-ai pregătit astfel moştenirea istovită. 10 Poporul Tău a locuit-o din nou; Tu ai pregătit bunătăţile Tale pentru cel sărman, Dumnezeule! 11 Stăpânul a vorbit, iar purtătoarele de veşti s-au făcut o armată mare: 12 „Regii oştirilor au fugit în mare grabă, iar cel rămas acasă a împărţit prada.7 13 Chiar în timp ce voi vă odihniţi la stâne8 aripile porumbelului sunt acoperite cu argint şi penele lui cu aur sclipitor.“ 14 Când i-a risipit Atotputernicul9 pe regi, parcă ningea în Ţalmon. 15 Munţii Başan sunt munţi maiestuoşi, munţii Başan sunt munţi cu multe piscuri. 16 Munţi cu multe piscuri, de ce invidiaţi muntele unde Îi place lui Dumnezeu să locuiască? Cu siguranţă Domnul locuieşte acolo pe vecie. 17 Carele lui Dumnezeu sunt cu miile şi cu miile de mii. Stăpânul vine în ele din Sinai, în Lăcaşul Lui cel sfânt. 18 Când Te-ai suit în înălţime, ai luat în sclavie captivitatea; ai luat daruri pentru oameni, chiar şi pentru cei răzvrătiţi, ca ei, Doamne Dumnezeule10, să locuiască acolo. 19 Binecuvântat să fie Stăpânul, Care ne poartă zi de zi, Dumnezeul mântuirii noastre. Sela 20 Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al izbăvirilor. De la Stăpânul Domn vine scăparea de moarte. 21 Cu siguranţă Dumnezeu va zdrobi capul duşmanilor Săi, creştetul celor ce umblă în nelegiuirile lor. 22 Stăpânul zice: „Îi voi aduce înapoi din Başan, îi voi aduce înapoi din adâncurile mării, 23 ca să-ţi scufunzi picioarele în sânge, iar limba câinilor tăi să-şi ia partea din duşmanii tăi.“ 24 Dumnezeule, ei privesc procesiunea intrării Tale, a intrării Dumnezeului meu, a Împăratului meu, în Lăcaşul cel sfânt. 25 În faţă merg cântăreţii, urmaţi de cei cu instrumente, iar în centru sunt fetele cu tamburine. 26 Binecuvântaţi-L pe Dumnezeu în adunare, pe Domnul – la izvoarele11 lui Israel! 27 Acolo se află şitânărul Beniamin, care-i stăpâneşte, căpeteniile lui Iuda cu mulţimile lor, căpeteniile lui Zabulon, căpeteniile lui Neftali. 28 Învredniceşte-Te cu tărie, Dumnezeule,12 arată-ne puterea Ta, Dumnezeule, aşa cum ai făcut şi înainte pentru noi! 29 Din pricina Templului Tău de la Ierusalim, regii Îţi vor aduce daruri. 30 Mustră fiara dintre trestii, cireada de tauri dintre viţeii popoarelor, care calcă în picioare bucăţile de argint! Împrăştie popoarele care-şi găsesc plăcerea în război!13 31 Ambasadori vor veni din Egipt; Cuş14 va alerga cu mâinile întinse15 spre Dumnezeu. 32 Regate ale pământului, cântaţi-I lui Dumnezeu, lăudaţi-L pe Stăpânul, Sela 33 pe Cel Ce călăreşte în ceruri, în cerurile veşnice! Iată, El face cu glasul Său un vuiet puternic! 34 Proclamaţi puterea lui Dumnezeu, a Cărui maiestate este peste Israel şi a Cărui putere este în ceruri. 35 Dumnezeule, Tu eşti înfricoşător în Sfântul Tău Lăcaş; Dumnezeul lui Israel, chiar El dă putere şi tărie poporului! Binecuvântat să fie Dumnezeu! 168:1 Sau: Să Se ridice Dumnezeu! Să-I fie împrăştiaţi duşmanii! / Să-I fugă dinainte vrăjmaşii! / Risipeşte-i precum se risipeşte fumul! / Precum se topeşte ceara din cauza focului, / aşa să piară cei răi dinaintea lui Dumnezeu! 268:5 Ebr.: YAH, o formă prescurtată a tetragramei divine YHWH, formă care apare în componenţa multor nume ebraice, precum şi în multe locuri din cartea Psalmilor 368:5 Dumnezeu este comparat aici cu un rege care stă pe tron în palatul său, unde face dreptate şi-i sprijină pe cei oropsiţi 468:6 Sau: cântând 568:8 Sau: au picurat / înaintea lui Dumnezeu – / , chiar şi Sinaiul / – înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel. 668:12 Sensul versului în ebraică este nesigur; sau: femeile rămase acasă au împărţit prada 768:13 Sau: focuri (ale unor sate sau tabere); sensul termenului ebraic este nesigur 868:14 Ebr.: Şadai 968:18 Sau: ca DOMNUL Dumnezeu 1068:26 Sau: cei care sunteţi din fântâna lui Israel, adică cei care sunt israeliţi, provenind din Iacov; sau: în adunarea lui Israel 1168:28 Multe mss TM, LXX, Siriacă; cele mai multe mss TM: Dumnezeu te-a învrednicit cu tărie 1268:30 Sensul în ebraică al versetului este nesigur 1368:31 Lit.: îşi va grăbi mâinile, în sensul aducerii unui tribut, în sensul supunerii |
Ps 69
| Pentru dirijor. De cântat ca şi „Crinii“. Al lui David. 1 Dumnezeule, scapă-mă, căci mi-au ajuns apele până la gât! 2 Mă afund în mâl, nu mai găsesc loc tare; intru în adâncimile apei şi sunt înghiţit de apă. 3 Am obosit strigând, mi s-a uscat gâtul; mi se topesc ochii tânjind după Dumnezeul meu. 4 Cei ce mă urăsc fără motiv sunt mai mulţi decât perii capului meu, mulţi sunt cei ce vor să mă piardă, duşmani ai mei fără temei. Trebuie să dau înapoi ce nu am furat.1 5 Dumnezeule, Tu-mi cunoşti nechibzuinţa, păcatele mele nu-Ţi sunt ascunse. 6 Fie ca cei ce nădăjduiesc în Tine să nu se ruşineze din pricina mea, Stăpâne, Doamne al Oştirilor, fie ca cei ce Te caută să nu roşească din pricina mea, Dumnezeule al lui Israel! 7 Din pricina Ta port eu ocara şi dezonoarea mi-a acoperit faţa. 8 Sunt considerat un străin de către fraţii mei, un venetic de către fiii mamei mele, 9 căci râvna pentru Casa Ta mă mistuie şi ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste mine! 10 Când plâng şi postesc, ei mă batjocoresc. 11 Când îmbrac sacul de jale, ei mă fac de pomină. 12 Cei ce stau la poarta cetăţii mă vorbesc, cei ce se îmbată cântă despre mine. 13 Totuşi eu tot Ţie mă voi ruga, Doamne, pentru vremea bunăvoinţei Tale. Dumnezeule, în marea Ta îndurare, răspunde-mi cu izbăvirea Ta sigură! 14 Izbăveşte-mă din noroi, să nu mă afund! Să fiu izbăvit de cei ce mă urăsc şi de adâncurile apei! 15 Curentul apelor să nu mă ducă, să nu mă înghită adâncul, să nu se închidă deasupra-mi gura gropii! 16 Doamne, răspunde-mi, căci îndurarea Ta este atât de bună2! După mila Ta cea mare, întoarce-Ţi faţa spre mine! 17 Nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău, căci sunt în necaz, ci răspunde-mi degrabă! 18 Apropie-Te de sufletul meu şi răscumpără-mi-l! Din pricina celor ce mă urăsc, scapă-mă! 19 Tu cunoşti ocara mea, ruşinea mea, dezonoarea mea şi pe toţi duşmanii mei. 20 Ocara mi-a frânt inima, mi-a îmbolnăvit-o. Tânjesc după compasiune, dar nu este, după mângâietori, dar nu-i găsesc. 21 Ci ei îmi pun în mâncare venin, iar pentru setea mea îmi dau să beau oţet. 22 Să li se prefacă masa într-o cursă şi bunăstarea – într-un laţ! 23 Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă! Fă să li se clatine mereu coapsele ! 24 Varsă-Ţi furia peste ei şi să-i ajungă mânia Ta aprinsă! 25 Fie-le locuinţa pustiită şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor! 26 Şi aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine şi povestesc suferinţa celor răniţi de Tine. 27 Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor şi fă să nu ajungă la dreptatea Ta! 28 Şterge-i din Cartea celor vii şi nu-i scrie alături de cei drepţi! 29 Eu însă sunt necăjit şi nevolnic; fie ca mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă pună la adăpost! 30 Atunci voi lăuda prin cântec Numele lui Dumnezeu şi-L voi mări prin mulţumiri! 31 Acest lucru va fi mai plăcut Domnului decât un bou sau un viţel cu coarne şi copite. 32 Cei necăjiţi vor vedea şi se vor bucura. Trăiască inima voastră, a celor ce căutaţi pe Dumnezeu, 33 căci Domnul ascultă pe cei sărmani şi nu-i dispreţuieşte pe cei luaţi captivi dintre ai Lui! 34 Să-L laude cerul şi pământul, mările şi tot ce mişună prin ele, 35 căci Dumnezeu va mântui Sionul şi va construi cetăţile lui Iuda! Ei vor locui acolo şi le vor moşteni; 36 urmaşii robilor Săi le vor moşteni şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo. 169:4 Sau, sub forma unei zicale: Trebuie dat înapoi / ceea ce nu am furat? 269:16 Sau: plăcută |
Ps 70
| Pentru dirijor. Al lui David. O aducere-aminte. 1 Binevoieşte, Dumnezeule, de mă izbăveşte! Doamne, vino degrabă în ajutorul meu! 2 Să se facă de râs şi să rămână de ruşine cei ce caută să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să fie umiliţi cei ce-mi doresc răul! 3 Să se întoarcă din pricina ruşinii lor cei ce zic: „Ha! Ha!“ 4 Să se bucure şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică mereu: „Mărit să fie Dumnezeu!“ 5 Cât despre mine, eu sunt sărman şi lipsit; Dumnezeule, vino degrabă la mine! Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu! Doamne, nu întârzia! |
Ps 71
| 1 La Tine, Doamne, caut adăpost! Să nu rămân de ruşine vreodată! 2 În dreptatea Ta izbăveşte-mă şi scapă-mă! Pleacă-Ţi urechea spre mine şi mântuieşte-mă! 3 Fii o stâncă de adăpost pentru mine la care să pot veni totdeauna! Porunceşte izbăvirea mea, căci Tu eşti stânca şi fortăreaţa mea! 4 Dumnezeul meu, scapă-mă din mâna celui rău, din braţul celui nedrept şi crud! 5 Tu, Stăpânul meu, eşti nădejdea mea! Domnul este încrederea mea încă din tinereţe! 6 M-am sprijinit pe Tine încă din pântecele mamei mele: Tu m-ai scos din pântecele mamei mele, de aceea Ţie Îţi voi aduce lauda mea mereu! 7 Am ajuns ca un semn pentru mulţi, dar Tu eşti adăpostul meu cel trainic! 8 Gura-mi este plină de lauda Ta; Te slăvesc tot timpul zilei. 9 Nu mă lepăda la bătrâneţe! Când îmi va fi trecut puterea, nu mă părăsi, 10 căci duşmanii mei vorbesc despre mine şi cei ce caută să-mi ia viaţa uneltesc împotriva mea, 11 zicând: „L-a părăsit Dumnezeu! Urmăriţi-l şi prindeţi-l, căci nu mai are scăpare!“ 12 Dumnezeule, nu Te îndepărta de mine! Dumnezeul meu, vino degrabă în ajutorul meu! 13 Să piară în ruşine potrivnicii sufletului meu! Ocara şi dezonoarea să-i acopere pe cei ce-mi caută răul! 14 Eu însă voi continua să nădăjduiesc şi Te voi lăuda tot mai mult! 15 Gura mea va povesti dreptatea Ta şi mântuirea Ta toată ziua, chiar dacă nu le cunosc marginile. 16 Voi veni şi voi vesti minunile Tale, Stăpâne Doamne, voi aminti dreptatea Ta şi numai a Ta! 17 Dumnezeule, m-ai învăţat încă din tinereţea mea, iar eu continui să vestesc minunile Tale până în ziua de azi. 18 Dumnezeule, nu mă părăsi nici chiar când voi fi bătrân şi cărunt, până când nu voi vorbi despre puterea Ta generaţiei următoare şi despre tăria Ta celor ce vor veni. 19 Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer! Tot ce ai făcut este grandios, Dumnezeule! Cine este ca Tine? 20 Deşi m-ai făcut să văd numeroase şi amare necazuri, Tu îmi vei da din nou viaţă; chiar şi din adâncimile pământului Tu mă vei scoate. 21 Îmi vei mări cinstea şi mă vei mângâia din nou. 22 Dar şi eu Te voi lăuda cu harfa pentru credincioşia Ta, Dumnezeul meu! Îţi voi cânta din liră, Sfântule al lui Israel! 23 Buzele mele vor răsuna de bucurie când Îţi vor cânta, şi, asemenea lor, şi sufletul meu pe care l-ai răscumpărat! 24 Limba mea, de asemenea, va vesti toată ziua dreptatea Ta, căci cei ce-mi vroiau răul au fost făcuţi de ruşine şi de râs. |
Ps 72
| 1 Al lui Solomon1Dumnezeule, dă judecăţile Tale regelui şi dreptatea Ta fiului regelui! 2 Atunci el2 va judeca cu dreptate pe poporul Tău şi cu nepărtinire pe sărmanii Tăi. 3 Munţii vor aduce pacea pentru popor şi tot aşa şi dealurile, prin dreptate3. 4 El le va face dreptate sărmanilor din popor, îi va izbăvi pe fiii săracilor şi îl va zdrobi pe asupritor. 5 El va trăi4 atâta timp cât va fi soare, cât va fi lună, din neam în neam. 6 El va fi ca ploaia care coboară peste pământul cosit, ca ploile repezi, picurând pământul. 7 În zilele lui, cel drept va înflori şi va fi multă pace, până când nu va mai fi lună. 8 El va domni de la o mare la alta şi de la râu5 până la marginile pământului6. 9 Înaintea lui se vor pleca triburile pustiei, iar duşmanii lui vor linge ţărâna. 10 Regi din Tarşiş7 şi din ostroave se vor întoarce cu daruri; regi din Şeba şi din Seba se vor apropia cu ofrande. 11 I se vor închina toţi regii, toate popoarele îl vor sluji. 12 Căci el îl va scăpa pe săracul care strigă şi pe sărmanul lipsit de ajutor. 13 Va avea milă de cel umil şi sărac, şi va scăpa vieţile săracilor. 14 Le va răscumpăra vieţile de la asuprire şi violenţă, căci sângele lor preţuieşte mult pentru el. 15 Să trăiască! Să i se dea podoabe din aur de Şeba! Fie ca oamenii să se roage pentru el totdeauna şi să-l binecuvânteze în fiecare zi! 16 Să fie belşug de grâne în ţară, chiar şi pe crestele munţilor! Să freamăte pomii8 ca cei din Liban, iar oamenii din cetăţi să înflorească ca iarba de pe pământ.9 17 Să-i rămână numele pe vecie! Să-i dăinuiască numele cât va fi soare! Toate neamurile vor fi binecuvântate prin el10 şi-l vor numi fericit! 18 Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, Singurul Care poate face minuni! 19 Binecuvântat să-I fie slăvitul Nume în veci! Slava Lui să umple întreg pământul! Amin! Amin! 20 Aici este sfârşitul rugăciunilor lui David, fiul lui Işai. 172 Titlu. Sau: pentru Solomon 272:2 Sau: Fie ca el să; şi în vs. 3-11, 17 372:3 În alte versiuni antice: popor, / iar dealurile, dreptatea 472:5 LXX; TM: Ei se vor teme de tine 572:8 Sau: până la marginile ţării 672:10 Colonie feniciană în Spania sau Sardinia; teritoriu considerat extrema vestică a lumii cunoscute 772:16 Sau: Să fie belşug de grâne în ţară / să fremăte chiar şi pe crestele munţilor; / pomii ei să înflorească ca cei din Liban / să crească la fel ca iarba pământului. 872:17 Sau: se vor binecuvânta cu numele lui |
Ps 73
| Un psalm al lui Asaf 1 CARTEA A TREIADa, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată. 2 Cât despre mine, era să mi se îndoaie picioarele, era cât pe ce să-mi alunece paşii, 3 căci îi invidiam pe cei lăudăroşi când vedeam bunăstarea celor răi. 4 Căci ei n-au parte de remuşcări până la moarte, iar trupul le este plin de grăsime.1 5 N-au parte de necazul muritorului de rând şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni. 6 De aceea mândria le atârnă de gât ca o podoabă, iar violenţa îi înveleşte ca o manta; 7 li se bulbucă ochii de grăsime,2 iar imaginaţiile inimii lor întrec măsura;3 8 batjocoresc şi vorbesc cu răutate; vorbesc de sus, ameninţând cu asuprire; 9 îşi înalţă gura până la ceruri, iar limba lor cutreieră pământul. 10 De aceea poporul4 se întoarce spre ei şi soarbe cuvintele lor ca apa.5 11 Ei zic: „Cum să ştie Dumnezeu şi cum ar putea afla Cel Preaînalt?“ 12 Aşa sunt cei răi: liniştiţi pe vecie şi crescând în bogăţie. 13 Într-adevăr, degeaba mi-am curăţit inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie, 14 căci sunt lovit toată ziua şi am parte de pedeapsă în fiecare dimineaţă. 15 Dacă aş zice: „Vreau să pot vorbi şi eu aşa!“, iată că aş trăda neamul fiilor Tăi. 16 M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda, 17 până ce am venit la Sfântul Lăcaş al lui Dumnezeu şi am luat aminte la sfârşitul lor. 18 Într-adevăr, Tu îi aşezi în locuri alunecoase, îi arunci în dezastru. 19 Cum sunt pustiiţi într-o clipă! Sunt nimiciţi, sfârşiţi prin lovituri năprasnice. 20 Ca un vis la deşteptare, Stăpâne, aşa le lepezi chipul când Te trezeşti. 21 Când inima-mi era mâhnită şi eram străpuns în adâncul fiinţei mele, 22 eram ca o brută fără pricepere; eram ca dobitoacele înaintea Ta. 23 Însă eu totdeauna sunt cu Tine! Tu mă ţii de mâna dreaptă, 24 mă călăuzeşti cu sfatul Tău şi apoi mă vei lua în slavă. 25 Pe cine am eu în ceruri? În afară de Tine, eu nu îndrăgesc pe nimeni pe pământ. 26 Carnea şi inima mi se prăpădesc, dar Dumnezeu este stânca inimii mele şi moştenirea mea pe vecie. 27 Căci cei ce se despart de Tine vor pieri. Tu-i nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi. 28 Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu. Am făcut din Stăpânul Domn adăpostul meu; voi povesti toate isprăvile Tale! 173:4 Sau: Căci n-au parte de durere, / iar trupul le este sănătos şi puternic. 273:7 Sau: răutatea inimii lor este dincolo de orice imaginaţie 373 :10 Sensul ebraic al versetului este nesigur; în context se poate referi la cuvintele celor răi (vezi v. 11), care sunt considerate înţelepte de cei ce se uită cu jind la prosperitatea lor. |
Ps 74
| 1 Un maschil1 al lui AsafDumnezeule, de ce ne respingi neîncetat? De ce-Ţi aprinzi mânia împotriva turmei păşunii Tale? 2 Adu-Ţi aminte de adunarea Ta, cumpărată în vechime şi răscumpărată ca seminţie a moştenirii Tale; adu-Ţi aminte de muntele Sion, pe care l-ai locuit! 3 Îndreaptă-Ţi paşii spre aceste ruine eterne, unde duşmanul a prăpădit totul în Lăcaşul cel sfânt! 4 Potrivnicii Tăi au răcnit în mijlocul Locului Tău de întâlnire; şi-au pus însemnele lor ca semne. 5 Şi-au făcut un nume asemenea celor ce ridică topoarele ca să croiască drum prin pădure. 6 Şi-au ascuţit toporul împotriva podoabelor, zdrobindu-le cu lovituri de secure şi de bardă. 7 Au pus foc Lăcaşului Tău, au întinat locuinţa Numelui Tău! 8 Şi-au zis: „Îi vom prăpădi pe toţi!“, apoi au dat foc tuturor altarelor lui Dumnezeu din ţară. 9 Nu ne mai putem vedea semnele, nu mai sunt profeţi şi nici unul dintre noi nu ştie până când vor dura toate acestea! 10 Dumnezeule, până când va mai batjocori vrăjmaşul? Va defăima duşmanul pentru totdeauna Numele Tău? 11 De ce Ţi-ai retras mâna şi dreapta Ta? Scoate-o din sân şi pune capăt acestei stări! 12 Dumnezeu este împăratul meu din vechime şi Cel Ce aduce izbăviri peste pământ2. 13 Tu, cu puterea Ta, ai despărţit Marea, ai zdrobit capetele monstrului Tanin din ape. 14 Tu ai sfărâmat capetele Leviatanului3 şi l-ai dat de mâncare poporului din pustietăţi. 15 Tu ai deschis izvoare şi ueduri şi ai uscat râuri care nu seacă. 16 A Ta este ziua; a Ta este şi noaptea. Tu ai rânduit luna şi soarele. 17 Tu ai stabilit hotarele pământului, vara şi iarna Tu le-ai făurit. 18 Adu-Ţi aminte că duşmanul Te defăimează, Doamne, şi un popor fără minte batjocoreşte Numele Tău. 19 Nu lăsa pradă fiarelor viaţa turturelei Tale, nu uita pentru totdeauna viaţa necăjiţilor Tăi! 20 Ai în vedere legământul, căci locurile dosnice ale ţării sunt pline de cuiburi ale violenţei! 21 Fă ca cel asuprit să nu se întoarcă amărât! Fă ca nevoiaşul şi sărmanul să laude Numele Tău! 22 Ridică-Te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Aminteşte-Ţi de ocările zilnice ale celui fără minte! 23 Nu uita glasul duşmanilor Tăi şi larma potrivnicilor Tăi care sporeşte mereu! 174 Titlu. Vezi Ps. 32 274:12 Sau: peste (lit.: în mijlocul) ţară 374:13-14 În mitologia canaanită, personaje mitice ca Yam (Marea), Tanin (monstrul sau balaurul marin) şi Leviatan reprezintă haosul, răzvrătindu-se împotriva zeului suprem, care reprezintă ordinea |
Ps 75
| Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“ Un psalm al lui Asaf. Un cântec. 1 Ţie Îţi aducem mulţumire, Dumnezeule, Îţi aducem mulţumire căci Numele Tău este aproape, astfel că oamenii mărturisesc minunile Tale! 2 „Când voi hotărî că a sosit vremea, Eu, zice Domnul, voi judeca cu nepărtinire! 3 Când lumea se clatină, cu toţi locuitorii ei, Eu sunt Cel Care îi întăresc stâlpii.“ Sela 4 Le-am spus lăudăroşilor: „Nu vă mai lăudaţi!“, iar celor răi: „Nu vă mai făliţi!“1 5 Nu vă mai semeţiţi privirea2 şi nu mai vorbiţi cu atâta trufie, 6 căci nici de la răsărit, nici de la apus şi nici din pustie nu vine înălţarea, 7 ci Dumnezeu este Cel Ce judecă! El smereşte şi tot El înalţă! 8 În mâna Domnului se află un potir; vinul spumegă în el, complet amestecat3. Când El varsă din potir, toţi cei răi de pe pământ îi beau până şi rămăşiţele. 9 Eu însă voi vesti pururea aceste lucruri; voi cânta Dumnezeului lui Iacov! 10 Voi doborî puterea tuturor celor răi, dar puterea celui drept va fi înălţată.4 175:4 Lit.: Nu vă mai ridicaţi cornul, cornulsimbolizând puterea 275:5 Lit.: Nu vă mai ridicaţi cornul, cornul simbolizând puterea 375:8 Vin amestecat cu mirodenii, rezultând o băutură ameţitoare 475:10 Lit.: Voi tăia coarnele tuturor celor răi, / dar coarnele celui drept vor fi înălţate, cornul fiind în concepţia antică un simbol al puterii sau al unui conducător puternic |
Ps 76
| Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu coarde. Un psalm al lui Asaf. Un cântec. 1 Dumnezeu este cunoscut în Iuda; mare este Numele Lui în Israel! 2 Pe când Cortul Îi este în Salem1, Locuinţa Lui se află în Sion. 3 Acolo a sfărâmat săgeţile arcului, scutul şi sabia de război. Sela 4 Eşti mai măreţ, mai minunat eşti Tu decât munţii încărcaţi de vânat. 5 Prădaţi au fost vitejii: au fost cuprinşi de un somn adânc2; nici unul dintre luptători n-a mai avut putere în mâini. 6 Dumnezeu al lui Iacov, la mustrarea Ta, călăreţul şi calul au adormit deopotrivă! 7 Tu eşti atât de înfricoşător! Cine poate sta înaintea Ta când eşti mânios? 8 Când ai rostit sentinţa din ceruri, pământul s-a temut şi a amuţit. 9 Da, aşa a fost, când Te-ai ridicat să judeci, Dumnezeule, şi să aduci izbăvire tuturor necăjiţilor pământului. Sela 10 Într-adevăr, mânia Ta împotriva omului3lucrează spre lauda Ta, iar pe supravieţuitorii mâniei Tale îi îngrădeşti.4 11 Faceţi jurăminte Domnului, Dumnezeul vostru, şi împliniţi-le! Voi toţi cei din preajma Lui, aduceţi daruri Celui de temut! 12 El taie avântul conducătorilor şi seamănă groază printre regii pământului. 176:2 Prescurtare a numelui Ierusalim (vezi Gen. 14:18) 276:5 Având în vedere contextul, este vorba probabil de somnul morţii 376:10 Sensul ebraic al versetului este nesigur |
Ps 77
| 1 Pentru dirijor. Pentru Iedutun1. Al lui Asaf. Un psalm.Glasul meu s-a înălţat către Dumnezeu; către Dumnezeu am strigat cu glasul meu şi El m-a ascultat. 2 În ziua necazului meu L-am căutat pe Stăpân. Noaptea îmi ţineam întinsă mâna în rugăciune, iar sufletul meu refuza să fie mângâiat. 3 Mi-am adus aminte de Dumnezeu şi am oftat, am cugetat şi duhul mi-a căzut în leşin. Sela 4 Tu ai păstrat lumina ochilor mei, chiar dacă am fost atât de răvăşit, încât nici nu puteam să mai vorbesc. 5 Mi-am adus aminte de zilele de odinioară, de anii de demult; 6 mi-am amintit de cântecele mele din timpul nopţii. Am cugetat în inima mea, m-am întrebat în duhul meu: 7 „Oare Stăpânul leapădă pentru totdeauna? Să nu mai fie niciodată binevoitor? 8 Oare Şi-a oprit îndurarea pe vecie? A pus El oare capăt promisiunii Lui din neam în neam? 9 Oare a uitat Dumnezeu de îndurare? În mânia Lui, Şi-a retras El oare mila?“ Sela 10 Atunci am zis: „Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt s-a schimbat2.“ 11 Dar îmi voi aminti lucrările Domnului; da, îmi voi aduce aminte de minunile Tale de odinioară! 12 Voi cugeta la toate faptele Tale, mă voi gândi la minunile Tale. 13 Dumnezeule, calea Ta este sfântă! Care zeu este atât de mare ca Dumnezeu3? 14 Tu eşti Dumnezeul înfăptuitor de minuni! Tu Ţi-ai descoperit puterea popoarelor! 15 Cu braţul Tău Ţi-ai răscumpărat poporul, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif. Sela 16 Când Te-au văzut apele, Dumnezeule, când Te-au văzut apele, s-au învolburat, iar adâncurile s-au cutremurat. 17 Cerul a revărsat apa, tunetul a bubuit în nori, iar fulgerele Tale i-au brăzdat. 18 Bubuitul tunetului Tău trecea prin vijelie, iar fulgerele luminau lumea; pământul s-a clătinat şi s-a zguduit. 19 Calea Ta a trecut prin mare, iar cărarea Ta – prin ape mari, şi nu Ţi s-au mai cunoscut urmele. 20 Ţi-ai condus poporul ca pe o turmă, prin mâna lui Moise şi a lui Aaron. 177 Titlu. Vezi Ps. 39 Titlu 277:10 Sensul acestui verset în ebraică este nesigur 377:13 TM; LXX, Siriacă: Dumnezeul nostru |
Ps 78
| 1 Un maschil1 al lui AsafPoporul meu, ascultă învăţătura mea! Deschideţi-vă urechile la cuvintele gurii mele! 2 Îmi voi deschide gura cu pilde, voi rosti lucruri ascunse din vremuri străvechi, 3 lucruri pe care le-am auzit, lucrurile pe care le-am învăţat, pe care ni le-au povestit strămoşii noştri. 4 Nu le vom ascunde de fiii noştri, ci vom spune generaţiei următoare isprăvile demne de laudă ale Domnului, puterea şi minunile Lui pe care le-a săvârşit. 5 El a ridicat o mărturie în Iacov, a pus o Lege în Israel şi a poruncit strămoşilor noştri să-şi înveţe fiii din ea, 6 pentru ca generaţia următoare, fiii care se vor naşte, să o cunoască, şi ei, la rândul lor, să o povestească fiilor lor; 7 să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, ci să-I împlinească poruncile; 8 să nu fie ca strămoşii lor, o generaţie neascultătoare şi răzvrătită, o generaţie care nu şi-a pregătit inima şi al cărei duh nu a fost credincios lui Dumnezeu. 9 Fiii lui Efraim, înarmaţi, trăgători cu arcul, au fugit în ziua bătăliei: 10 nu păziseră legământul lui Dumnezeu, refuzând să umble în Legea Lui; 11 I-au uitat faptele şi minunile pe care El le arătase, 12 minunile pe care le făcuse înaintea strămoşilor lor în câmpia Ţoan din ţara Egiptului. 13 A despărţit marea şi i-a trecut prin ea, punând apele să stea ca un zid. 14 I-a călăuzit printr-un nor ziua, şi toată noaptea – prin lumina focului. 15 A despicat stânci în pustie, ca să le dea să bea ape, cât adâncul de multe. 16 A făcut ca din stânci să izvorască torente şi să curgă apa râuri-râuri. 17 Dar ei şi-au înmulţit păcatele faţă de El, răzvrătindu-se împotriva Celui Preaînalt în pustie. 18 L-au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare după poftele lor. 19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând: „Oare va putea Dumnezeu să ne întindă masa în pustie? 20 Desigur, El a lovit stânca din care a ţâşnit apa şi s-au revărsat ueduri, însă va putea El oare să ne dea şi pâine, va putea El să dea carne poporului Său?“ 21 Auzind aceasta, Domnul a străbătut tabăra. S-a aprins un foc împotriva lui Iacov şi a izbucnit mânia Sa împotriva lui Israel. 22 Aceasta pentru că nu s-au încrezut în Dumnezeu şi pentru că nu şi-au pus încrederea în mântuirea Lui. 23 Totuşi El a dat porunci norilor de sus şi a deschis porţile cerului. 24 A făcut să plouă asupra lor cu mană ca să aibă de mâncare şi le-a dat grâu ceresc. 25 Au mâncat cu toţii pâine aleasă2 şi le-a trimis hrană pe săturate. 26 A stârnit în ceruri vântul de răsărit şi a condus cu puterea Lui vântul din sud. 27 A plouat peste ei cu carne ca pulberea de multă şi cu înaripate multe cât nisipul mării. 28 Le-a făcut să cadă în mijlocul taberei, împrejurul locuinţelor lor. 29 Au mâncat şi s-au îmbuibat, căci El le dăduse după poftele lor. 30 Dar înainte ca ei să-şi astâmpere pofta, chiar în timp ce aveau mâncarea în gură, 31 mânia lui Dumnezeu a şi izbucnit împotriva lor, omorând pe cei mai viguroşi dintre ei şi doborând pe tinerii lui Israel. 32 Cu toate acestea, ei au continuat să păcătuiască şi, în pofida minunilor Lui, ei tot nu au crezut. 33 De aceea le-a pus El capăt zilelor în deşertăciune şi anilor lor în teroare. 34 Când îi pedepsea cu moartea, ei Îl căutau, se întorceau şi-L căutau pe Dumnezeu cu râvnă; 35 îşi aminteau din nou că Dumnezeu fusese stânca lor, că Dumnezeul Preaînalt fusese răscumpărătorul lor. 36 Dar Îl înşelau cu gurile lor şi cu limba lor Îl minţeau. 37 Inima lor nu era în întregime a Lui şi nu se încredeau în legământul Lui. 38 Totuşi El a fost milos; le-a iertat nelegiuirea şi nu i-a nimicit. De multe ori Şi-a retras mânia şi nu Şi-a aprins întreaga Lui furie. 39 Şi-a adus aminte că sunt doar carne, doar o suflare care trece fără să se mai întoarcă. 40 De câte ori I s-au răzvrătit în deşert şi L-au întristat în pustie! 41 S-au abătut din nou şi L-au ispitit pe Dumnezeu, îndurerând astfel pe Sfântul lui Israel. 42 Nu şi-au amintit de mâna Lui – de ziua când i-a izbăvit de duşman, 43 când Şi-a înfăptuit semnele în Egipt şi minunile Sale în câmpia Ţoan: 44 cum le-a prefăcut râurile în sânge şi apa din pâraie cu neputinţă de băut; 45 cum a trimis împotriva lor roiuri de muşte care i-a mâncat şi broaşte care i-au prăpădit; 46 cum le-a dat roadele pradă omizii şi munca lor pradă lăcustei; 47 cum le-a ruinat viile cu grindină şi sicomorii cu lapoviţă3; 48 cum le-a dat vitele pradă grindinei şi cirezile pradă fulgerului; 49 cum Şi-a trimis împotriva lor mânia Lui aprinsă, furia, indignarea şi necazul, îngeri împuterniciţi să le facă rău; 50 cum Şi-a dat frâu liber mâniei, fără să le scape sufletul de la moarte, dându-le viaţa pe mâna molimei; 51 cum i-a ucis pe toţi întâii născuţi ai Egiptului, pârga puterii din corturile lui Ham; 52 cum Şi-a condus poporul ca pe o turmă, i-a călăuzit prin pustie ca pe o turmă de oi; 53 cum i-a condus spre locuri sigure, fără ca ei să se teamă, în timp ce pe duşmanii lor i-a acoperit marea; 54 cum i-a adus la hotarul ţării Lui sfinte, la muntele pe care l-a câştigat dreapta Sa; 55 cum a izgonit dinaintea lor neamuri, cum le-a dat teritoriul în moştenire şi a pus seminţiile lui Israel să le locuiască corturile. 56 Dar ei L-au ispitit pe Dumnezeul Cel Preaînalt şi s-au răzvrătit împotriva Lui; nu au păzit mărturiile Lui. 57 S-au depărtat şi au fost necredincioşi ca şi părinţii lor; s-au schimbat ca un arc în care nu mai poţi avea încredere. 58 L-au întărâtat la mânie prin înălţimile lor, prin idolii lor I-au stârnit gelozia. 59 Dumnezeu a auzit, a trecut prin tabără şi a urgisit rău pe Israel. 60 Apoi Şi-a părăsit Locuinţa din Şilo, Cortul în care locuia printre oameni. 61 Şi-a lăsat tăria4 în captivitate şi slava – în mâna duşmanului. 62 Şi-a dat poporul pradă sabiei; Şi-a dezlănţuit mânia asupra moştenirii Lui. 63 Tinerii Lui au fost mistuiţi de foc, iar fecioarele Lui nu au mai fost lăudate5. 64 Preoţii Lui au căzut răpuşi de sabie, iar văduvele Lui nu s-au mai bocit. 65 Atunci Stăpânul S-a trezit ca unul care dormise, ca viteazul înveselit de vin. 66 Şi-a înlăturat duşmanii; i-a făcut de batjocură pentru totdeauna. 67 Totuşi El a lepădat cortul lui Iosif şi nu a ales seminţia lui Efraim. 68 A ales însă seminţia lui Iuda şi muntele Sion, pe care-l iubeşte. 69 Şi-a zidit Sfântul Lăcaş precum înălţimile şi precum pământul pe care l-a întărit pe vecie. 70 L-a ales pe David, robul Lui, l-a luat de la staulele oilor, 71 l-a adus dinapoia mieilor ca să păstorească pe poporul Său, Iacov, şi pe Israel, moştenirea Sa. 72 Iar el i-a păstorit în curăţie de inimă şi i-a condus cu mâini pricepute. 178 Titlu. Vezi Ps. 32 278:25 Lit.: pâinea celor puternici; LXX: pâinea îngerilor (vezi şi Ps. 103:20) 378:47 Sau: cu îngheţ 478:61 Vezi 1 Sa 4:17, 21 578:63 Prin cântece de nuntă |
Ps 79
| Un psalm al lui Asaf 1 Dumnezeule, au intrat neamurile pe proprietatea Ta, au întinat Templul Tău cel sfânt şi au prefăcut Ierusalimul în ruine! 2 Au dat leşurile slujitorilor Tăi drept hrană păsărilor cerului şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o fiarelor pământului. 3 Le-au vărsat sângele aşa cum se varsă apa împrejurul Ierusalimului şi nu s-a găsit nimeni care să-i îngroape. 4 Am fost de batjocura vecinilor noştri, de râsul şi de ocara celor ce ne înconjoară. 5 Până când vei mai fi mânios, Doamne? Pentru totdeauna? Până când va mai arde gelozia Ta ca focul? 6 Revarsă-Ţi mânia peste neamurile care nu Te cunosc şi peste regatele care nu cheamă Numele Tău, 7 căci l-au mâncat pe Iacov şi i-au nimicit locuinţa. 8 Nu-Ţi aminti de păcatele noastre dintâi1! Grăbeşte-Te să ne ieşi înainte cu mila Ta, căci suntem foarte nenorociţi. 9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne şi fă ispăşire pentru păcatele noastre din pricina Numelui Tău! 10 De ce să zică neamurile: „Unde le este Dumnezeul?“ Să se facă de cunoscut printre neamuri, chiar sub privirea noastră, răzbunarea pentru sângele vărsat al slujitorilor Tăi! 11 Fie să ajungă la Tine strigătul prizonierilor; prin tăria braţului Tău, scapă-i pe cei condamnaţi la moarte! 12 Vecinilor noştri răsplăteşte-le înşeptit batjocura cu care Te-au batjocorit, Stăpâne! 13 Atunci noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda mereu, vom vesti laudele Tale din generaţie în generaţie! 178:8 Sau: de păcatele strămoşilor noştri |
Ps 80
| Pentru dirijor. De cântat ca şi „Crinii mărturiei“. Al lui Asaf. Un psalm. 1 Ascultă-ne, Păstor al lui Israel, Tu, Care-l conduci pe Iosif ca pe o turmă! Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor, străluceşte 2 peste Efraim, Beniamin şi Manase! Trezeşte-Ţi puterea şi vino să ne mântuieşti! 3 Dumnezeule, adu-ne înapoi! Fă să lumineze faţa Ta peste noi şi vom fi scăpaţi! 4 Doamne, Dumnezeul Oştirilor, până când te vei mai mânia la auzul rugăciunii poporului Tău? 5 Îi hrăneşti cu pâine plămădită cu lacrimi şi îi adapi cu lacrimi din plin. 6 Ne-ai făcut măr de discordie pentru vecinii noştri, spre batjocura duşmanilor noştri. 7 Dumnezeu al Oştirilor1, adu-ne înapoi! Fă să lumineze faţa Ta peste noi şi vom fi mântuiţi! 8 Ai adus o vie din Egipt, ai îndepărtat neamuri şi ai plantat-o. 9 I-ai făcut loc, iar ea a prins rădăcini şi a umplut ţara. 10 Munţii au fost acoperiţi de umbra viei, şi cedrii cei puternici de ramurile ei. 11 Îşi trimitea mlădiţele până la mare2, până la râu3 se întindeau vlăstarele ei. 12 De ce i-ai străpuns gardul ca să o culeagă astfel toţi cei ce trec pe drum? 13 O râmă mistreţul din pădure şi o pasc fiarele câmpului. 14 Dumnezeu al Oştirilor4, întoarce-Te, Te rog! Priveşte din ceruri şi ia aminte! Cercetează via aceasta, 15 rădăcina pe care a sădit-o dreapta Ta şi pe fiul pe care Ţi l-ai ales! 16 Este arsă de foc şi tăiată. Poporul Tău piere din pricina mustrării feţei Tale. 17 Mâna Ta să fie peste omul de la dreapta Ta, peste fiul omului pe care Ţi l-ai ales! 18 Atunci noi nu ne vom mai întoarce de la Tine! Înviorează-ne şi vom chema Numele Tău! 19 Doamne, Dumnezeul Oştirilor, adu-ne înapoi! Fă să lumineze faţa Ta peste noi şi vom fi mântuiţi! 180:7 Ebr.: Elohim Ţevaot 280:11Eufratul 380:13Elohim Ţevaot |
Ps 81
| 1 Pentru dirijor. De cântat în ghitit1. Al lui Asaf.Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, Tăria noastră! Strigaţi de veselie către Dumnezeul lui Iacov! 2 Înălţaţi un cântec, sunaţi din tamburine, din lira cea plăcută şi din harfă2. 3 Suflaţi din cornla lună nouă3, la lună plină, în ziua sărbătorii. 4 Aceasta este porunca dată lui Israel, hotărârea Dumnezeului lui Iacov. 5 Mărturia aceasta i-a dat-o lui Iosif, când a mers împotriva ţării Egiptului; acolo am auzit o limbă pe care n-o cunoşteam4: 6 „I-am luat povara de pe umăr, mâinile lui nu mai ţin coşul. 7 La necaz ai strigat, iar Eu te-am scăpat; ţi-am răspuns de lângă locul tainic al tunetului, te-am încercat la apele Meriba. Sela 8 Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui! O, Israele, de M-ai asculta! 9 Să nu se găsească la tine nici un dumnezeu străin! Să nu te închini nici unui zeu! 10 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău! Eu te-am adus din ţara Egiptului! Deschide-ţi gura şi ţi-o voi umple!“ 11 Dar poporul Meu nu Mi-a ascultat glasul, Israel nu M-a urmat. 12 Atunci l-am lăsat în voia inimii lui încăpăţânate şi a trăit după propriile lui sfaturi. 13 „O, de M-ar asculta poporul Meu! O, de ar umbla Israel pe căile Mele! 14 Atunci i-aş supune pe duşmanii săi într-o clipă şi Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor săi.“ 15 Cei ce-L urăsc pe Domnul ar da înapoi în faţa Lui, iar soarta le-ar fi pecetluită pe vecie. 16 Pe Israel însă l-ar hrăni cu grâul cel mai bun ... „Chiar cu miere din stâncă te-aş sătura!“, zice Dumnezeu. 181 Titlu. Vezi Ps. 8 281:2 Ebr.: nevel, instrument cu coarde asemănător lirei, având 12 coarde şi un ton grav 381:3 Vezi Num. 28:11-15 481:5 Sau: pe care nu o înţelegeam; se poate referi fie la noutatea revelaţiei lui YHWH, fie la limba egiptenilor. |
Ps 82
| Un psalm al lui Asaf. 1 Dumnezeu Îşi ia locul în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul „dumnezeilor1“. 2 „Până când veţi mai judeca cu nedreptate şi veţi continua să-i favorizaţi pe cei răi? Sela 3 Faceţi dreptate celui sărman şi orfanului, daţi dreptate celui nevoiaş şi lipsit! 4 Scăpaţi-l pe cel sărman şi pe cel amărât, izbăviţi-i din mâna celor răi!“ 5 Dar ei nici nu ştiu, nici nu pricep; umblă în întuneric; de aceea se clatină temeliile pământului. 6 Eu am zis: „Sunteţi «dumnezei», fii ai Celui Preaînalt, cu toţii. 7 Cu siguranţă, însă, veţi muri ca nişte oameni de rând şi veţi cădea ca orice alt conducător.“ 8 Ridică-Te, Dumnezeule, şi judecă pământul, căci Tu iei în stăpânire toate neamurile! 182:1 Ebr.: elohim, termen care poate avea sensurile următoare: Dumnezeu, dumnezei, fiinţe cereşti (îngeri) sau judecători; şi în v. 6 |
Ps 83
| Un cântec. Un psalm al lui Asaf 1 Dumnezeule, să nu păstrezi tăcerea! Să nu taci şi să nu rămâi mut, Dumnezeule! 2 Iată că duşmanii Tăi vociferează şi cei ce Te urăsc îşi ridică fruntea. 3 Uneltesc împotriva poporului Tău, fac planuri împotriva celor ocrotiţi de Tine. 4 Ei spun astfel: „Haidem să-i nimicim ca neam şi să nu mai fie amintit numele lui Israel!“ 5 Iată-i pe cei care au hotărât într-un gând să încheie un legământ împotriva Ta: 6 corturileEdomului şi ismaeliţii, Moabul şi hagareniţii1, 7 Ghebal2, Amon şi Amalek, Filistia şi locuitorii Tirului; 8 de asemenea, li s-a alăturat şi Asiria, punându-şi braţul alături de cel al fiilor lui Lot. Sela 9 Fă-le ca lui Midian, ca lui Sisera şi lui Iabin la pârâul Chişon, 10 care au fost nimiciţi la En-Dor, ajungând bălegar pentru pământ! 11 Nobililor lor fă-le ca lui Oreb şi lui Zeeb, iar tuturor prinţilor lor fă-le ca lui Zebah şi lui Ţalmuna, 12 căci ei zic: „Să punem mâna pe păşunile lui Dumnezeu!“ 13 Dumnezeul meu, fă-i un vârtej de praf, o pleavă luată de vânt, 14 un foc ce mistuie pădurea, o flacără ce aprinde munţii! 15 Aşa urmăreşte-i cu furtuna Ta şi îngrozeşte-i cu vijelia Ta! 16 Umple-le faţa de ruşine, ca să ajungă să caute Numele Tău, Doamne! 17 Să fie făcuţi de ruşine şi îngroziţi în veci de veci! Să fie daţi de ruşine şi să piară! 18 Şi să ştie astfel că Tu, al Cărui Nume este Domnul, Tu şi numai Tu eşti Cel Preaînalt peste întreg pământul! 183:6 Urmaşi ai lui Agar; sau: hagriţi, urmaşi ai lui Hagri (1 Cron. 11:38; 27:31) 283:7Biblos |
Ps 84
| 1 Pentru dirijor. De cântatîn ghitit1. Al korahiţilor. Un psalm.Cât de plăcute sunt Lăcaşurile Tale, Doamne al Oştirilor2! 2 Sufletul meu tânjeşte şi suspină după curţile Domnului. Inima şi trupul meu strigă de bucurie către Dumnezeul cel Viu. 3 Chiar şi pasărea îşi găseşte o casă, chiar şi rândunica îşi găseşte un cuib pentru ea, un loc unde să-şi pună puii, un loc la altarele Tale, Doamne al Oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu! 4 Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta, căci ei Te laudă mereu! Sela 5 Ferice de oamenii a căror tărie este în Tine şi a căror inimă se îndreaptă spre înălţimile Sionului. 6 Când străbat aceştia valea Baca3, ei o prefac într-un loc cu izvoare, pe care ploaia timpurie îl acoperă cu iazuri4. 7 Ei merg din putere în putere şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu, în Sion. 8 Doamne, Dumnezeul Oştirilor5, ascultă-mi rugăciunea! Pleacă-Ţi urechea, Dumnezeule al lui Iacov! Sela 9 Scut al nostru, ia aminte, Dumnezeule! Priveşte cu bunăvoinţă la faţa unsului Tău! 10 Mai bine o zi în curţile Tale, decât o mie în altă parte. Mai bine stau6 în pragul Casei7 Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii. 11 Căci Domnul Dumnezeu este soare şi scut; El dă îndurare şi slavă. Nu lipseşte de bine pe cei ce umblă în integritate. 12 Doamne al Oştirilor, ferice de omul care-şi pune încrederea în Tine! 184:1 Ebr.: YHWH Ţevaot; şi în vs. 3, 12 2 84:6 Sau: de binecuvântări; berekot (iazuri)-berakot (binecuvântări) 384:8 Ebr.: YHWH Elohim Ţevaot 484:10 Sau: Mai bine să păzesc porţile Casei |
Ps 85
| Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un psalm. 1 Doamne, Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, aducând înapoi pe prizonierii lui Iacov. 2 Ai iertat vina poporului Tău, acoperindu-i toate păcatele. Sela 3 Ţi-ai oprit toată furia, ai renunţat la mânia Ta aprinsă! 4 Dumnezeul mântuirii noastre, adu-ne înapoi şi opreşte-Ţi supărarea faţă de noi! 5 Oare să te fi mâniat Tu pe noi pe vecie? Vei continua Tu să te mânii din generaţie în generaţie? 6 Oare să nu ne înviorezi Tu din nou, ca astfel poporul Tău să se bucure iarăşi de Tine? 7 Doamne, arată-ne iarăşi îndurarea Ta! Dă-ne din nou mântuirea Ta! 8 Eu voi asculta ce vorbeşte Dumnezeu, Domnul, căci El promite pacea poporului Său şi credincioşilor Săi, numai ei să nu se întoarcă la nebunie. 9 Într-adevăr, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca slava să locuiască în ţara noastră. 10 Îndurarea şi adevărul se întâlnesc, iar dreptatea şi pacea se sărută. 11 Adevărul răsare din pământ, iar dreptatea priveşte din ceruri. 12 Da, Domnul dă ceea ce este bun, iar pământul nostru îşi dă rodul. 13 Dreptatea merge înaintea Lui şi pregăteşte calea pentru paşii Săi. |
Ps 86
| O rugăciune a lui David 1 Doamne, pleacă-Ţi urechea şi răspunde-mi, căci sunt sărman şi lipsit. 2 Păzeşte-mi sufletul, căci sunt credincios, mântuieşte-l pe robul Tău, căci Tu eşti Dumnezeul meu; eu mă încred în Tine! 3 Stăpâne, ai milă de mine, căci Te chem toată ziua! 4 Adu bucurie robului Tău, căci la Tine, Stăpâne, îmi ridic sufletul. 5 Fiindcă Tu, Stăpâne, eşti bun şi iertător, bogat în îndurare faţă de toţi cei ce Te cheamă. 6 Doamne, auzi-mi rugăciunea, ascultă glasul cererii mele! 7 Te chem în ziua necazului meu, căci Tu îmi răspunzi. 8 Stăpâne, nu este nimeni ca Tine între zei! Nimic nu se aseamănă cu lucrările Tale! 9 Toate neamurile, pe care Tu le-ai făcut, vor veni să se închine înaintea Ta, Stăpâne, şi să-Ţi proslăvească Numele. 10 Tu eşti mare, eşti înfăptuitor de minuni; numai Tu eşti Dumnezeu! 11 Doamne, învaţă-mă calea Ta, şi voi umbla în adevărul Tău! Dă-mi o inimă neîmpărţită pentru a mă teme de Numele Tău! 12 Te laud, Stăpâne, Dumnezeul meu, din toată inima mea, proslăvesc Numele Tău pe vecie, 13 căci mare este îndurarea Ta faţă de mine; Tu mi-ai scăpat sufletul din adânca Locuinţă a Morţilor. 14 Dumnezeule, nişte îngâmfaţi se ridică împotriva mea şi o ceată de asupritori caută să mă omoare, oameni care nu ţin seama de Tine. 15 Tu însă, Stăpâne, eşti un Dumnezeu milos şi binevoitor, încet la mânie, plin de îndurare şi credincioşie! 16 Întoarce-Te spre mine şi ai milă de mine! Dă tăria Ta robului Tău şi mântuieşte-l pe fiul slujitoarei Tale1! 17 Înfăptuieşte un semn care să arate bunătatea Ta faţă de mine, ca astfel duşmanii mei să vadă şi să fie făcuţi de ruşine pentru că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat. 186:16 Sau: pe credinciosul Tău fiu. |
Ps 87
| Al korahiţilor. Un psalm. Un cântec. 1 El i-a pus temelia în munţii cei sfinţi. 2 Domnul iubeşte porţile Sionului mai mult decât oricare altă locuinţă din Iacov. 3 Lucruri slăvite s-au spus despre tine, cetate a lui Dumnezeu! Sela 4 Voi aminti Rahabul1 şi Babilonul ca fiind printre cei ce Mă cunosc – chiar şi Filistia şi Tirul, alături de Cuş – şi voi zice: „Acesta a fost născut acolo!“ 5 Cât despre Sion se va zice: „Acesta şi acela au fost născuţi în el.“ şi Însuşi Cel Preaînalt îl va întări. 6 Domnul va scrie în registrul popoarelor: „Acesta s-a născut acolo.“ Sela 7 Cântăreţii şi cei ce joacă spun: „Toate izvoarele mele sunt în tine!“ 187:4 Monstru mitic al mării, reprezentând haosul; nume poetic pentru Egipt (vezi Is. 30:7) |
Ps 88
| 1 Un cântec. Un psalm al korahiţilor. Pentru dirijor. De cântat în mahalat leannot1. Un maschil2 alezrahitului Heman.Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, zi şi noapte strig după ajutor înaintea Ta. 2 Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea, pleacă-Ţi urechea la cererea mea! 3 Mi s-a săturat sufletul de atâtea necazuri şi viaţa mi-a ajuns în pragul Locuinţei Morţilor. 4 Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă; am ajuns ca bărbatul lipsit de putere. 5 Sunt abandonat printre morţi asemenea celor înjunghiaţi care s-au coborât în mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte niciodată şi care sunt îndepărtaţi din mâna Ta. 6 M-ai aşezat în groapa cea mai de jos, în locuri întunecoase, în adâncuri. 7 Ţi-ai aşezat mânia peste mine; m-ai copleşit cu toate valurile Tale. Sela 8 Mi-ai îndepărtat cunoscuţii, făcându-mă o urâciune pentru ei. Sunt închis, fără de scăpare! 9 Ochiul mi s-a înceţoşat din pricina necazului. Strig către Tine, Doamne, în fiecare zi; îmi întind mâinile spre Tine. 10 Faci Tu oare minuni pentru cei morţi? Oare sufletele morţilor se scoală ca să Te laude? Sela 11 Oare în mormânt se povesteşte despre îndurarea Ta şi în Locul Nimicirii3 despre credincioşia Ta? 12 Oare minunile Tale sunt cunoscute în întuneric şi dreptatea Ta – pe tărâmul uitării? 13 Eu însă, Doamne, Ţie Îţi cer ajutorul şi încă din zori Te întâmpin cu rugăciunea mea. 14 Doamne, de ce mi-ai lepădat sufletul şi Ţi-ai ascuns faţa de mine? 15 Încă din tinereţe am fost necăjit şi aproape de moarte; am avut de-a face cu spaimele Tale şi am fost deznădăjduit. 16 Mânia Ta a trecut peste mine; înfricoşările Tale m-au sleit. 17 Toată ziua mă împresoară ca nişte ape, mă înfăşoară deodată. 18 I-ai îndepărtat de la mine pe apropiaţii mei, pe prietenii mei, pe cunoscuţii mei, mă aflu în întuneric.4 188 Titlu. Vezi Ps. 32 288:11 Ebr.: Abadon, sinonim aici cu Şeol 388:18 Sau: mei; / doar întunericul mi-a mai rămas; sau: nu mai cunosc decât întunericul. |
Ps 89
| 1 Un maschil1 al ezrahitului EtanVoi cânta mereu îndurările Domnului, din generaţie în generaţie voi face cunoscută credincioşia Ta cu gura mea. 2 Căci zic: „Îndurarea Ta are temelii veşnice şi în ceruri Ţi-ai întărit credincioşia!“ 3 „Am încheiat un legământ cu alesul Meu şi i-am jurat robului Meu David, zicând: 4 «Îţi voi întări sămânţa2pe vecie şi voi statornici tronul tău de-a lungul generaţiilor!»“ Sela 5 Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, precum şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor. 6 Căci, în ceruri, cine se poate asemăna cu Domnul? Este cineva ca Domnul printre fiinţele cereşti3? 7 Dumnezeu este înfricoşător în marea adunare a sfinţilor şi înspăimântător pentru cei din preajma Lui. 8 Doamne, Dumnezeu al Oştirilor4, cine este ca Tine? Doamne, Tu eşti puternic, şi credincioşia Ta Te înconjoară! 9 Tu stăpâneşti semeţia mării; când i se ridică valurile, Tu i le linişteşti. 10 Tu ai zdrobit Rahabul5 ca pe un stârv; cu braţul Tău puternic i-ai împrăştiat pe duşmanii Tăi. 11 Cerurile sunt ale Tale, aşa cum tot al Tău este şi pământul; Tu ai întemeiat lumea cu tot ce cuprinde ea! 12 Tu ai creat nordul şi sudul. Taborul şi Hermonul strigă de bucurie la auzirea Numelui Tău. 13 Braţul Tău este tare, mâna Ta este puternică, dreapta Ta este înălţată. 14 Dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Tău; îndurarea şi credincioşia merg înaintea Ta. 15 Ferice de poporul care pricepe sunetul trâmbiţei şi care umblă în lumina feţei Tale, 16 care se bucură din pricina Numelui Tău în fiecare zi şi se laudă cu dreptatea Ta, 17 căci slava puterii lui eşti Tu şi prin bunăvoinţa Ta ne înalţi puterea6. 18 Domnul este scutul nostru! Sfântul lui Israel este împăratul nostru! 19 Atunci ai vorbit printr-o vedenie şi le-ai spus credincioşilor Tăi: „I-am dat ajutor unui viteaz, am ales un tânăr din popor. 20 L-am găsit pe robul Meu David şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt. 21 Mâna Mea îl va sprijini; da, braţul Meu îl va întări. 22 Duşmanul nu-i va pretinde tribut şi nelegiuitul nu-l va înjosi. 23 Îi voi zdrobi pe duşmanii lui dinaintea lui şi-i voi lovi pe cei ce-l urăsc. 24 Credincioşia şi îndurarea Mea îl vor însoţi; puterea îi va fi înălţată prin Numele Meu. 25 Voi da în mâna lui marea şi în dreapta lui râurile. 26 El Mă va numi: «Tatăl meu, Dumnezeul meu, Stânca mântuirii mele!» 27 Eu îl voi face întâi născut, cel mai înălţat dintre regii pământului. 28 Îi voi păstra îndurarea Mea pe vecie, iar legământul Meu cu el va rămâne. 29 Îi voi întări sămânţa7 pe veci şi voi întări tronul lui cât vor dăinui cerurile. 30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea şi nu vor trăi după judecăţile Mele, 31 dacă vor călca rânduirile Mele şi nu vor păzi poruncile Mele, 32 atunci le voi pedepsi păcatul cu toiagul şi vinovăţiile cu lovituri. 33 Îndurarea Mea însă nu se va îndepărta de la el, iar credincioşia Mea nu-i va înşela aşteptările. 34 Nu-Mi voi încălca legământul şi nu voi schimba ce Mi-a ieşit de pe buze. 35 Odată ce am jurat pe sfinţenia Mea, nu-l voi minţi pe David! 36 Veşnică-i va fi sămânţa8, iar tronul lui va ţine cât va fi soarele înaintea Mea; 37 va fi întărit pe veci precum luna, martorul cel credincios de pe cer.“ Sela 38 Dar Tu l-ai respins, l-ai îndepărtat, te-ai mâniat pe unsul Tău. 39 Ai nesocotit legământul cu robul Tău, i-ai pângărit coroana în ţărână, 40 i-ai dărâmat toate zidurile, i-ai prefăcut fortificaţiile în ruine, 41 l-au jefuit toţi trecătorii şi a ajuns de batjocura vecinilor. 42 Ai înălţat dreapta duşmanilor lui şi i-ai înveselit pe toţi potrivnicii lui. 43 De asemenea, ai făcut ca tăişul sabiei lui să dea înapoi şi nu l-ai sprijinit în luptă. 44 I-ai pus capăt strălucirii, iar tronul i l-ai azvârlit la pământ. 45 I-ai scurtat zilele tinereţii sale şi l-ai acoperit cu ruşine. Sela 46 Doamne, până când? Vei sta ascuns pentru totdeauna? Până când va mai arde mânia Ta ca un foc? 47 Adu-Ţi aminte cât de scurtă este viaţa mea şi pentru ce deşertăciune i-ai creat pe toţi oamenii! 48 Este oare vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea sau care să-şi scape sufletul din gheara Locuinţei Morţilor? Sela 49 Stăpâne, unde sunt îndurările Tale de la început, pe care, în credincioşia Ta, i-ai promis-o prin jurământ lui David? 50 Stăpâne, adu-Ţi aminte de batjocura îndurată de robul Tău, pe care o port în piept din partea multor popoare, 51 batjocura cu care m-au ocărât duşmanii Tăi, Doamne, cu care au ocărât până şi paşii unsului Tău! 52 Binecuvântat să fie Domnul în veci! Amin! Amin! 189 Titlu. Vezi Ps. 32 289:4 Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic 389:6 Lit.: printre fiii lui Dumnezeu; vezi nota de la 29:1 489:8 Ebr.: YHWH Elohim Ţevaot 589:10 Monstru mitic al mării, reprezentând haosul; nume poetic pentru Egipt (vezi Is. 30:7) 689:17 Lit.: cornul, cornul simbolizând puterea; şi în v. 24 789:29Vezi nota de la 89:4 889:36 Vezi nota de la 89:4; sau: Urmaşullui va dăinui veşnic |
Ps 90
| O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu 1 CARTEA A PATRAStăpâne, Tu ai fost adăpostul nostru generaţii la rând. 2 Înainte ca să se fi născut munţii, înainte ca să fi plăsmuit pământul şi lumea, din veşnicie până în vecie, Tu eşti Dumnezeu. 3 Tu întorci pe oameni în ţărână, spunându-le: „Întoarceţi-vă, fii ai omului!“ 4 Da, o mie de ani înaintea Ta sunt ca ziua de ieri care a trecut, ca o strajă a nopţii1. 5 Tu îi mături pe oameni ca prin somn; ei sunt ca iarba care răsare dimineaţa. 6 Deşi răsare dimineaţa, ea trece iute, aşa încât seara este veştejită şi se usucă. 7 Suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de furia Ta. 8 Ai pus vina noastră înaintea Ta şi ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feţei Tale. 9 Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale; anii noştri se sfârşesc repede, ca un geamăt. 10 Deşi anii noştri ajung la şaptezeci, iar dacă avem putere – chiar până la optzeci, cei mai mulţi dintre ei sunt2 numai necaz şi trudă, căci trec repede, iar noi zburăm. 11 Cine ia seama însă la tăria mâniei Tale şi la teama pe care o insuflă furia Ta?3 12 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să avem parte de o inimă înţeleaptă! 13 Întoarce-Te, Doamne! Cât vei mai zăbovi? Ai milă de slujitorii Tăi! 14 Dimineaţa satură-ne cu îndurarea Ta, iar noi vom striga de bucurie şi ne vom veseli în toate zilele noastre. 15 Înveseleşte-ne pentru tot atâtea zile câte ne-ai asuprit şi pentru tot atâţia ani câţi am văzut nenorocirea! 16 Să se arate slujitorilor Tăi lucrarea Ta şi maiestatea Ta – fiilor lor! 17 Fie peste noi frumuseţea4 Stăpânului, Dumnezeul nostru. Statorniceşte pentru noi lucrarea mâinilor noastre! Da, statorniceşte lucrarea mâinilor noastre! 190:4 Vezi nota de la 63:6 290:10 Sau: slava lor este 390:11 Sau: Căci furia Ta este pe măsura fricii insuflate de Tine; Sensul ebraic al propoziţiei este nesigur 490:17 Sau: splendoarea |
Ps 91
| 1 Cel ce locuieşte la adăpostul Celui Preaînalt se odihneşte la umbra Celui Atotputernic1. 2 De aceea, Îi zic2Domnului: „Refugiul meu, Fortăreaţa mea, Dumnezeul meu în Care mă încred!“ 3 El te va scăpa de laţul păsărarului şi de ciuma cea pustiitoare. 4 El te va acoperi cu penele Sale, iar tu te vei adăposti sub aripile Lui; credincioşia Lui îţi va fi scut şi pavăză. 5 Nu te vei teme de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, 6 nici de ciuma care umblă prin întuneric, nici de molima care pustieşte la miezul zilei. 7 O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. 8 Vei privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea celor răi. 9 Pentru că zici Domnului: „Refugiul meu!“ şi faci din Cel Preaînalt fortăreaţa ta3, 10 Nu te va ajunge nici un rău şi nici o urgie nu se va apropia de cortul tău. 11 El va da porunci îngerilor Săi cu privire la tine, ca să te păzească în toate căile tale. 12 Ei te vor purta pe braţele lor, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră. 13 Aşa vei putea călca peste lei şi peste vipere, peste pui de lei şi peste şerpi. 14 „Pentru că Mă iubeşte, şi Eu îl voi scăpa. Îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. 15 Va striga, şi Eu îi voi răspunde. Voi fi cu el în necaz, îl voi izbăvi şi îl voi onora. 16 Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.“ 191:1 Ebr.: Şadai 291:2 Sau: Îi zice 391:9 Lit.: locuinţa ta |
Ps 92
| Un psalm. Un cântec. Pentru Sabat. 1 Bine este să se aducă laudă Domnului, să se cânte Numelui Tău, Preaînalte, 2 să se vestească dimineaţa îndurarea Ta şi credincioşia Ta – noaptea, 3 cu lira cea cu zece coarde, cu harfa1 şi în sunet de liră. 4 Căci Tu mă înveseleşti, Doamne, prin ceea ce înfăptuieşti; la lucrările mâinilor Tale strig de bucurie! 5 Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne! Cât de adânci sunt planurile Tale! 6 Omul fără minte nu cunoaşte acest lucru şi nebunul nu-l înţelege. 7 Cei răi răsar ca iarba şi toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea înfloresc, dar numai ca să fie nimiciţi pe vecie. 8 Însă Tu, Doamne, eşti înălţat pe vecie! 9 Duşmanii Tăi, Doamne, duşmanii Tăi pier! Sunt îndepărtaţi toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea! 10 Mie însă îmi înalţi puterea2 ca taurului sălbatic; sunt uns cu uleiuri proaspete. 11 Ochii mei au văzut pedepsirea duşmanilor mei, iar urechile mele au auzit zdrobirea celor răi care se ridicau împotriva mea. 12 Cel drept înmugureşte ca palmierul şi creşte ca cedrul din Liban. 13 Cei sădiţi în Casa Domnului, înmuguresc în curţile Dumnezeului nostru. 14 Ei rodesc până la bătrâneţe, sunt plini de miez şi de verdeaţă, 15 ca să se facă de cunoscut că Domnul este drept. Stânca mea! În El nu există nedreptate! 192:3 Ebr.: nevel (vezi nota de la 81:2); sau: cu harfa cu zece coarde, / cu sunete de liră 292:10 Lit.: cornul, cornul simbolizând puterea |
Ps 93
| 1 Domnul împărăţeşte îmbrăcat în maiestate, Domnul este îmbrăcat şi încins cu putere. De aceea lumea este întărită şi nu se clatină. 2 Tronul Tău a fost aşezat din vremuri străvechi; Tu eşti din veşnicie. 3 Mările s-au ridicat, Doamne, mările şi-au ridicat glasul, mările şi-au ridicat valurile. 4 Mai măreţ decât vuietul apelor cele mari şi mai măreţ decât valurile mării este Domnul din înălţime. 5 Mărturiile Tale sunt vrednice de încredere, iar sfinţenia Îţi împodobeşte Casa; şi aşa va fi, Doamne, cât vor dăinui zilele. |
Ps 94
| 1 O, Dumnezeu al răzbunărilor! O, Doamne! O, Dumnezeu al răzbunărilor, străluceşte Tu! 2 Ridică-Te, Judecător al pământului; răsplăteşte celor mândri după mândria lor! 3 Până când vor triumfa cei răi, Doamne, până când? 4 Ei bolborosesc, vorbesc cu trufie, toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea se laudă. 5 Asupresc pe poporul Tău, Doamne, apasă asupra moştenirii Tale. 6 Îi omoară pe văduvă şi pe străin; îl ucid pe orfan. 7 Ei zic: „Nu vede Domnul! Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“ 8 Luaţi aminte, voi, oameni fără minte din popor! Neghiobilor, când vă veţi deştepta? 9 Să nu audă Cel Ce a sădit urechea? Să nu vadă Cel Ce a plăsmuit ochiul? 10 Să nu mustre oare Cel Ce disciplinează neamurile, Cel Ce învaţă pe om cunoaşterea? 11 Domnul cunoaşte gândurile omului; ştie că sunt zadarnice. 12 Ferice de bărbatul pe care-l disciplinezi, Doamne, şi pe care-l înveţi din Legea Ta, 13 ca să-l linişteşti în zilele cele rele, până se va săpa groapa celui rău. 14 Domnul nu-Şi părăseşte poporul, nici nu-Şi uită moştenirea! 15 Căci din nou se va face judecată cu dreptate şi toţi cei cu inima cinstită o vor urma. 16 Cine se va ridica pentru mine împotriva celor răi? Cine va lua poziţie pentru mine împotriva celor ce săvârşesc nelegiuirea? 17 Dacă Domnul nu ar fi ajutorul meu, foarte curând sufletul meu ar fi culcat în tăcerea morţii. 18 Când zic: „Mi se clatină piciorul!“, îndurarea Ta, Doamne, mă sprijină! 19 În mulţimea frământărilor mele lăuntrice, alinările Tale îmi încântă sufletul. 20 Poate oare un tron corupt să Ţi se alăture, unul care plăsmuieşte necazul prin decret? 21 Ei uneltesc1 împotriva sufletului celui drept şi osândesc sânge nevinovat. 22 Domnul este întăritura mea! Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost! 23 El le va răsplăti după nelegiuirea lor şi-i va nimici pentru răutatea lor; Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici. 194:21 Lit.: se strâng |
Ps 95
| 1 Veniţi să strigăm de bucurie către Domnul, să strigăm către Stânca mântuirii noastre! 2 Să ne înfăţişăm înaintea Lui cu laude şi să strigăm către El prin cântări! 3 Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un împărat mare, mai presus de toţi zeii! 4 El ţine în mână adâncimile pământului, iar înălţimile munţilor sunt ale Lui. 5 A Lui este marea, – El a făcut-o – iar uscatul, mâinile Lui l-au întocmit. 6 Veniţi să I ne închinăm, să I ne plecăm înainte, să îngenunchem înaintea Domnului, Creatorul nostru! 7 Căci El este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul păşunii Lui, turma mâinii Sale! „Astăzi dacă auziţi glasul Lui,1 8 nu vă împietriţi inimile ca la Meriba2, ca în ziua de la Masa3, în pustie, 9 când strămoşii voştri M-au pus la încercare şi M-au ispitit, deşi Îmi văzuseră lucrările! 10 Timp de patruzeci de ani am fost scârbit de acea generaţie şi am zis: «Ei sunt un popor care s-a rătăcit în inima lui şi n-au cunoscut căile Mele.» 11 De aceea am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»“ 195:7 Sau: O, dacă aţi asculta astăzi glasul Său! 295:8Masa însemnă testare |
Ps 96
| 1 Cântaţi Domnului un cântec nou, cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului! 2 Cântaţi Domnului, binecuvântaţi-I Numele! Vestiţi în fiecare zi mântuirea Lui! 3 Istorisiţi printre neamuri slava Lui şi printre toate popoarele – minunile Lui! 4 Căci mare este Domnul şi vrednic de laudă, El este mai de temut decât toţi zeii. 5 Toţi zeii popoarelor sunt doar nişte idoli, dar Domnul a făcut cerurile. 6 Măreţia şi strălucirea sunt înaintea feţei Lui, iar puterea şi slava – în Lăcaşul Lui. 7 Familii ale popoarelor, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinstiţi-I puterea! 8 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său! Aduceţi un dar şi veniţi în curţile Lui! 9 Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte1! Tremuraţi înaintea Lui, voi, de pe întreg pământul! 10 Spuneţi printre neamuri: „Domnul împărăţeşte! De aceea lumea stă neclintită şi nu poate fi clătinată. El va judeca popoarele cu nepărtinire.“ 11 Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul! Să vuiască marea şi tot ce este în ea! 12 Să tresalte câmpia şi tot ce este pe ea! Atunci toţi copacii pădurii vor striga de bucurie 13 înaintea Domnului, căci El vine, vine să judece pământul, să judece lumea cu dreptate şi popoarele după credincioşia Sa. 196:9 Sau: în splendoarea sfinţeniei Sale; sfinţenie se poate referi la Domnul Însuşi, la Tabernacul sau la îmbrăcămintea preoţească (vezi Ps. 110:3) |
Ps 97
| 1 Domnul împărăţeşte! Să se veselească pământul şi să se bucure ostroavele cele multe! 2 Norul şi negura Îl înconjoară, dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Său. 3 Înaintea Lui merge focul, arzându-I duşmanii din preajmă. 4 Fulgerele Lui luminează lumea; pământul vede şi se cutremură. 5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului, înaintea Stăpânului întregului pământ. 6 Cerurile vestesc dreptatea Lui şi toate popoarele văd slava Lui. 7 Sunt făcuţi de ruşine toţi cei ce slujesc chipurilor şi cei ce se laudă cu idolii. Toţi zeii să se închine înaintea Lui! 8 Sionul aude şi se bucură, se veselesc fiicele lui Iuda1 din pricina judecăţilor Tale, Doamne! 9 Tu, Doamne, eşti înălţat deasupra a tot ce este pe pământ; Tu eşti înălţat mai presus de toţi dumnezeii! 10 Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul! El păzeşte sufletele credincioşilor Săi şi îi scapă din mâna celor răi. 11 Lumina este semănată pentru cel drept şi bucuria pentru cel cu inima dreaptă. 12 Bucuraţi-vă în Domnul, voi, cei drepţi! Lăudaţi-L, amintindu-vă de sfinţenia Lui! 197:8 Metaforă folosită pentru cetăţile Iudeii |
Ps 98
| Un psalm 1 Cântaţi Domnului un cântec nou, căci El a făcut minuni. Mâna lui cea dreaptă şi braţul Lui cel sfânt I-au adus victorie! 2 Domnul Îşi face cunoscută mântuirea; Îşi descoperă dreptatea înaintea neamurilor. 3 El Şi-a amintit de îndurarea şi de credincioşia promisă casei lui Israel; toate marginile pământului au văzut mântuirea Dumnezeului nostru. 4 Strigaţi către Domnul, toţi locuitorii pământului! Chiuiţi, strigaţi de bucurie, cântaţi! 5 Cântaţi Domnului cu lira, cu lira şi cu cântece din gură, 6 cu trâmbiţe şi cu sunet de corn, strigaţi înaintea Împăratului, a Domnului! 7 Să vuiască marea şi tot ce este în ea, lumea şi toţi locuitorii ei! 8 Râurile să bată din palme, munţii să strige de bucurie cu toţii 9 înaintea Domnului, Care vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate şi popoarele cu nepărtinire! |
Ps 99
| 1 Domnul împărăţeşte! Să tremure popoarele! El tronează deasupra heruvimilor! Să se cutremure pământul! 2 Domnul este mare în Sion; El este înălţat peste popoare. 3 Lăudaţi Numele Lui cel mare şi înfricoşător: El este sfânt! 4 Împăratul este puternic şi iubeşte dreptatea.1 Tu ai statornicit nepărtinirea; Tu ai făcut judecată şi dreptate în Iacov2. 5 Înălţaţi-L pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă înaintea aşternutului3 picioarelor Sale: El este sfânt! 6 Moise şi Aaron erau dintre preoţii Săi, iar Samuel – dintre cei ce-I chemau Numele; ei L-au chemat pe Domnul şi El le-a răspuns. 7 Le-a vorbit din stâlpul de nor, iar ei au păzit mărturiile şi poruncile pe care El le-a dat. 8 Doamne, Dumnezeul nostru, Tu le-ai răspuns; ai fost pentru ei4 un Dumnezeu Care iartă, dar şi Unul Care te-ai răzbunat pe ei din cauza faptelor lor rele. 9 Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfânt, căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt! 199:4 Adică în Israel (printre israeliţi, descendenţii lui Iacov) 299:5 Termenul ebraic se referă la scăunaşul pe care un rege îşi odihnea picioarele, atunci când şedea pe tron (vezi 2 Cron. 9:18; Ps. 110:1). 399:8 Sau: pentru Israel |
Ps 100
| Un psalm de mulţumire 1 Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului! 2 Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi înaintea Lui cu strigăte de veselie! 3 Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu. El este Acela Care ne-a întocmit şi ai Lui suntem1; suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui! 4 Intraţi pe porţile Lui cu mulţumire şi în curţile Lui – cu laudă! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele! 5 Căci Domnul este bun; în veci ţine îndurarea Lui şi din neam în neam credincioşia Lui. 1100:3 Sau: întocmit, nu noi înşine. |
Ps 101
| Al lui David. Un psalm. 1 Voi cânta îndurarea şi judecata, Ţie Îţi voi cânta, Doamne! 2 Voi fi cu luare aminte la calea integrităţii. Când vei veni la mine? Voi umbla în integritatea inimii mele, în mijlocul casei mele. 3 Nu voi pune nici o nelegiuire înaintea ochilor mei! Urăsc pe cei ce s-au abătut; el nu se va lipi de mine! 4 Inima pervertită se va îndepărta de mine. Nu vreau să cunosc răul! 5 Pe cel ce-şi bârfeşte semenul în ascuns îl voi nimici; pe cel cu ochii trufaşi şi cu inima îngâmfată nu-l voi suferi. 6 Ochii mei vor fi asupra credincioşilor din ţară, ca ei să locuiască cu mine; cel ce umblă pe calea integrităţii îmi va sluji. 7 Cel ce săvârşeşte înşelăciunea nu va locui în casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta în preajma mea. 8 În fiecare dimineaţă îi voi nimici pe toţi cei răi din ţară, ca să stârpesc din cetatea Domnului pe toţi aceia care săvârşesc nelegiuirea. |
Ps 102
| O rugăciune a unui om necăjit, când era doborât de întristare şi îşi vărsa plângerea înaintea DOMNULUI 1 Doamne, ascultă rugăciunea mea! Fie ca strigătul meu să ajungă la Tine! 2 Nu-Ţi ascunde faţa de mine în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine; când strig, răspunde-mi degrabă! 3 Îmi pier zilele ca fumul, oasele-mi ard ca jarul. 4 Sunt tăiat ca iarba şi mă usuc; uit să-mi mănânc pâinea. 5 Din pricina gemetelor mele mi s-au lipit oasele de carne. 6 Mă asemăn cu bufniţa din pustie; am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături. 7 Stau treaz şi sunt ca o pasăre singuratică pe acoperiş. 8 În fiecare zi duşmanii mei mă batjocoresc; batjocoritorii mei mă blestemă. 9 Mănânc cenuşă în loc de pâine şi îmi amestec băutura cu lacrimi, 10 din pricina mâniei şi a urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat. 11 Zilele îmi sunt ca umbra înserării şi mă usuc ca iarba. 12 Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie, amintirea Ta ţine din generaţie în generaţie. 13 Tu Te vei ridica şi vei avea milă de Sion, căci e timpul să te înduri de el. I-a sosit vremea! 14 Slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele Sionului şi le este milă de ţărâna lui. 15 Neamurile se vor teme de Numele Domnului şi toţi regii pământului – de slava Lui, 16 când Domnul va zidi Sionul şi Se va arăta în slava Lui. 17 El va răspunde la rugăciunile celor nevoiaşi şi nu va dispreţui rugăciunile lor. 18 Să se scrie aceasta pentru generaţia viitoare, pentru ca poporul care se va naşte să-L laude pe Domnul! 19 El supraveghează din înălţimea sfinţeniei Sale; Domnul priveşte din ceruri pe pământ, 20 ca să ia aminte la gemetele prizonierilor şi să-i elibereze pe cei condamnaţi la moarte. 21 Numele Domnului va fi vestit din Sion şi lauda Lui – din Ierusalim, 22 când se vor strânge popoarele şi regatele ca să-I slujească Domnului. 23 Mi-a frânt puterea pe drum; mi-a scurtat zilele. 24 De aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai Cărui ani ţin din generaţie în generaţie. 25 Tu ai întemeiat la început pământul, iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. 26 Ele vor pieri, dar Tu rămâi. Toate se vor învechi ca o haină. Le vei schimba ca pe un veşmânt şi ele vor trece. 27 Tu, însă, rămâi Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“ 28 Fiii slujitorilor Tăi vor locui ţara şi urmaşii lor vor rămâne înaintea Ta. |
Ps 103
| Al lui David 1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul, şi tot ce este în mine săbinecuvânteze Numele Lui cel sfânt! 2 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Lui! 3 El îţi iartă toate nelegiuirile, îţi vindecă toate bolile, 4 îţi răscumpără viaţa din groapă, te învăluie cu îndurare şi milă, 5 îţi satură de bunătăţi dorinţele şi astfel te face să întinereşti ca vulturul. 6 Domnul le face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi. 7 El Şi-a descoperit căile Sale lui Moise şi lucrările Sale – fiilor lui Israel. 8 Domnul este îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în îndurare. 9 El nu se ceartă veşnic şi nu ţine mânie pe vecie. 10 El nu ne face după păcatele noastre şi nu ne răsplăteşte după nelegiuirile noastre, 11 ci cât de înalte sunt cerurile faţă de pământ, tot atât de mare este şi îndurarea Lui pentru cei ce se tem de El; 12 cât de departe este răsăritul de apus, tot atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi. 13 Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El, 14 căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aminteşte că suntem ţărână. 15 Cât despre om, zilele lui sunt ca iarba. Înfloreşte ca floarea de pe câmp, 16 iar când trece un vânt peste ea, nu mai este şi nu i se mai cunoaşte locul unde a fost. 17 Însă îndurarea Domnului este din veşnicie în veşnicie pentru cei ce se tem de El, iar dreptatea Lui, pentru copiii copiilor lor, 18 pentru cei ce păzesc legământul Lui şi pentru cei ce îşi amintesc poruncile Lui, ca să le împlinească. 19 Domnul Şi-a statornicit tronul în ceruri, iar domnia Lui îi cuprinde pe toţi. 20 Binecuvântaţi-L pe Domnul, îngeri ai Lui tari în putere, care-I împliniţi porunca, care ascultaţi glasul cuvântului Lui! 21 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate oştile Lui, slujitorii Lui, care-I împliniţi voia! 22 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate lucrările Lui, din toate locurile stăpânirii Lui! Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! |
Ps 104
| 1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie! 2 Tu Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; Tu întinzi cerurile ca pe un cort, 3 şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape; din nori Îţi faci car, şi umbli pe aripile vântului. 4 Din vânturi Tu Îţi faci îngeri şi din flăcări de foc – slujitori. 5 Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată. 6 Îl acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină. Apele stăteau pe munţi, 7 dar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă. 8 S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi, în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele. 9 Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul. 10 El face să ţâşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi. 11 Toate fiarele câmpului se adapă din ele şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo. 12 Pe malul lor îşi fac cuibul păsările cerului care-şi fac auzit glasul din frunziş. 13 Din odăile de sus, El udă munţii; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale. 14 El face să crească iarbă pentru vite şi verdeţuri pe care omul să le cultive. El face astfel să răsară hrană din pământ: 15 vinul care înveseleşte inima omului, untdelemnul care dă strălucire feţei şi hrana care întăreşte inima omului. 16 Copacii Domnului sunt bine udaţi, cedrii Libanului pe care El i-a sădit. 17 În ei îşi fac cuibul păsările; barza îşi are casa în pini. 18 Munţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă1. 19 El a făcut luna să arate vremurile, iar soarele ştie când să apună.2 20 Tu aduci întunericul şi se face noapte; atunci toate fiarele pădurii încep să mişune. 21 Puii de leu rag de foame, cerându-şi hrana de la Dumnezeu. 22 Când răsare soarele, se adună şi se culcă în cotloanele lor. 23 Atunci iese omul la lucrul lui, la munca lui, până seara. 24 Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne! Toate le-ai făcut cu înţelepciune; pământul este plin de creaturile Tale. 25 Iată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este! În ea mişună vieţuitoare fără număr, vieţuitoare mici şi mari. 26 Corăbiile o străbat, în ea se joacă leviatanul3, pe care l-ai făcut Tu. 27 Toate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme. 28 Tu le-o dai, ele o primesc; Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi; 29 Îţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc; le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărână; 30 Îţi trimiţi Duhul4, ele sunt plăsmuite, înnoind astfel faţa pământului. 31 Fie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic! Domnul să se veselească de lucrările Sale, 32 El, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură, iar când atinge munţii, aceştia fumegă. 33 Voi cânta Domnului toată viaţa mea, voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi! 34 Fie plăcută Domnului cugetarea mea! Eu mă voi bucura în Domnul. 35 Să piară păcătoşii de pe pământ şi cei răi să nu mai fie! Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Lăudaţi-L pe Domnul! 1104:18 Sau : pentru bursuci 2104:19 Sau: Tu ai făcut luna ca să arate vremurile / şi soarele, care ştie când să apună. 3104:26 VT foloseşte cuvântul atât cu referire la mitologie, desemnând un monstru mitic marin (Iov 3:8; Ps. 74:13-14), cât şi cu referire la o specie de animal marin, impresionantă şi de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri (Iov 41:1) 4 104:30 Sau: suflarea |
Ps 105
| 1 Mulţumiţi Domnului, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscute printre popoare isprăvile Lui! 2 Cântaţi-I, cântaţi în cinstea Lui, vestiţi toate minunile Lui! 3 Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt! Să se veselească inima celor ce-L caută pe Domnul! 4 Căutaţi pe Domnul şi puterea Lui, căutaţi întotdeauna faţa Lui! 5 Aduceţi-vă aminte de minunile pe care le-a făcut, de semnele şi de hotărârile gurii Sale, 6 urmaşi ai robului Său Avraam, fii ai lui Iacov, aleşii Lui! 7 El este Domnul, Dumnezeul nostru, şi judecăţile Lui se împlinesc pe tot pământul. 8 El Îşi aduce aminte mereu de legământul Lui, de cuvântul pe care l-a poruncit pentru o mie de generaţii, 9 de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam, de jurământul Lui către Isaac, 10 pe care l-a întărit faţă de Iacov printr-o hotărâre şi faţă de Israel – printr-un legământ veşnic, 11 spunând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului, ca parte a moştenirii voastre.“ 12 Pe atunci erau doar câţiva bărbaţi – puţini la număr – şi erau peregrini în ţară; 13 călătoreau de la un neam la altul, de la un regat la altul. 14 El nu a îngăduit nici unui om să-i asuprească şi a mustrat regi din pricina lor: 15 „Nu vă atingeţi de unşii Mei şi nu-i vătămaţi pe profeţii Mei!“ 16 A chemat foametea peste ţară şi a distrus orice provizie de hrană1. 17 Trimisese înaintea lor un om, pe Iosif, care a fost vândut ca sclav. 18 I-au strâns picioarele în lanţuri, iar gâtul i-a fost pus în fiare, 19 până a venit vremea să se împlinească cuvintele Lui, să se dovedească Cuvântul Domnului faţă de el. 20 Atunci regele a trimis să-l dezlege şi conducătorul popoarelor – să-l elibereze. 21 L-a pus stăpân peste casa lui şi conducător peste toate proprietăţile lui, 22 ca să-i instruiască cum vrea pe prinţii lui şi să-i înveţe pe cărturarii lui. 23 Atunci Israel a venit în Egipt, Iacov a locuit ca străin în ţara lui Ham. 24 Dumnezeu Şi-a înmulţit poporul foarte mult şi i-a făcut mai tari decât pe duşmanii lor. 25 Acestora le-a schimbat inima, ca să-I urască poporul şi să se poarte mişeleşte cu slujitorii Săi. 26 L-a trimis pe Moise, robul Său, şi pe Aaron pe care-l alesese. 27 Ei au înfăptuit printre duşmani semnele Lui şi au făcut minuni în ţara lui Ham. 28 A trimis întunericul şi s-a făcut beznă; Moise şi Aaron nu s-au răzvrătit împotriva cuvintelor Lui. 29 Le-a prefăcut apa în sânge şi le-a omorât peştii. 30 Ţara lor a mişunat de broaşte, care au ajuns până şi în odăile palatelor lor. 31 Când a grăit El, au sosit roiuri de muşte şi păduchi în tot ţinutul lor. 32 Le-a prefăcut ploile în grindină şi în flăcări de foc ce au căzut peste ţara lor. 33 Le-a lovit viile şi smochinii şi le-a rupt copacii din teritoriul lor. 34 Când a grăit El, au sosit roiuri de lăcuste2, lăcuste3 fără număr, 35 care le-au devorat toată verdeaţa din ţară, toate roadele pământului lor. 36 I-a lovit pe întâii născuţi din ţara lor, pârga puterii lor. 37 El i-a scos pe israeliţi de acolo cu argint şi cu aur şi n-a fost unul din seminţiile Lui care să şovăiască. 38 Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor, căci îi îngroziseră. 39 A întins un nor ca să-i acopere şi un foc ca să le lumineze noaptea. 40 Au cerut, iar El le-a trimis prepeliţe şi cu pâine din cer i-a săturat. 41 A despicat stânca şi a curs apă; prin pustii au curs râuri. 42 Şi aceasta pentru că Şi-a amintit de promisiunea Sa cea sfântă, făcută lui Avraam, robul Său. 43 El Şi-a scos poporul cu bucurie, Şi-a scos aleşii cu strigăte de veselie. 44 Le-a dat teritoriile neamurilor şi au moştenit rodul trudei popoarelor, 45 ca să păzească hotărârile Lui şi să trăiască după învăţăturile4 Lui. Lăudaţi pe Domnul!5 1105:16 Lit.: A frânt orice toiag al pâinii 2 105:34 Corespondentul modern al termenului ebraic este nesigur 3105:45 Ebr.: Hallelu Yah; peste tot în Psalmi |
Ps 106
| 1 Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi-L pe Domnul, căci este bun! Îndurarea Lui ţine pe vecie!1 2 Cine poate spune toate isprăvile Domnului? Cine poate vesti toată lauda Sa? 3 Ferice de cei care păzesc ce este drept şi care înfăptuiesc dreptatea tot timpul. 4 Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău! Apropie-Te de mine cu mântuirea Ta, 5 ca să văd bunăstarea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău şi să Te laud împreună cu moştenirea Ta. 6 Noi am păcătuit ca şi strămoşii noştri, am săvârşit nelegiuire, am făcut rău. 7 În timp ce erau în Egipt, strămoşii noştri nu au luat aminte la minunile Tale; nu au ţinut minte mulţimea îndurărilor Tale şi s-au răzvrătit când au ajuns la mare, la Marea Roşie2. 8 El i-a izbăvit din pricina Numelui Său, ca să-Şi descopere puterea Sa. 9 A mustrat Marea Roşie şi aceasta s-a uscat; apoi i-a condus prin adâncuri sterpe ca pustia. 10 I-a izbăvit din mâna celui ce-i ura şi i-a răscumpărat din mâna duşmanului. 11 Apele i-au acoperit pe potrivnicii lor, fără ca vreunul din ei să scape. 12 Atunci I-au crezut cuvintele şi I-au cântat laudă. 13 Dar au uitat curând lucrările Lui; ei nu I-au aşteptat sfatul. 14 Li s-au aprins poftele în pustie şi L-au ispitit pe Dumnezeu în pustietăţi. 15 El le-a dat ce ceruseră, dar a trimis o boală nimicitoare peste ei. 16 Unii din tabără au fost geloşi pe Moise şi pe Aaron, cel sfinţit Domnului. 17 Pământul s-a deschis, l-a înghiţit pe Datan şi a acoperit ceata lui Abiram. 18 Focul le-a consumat ceata; flăcările i-au mistuit pe cei răi. 19 La Horeb şi-au făcut un viţel şi s-au închinat chipului turnat. 20 Au schimbat Slava lor cu chipul unui bou care mănâncă iarbă. 21 L-au uitat pe Dumnezeu, Izbăvitorul lor, pe Cel Ce făcuse mari lucrări în Egipt, 22 pe Cel Ce înfăptuise minuni în patria lui Ham şi lucruri înfricoşătoare la Marea Roşie. 23 Astfel El a spus că o să-i nimicească, însă Moise, alesul Său, a stat în spărtură înaintea Lui, ca să-I abată mânia de la nimicire. 24 Apoi au respins ţara cea plăcută; ei nu au crezut în promisiunea Lui. 25 Au cârtit în corturile lor şi nu au ascultat de glasul Domnului. 26 Atunci, El a jurat solemn că îi va face să cadă în pustie, 27 că le va face urmaşii să cadă printre neamuri şi-i va împrăştia printre popoare. 28 S-au alipit de Baal-Peor şi au mâncat jertfe închinate morţilor3. 29 L-au mâniat prin faptele lor, astfel încât o urgie a izbucnit printre ei. 30 Dar s-a ridicat Fineas, a făcut judecată şi urgia s-a oprit. 31 Lucrul acesta i-a fost socotit dreptate, din generaţie în generaţie, pe vecie. 32 L-au mâniat pe Dumnezeu şi la apele Meriba, iar din pricina lor i-a mers rău şi lui Moise. 33 Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Său, iar Moise a vorbit necugetat cu buzele lui.4 34 Ei nu au nimicit popoarele despre care le spusese Domnul, 35 ci s-au amestecat cu neamurile şi s-au deprins cu faptele acestora. 36 Au slujit idolilor lor, iar aceştia au devenit o cursă pentru ei. 37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele în cinstea demonilor. 38 Au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor şi al fiicelor lor, jertfindu-i idolilor din Canaan, şi au spurcat ţara din pricina sângelui. 39 S-au întinat prin faptele lor, s-au desfrânat prin lucrările lor. 40 Atunci s-a aprins mânia Domnului împotriva poporului Său şi Şi-a urât moştenirea. 41 I-a dat pe mâna neamurilor şi astfel cei ce îi urau au stăpânit peste ei. 42 Duşmanii lor i-au asuprit şi au fost umiliţi sub mâna lor. 43 El i-a scăpat de multe ori, dar ei se răzvrăteau prin planurile lor. S-au nenorocit prin nelegiuirea lor. 44 El a privit la strâmtorarea lor când le-a auzit strigătele. 45 Din pricina lor Şi-a adus aminte de legământul Lui. I s-a făcut milă de ei din pricina marii Sale îndurări 46 şi a făcut ca aceştia să capete milă din partea tuturor celor ce-i luaseră captivi. 47 Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne! Strânge-ne dintre neamuri ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt şi să ne fălim aducându-Ţi laudă. 48 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie! Tot poporul să zică: „Amin!“ Laudă Domnului! 1106:1 Sau: Dragostea Lui este veşnică! 2106:7 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor - vezi Iona 2:5, unde acelaşi termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roşie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX şi VUL; în VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar şi astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf; vezi 1 Regi 9:26 3106:28 Cu referire probabil la idoli 4106:33 Sau: Căci i-au întărâtat duhul (lui Moise) / iar el a vorbit necugetat cu buzele lui. |
Ps 107
| 1 CARTEA A CINCEA Lăudaţi-L pe Domnul, căci este bun, căci veşnică-I este îndurarea! 2 Aşa să zică răscumpăraţii Domnului, cei pe care i-a răscumpărat din mâna duşmanului, 3 pe care i-a adunat de pe cuprinsul ţărilor: de la răsărit şi de la apus, de la nord şi de la sud1. 4 Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată, fără să găsească o cetate unde să se aşeze. 5 Flămânzi şi însetaţi, li se lihnise sufletul în ei. 6 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. 7 I-a călăuzit pe o cale dreaptă, ca să meargă spre o cetate locuită. 8 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! 9 Căci El a potolit sufletul însetat şi a săturat sufletul flămând. 10 Celor ce locuiau în întuneric şi în umbra morţii, legaţi în chin şi în fiare, 11 pentru că se răzvrătiseră faţă de mesajele lui Dumnezeu şi dispreţuiseră sfatul Celui Preaînalt, 12 El le-a smerit inima prin necaz; ei se clătinaseră şi nu era nimeni să-i ajute. 13 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. 14 I-a scos din întuneric şi din umbra morţii şi le-a rupt legăturile. 15 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! 16 Căci El a zdrobit porţi de bronz şi a tăiat zăvoare de fier. 17 Nebunii2, prin purtarea lor nelegiuită şi prin păcatele lor, se nenorociseră. 18 Sufletul lor se dezgustase de orice hrană şi ajunseseră la porţile morţii. 19 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. 20 Le-a trimis Cuvântul Lui, i-a tămăduit şi i-a scăpat din groapă. 21 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! 22 Să aducă jertfe de mulţumire şi să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie! 23 Cei ce coborau pe mare cu corăbiile, cei ce făceau negoţ pe ape mari, 24 au văzut ei înşişi lucrările Domnului şi minunile Lui din adâncuri. 25 Când a grăit El, s-a iscat o furtună năprasnică, care a ridicat talazurile mării. 26 Se suiau spre ceruri şi se coborau în adâncuri; sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii. 27 Se clătinau şi se mişcau ca un om beat; toată înţelepciunea lor fusese înghiţită. 28 Atunci, în strâmtorarea lor, ei au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. 29 A liniştit furtuna, iar valurile s-au potolit. 30 Ei s-au bucurat că acestea s-au liniştit, iar El i-a condus la limanul dorit. 31 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! 32 Să-L înalţe în adunarea poporului şi să-L înalţe în sfatul bătrânilor3! 33 El preface râurile în pustiu şi izvoarele de ape în pământ uscat 34 şi pământul roditor în pământ sterp, din pricina răutăţii locuitorilor ţării. 35 El preface pustia într-o vale cu apă şi ţinutul arid în izvoare de ape. 36 Aşază acolo pe cei flămânzi, iar ei îşi întemeiază o cetate de locuit, 37 îşi seamănă ogoare, îşi plantează vii şi au recolte bogate. 38 El îi binecuvântează, astfel încât se înmulţesc foarte mult, iar vitele nu li le împuţinează. 39 Când sunt împuţinaţi şi umiliţi din pricina asupririi, a necazului şi a suferinţei, 40 El Îşi varsă dispreţul asupra nobililor şi-i face să rătăcească prin pustietăţi fără de drumuri. 41 Îi ridică însă pe cei nevoiaşi din sărăcie şi le înmulţeşte familiile ca pe o turmă. 42 Cei drepţi văd şi se bucură şi orice nedreptate îşi închide gura. 43 Cine este înţelept, să păzească aceste lucruri şi să ia aminte la marea îndurare a Domnului! 1107:3 TM: de la mare; Tg explică: de la marea de la miazăzi 2107:17 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici şi aproape peste tot în VT, o persoană deficientă din punct de vedere moral 3107:32 Lit.: bătrânii (sau: cei care poartă barbă) lui Israel, şefi de familii şi de clanuri, recunoscuţi ca autoritate la toate popoarele orientale; rol de judecători în cadrul comunităţii locale (Deut. 19:12; 21:1-9; 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituţie, Sfatul Bătrânilor lui Israel (lit.: bătrânii lui Israel) este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7) |
Ps 108
| Un cântec. Un psalm al lui David. 1 Inima mea este pregătită, Dumnezeule; voi cânta şi voi suna din instrumentele mele. Trezeşte-te, suflet al meu! 2 Treziţi-vă, harfăşi liră! Voi trezi zorii1. 3 Doamne, Te voi lăuda printre popoare, Îţi voi cânta printre neamuri. 4 Căci îndurarea Ta este mai înaltădecât cerurile, iar credincioşia Ta trece de nori! 5 Fii înălţat, Dumnezeule, mai presus de ceruri şi fie slava Ta peste întreg pământul! 6 Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie salvaţi, dă izbăvire prin dreapta Ta şi răspunde-mi! 7 Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Sa2: „Voi triumfa, voi împărţi Şehemul şi voi măsura valea Sucot! 8 Al Meu este Ghiladul, al Meu este şi Manase; Efraim este coiful Meu, iar Iuda – sceptrul Meu! 9 Moab este vasul în care Mă spăl! Deasupra Edomului Îmi arunc încălţările, iar strigătele Mele de triumf se aud peste Filistia.“ 10 Cine mă va conduce în cetatea fortificată? Cine mă va călăuzi până în Edom? 11 Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel Care ne-ai respins? Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel Care nu mai ieşi cu oştirile noastre? 12 Dă-ne ajutor împotriva duşmanului, căci zadarnic este sprijinul dat de om! 13 Cu Dumnezeu vom fi biruitori şi El îi va călca în picioare pe duşmanii noştri. 1108:2 TM; LXX: Mă voi trezi în zori 2108:7 Sau: din Lăcaşul Său |
Ps 109
| Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm. 1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea! 2 Iată că gura celui rău şi gura celui înşelător se deschid împotriva mea; îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă. 3 Mă împresoară cu nişte cuvinte de ură şi se războiesc cu mine fără temei. 4 La dragostea mea ei răspund cu duşmănie, dar eu mă rog. 5 Ei îmi răsplătesc binele cu rău şi dragostea mea – cu ură. 6 Pune1 un om rău împotriva lui şi un acuzator2 să stea la dreapta lui! 7 Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, iar rugăciunea să-i fie socotită un păcat. 8 Fie-i zilele puţine, iar slujba lui s-o ia altul! 9 Să-i rămână fiii orfani, şi soţia lui – văduvă! 10 Fiii lui să rătăcească cerşind şi căutând printre ruine3! 11 Cel ce l-a împrumutat să-i ia tot ceea ce are şi străinii să-l jefuiască de rodul muncii lui! 12 Să nu mai fie nimeni care să-i arate îndurare şi să nu mai fie nimeni care să arate îndurare orfanilor lui! 13 Fie ca urmaşii lui să fie uitaţi, iar în generaţia următoare să-i fie şters numele!4 14 Să fie păstrată înaintea Domnului aducerea-aminte a vinii strămoşilor lui şi să nu fie şters păcatul mamei lui! 15 Să rămână de-a pururi vinovaţi înaintea Domnului, şi să le şteargă amintirea de pe pământ! 16 Căci nu şi-a amintit să se poarte cu îndurare, ci l-a prigonit pe sărman şi pe nevoiaş şi l-a omorât pe cel cu inima zdrobită! 17 A iubit blestemul; de el să aibă parte!5 Nu i-a plăcut binecuvântarea; aceasta să stea departe de el!6 18 A îmbrăcat blestemul ca pe propria haină, i-a intrat în pântece ca apa şi în oase – ca untdelemnul. 19 De aceea, el să-i fie mantaua cu care se acoperă şi brâul cu care se încinge mereu! 20 Aceasta să fie răsplata potrivnicilor mei din partea Domnului şi a celor ce mă vorbesc de rău! 21 Dar Tu, Doamne, Stăpâne, din pricina Numelui Tău, fă-Ţi lucrarea cu mine! Pentru că îndurarea Ta este mare, mântuieşte-mă! 22 Căci sunt sărman şi necăjit, iar inima mi-e rănită înăuntrul meu. 23 Pier ca o umbră trecătoare; sunt alungat ca o lăcustă. 24 Genunchii îmi sunt slăbiţi de post, iar trupul mi-e sleit din lipsă de grăsime. 25 Am ajuns de batjocura lor; cei ce mă văd dau din cap. 26 Doamne, Dumnezeul meu, ajută-mă! În îndurarea Ta, scapă-mă! 27 Fă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta, să recunoască că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta! 28 Ei blestemă, dar Tu binecuvântezi. Ei se ridică şi rămân de ruşine, dar robul Tău se va veseli. 29 Potrivnicii mei îmbracă batjocura, pun neruşinarea peste ei ca pe o manta. 30 Eu Îl voi slăvi pe Domnul cu gura mea, în mijlocul multora Îl voi lăuda. 31 Căci El stă la dreapta celui sărman, ca să-l scape de acuzatorii lui. 1109:6 Lit.: satan, care înseamnă vrăjmaş, acuzator; sau: şi pe Satan 2109:10 TM; LXX: cerşind, / alungaţi fiind din casele lor ruinate 3109:13 Sau: Urmaşii lui să fie nimiciţi / iar în generaţia următoare să le fie şters numele! 4109:17binecuvântarea; / aceasta stă departe de el. |
Ps 110
| Al lui David. Un psalm. 1 Domnul i-a zis Stăpânului meu:1 „Şezi la dreapta Mea, până voi face din duşmanii Tăi aşternut2 al picioarelor Tale! 2 Domnul va întinde toiagul puterii Tale din Sion. Stăpâneşte în mijlocul duşmanilor Tăi! 3 Poporul Tău este dornic de luptă, când se adună oştirea Ta. Cu podoabe sfinte din tainiţa zorilor vei primi roua tineretului Tău.“3 4 Domnul a jurat şi nu-I va părea rău: „Tu eşti preot în veci după rânduiala lui Melhisedek. 5 Stăpânul este la dreapta Ta. El va zdrobi regi în ziua mâniei Sale. 6 El va judeca neamurile, va umple pământul de leşuri şi va zdrobi căpeteniile întregului pământ. 7 El va bea din pârâul de lângă drum; de aceea Îşi va înălţa fruntea.“ 1110:1 Vezi nota de la 99:5 2110:3 Sau: tinerii tăi vor veni la tine ca roua. |
Ps 111
| 1 Lăudaţi-L pe Domnul!1 Îi voi mulţumi Domnului din toată inima mea, în sfatul celor drepţi şi în adunare! 2 Mari sunt lucrările Domnului; ele sunt cercetate de toţi cei ce le iubesc! 3 Plină de măreţie şi splendoare este lucrarea Lui, iar dreptatea Lui dăinuie pe vecie. 4 El a făcut minuni spre aducere-aminte. Domnul este îndurător şi milostiv! 5 El dă hrană celor ce se tem de El; El Îşi aduce pururea aminte de legământul Său. 6 El a arătat puterea lucrărilor Sale poporului Său, dându-le drept moştenire posesiunile neamurilor. 7 Lucrările mâinilor Sale sunt motivate de credincioşie şi de judecată; toate orânduirile Sale sunt demne de încredere, 8 sunt întărite pe veci de veci, fiind întocmite în adevăr şi cu integritate. 9 El a trimis poporului Său izbăvirea; Şi-a decretat legământul pe vecie. Sfânt şi înfricoşător este Numele Lui! 10 Frica de Domnul este începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc au o minte sănătoasă. Lauda Lui este statornicită pe vecie. 1111:1 Ebr.: Hallelu Yah; peste tot în carte |
Ps 112
| 1 Lăudaţi-L pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul şi care îndrăgeşte mult poruncile Lui! 2 Urmaşii1 lui vor fi puternici în ţară; neamul celor integri va fi binecuvântat. 3 Bogăţie şi belşug va fi în casa lui, iar dreptatea sa va fi statornicită pe vecie. 4 Celor integri le străluceşte o lumină în întuneric, au parte de îndurare, de milostivire şi de dreptate.2 5 Îi merge bine omului care îşi face milă împrumutând şi care îşi chiverniseşte lucrurile cu pricepere. 6 Niciodată nu se va clătina. Cel drept va fi amintit întotdeauna. 7 El nu se teme de veşti rele, căci inima lui este tare şi se încrede în Domnul. 8 Inima lui este tare şi nu se teme; el îşi va vedea împlinită dorinţa faţă de duşmanii săi. 9 A împărţit şi a dăruit celor nevoiaşi; dreptatea lui rămâne pentru totdeauna, iar puterea3 îi va fi înălţată cu onoare4. 10 Cel rău vede aceasta şi se mânie, scrâşneşte din dinţi şi leşină; dorinţele celor răi tot neîmplinite rămân. 1112:2 Lit.: sămânţa; termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic 2112:4 Sau: întuneric, / căci Domnul este îndurător, milostiv şi drept. 3112:9 Sau: cu slavă |
Ps 113
| 1 Lăudaţi-L pe Domnul! Lăudaţi, slujitori ai Domnului, lăudaţi Numele Domnului! 2 Numele Domnului să fie binecuvântat, de acum şi până-n veci! 3 De la răsăritul soarelui şi până la apusul lui, binecuvântat fie Numele Domnului! 4 Domnul este înălţat mai presus de toate neamurile, mai presus de ceruri este slava Lui. 5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, Cel Ce tronează din înălţime 6 şi totuşi Se apleacă privind spre ceruri şi spre pământ? 7 El îl ridică din pulbere pe cel sărman şi îl înalţă din gunoi pe cel nevoiaş, 8 ca să-l aşeze la un loc cu cei de neam ales, cu cei de neam ales din poporul Său. 9 El îi dă celei sterpe o familie, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudaţi-L pe Domnul! |
Ps 114
| 1 Când a ieşit Israel din Egipt şi casa lui Iacov – din poporul cu limbă încurcată, 2 Iuda a devenit Lăcaşul Lui cel sfânt şi Israel – stăpânirea Lui. 3 Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a dat înapoi, 4 munţii au jucat ca nişte berbeci şi dealurile – ca nişte miei. 5 Ce ai, mare, de fugi? Iordane, de ce dai înapoi? 6 Munţilor, de ce săriţi ca nişte berbeci, şi voi, dealurilor, ca nişte miei? 7 Cutremură-te, pământule, înaintea Stăpânului, înaintea Dumnezeului lui Iacov, 8 Cel Care transformă stânca în iaz şi cremenea – în izvoare de apă! |
Ps 115
| 1 Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău să-i fie adusă slava, pentru îndurarea şi credincioşia Ta! 2 Pentru ce să zică neamurile: „Unde le este Dumnezeul?“ 3 Dumnezeul nostru însă este în ceruri şi face tot ce vrea. 4 Idolii lor sunt din argint şi din aur, sunt lucrarea mâinilor omeneşti. 5 Ei au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd, 6 au urechi, dar nu aud, au nas, dar nu pot mirosi, 7 au mâini, dar nu pot pipăi, au picioare, dar nu pot umbla cu ele, iar din gâtlej nu pot scoate nici un sunet. 8 Ca ei sunt cei care-i fac şi toţi cei care se încred în ei. 9 Israel să se încreadă în Domnul – El este ajutorul şi scutul lui! 10 Casa lui Aaron să se încreadă în Domnul – El este ajutorul şi scutul lui! 11 Cei ce se tem de Domnul să se încreadă în Domnul – El este ajutorul şi scutul lor! 12 Domnul Îşi aduce aminte de noi şi dă binecuvântare: El binecuvântează casa lui Israel, binecuvântează casa lui Aaron, 13 îi binecuvântează pe cei ce se tem de Domnul, de la cei mici până la cei mari. 14 Să vă înmulţească Domnul, pe voi şi pe fiii voştri! 15 Să fiţi binecuvântaţi de Domnul, Creatorul cerurilor şi al pământului. 16 Cerul, cerul este al Domnului, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor. 17 Nu morţii Îi dau laudă Domnului, nici cei care s-au pogorât în tăcere, 18 ci noi Îl vom binecuvânta pe Domnul, de acum şi până în veci. Lăudaţi-L pe Domnul! |
Ps 116
| 1 Îl iubesc pe Domnul, căci El ascultă glasul meu, cererile mele, 2 şi Îşi pleacă urechea spre mine, în ziua când Îl chem.1 3 Mă înfăşuraseră legăturile morţii şi mă cuprinseseră sudorile Locuinţei Morţilor; eram copleşit de necaz şi de durere. 4 Dar am chemat Numele Domnului, zicând: „Doamne, Te rog, izbăveşte-mi sufletul!“ 5 Domnul este îndurător şi drept, Dumnezeul nostru este milostiv. 6 Domnul păzeşte pe cei nesăbuiţi2; când am fost smerit, El m-a izbăvit. 7 Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, căci Domnul ţi-a făcut bine! 8 Da, Tu mi-ai scăpat sufletul de la moarte, ochii – de lacrimi, şi picioarele – de poticnire, 9 astfel că voi putea umbla înaintea Domnului pe pământul celor vii! 10 Am crezut, chiar dacă am continuat să spun: „Sunt foarte nenorocit!“ 11 În neliniştea mea ziceam: „Toţi oamenii sunt înşelători!“ 12 Dar cum I-aş putea răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine? 13 Voi ridica cupa izbăvirilor şi voi chema Numele Domnului. 14 Îmi voi împlini jurămintele făcute Domnului înaintea poporului Său. 15 Preţioasă este în ochii Domnului viaţa3 credincioşilor Săi. 16 Doamne, Te-am rugat, ca rob al Tău ce sunt, ca rob al Tău, fiu al slujitoarei Tale4, şi Tu mi-ai desfăcut legăturile. 17 Îţi voi aduce o jertfă de mulţumire şi voi chema mereu Numele Domnului. 18 Îmi voi împlini jurămintele făcute Domnului înaintea întregului Său popor, 19 în curţile Casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime! Lăudaţi-L pe Domnul! 1116:1-2 Sau: mele. / 2 Pentru că Îşi pleacă urechea spre mine, / Îl voi chema în toate zilele mele. 2116:6 Vezi nota de la 19:7 3116:15 Lit.: moartea, însă sensul nu este acela că Dumnezeu găseşte plăcere în moartea credincioşilor săi, ci că Lui Îi pasă atunci când moartea îi ameninţă: vezi contextul şi Ps. 72:14 4116:15 Sau: credincios fiu al Tău |
Ps 117
| 1 Lăudaţi-L pe Domnul, toate neamurile! Daţi-I laudă, toate popoarele! 2 Căci măreaţă Îi este îndurarea faţă de noi şi credincioşia Domnului este veşnică. Lăudaţi-L pe Domnul! |
Ps 118
| 1 Mulţumiţi-I Domnului, căci este bun, căci veşnică-I este îndurarea! 2 Israel să zică: „Veşnică-I este îndurarea!“ 3 Casa lui Aaron să zică: „Veşnică-I este îndurarea!“ 4 Cei ce se tem de Domnul să zică: „Veşnică-I este îndurarea!“ 5 Din necaz am strigat către Domnul şi Domnul m-a scos la loc larg. 6 Domnul este de partea mea;1 de aceea nu mă voi teme. Ce-mi poate face un om?! 7 Domnul este de partea mea; El este ajutorul meu. De aceea voi privi triumfător la cei ce mă urăsc. 8 Mai bine să cauţi scăparea la Domnul, decât să te încrezi în om. 9 Mai bine să cauţi scăparea la Domnul, decât să te încrezi în cei mari. 10 Toate neamurile mă înconjurau, dar le-am nimicit în Numele Domnului. 11 Mă încercuiau, da, mă împresurau, dar le-am respins în Numele Domnului. 12 Mă împresurau ca nişte albine, dar au fost stinse ca un foc de paie: le-am respins în Numele Domnului. 13 Eram împins cu putere, ca să cad, dar Domnul m-a ajutat. 14 Domnul este tăria şi pricina cântării mele; El mi-a fost mântuirea. 15 Strigăte de bucurie şi de izbăvire se înalţă din corturile celor drepţi; dreapta Domnului aduce izbânda. 16 Dreapta Domnului este înălţată; dreapta Domnului aduce izbânda. 17 Nu voi muri, ci voi trăi şi voi povesti lucrările Domnului. 18 Domnul m-a disciplinat aspru, dar nu m-a dat morţii. 19 Deschideţi-mi porţile dreptăţii, ca să intru să-L laud pe Domnul! 20 Aceasta este poarta Domnului; cei drepţi intră pe ea. 21 Te voi lăuda, căci mi-ai răspuns şi mi-ai dat izbăvire. 22 Piatra pe care au respins-o zidarii, a devenit piatra din capul unghiului. 23 Domnul a făcut acest lucru. El este o minune în ochii noştri. 24 Aceasta este ziua pe care Domnul a rânduit-o, pentru ca noi să ne veselim şi să ne bucurăm în ea. 25 Doamne, Te rugăm, mântuieşte-ne! Doamne, Te rugăm, dă-ne izbândă! 26 Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului ! Vă binecuvântăm din Casa Domnului. 27 Domnul este Dumnezeu şi El ne luminează. Legaţi cu funii jertfa şi aduceţi-o până la coarnele altarului!2 28 Tu eşti Dumnezeul meu şi Te voi lăuda! Tu eşti Dumnezeul meu şi Te voi înălţa! 29 Mulţumiţi-I Domnului, căci este bun, căci veşnică-I este îndurarea! 1118:6 TM; LXX: Domnul este ajutorul meu 2118:27 Sau: Alăturaţi-vă sărbătorii cu ramuri / şi veniţi până la coarnele altarului! |
Ps 119
| 1 Ferice de cei integri în căile lor, care umblă după Legea1Domnului. 2 Ferice de cei ce păzesc mărturiile Lui şi-L caută din toată inima: 3 aceia nu săvârşesc nici o nedreptate şi umblă pe căile Lui. 4 Tu ne-ai dat orânduirile Tale, ca să fie păzite cu scumpătate. 5 O, de-ar ţinti căile mele să păzească orânduirile Tale! 6 Când urmez poruncile Tale, nu mă ruşinez. 7 Când voi ajunge să cunosc judecăţile Tale cele drepte, Te voi lăuda în curăţie de inimă. 8 Voi păzi orânduirile Tale: nu mă părăsi de tot! 9 Cum îşi va păstra tânărul curată cărarea? Păzind Cuvântul Tău. 10 Te caut din toată inima mea: nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale! 11 Strâng2cuvintele3Tale în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta. 12 Binecuvântat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orânduirile Tale! 13 Buzele mele vestesc toate judecăţile rostite de gura Ta. 14 Când împlinesc mărturiile Tale, mă bucur de parcă aş avea toate bogăţiile. 15 Cuget la hotărârile Tale şi dau atenţie căilor Tale. 16 Îmi găsesc plăcerea în orânduirile Tale; nu voi uita Cuvântul Tău! 17 Răsplăteşte-i robului Tău cu viaţă şi voi păzi Cuvântul Tău! 18 Deschide-mi ochii, ca să văd minunile din Legea Ta! 19 Eu sunt doar un străin pe pământ: nu-Ţi ascunde de mine poruncile Tale! 20 Sufletul mi se topeşte de dor după judecăţile Tale, tot timpul. 21 Tu-i mustri pe cei îngâmfaţi, pe cei blestemaţi, pe cei ce se rătăcesc de la poruncile Tale. 22 Îndepărtează de la mine ocara şi dispreţul, căci păzesc mărturiile Tale! 23 Prinţii stau şi vorbesc împotriva mea, dar robul Tău cugetă la orânduirile Tale. 24 Mărturiile Tale sunt desfătarea mea, sunt sfetnicii mei. 25 Sufletul meu este lipit de ţărână: înviorează-mă, după Cuvântul Tău! 26 Mi-am cercetat căile şi Tu mi-ai răspuns: învaţă-mă orânduirile Tale! 27 Deprinde-mă cu hotărârile Tale şi voi cugeta la minunile Tale! 28 Sufletul îmi plânge de întristare: ridică-mă, după Cuvântul Tău! 29 Ţine-mă departe de calea înşelăciunii; binevoieşte să mă înveţiLegea Ta! 30 Aleg calea credincioşiei; accept judecăţile tale. 31 Mă alipesc de mărturiile Tale: Doamne, nu mă lăsa să fiu dat de ruşine! 32 Alerg pe calea poruncilor Tale, căci Tu dai alinare inimii mele. 33 Învaţă-mă, Doamne, să trăiesc după orânduirile Tale, şi le voi respecta până la sfârşitul vieţii! 34 Dă-mi pricepere şi voi respecta Legea Ta, o voi păzi din toată inima mea! 35 Condu-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci în aceasta îmi găsesc desfătarea! 36 Apleacă-mi inima spre mărturiile Tale şi nu spre câştigul mârşav! 37 Abate-mi privirea de la vederea lucrurilor deşarte; înviorează-mă pe calea Ta!4 38 Împlineşte-Ţi promisiunea făcută robului Tău şi celor ce se tem de Tine! 39 Depărtează de la mine ocara ce mă-nspăimântă, căci judecăţile Tale sunt bune! 40 O, cât de mult tânjesc după hotărârile Tale: înviorează-mă după dreptatea Ta! 41 Să vină, Doamne, peste mine marea Ta îndurare şi mântuirea Ta din pricina promisiunii Tale! 42 Atunci îi voi putea răspunde celui ce mă ocărăşte, căci mă încred în Cuvântul Tău. 43 Nu mă lăsa fără Cuvântul cel adevărat în gura mea, căci nădăjduiesc în judecăţile Tale! 44 Voi păzi Legea Ta întotdeauna şi pentru veci de veci! 45 Voi umbla liber, căci caut hotărârile Tale. 46 Voi vesti mărturiile Tale înaintea regilor şi nu mă voi ruşina. 47 Mă voi desfăta cu poruncile Tale, pe care le iubesc. 48 Îmi ridic mâinile spre poruncile Tale, pe care le iubesc, şi cuget la orânduirile Tale. 49 Aminteşte-Ţi de cuvântul spus robului Tău, în care m-ai făcut să nădăjduiesc! 50 Iată ce-mi aduce mângâiere în suferinţă: promisiunea Ta care mă înviorează. 51 Mult mă mai batjocoresc cei mândri, dar eu nu mă abat de la Legea Ta. 52 Îmi amintesc de judecăţile Tale din vechime şi sunt mângâiat. 53 Sunt cuprins de furie la vederea celor răi, a celor ce au părăsit Legea Ta. 54 În casa pribegiei mele mi-am făcut din orânduirile Tale cântări. 55 Noaptea îmi amintesc Numele Tău, Doamne! Voi păzi Legea Ta! 56 Aşa-mi doresc să fie, căci împlinesc hotărârile Tale. 57 Doamne, Tu eşti moştenirea mea: am promis că voi păzi cuvintele Tale! 58 Te rog din toată inima mea, îndură-te de mine, după promisiunea Ta! 59 Cuget la căile mele, îmi îndrept paşii spre mărturiile Tale. 60 Mă grăbesc şi nu întârzii să împlinesc poruncile Tale. 61 Funiile celor răi m-au înconjurat, dar eu nu uit Legea Ta. 62 La miezul nopţii mă trezesc să-Ţi aduc laude, din pricina judecăţilor Tale cele drepte. 63 Eu sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc hotărârile Tale. 64 Doamne, îndurarea Ta umple pământul: învaţă-mă orânduirile Tale! 65 Tu faci bine robului Tău, Doamne, după Cuvântul Tău. 66 Învaţă-mă să am cunoaştere şi pricepere, căci mă încred în poruncile Tale! 67 Înainte să fiu smerit, eu rătăceam; acum însă păzesc cuvintele Tale. 68 Tu eşti bun şi faci bine: învaţă-mă orânduirile Tale! 69 Nişte îngâmfaţi m-au tencuit cu neadevăruri, dar eu împlinesc hotărârile Tale din toată inima. 70 Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea, dar eu îmi găsesc desfătarea în Legea Ta. 71 E bine că m-ai smerit, pentru că astfel am putut învăţa orânduirile Tale. 72 Mai mult preţuieşte pentru mine Legea gurii Tale, decât mii de şecheli5 de aur şi de argint. 73 Mâinile Tale m-au făcut şi m-au întocmit. De aceea, dă-mi pricepere ca să pot învăţa poruncile Tale! 74 Cei ce se tem de Tine mă privesc şi se bucură, căci aştept împlinirea Cuvântului Tău. 75 Doamne, recunosc că judecăţile Tale sunt drepte şi că din credincioşie m-ai smerit. 76 Fă-mi parte de îndurarea Ta, pentru a fi mângâiat, după promisiunea pe care ai făcut-o robului Tău. 77 Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, căci îmi găsesc desfătarea în Legea Ta! 78 Să fie făcuţi de râs cei îngâmfaţi, căci m-au defăimat prin minciuni! Cât despre mine, eu voi cugeta la hotărârile Tale! 79 Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale! 80 Fie-mi inima integră în orânduirile Tale, şi atunci nu voi fi dat de ruşine! 81 Sufletul meu tânjeşte după mântuirea Ta, aşteptând împlinireaCuvântului Tău. 82 Ochii îmi tânjesc după Tine, zicând: „Când mă vei mângâia?“ 83 Deşi am ajuns ca un burduf de vin în fum, eu tot nu voi părăsi orânduirile Tale. 84 Câte zile să mai aştepte robul Tău până îmi vei judeca prigonitorii? 85 Cei îngâmfaţi mi-au săpat gropi; ei nu lucrează după Legea Ta. 86 Toate poruncile Tale sunt neschimbătoare! Ei mă prigonesc cu minciuni. Scapă-mă! 87 Aproape că m-au prăpădit de pe pământ, dar eu nu părăsesc hotărârile Tale! 88 Înviorează-mă după îndurarea Ta, şi voi păzi mărturia gurii Tale! 89 Cuvântul Tău, Doamne, dăinuieşte pe vecie în ceruri. 90 Credincioşia Ta dăinuieşte de la o generaţie la alta; Tu ai întemeiat pământul şi el aşa rămâne. 91 Astăzi totul dăinuieşte prin judecăţile Tale, căci fiecare lucru Îţi este supus. 92 Dacă Legea Ta nu ar fi desfătarea mea, aş pieri în suferinţa mea. 93 Niciodată nu voi uita hotărârile Tale, căci prin ele mă înviorezi. 94 Sunt al Tău: mântuieşte-mă, căci eu caut să trăiesc după hotărârile Tale! 95 Cei răi mă aşteaptă ca să mă nimicească; eu însă iau aminte la mărturiile Tale. 96 Văd că tot ce este desăvârşit are un sfârşit; porunca Ta însă este de necuprins. 97 Ce mult iubesc eu Legea Ta! Toată ziua ea este desfătarea mea! 98 Porunca Ta mă face mai înţelept decât duşmanii mei, căci întotdeauna aceasta este cu mine. 99 Sunt mai înţelept decât toţi învăţătorii mei, căci cuget la mărturiile Tale. 100 Sunt mai priceput decât cei cărunţi, căci împlinesc hotărârile Tale. 101 Îmi feresc picioarele de orice cale rea, ca să păzesc Cuvântul Tău. 102 Nu mă îndepărtez de judecăţile Tale, căci Tu mă îndrumi. 103 Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele, mai dulci decât mierea pentru gura mea. 104 Sunt priceput din pricina hotărârilor Tale. De aceea urăsc toate cărările înşelătoare. 105 Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea. 106 Am jurat, şi voi împlini întocmai, că voi păzi judecăţile Tale cele drepte. 107 Sunt atât de mâhnit: Doamne, înviorează-mă după Cuvântul Tău! 108 Doamne, primeşte ofranda gurii mele şi învaţă-mă judecăţile Tale! 109 Mi-am pus viaţa în primejdie, dar nu voi părăsi Legea Ta! 110 Cei răi mi-au întins curse, dar eu nu mă voi rătăci de la hotărârile Tale. 111 Am moştenit mărturiile Tale pe vecie, pentru că ele sunt bucuria inimii mele. 112 Mi-am dedicat inima ca să înfăptuiesc orânduirile Tale pentru totdeauna, până la sfârşit. 113 Îi urăsc pe cei nestatornici, dar iubesc Legea Ta. 114 Tu eşti adăpostul şi scutul meu şi aştept să se împlinească Cuvântul Tău. 115 Depărtaţi-vă de mine, răufăcătorilor, ca să pot împlini poruncile Dumnezeului meu! 116 Sprijină-mă după promisiunea Ta şi voi fi înviorat; nu mă da de ruşine din pricina nădejdii mele! 117 Întăreşte-mă ca să fiu izbăvit, şi să privesc neîncetat la orânduirile Tale! 118 Tu-i îndepărtezi pe cei ce se rătăcesc de la orânduirile Tale, căci înşelătoria lor este zadarnică. 119 Tu-i îndepărtezi pe cei răi de pe pământ ca pe zgură. De aceea iubesc eu mărturiile Tale. 120 Mi se înfioară carnea din pricina groazei Tale şi mă tem din pricina judecăţilor Tale. 121 Judec cu dreptate: nu mă da pe mâna asupritorilor mei! 122 Ia apărarea robului Tău, ca să nu mă mai năpăstuiască cei îngâmfaţi! 123 Mi se topesc ochii după mântuirea Ta şi după promisiunea Ta cea dreaptă. 124 Poartă-te cu robul Tău după îndurarea Ta şi învaţă-mă orânduirile Tale! 125 Eu sunt robul Tău: învaţă-mă, şi voi cunoaşte mărturiile Tale! 126 Doamne, este vremea să lucrezi, căci au încălcat Legea Ta. 127 Pentru că iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul şi argintul 128 şi pentru că găsesc pe deplin drepte toate hotărârile Tale, de aceea urăsc toate cărările înşelătoare. 129 Minunate sunt mărturiile Tale, de aceea sufletul meu le împlineşte. 130 Dezvăluirea cuvintelor Tale aduce lumină şi dă pricepere celor nesăbuiţi6. 131 Îmi deschid gura şi oftez, căci tânjesc după poruncile Tale. 132 Întoarce-Te spre mine şi îndură-te de mine, după obiceiul Tău faţă de cei ce iubesc Numele Tău. 133 Întăreşte-mi paşii după cuvintele7Tale şi nu mă lăsa în stăpânirea vreunui necaz. 134 Izbăveşte-mă de sub asuprirea omului şi-Ţi voi păzi hotărârile! 135 Fă să lumineze faţa Ta peste robul Tău şi învaţă-mă orânduirile Tale. 136 Ochii îmi varsă şiroaie de lacrimi, fiindcă oamenii nu păzesc Legea Ta. 137 Doamne, Tu eşti drept, iar judecăţile Tale sunt drepte! 138 Tu porunceşti, iar mărturiile Tale sunt drepte şi pline de credincioşie! 139 Sunt mistuit de râvnă, pentru că duşmanii mei uită cuvintele Tale. 140 Cuvintele Tale sunt bine încercate şi robul Tău le iubeşte. 141 Eu sunt mic şi neînsemnat, dar nu dau uitării hotărârile Tale. 142 Dreptatea Ta rămâne dreptate pe vecie, şi Legea Ta rămâne adevărată. 143 Eu am parte numai de necaz şi de strâmtorare, însă poruncile Tale rămân desfătarea mea. 144 Mărturiile Tale rămân drepte pe vecie. Dă-mi pricepere, ca să pot trăi! 145 Strig din toată inima; răspunde-mi, Doamne! Voi împlini8orânduirile Tale. 146 Te chem; mântuieşte-mă, iar eu voi păzi mărturiile Tale. 147 Mă trezesc înaintea zorilor ca să strig la Tine şi aştept să se împlinească cuvintele Tale. 148 Ochii îmi stau deschişi în timpul străjilor nopţii9 ca să cuget la cuvintele Tale. 149 Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta, Doamne, după judecăţile Tale, înviorează-mă! 150 Se apropie cei ce urmăresc nelegiuirea; ei s-au depărtat de Legea Ta. 151 Doamne, Tu eşti aproape, iar toate poruncile Tale sunt adevărate. 152 Cu mult timp în urmă am aflat de mărturiile Tale, căci le-ai statornicit pe vecie. 153 Ia aminte la necazul meu şi salvează-mă, căci nu am dat uitării Legea Ta! 154 Apără-mi pricina şi răscumpără-mă! Îndură-te de mine după promisiunea Ta! 155 Mântuirea este departe de cei răi, deoarece ei nu caută să împlinească orânduirile Tale. 156 Doamne, multe sunt îndurările Tale! Înviorează-mă după judecăţile Tale! 157 Mulţi sunt şi prigonitorii, şi duşmanii mei, dar de la mărturiile Tale eu tot nu mă abat! 158 Mă uit cu scârbă la cei necredincioşi, la cei ce nu păzesc cuvintele Tale. 159 Ia aminte, căci iubesc hotărârile Tale! Doamne, înviorează-mă după îndurarea Ta! 160 Natura10Cuvântului Tău este adevărul şi fiecare judecată a Ta este dreaptă pe vecie! 161 Nişte prinţi mă prigonesc pe nedrept, dar inima mea tremură doar la Cuvântul Tău! 162 Eu mă bucur de cuvintele Tale ca cel ce a găsit multă pradă. 163 Urăsc înşelătoria, n-o pot suferi, dar iubesc Legea Ta! 164 Te laud de şapte ori pe zi, din pricina judecăţilor Tale cele drepte. 165 Cei ce iubesc Legea Ta au parte de multă pace şi nimic nu îi poate face să se împiedice. 166 Doamne, nădăjduiesc în mântuirea Ta, împlinind poruncile Tale. 167 Sufletul meu păzeşte mărturiile Tale şi le iubeşte mult. 168 Păzesc hotărârile şi mărturiile Tale, căci toate căile mele sunt înaintea Ta. 169 Doamne, fie ca strigătul meu să ajungă până la Tine: „Dă-mi pricepere după Cuvântul Tău!“ 170 Fie ca ruga mea să ajungă până la Tine: „Izbăveşte-mă după promisiunea Ta!“ 171 Buzele mele Te vor lăuda, căci m-ai învăţat orânduirile Tale! 172 Limba mea va cânta cuvintele Tale, căci toate poruncile Tale sunt drepte. 173 Mâna Ta să-mi vină în ajutor, căci hotărârile Tale le aleg. 174 Doamne, tânjesc după mântuirea Ta, iar Legea Ta este desfătarea mea. 175 Fie ca sufletul meu să trăiască şi atunci Te va lăuda, iar judecăţile Tale mă vor sprijini la aceasta. 176 Rătăcesc ca o oaie pierdută! Caută-l pe robul Tău, căci eu nu am uitat poruncile Tale! 1119:1 Cuvintele-cheie din acest psalm au fost subliniate, pentru a fi scoase în evidenţă 2119:11 Lit.: cuvântul, fie cu sensul de poruncă, fie cu sensul de promisiune; este tradus ca plural pentru a-l deosebi de Cuvântul (dabar) Domnului; în multe locuri din Ps. 119, unde termenul ebraic a fost tradus fie prin cuvinte, fie prin promisiune sau poruncă 3119:37 Cele mai multe mss TM; două mss TM, MMM: înviorează-mă după Cuvântul Tău! 4119:72 Sau: sicli, greutate de bază, comună la toate popoarele semite antice; existau mai multe tipuri de şechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obişnuit (aproximativ 12 gr) şi cel al Lăcaşului (aproximativ 10 gr); greutatea şechelului a variat în diferite vremuri şi în diferite zone 5119:130 Vezi nota de la 19:7 6119:133 Vezi nota de la 18:30; aici cu sensul de învăţătură 7 119:45 Sau: Doamne, / iar eu voi împlini 8119:148 Sau: Stau treaz toată noaptea; vezi nota de la 63:6 9119:160 Sau: Esenţa; sau: Toate cuvintele Tale sunt adevăr |
PS 120
| Un cântec de pelerinaj 1 În strâmtorarea mea strig către Domnul şi El îmi răspunde. 2 Doamne, scapă-mă de buzele mincinoase şi de limba înşelătoare! 3 Ce-ţi va da El ţie, ce-ţi va aduce El, limbă înşelătoare? 4 Săgeţi ascuţite de războinic, cu cărbuni de verigel1. 5 Vai de mine, căci locuiesc la Meşek, sălăşluiesc în corturile din Chedar! 6 Mult mi-a mai locuit sufletul împreună cu cei ce urăsc pacea! 7 Eu sunt pentru pace, dar când vorbesc eu, ei sunt pentru război. 1120:4 Sau: rotem (lat. retama raetam), plantă uşor inflamabilă. Lemnul acestei plante era folosit drept cărbune (vezi nota de la Iov 30:4) |
Ps 121
| Un cântec de pelerinaj 1 Îmi voi ridica ochii spre munţi: de unde-mi va veni ajutorul? 2 Ajutorul meu vine de la Domnul, Care a făcut cerurile şi pământul. 3 El nu va lăsa să ţi se clatine piciorul, Păzitorul tău nu va dormita. 4 Iată că nu dormitează, nici nu doarme, Păzitorul lui Israel. 5 Domnul este păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă. 6 Soarele nu te va bate în timpul zilei, nici luna – în timpul nopţii. 7 Domnul te va păzi de tot ce este rău; El îţi va păzi sufletul. 8 Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac! |
PS 122
| Un cântec de pelerinaj. Al lui David. 1 Mă bucur când mi se spune: „Să mergem la Casa Domnului!“ 2 Picioarele ni se opresc la porţile tale, Ierusalime. 3 Ierusalimul este zidit ca o cetate ce-şi adună poporul în unitate1. 4 Acolo vin seminţiile, seminţiile Domnului, ca să laude Numele Domnului, aşa cum s-a hotărât pentru Israel, 5 căci acolo sunt aşezate scaunele de judecată, scaunele casei lui David. 6 Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! „Fie ca cei ce te iubesc să prospere2! 7 Pacea să fie între zidurile tale şi liniştea – în palatele tale.“ 8 Din pricina fraţilor mei şi a prietenilor mei, îţi urez: „Pacea fie în tine!“ 9 Din pricina Casei Domnului, Dumnezeul nostru, îţi doresc: „Bine să-ţi fie!“ 1 122:3 Sensul în ebraică al acestui vers este nesigur; versul se referă fie la arhitectura Ierusalimului (ca o cetate, / este făcut dintr-o bucată), fie la oamenii care sunt în Ierusalim sau se adună acolo cu ocazia sărbătorilor (varianta din text) 2 122:6 Sau: să fie în siguranţă |
Ps 123
| Un cântec de pelerinaj 1 Către Tine îmi ridic ochii, Cel Ce locuieşti în ceruri. 2 Cum caută ochii slujitorilor spre mâna stăpânilor lor şi ochii slujnicei – spre mâna stăpânei ei, tot aşa şi ochii noştri caută spre Domnul, Dumnezeul nostru, până va avea milă de noi. 3 Ai milă de noi, Doamne, ai milă, căci suntem atât de sătui de dispreţ! 4 Sufletul nostru s-a săturat de batjocura celor îngâmfaţi şi de dispreţul celor mândri! |
Ps 124
| Un cântec de pelerinaj. Al lui David. 1 De n-ar fi fost Domnul de partea noastră, să spună Israel …! 2 De n-ar fi fost Domnul de partea noastră, când s-au ridicat oamenii împotriva noastră, 3 atunci ne-ar fi înghiţit oamenii de vii, când li s-a aprins mânia faţă de noi; 4 atunci ne-ar fi potopit apele, râul ne-ar fi înghiţit; 5 ne-ar fi înghiţit apele cele năprasnice. 6 Binecuvântat să fie Domnul, Care nu ne-a lăsat pradă colţilor lor. 7 Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din laţul păsărarilor; laţul s-a rupt, iar noi am scăpat! 8 Ajutorul nostru este în Numele Domnului, Creatorul cerurilor şi al pământului. |
Ps 125
| Un cântec de pelerinaj 1 Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sion care nu poate fi clătinat, ci va sta pe vecie. 2 Cum sunt munţii împrejurul Ierusalimului, aşa este Domnul împrejurul poporului Său de acum şi până-n veci. 3 Toiagul celui rău nu va stăpâni partea celor drepţi, pentru ca cei drepţi să nu-şi întindă mâinile spre nedreptate. 4 Fă bine, Doamne, celor buni şi celor drepţi în inimile lor! 5 Cât despre cei care se întorc la căile lor sucite, Domnul îi va îndepărta ca pe făcătorii de rele. Pacea să fie peste Israel! |
Ps 126
| Un cântec de pelerinaj 1 Când Domnul i-a întors acasă pe captivii Sionului, parcă visam. 2 Atunci gura ni s-a umplut de râsete şi limba noastră – de strigăte de bucurie; atunci se spunea printre neamuri: „Domnul a făcut lucruri mari cu ei!“ 3 Domnul a făcut lucruri mari pentru noi, de aceea noi suntem bucuroşi. 4 Întoarce-i acasă, Doamne, pe captivii noştri, ca pe nişte torente din Neghev. 5 Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu strigăte de bucurie. 6 Cel ce merge plângând când aruncă sămânţa, va veni cu cântări de bucurie când îşi adună snopii. |
Ps 127
| Un cântec de pelerinaj. Al lui Solomon. 1 Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba trudesc cei ce o zidesc. Dacă nu străjuieşte Domnul o cetate, degeaba păzeşte străjerul. 2 Degeaba vă treziţi devreme şi vă culcaţi târziu, mâncând o pâine câştigată cu trudă. Preaiubitului Său însă El îi dă cu adevărat odihnă1. 3 Fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată. 4 Ca săgeţile în mâna unui viteaz, aşa sunt fiii din anii tinereţii. 5 Ferice de bărbatul care îşi umple tolba cu ei; el nu se va ruşina când va vorbi duşmanilor la poartă. 1127:2 Sau: Preaiubitului Său însă El îi dă pâinea ca în somn |
Ps 128
| Un cântec de pelerinaj 1 Ferice de oricine se teme de Domnul şi umblă pe căile Lui! 2 Căci atunci vei mânca din munca mâinilor tale, vei fi fericit şi-ţi va fi bine. 3 Soţia ta va fi ca o viţă roditoare în preajma casei tale, fiii tăi vor fi ca lăstarii de măslin împrejurul mesei tale. 4 Aşa este binecuvântat bărbatul care se teme de Domnul. 5 Domnul să te binecuvânteze din Sion, ca să vezi propăşirea Ierusalimului în toate zilele vieţii tale 6 şi să-i vezi pe fiii fiilor tăi! Pacea fie peste Ierusalim! |
Ps 129
| Un cântec de pelerinaj 1 Mult m-au mai prigonit încă din tinereţea mea: să spună Israel! … 2 Mult m-au prigonit încă din tinereţea mea, dar nu m-au biruit. 3 Pe spatele meu au arat plugarii şi au tras brazde lungi. 4 Însă Domnul este drept; El a tăiat funiile celor răi. 5 Să se ruşineze şi să dea înapoi toţi cei ce urăsc Sionul. 6 Să fie ca iarba de pe acoperişuri, care se usucă înainte de a fi smulsă. 7 Secerătorul nu-şi umple mâna cu ea şi cel ce leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu ea. 8 Trecătorii să nu zică: „Fie binecuvântarea Domnului cu voi!“ sau „Vă binecuvântăm în Numele Domnului!“1 1129:8 Saluturi întâlnite în sezonul seceratului (vezi Rut2:4) |
Ps 130
| Un cântec de pelerinaj 1 Din adâncuri strig, Doamne! 2 Stăpâne, ascultă glasul meu! Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul cererii mele! 3 Dacă Tu, Stăpâne, ai păstra aducerea aminte a vinei noastre, cine ar putea sta în picioare? 4 Dar la Tine este iertarea, ca astfel să fii de temut. 5 Aştept pe Domnul. Sufletul meu aşteaptă şi nădăjduieşte în Cuvântul Lui. 6 Sufletul meu Îl aşteaptă pe Stăpânul mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa, da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa. 7 Israele, nădăjduieşte în Domnul, căci îndurarea este a Domnului şi la El găsim belşug de răscumpărare! 8 El îl răscumpără pe Israel din toate vinovăţiile sale. |
Ps 131
| Un cântec de pelerinaj. Al lui David. 1 Doamne, inima mea nu este trufaşă, iar privirile mele nu sunt semeţe; nu umblu după lucrări mai mari şi mai măreţe decât mine. 2 Dimpotrivă, sufletul mi-e potolit şi liniştit, ca un copil înţărcat lângă mama lui; da, sufletul îmi este ca un copil înţărcat. 3 Israele, nădăjduieşte în Domnul, de acum şi până-n veci! |
Ps 132
| Un cântec de pelerinaj 1 Doamne, aminteşte-Ţi de David şi de toate necazurile lui, 2 de cel care a jurat Domnului, cel care a făcut juruinţă Puternicului lui Iacov: 3 „Nu voi intra în cortul căminului meu, nici nu mă voi sui în aşternutul patului meu, 4 nu voi da somn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele, 5 până când nu voi găsi un loc pentru Domnul, un Lăcaş pentru Puternicul lui Iacov.“ 6 „Iată, noi am auzit despre el1 în Efrata şi l-am găsit pe terenurile împădurite2. 7 Să mergem la Lăcaşul Lui, să ne închinăm la picioarele tronului Său!“ 8 Ridică-Te, Doamne, şi vino în locul Tău de odihnă, Tu şi chivotul tăriei Tale! 9 Preoţii Tăi să se îmbrace cu dreptate, iar credincioşii Tăi să strige de bucurie. 10 Din pricina lui David, robul Tău, nu-Ţi întoarce faţa de la unsul Tău! 11 Domnul i-a jurat lui David adevărul şi nu se va răzgândi: „Voi pune pe tronul tău pe unul din urmaşii tăi. 12 Dacă fiii tăi vor păzi legământul Meu şi mărturiile Mele, pe care îi voi învăţa, atunci chiar şi fiii lor vor sta pe tronul tău pentru totdeauna“. 13 Domnul a ales Sionul, El a dorit să locuiască acolo. 14 „Acesta este locul Meu de odihnă pentru totdeauna. Aici voi locui, căci l-am dorit. 15 Îi voi binecuvânta din belşug hrana şi-i voi sătura cu pâine săracii. 16 Îi voi îmbrăca preoţii cu mântuire, iar credincioşii lui vor striga de bucurie. 17 Acolo îi voi ridica lui David un urmaş3 şi voi aprinde o candelă unsului Meu. 18 Îi voi îmbrăca duşmanii cu ruşine, dar pe fruntea lui va străluci coroana.“ 1132:6 Sau: pe terenurile lui Iaar, fiind vorba despre Chiriat-Iearim 2132:17 Lit.: Acolo voi face ca un corn să iasă pentru David, cornul fiind în concepţia antică un simbol al puterii sau al unui conducător puternic; vezi şi Ier. 23:5; Zah. 3:8; 6:12 |
Ps 133
| Un cântec de pelerinaj. Al lui David. 1 Ce bine şi ce dulce este când fraţii locuiesc în armonie! 2 Este ca untdelemnul de preţ pe creştetul capului, coborând pe barbă, pe barba lui Aaron, coborând pe marginea veşmintelor lui. 3 Este ca roua Hermonului, ca roua coborând pe munţii Sionului, căci acolo a poruncit Domnul binecuvântarea, viaţa veşnică. |
Ps 134
| Un cântec de pelerinaj 1 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toţi slujitorii Domnului, voi care staţi1 în Casa Domnului în timpul nopţii! 2 Ridicaţi-vă mâinile spre Lăcaşul cel sfânt şi binecuvântaţi-L pe Domnul! 3 Din Sion să te binecuvânteze Domnul, Creatorul cerurilor şi al pământului. 1134:1 Sau: slujiţi |
Ps 135
| 1 Lăudaţi-L pe Domnul! Lăudaţi Numele Domnului, lăudaţi-L, slujitori ai Domnului, 2 care staţi1 în Casa Domnului, în curţile Casei Dumnezeului nostru! 3 Lăudaţi-L pe Domnul, căci Domnul este bun! Cântaţi Numelui Său, căci este plăcut! 4 Domnul Şi-a ales pe Iacov, pe Israel ca moştenire a Sa. 5 Eu recunosc că Domnul este mare: Domnul nostru este mai mare decât toţi zeii! 6 Domnul face tot ce-I place, atât în ceruri, cât şi pe pământ, atât pe mări, cât şi în toate adâncurile. 7 El face să se ridice norii de la capătul pământului; El trimite fulgerele care vestesc ploaia şi aduce vântul din cămările lui. 8 El este Acela Care a ucis pe întâii născuţi ai Egiptului, de la oameni până la dobitoace. 9 El a trimis semne şi minuni în mijlocul tău, Egiptule, împotriva lui Faraon şi împotriva tuturor slujitorilor lui. 10 El a lovit multe neamuri şi a omorât regi puternici: 11 pe Sihon, regele amoriţilor, pe Og, regele Başanului, şi pe regii tuturor regatelor din Canaan. 12 Apoi a dat ţara acestora ca moştenire, ca moştenire lui Israel, poporul Său. 13 Doamne, Numele Tău este veşnic! Doamne,Tu eşti amintit din generaţie în generaţie. 14 Căci Domnul face dreptate poporului Său şi îi mângâie pe slujitorii Săi. 15 Idolii neamurilor sunt din argint şi din aur, sunt lucrarea mâinilor omeneşti. 16 Au gură, dar nu pot grăi, au ochi, dar nu pot vedea, 17 au urechi, dar nu aud, au nas, dar nu au suflare în nările lor. 18 Asemenea lor sunt şi cei care i-au întocmit, toţi cei ce se încred în ei. 19 Casă a lui Israel, binecuvântează-L pe Domnul! Casă a lui Aaron, binecuvântează-L pe Domnul! 20 Casă a lui Levi, binecuvântează-L pe Domnul! Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi-L pe Domnul! 21 Binecuvântat să fie Domnul din Sion, El Care locuieşte în Ierusalim! Lăudaţi-L pe Domnul! 1 135:2 Sau: slujiţi |
Ps 136
| 1 – Daţi laudă Domnului căci este bun! – Veşnică-I este îndurarea! 2 – Daţi laudă Dumnezeului dumnezeilor! – Veşnică-I este îndurarea! 3 – Daţi laudă Stăpânului stăpânilor,... – Veşnică-I este îndurarea! 4 – ...singurului Care face mari minuni,... – Veşnică-I este îndurarea! 5 – ...Celui Ce a făcut cerurile cu pricepere,... – Veşnică-I este îndurarea! 6 – ...Celui Ce a întins pământul pe ape,... – Veşnică-I este îndurarea! 7 – ...Celui Ce a făcut luminătorii cei mari,... – Veşnică-I este îndurarea! 8 – ...soarele, ca să stăpânească ziua,... – Veşnică-I este îndurarea! 9 – ...luna şi stelele, ca să stăpânească noaptea,... – Veşnică-I este îndurarea! 10 – ...Celui Ce a lovit Egiptul prin întâii lor născuţi... – Veşnică-I este îndurarea! 11 – ...şi a scos pe Israel din mijlocul lor... – Veşnică-I este îndurarea! 12 – ...cu mână tare şi cu braţ întins,... – Veşnică-I este îndurarea! 13 – ...Celui Ce a tăiat în două Marea Roşie1,... – Veşnică-I este îndurarea! 14 – ...l-a trecut pe Israel prin mijlocul ei... – Veşnică-I este îndurarea! 15 – ...şi l-a scăpat de Faraon şi de armata acestuia în Marea Roşie,... – Veşnică-I este îndurarea! 16 – ...Celui Ce Şi-a călăuzit poporul prin pustie,... – Veşnică-I este îndurarea! 17 – ...Celui Ce a lovit regi mari,... – Veşnică-I este îndurarea! 18 – ...Celui Ce a omorât regi puternici,... – Veşnică-I este îndurarea! 19 – ...pe Sihon, regele amoriţilor,... – Veşnică-I este îndurarea! 20 – ...pe Og, regele Başanului,... – Veşnică-I este îndurarea! 21 – ...şi le-a dat ţara lor de moştenire,... – Veşnică-I este îndurarea! 22 – ...de moştenire lui Israel, robul Lui,... – Veşnică-I este îndurarea! 23 – ...pe Cel Ce Şi-a amintit de noi când eram umiliţi... – Veşnică-I este îndurarea! 24 – ...şi ne-a scăpat de asupritorii noştri,... – Veşnică-I este îndurarea! 25 – ...pe Cel Ce dă hrană fiecărei făpturi. – Veşnică-I este îndurarea! 26 – Daţi laudă Dumnezeului cerurilor! – Veşnică-I este îndurarea! 1136:13 Vezi nota de la 106:7; şi în v. 15 |
Ps 137
| 1 Pe malurile râurilor Babilonului, stăteam jos şi plângeam amintindu-ne de Sion. 2 Ne atârnaserăm lirele în sălciile din ţinutul acela, 3 căci acolo, cei ce ne-au robit ne cereau cântece, asupritorii noştri ne cereau bucurie: „Cântaţi-ne din cântecele Sionului!“ 4 Cum să cântăm noi cântecele Domnului pe un pământ străin? 5 Ierusalime, dacă te voi uita, să-şi uite şi dreapta mea destoinicia! 6 Limba mea să se lipească de cerul gurii mele dacă nu îmi voi aminti de tine şi dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele! 7 Doamne, adu-Ţi aminte de edomiţii care, la căderea Ierusalimului, ziceau: „Radeţi! Radeţi tot până la temelie!“ 8 Fiică a Babilonului, sortită pustiirii! Ferice de acela care-ţi va răsplăti ceea ce tu ne-ai făcut! 9 Ferice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi şi-i va zdrobi de stâncă! |
Ps 138
| Al lui David 1 Te voi lăuda din toată inima mea, Te voi cânta în prezenţa dumnezeilor! 2 Mă voi închina în Templul Tău cel sfânt şi-Ţi voi lăuda Numele, pentru îndurarea Ta, pentru credincioşia Ta, pentru că Ţi-ai înălţat Numele şi cuvintele mai presus de orice. 3 Când am strigat, Tu mi-ai răspuns, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul. 4 Doamne, toţi regii pământului Te vor lăuda când vor auzi cuvintele gurii Tale! 5 Vor cânta căile Domnului, căci mare este slava Ta, Doamne! 6 Deşi este înălţat, Domnul îl vede pe cel smerit şi îl cunoaşte de departe pe cel mândru. 7 Când umblu prin mijlocul necazului, Tu mă înviorezi, Îţi întinzi mâna împotriva mâniei duşmanilor mei şi mă izbăveşti cu dreapta Ta. 8 Domnul va isprăvi ce a început pentru mine. Doamne, îndurarea Ta este veşnică: nu părăsi lucrările mâinii Tale! |
Ps 139
| Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm. 1 Doamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti! 2 Tu ştii când stau jos şi când mă ridic şi de departe îmi cunoşti gândurile. 3 Tu îmi cercetezi cărarea şi culcuşul şi toate căile mi le ştii îndeaproape. 4 Nici nu-mi ajunge cuvântul pe buze, că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul. 5 Tu mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine. 6 O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine: este atât de înaltă, că nu o pot pricepe. 7 Unde să plec dinaintea Duhului Tău, unde să fug dinaintea feţei Tale? 8 Dacă mă sui în cer, Tu eşti acolo! Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo! 9 Purtat de aripile zorilor, mă aşez la capătul mării, 10 dar şi acolo mâna Ta mă conduce şi dreapta Ta mă apucă. 11 Dacă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde, iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“, 12 nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; noaptea luminează ca ziua, iar întunericul este ca lumina. 13 Tu mi-ai întocmit rărunchii; Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele. 14 Te laud că sunt o făptură atât de minunată – minunate sunt lucrările Tale! – şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta. 15 Oasele mele nu erau ascunse de Tine când am fost făcut într-un loc ascuns, când am fost ţesut în adâncimile pământului. 16 Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte mai înainte să existe vreuna din ele. 17 Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor! 18 Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc sunt tot cu Tine. 19 Dumnezeule, de l-ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, ucigaşilor! 20 Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit, duşmanii Tăi care Îţi folosesc Numele în mod nesăbuit! 21 Să nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne? Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta? 22 Îi urăsc cu o ură desăvârşită: pentru mine, ei sunt nişte duşmani. 23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima, încearcă-mă şi cunoaşte-mi frământările! 24 Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei! |
Ps 140
| Pentru dirijor. Un psalm al lui David. 1 Izbăveşte-mă, Doamne, de oamenii răi, păzeşte-mă de oamenii violenţi, 2 de cei care se gândesc numai la rău şi care în fiecare zi caută prilej de ceartă. 3 Limba le este ascuţită ca a unui şarpe şi sub buzele lor este venin de viperă! Sela 4 Păzeşte-mă, Doamne, de mâinile celui rău! Protejează-mă de omul violent, de cel care se gândeşte cum să-mi împiedice paşii! 5 Nişte îngâmfaţi mi-au ascuns curse, şi-au întins funiile plaselor lor, mi-au pus capcane pe marginea potecii! Sela 6 Eu însă zic Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu! Ascultă-mi glasul, Doamne, ai milă de mine! 7 Stăpâne Doamne, Mântuitorul meu puternic, Care mi-ai protejat capul în ziua luptei – 8 nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău; nu îngădui să-i reuşească planurile, ca să nu se fălească!“ Sela 9 Capul celor ce mă înconjoară să primească necazurile iscate de buzele lor! 10 Să cadă peste ei cărbuni aprinşi; să fie aruncaţi în foc, în adâncuri de unde să nu se mai scoale. 11 Fie ca oamenii limbuţi să nu fie întăriţi în ţară; fie ca pe oamenii violenţi şi răi să-i vâneze şi să-i doboare dezastrul. 12 Ştiu că Domnul va face dreptate celui necăjit şi judecată în favoarea celor apăsaţi. 13 Într-adevăr, cei drepţi vor lăuda Numele Tău, iar oamenii integri vor locui în prezenţa Ta. |
Ps 141
| Un psalm al lui David 1 Doamne, pe Tine Te chem! Vino degrabă la mine! Ascultă glasul meu, când strig după ajutor la Tine! 2 Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, iar ridicarea mâinilor mele – ca jertfele de seară. 3 Doamne, pune strajă gurii mele; păzeşte uşa buzelor mele! 4 Nu-mi lăsa inima să mi se abată spre ce este rău, spre faptele rele ale oamenilor care săvârşesc nelegiuirea, şi nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor. 5 Să mă lovească cel drept1, căci arată îndurare! Să mă mustre el, căci de la un aşa untdelemn nu-mi voi feri capul! Dar rugăciunea mea tot împotriva faptelor rele ale celornelegiuiţi va fi! 6 Când judecătorii lor vor fi aruncaţi de pe marginea stâncilor, vor da atenţie cuvintelor mele plăcute. 7 Cum arată pământul arat şi brăzdat, aşa sunt şi oasele noastre împrăştiate la intrarea în Locuinţa Morţilor. 8 Eu însă spre Tine, Stăpâne Doamne, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost: nu-mi părăsi sufletul! 9 Păzeşte-mă de cursele pe care mi le-au întins duşmanii şi de capcanele celor ce săvârşesc fărădelegea. 10 Fie ca cei răi să se prindă în cursele lor, iar eu să scap! 1141:5 Sau: Cel Drept |
Ps 142
| 1 Un maschil1 al lui David, compus pe vremea când se ascundea în peşteră. O rugăciune.Glasul meu pe Domnul Îl cheamă, glasul meu la Domnul caută milă. 2 Îmi vărs cererea înaintea Lui, îmi fac cunoscut necazul înaintea Lui. 3 Când duhul îmi este mâhnit, Tu-mi cunoşti cărarea. Pe calea pe care merg, ei mi-au ascuns curse. 4 Priveşte la dreapta şi ia aminte că nu este nimeni care să-mi ajute! Am rămas fără adăpost şi nu este nimeni căruia să-i pese de mine! 5 Te chem, Doamne, zicând: „Tu eşti adăpostul meu, moştenirea mea pe pământul celor vii!“ 6 Ascultă-mi strigătul, căci sunt foarte nenorocit! Izbăveşte-mă de prigonitorii mei, căci sunt mai tari decât mine! 7 Scoate-mă din temniţă şi-Ţi voi lăuda Numele! Cei drepţi se vor aduna împrejurul meu când îmi vei face bine. 1142 Titlu. Vezi Ps. 32 |
Ps 143
| Un psalm al lui David 1 Doamne, ascultă-mi rugăciunea! Pleacă-Ţi urechea la cererea mea! După credincioşia şi dreptatea Ta, răspunde-mi! 2 Nu intra la judecată cu robul Tău, căci nici un om viu nu-şi poate apăra dreptatea înaintea Ta! 3 Duşmanul mă prigoneşte, mă zdrobeşte de pământ, mă face să locuiesc în întuneric ca cei ce au murit demult. 4 Duhul îmi este mâhnit; inima îmi este tulburată înăuntrul meu. 5 Îmi aduc aminte de zilele de odinioară, cuget la toate lucrările Tale şi mă gândesc la ceea ce au făcut mâinile Tale. 6 Îmi întind mâinile către Tine; sufletul meu însetează după Tine ca pământul uscat. Sela 7 Doamne, grăbeşte-Te să-mi răspunzi, căci mi-e sleit duhul! Nu-Ţi ascunde faţa de mine, ca să nu ajung asemenea celor ce se coboară în groapă! 8 Fă-mă să aud dimineaţa despre îndurarea Ta, căci în Tine mă încred! Fă-mi cunoscută calea pe care să merg, căci la Tine îmi înalţ sufletul! 9 Doamne, izbăveşte-mă de duşmanii mei, căci la Tine caut adăpost! 10 Învaţă-mă cum să-Ţi împlinesc voia, căci Tu eşti Dumnezeul meu! Fie ca Duhul Tău cel bun să mă călăuzească prin locuri netede! 11 Din pricina Numelui Tău, Doamne, înviorează-mă! Din pricina dreptăţii Tale, scapă-mă1 din necaz! 12 Din pricina îndurării Tale isprăveşte cu duşmanii mei, nimiceşte-mi toţi prigonitorii, căci eu sunt robul Tău! 1 143:11 Lit.: scapă-mi sufletul |
Ps 144
| Al lui David 1 Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, Cel Ce-mi deprinde mâinile pentru luptă şi degetele pentru război, 2 Binefăcătorul1 meu, Fortăreaţa mea, Întăritura mea, Izbăvitorul meu, Scutul meu, Cel în Care mă încred, Cel Care-mi supune poporul!2 3 Doamne, ce este omul, ca să-Ţi pese de el, ce este fiul omului, ca să te gândeşti la el? 4 Omul este ca un abur, iar zilele lui sunt ca umbra care trece. 5 Doamne, apleacă-Ţi cerurile şi coboară; atinge munţii, ca să fumege! 6 Aprinde fulgerul şi împrăştie-i pe duşmanii mei; aruncă săgeţile Tale şi pune-i pe fugă! 7 Întinde-Ţi mâna din înălţime! Scapă-mă şi izbăveşte-mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin, 8 a căror gură vorbeşte nimicuri3 şi a căror dreaptă este înşelătoare! 9 Dumnezeule, Îţi voi cânta un cântec nou, Îţi voi cânta cu liracu zece coarde, 10 Ţie, Care le dai regilor biruinţa, Care îl scapi pe slujitorul Tău, David, de sabia celui rău! 11 Numai scapă-mă, izbăveşte-mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură vorbeşte nimicuri şi a căror dreaptă este înşelătoare! 12 Atunci fiii noştri, în tinereţea lor, vor fi ca nişte plante bine crescute, fetele noastre sunt ca nişte stâlpi sculptaţi care susţin4 un palat. 13 Grânarele noastre vor fi pline, gemând de tot felul de roade; turmele şi cirezile noastre ni se vor înmulţi cu miile şi cu zecile de mii pe păşunile noastre; 14 vitele noastre vor fi bine hrănite;5 nu vom avea parte nici de spărturi de ziduri, nici de înrobire, nici de ţipăt pe uliţele noastre. 15 Ferice de poporul care are parte de acestea! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul! 1144:2 Cele mai multe mss TM; multe mss TM, MMM, Aquila, VUL, Siriacă: popoarele 2144:8Sau: minciuni; şi în v. 11 3144:12 Sau: împodobesc 4144:14 Versul ebraic este nesigur |
Ps 145
| O cântare de laudă. Al lui David. 1 Te voi înălţa, Dumnezeul meu, Împărate! Voi binecuvânta Numele Tău în veci de veci! 2 Te voi binecuvânta în fiecare zi, voi lăuda Numele Tău în veci de veci! 3 Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă! Măreţia Lui nu are margini! 4 Fiecare generaţie va lăuda faptele Tale: să vestească cutoţii isprăvile Tale! 5 Voi spune despre strălucita slavă a măreţiei Tale şi voi istorisi despre minunile Tale!1 6 Oamenii vor vorbi despre puterea Ta cea înfricoşătoare, iar eu voi povesti despre măreţia Ta. 7 Vor trâmbiţa aducerea-aminte a marii Tale bunătăţi şi vor aclama cu bucurie dreptatea Ta. 8 Domnul este binevoitor şi milos, încet la mânie şi bogat în îndurare. 9 Domnul este bun cu toţi, îndurarea Lui se întinde peste toate lucrările Sale. 10 Toată creaţia Ta Te va lăuda, Doamne, iar credincioşii Tăi Te vor binecuvânta! 11 Vor mărturisi despre slava împărăţiei Tale şi vor vorbi despre măreţia Ta, 12 ca să facă cunoscut fiilor oamenilor isprăvile Tale şi slava măreaţă a împărăţiei Tale. 13 Împărăţia Ta este o împărăţie veşnică şi stăpânirea Ta dăinuieşte din generaţie în generaţie. Domnul este credincios tuturor promisiunilor Sale şi plin de îndurare faţă de tot ce a creat.2 14 Domnul îi sprijină pe toţi cei ce cad şi îi îndreaptă pe toţi cei încovoiaţi! 15 Ochii tuturor se îndreaptă cu nădejde către Tine, iar Tu le dai hrana la vreme. 16 Îţi deschizi mâna şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă. 17 Domnul este drept în toate căile Sale şi plin de îndurare faţă de tot ce a făcut! 18 Domnul este aproape de toţi cei ce-L cheamă, de toţi cei ce-L cheamă în adevăr. 19 El împlineşte dorinţa celor ce se tem de El, aude strigătul lor după ajutor şi-i salvează. 20 Domnul este păzitorul tuturor celor ce-L iubesc, dar îi nimiceşte pe toţi cei răi. 21 Gura mea va rosti lauda Domnului şi orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt pentru totdeauna. 1145:5 TM; Q, LXX, Siriacă: Vor vorbi despre mărimea slăvită a măreţiei Tale / şi vor relata minunile Tale. 2145:13 Un mss TM, Q, LXX, Siriacă; cele mai multe mss TM nu conţin ultimele două linii |
Ps 146
| 1 Lăudaţi-L pe Domnul! Suflete al meu, laudă-L pe Domnul! 2 Îl voi lăuda pe Domnul toată viaţa mea; Îi voi cânta Dumnezeului meu cât timp voi fi! 3 Nu vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor care nu pot izbăvi. 4 Când îl părăseşte duhul, se întoarce în ţărână şi în aceeaşi zi îi pier toate planurile. 5 Ferice de cel ce Îl are pe Dumnezeul lui Iacov ca ajutor şi a cărui nădejde este în Domnul, Dumnezeul lui, 6 Creatorul cerurilor şi al pământului, al mării şi a tot ce cuprinde ea, Păzitorul adevărului pe veci, 7 Cel Ce face dreptate celor asupriţi, Cel Ce dă pâine celor flămânzi, Domnul Care eliberează prizonierii, 8 Domnul Care deschide ochii orbilor, Domnul Care îi îndreaptă pe cei încovoiaţi, Domnul Care îi iubeşte pe cei drepţi, 9 Domnul Care îi poartă de grijă străinului, sprijină orfanul şi văduva, dar răstoarnă calea celor răi. 10 Domnul împărăţeşte pe veci, Dumnezeul tău, Sioane, din generaţie în generaţie! Lăudaţi-L pe Domnul! |
Ps 147
| 1 Lăudaţi-L pe Domnul! Cât de bine este să-I cântăm Dumnezeului nostru; cât de plăcută şi de potrivită este lauda! 2 Domnul zideşte Ierusalimul şi-i strânge pe captivii lui Israel. 3 El îi vindecă pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile. 4 El socoteşte numărul stelelor şi le cheamă pe nume pe toate. 5 Domnul nostru este mare şi plin de putere; înţelepciunea Sa nu are margini! 6 Domnul îi ridică pe cei smeriţi, dar pe cei răi îi apleacă până la pământ. 7 Închinaţi-vă Domnului cu mulţumire, cântaţi-I Dumnezeului nostru din liră! 8 El acoperă cerul cu nori, pregăteşte ploaia pentru pământ şi face să răsară iarba pe munţi. 9 El le dă hrană vitelor şi hrăneşte puii de corb când aceştia strigă. 10 Nu în puterea calului Îşi găseşte El plăcerea; nu de puterea omului se bucură; 11 ci Domnul Îşi găseşte plăcerea în cei ce se tem de El, în cei ce nădăjduiesc în îndurarea Lui. 12 Laudă-L pe Domnul, Ierusalime, laudă-L pe Dumnezeul tău, Sioane! 13 Căci El întăreşte zăvoarele porţilor tale şi îţi binecuvântează fiii în mijlocul tău. 14 El dă pace hotarelor tale şi te satură cu cel mai ales grâu. 15 El trimite pe pământ porunca Sa şi cu iuţeală fuge Cuvântul Lui. 16 El dă neaua ca lâna şi presară bruma ca cenuşa. 17 El azvârle gheaţa în bucăţi, – cine poate sta înaintea îngheţului Său? – 18 dă poruncă şi aceasta se topeşte, Îşi pune vântul să sufle şi apele curg! 19 A făcut cunoscut Cuvântul Său lui Iacov şi a descoperit hotărârile şi judecăţile Sale lui Israel! 20 Totuşi, El n-a făcut aşa cu nici un alt neam şi ele nu cunosc judecăţile Lui. Lăudaţi-L pe Domnul! |
Ps 148
| 1 Lăudaţi-L pe Domnul!1 Lăudaţi-L pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L în înălţimi! 2 Lăudaţi-L, toţi îngerii Lui, lăudaţi-L, toată oştirea Lui! 3 Lăudaţi-L, soare şi lună, lăudaţi-L, stele strălucitoare, toate! 4 Lăudaţi-L, ceruri preaînalte, lăudaţi-L, ape de deasupra cerurilor! 5 Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit şi acestea au fost făcute! 6 El le-a aşezat la locul lor pe vecie printr-o lege pe care nu o va încălca.2 7 Lăudaţi-L pe Domnul, cei de pe pământ, monştri ai apelor şi tot ce este în adâncuri, 8 fulgerul3 şi grindina, zăpada şi ceaţa, vântul năprasnic ce-I împlineşte porunca, 9 munţii şi toate dealurile, copacii roditori şi toţi cedrii, 10 fiarele şi toate vitele, târâtoarele şi păsările înaripate, 11 regii pământului şi toate neamurile, prinţii şi toţi demnitarii pământului, 12 tinerii şi tinerele, bătrânii şi copiii deopotrivă! 13 Să laude cu toţii Numele Domnului, pentru că numai Numele Lui este înălţat, iar măreţia Lui copleşeşte pământul şi cerurile! 14 El înalţă puterea poporului Său4; aceasta este o pricină de laudă pentru credincioşii Săi, pentru fiii lui Israel, poporul care Îi este aproape. Lăudaţi-L pe Domnul! 1 2148:6 Sau: nu o vor încălca 3148:8 Sau: focul 4148:14 Lit.: El ridică un corn poporului Său, cornul fiind în concepţia antică un simbol al puterii sau al unui conducător puternic |
Ps 149
| 1 Lăudaţi-L pe Domnul! Cântaţi Domnului un cântec nou; cântaţi lauda Lui în adunarea credincioşilor! 2 Să se bucure Israel de Făcătorul lui şi să se veselească fiii Sionului de Împăratul lor! 3 Să-I laude Numele prin dansuri şi să-I cânte cu tamburine şi cu lira! 4 Domnului Îi este drag poporul Său; de aceea îi înalţă pe cei smeriţi, izbăvindu-i. 5 Să se veselească credincioşii îmbrăcaţi în slavă! Să strige de bucurie în aşternutul lor! 6 Fie ca proslăvirea lui Dumnezeu să fie în gura lor şi sabia cu două tăişuri în mâna lor, 7 ca să se răzbune pe neamuri, să pedepsească popoarele, 8 să le lege regii cu lanţuri şi mai-marii cu obezi de fier, 9 şi să împlinească astfel judecata scrisă. Aceasta este o cinste pentru toţi credincioşii Săi! Lăudaţi-L pe Domnul! |
Ps 150
| 1 Lăudaţi-L pe Domnul! Lăudaţi-L pe Domnul în Lăcaşul Lui cel sfânt! Lăudaţi-L în cerurile cele măreţe! 2 Lăudaţi-L pentru isprăvile Lui cele mari, lăudaţi-L pentru măreţia Sa nemărginită! 3 Lăudaţi-L în sunet de corn, lăudaţi-L cu harfa şi cu lira! 4 Lăudaţi-L cu tamburine şi cu dansuri, lăudaţi-L cu instrumente cu coarde şi cu fluiere! 5 Lăudaţi-L cu chimvale zăngănitoare, lăudaţi-L cu chimvale răsunătoare! 6 Tot ce are suflare să-L laude pe Domnul! Lăudaţi-L pe Domnul! |