NTR

Gen 1

Istoria creării cerurilor şi a pământului
1 La început, Dumnezeu1 a creat cerurile şi pământul. 2 Pământul era fără formă şi gol; peste faţa adâncului era întuneric, iar Duhul lui Dumnezeu plutea peste întinderea apelor. 3 Atunci Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“; şi a fost lumină. 4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi a despărţit lumina de întuneric. 5 Dumnezeu a numit lumina „zi“, iar întunericul l-a numit „noapte“. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua întâi. 6 Dumnezeu a zis: „Să fie o boltă cerească2 în mijlocul apelor, care să despartă apele de ape!“ 7 Astfel, Dumnezeu a făcut bolta şi a despărţit apele care sunt sub boltă de apele care sunt deasupra ei. Şi aşa a şi fost. 8 Dumnezeu a numit bolta „cer“. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a doua. 9 Dumnezeu a zis: „Să se adune la un loc apele care sunt sub cer şi să apară uscatul!“ Şi aşa a şi fost. 10 Dumnezeu a numit uscatul „pământ“, iar apele care au fost adunate la un loc, le-a numit „mări“. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 11 Atunci Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vegetaţie: plante care să facă sămânţă şi pomi fructiferi care să dea rod cu sămânţă în el, potrivit soiului lor!“ Şi aşa a şi fost. 12 Pământul a dat vegetaţie: plante care fac sămânţă potrivit soiului lor şi pomi care dau rod cu sămânţă în el, potrivit soiului lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 13 A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a treia. 14 Dumnezeu a zis: „Să fie nişte aştri pe bolta cerului, care să despartă ziua de noapte; ei să fie semne care să arate anotimpurile, zilele şi anii 15 şi să slujească drept luminători pe bolta cerului, ca să dea lumină pământului!“ Şi aşa a şi fost. 16 Dumnezeu a făcut cei doi aştri mari: astrul cel mare, care să domnească ziua, şi astrul cel mic, care să domnească noaptea; a făcut, de asemenea, şi stelele. 17 Dumnezeu i-a aşezat pe bolta cerului, ca să dea lumină pământului, 18 să domnească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 19 A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a patra. 20 Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări pe bolta cerului, deasupra pământului!“ 21 Astfel, Dumnezeu a făcut monştrii marini, toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, potrivit speciilor lor şi toate păsările înaripate, potrivit speciilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 22 Dumnezeu le-a binecuvântat zicând: „Fiţi roditoare, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ!“ 23 A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a cincea. 24 Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare, potrivit speciilor lor: vite,3 animale mici4 şi animale sălbatice5, fiecare potrivit speciilor lor!“ Şi aşa a şi fost. 25 Dumnezeu a făcut animalele sălbatice, potrivit speciilor lor, vitele, potrivit speciilor lor şi toate animalele mici care mişună pe pământ, potrivit speciilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 26 Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om6 după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; ei să domnească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul7 şi peste toate animalele mici care mişună pe pământ!“ 27 Astfel, Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său, după chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat şi femeie i-a creat. 28 Dumnezeu i-a binecuvântat şi le-a zis: „Fiţi roditori şi înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; domniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste toate vieţuitoarele care mişună pe pământ!“ 29 Apoi Dumnezeu a zis: „V-am dat toate plantele care fac sămânţă şi care se află pe tot pământul şi toţi pomii care fac fructe cu sămânţă în ele, ca să le aveţi pentru hrană. 30 Tuturor animalelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor animalelor mici care mişună pe pământ, care au suflare de viaţă în ele, le-am dat ca hrană toate plantele verzi.“ Şi aşa a şi fost. 31 Dumnezeu s-a uitat la tot ce a făcut şi toate erau foarte bune. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a şasea.

Gen 2

1 Astfel a fost încheiată crearea cerurilor, a pământului şi a întregii lor oştiri. 2 În ziua a şaptea, Dumnezeu Îşi terminase lucrarea pe care a făcut-o; El s-a odihnit în ziua a şaptea de toată lucrarea pe care a făcut-o. 3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea s-a odihnit1 de toată lucrarea pe care a făcut-o în creaţie.

Adam şi Eva
4 Aceasta este relatarea2 creării cerurilor şi a pământului. Când Domnul Dumnezeu3 a făcut pământul şi cerurile, 5 pe pământ nu era încă nici o plantă verde, iar iarba câmpului încă nu încolţise pentru că Domnul Dumnezeu încă nu dăduse ploaie pe pământ şi pentru că omul încă nu exista, ca să lucreze pământul, 6 ci doar un abur se ridica de pe pământ şi uda toată suprafaţa pământului. 7 Atunci Domnul Dumnezeu l-a modelat pe Adam4 din ţărâna pământului şi a suflat în nările lui suflare de viaţă, iar Adam a devenit un suflet viu. 8 Domnul Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, în răsărit. Acolo l-a pus pe Adam, omul pe care l-a modelat. 9 Domnul Dumnezeu a făcut să crească din ţărâna pământului tot felul de pomi care sunt plăcuţi la vedere şi buni de mâncat; de asemenea, în mijlocul grădinii se aflau pomul vieţii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului. 10 Un râu curgea din Eden ca să ude grădina, iar de acolo se despărţea în patru braţe. 11 Numele primului braţ era Pişon; el curgea împrejurul5 ţării Havila, unde era aur. 12 Aurul acelei ţări era bun; de asemenea, acolo se găseau bedelion6 şi piatră de onix. 13 Numele celui de-al doilea braţ era Ghihon. El curgea împrejurul ţării Cuş7. 14 Numele celui de-al treilea braţ era Tigru; el curgea la răsăritul Asurului. Numele celui de-al patrulea braţ era Eufrat. 15 Domnul Dumnezeu l-a luat pe Adam şi l-a aşezat în grădina Eden, ca să o lucreze şi să o păzească. 16 Domnul Dumnezeu i-a poruncit lui Adam: „Poţi să mănânci din orice pom din grădină, 17 dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, pentru că în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit!“ 18 Apoi Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Adam să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit.“ 19 Astfel, Domnul Dumnezeu a modelat din ţărână toate animalele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la Adam, ca să vadă ce nume le va da. Şi numele pe care Adam i l-a dat fiecărei vieţuitoare, acela a rămas. 20 Adam le-a dat nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi fiarelor câmpului; însă pentru el nu s-a găsit nici un ajutor potrivit. 21 Aşa că Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste Adam, iar acesta a adormit. Atunci Domnul a luat una dintre coastele lui şi a închis carnea la locul ei. 22 Şi, din coasta pe care a luat-o din Adam, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi i-a adus-o lui Adam. 23 Atunci Adam a exclamat: „În sfârşit, aceasta este os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi «femeie8», pentru că a fost luată din bărbat.“ 24 De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar ei vor deveni un singur trup. 25 Omul şi soţia lui erau goi, dar nu le era ruşine.

Gen 3

Căderea în păcat şi consecinţele sale
1 Şarpele era mai şiret1 decât toate fiarele câmpului, pe care Domnul Dumnezeu le făcuse. El i-a spus femeii: - A zis oare Dumnezeu: „Să nu mâncaţi din orice pom din grădină.“? 2 - Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină, i-a răspuns femeia şarpelui, 3 dar Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din rodul pomului care este în mijlocul grădinii; nici să nu-l atingeţi, pentru că veţi muri negreşit!“ 4 Dar şarpele i-a zis femeii: - Nu veţi muri nicidecum! 5 Dimpotrivă, Dumnezeu ştie că, atunci când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul. 6 Când a văzut că rodul pomului era bun de mâncat, plăcut la înfăţişare şi de dorit să facă pe cineva înţelept, femeia a luat din rodul lui şi a mâncat; i-a dat şi soţului ei, care era cu ea, şi a mâncat şi el. 7 Atunci li s-au deschis ochii, şi-au dat seama că sunt goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut învelitori cu ele. 8 Ei au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin grădină în adierea amurgului2 şi s-au ascuns de Domnul Dumnezeu printre pomii din grădină. 9 Dar Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam şi i-a zis: - Unde eşti? 10 - Am auzit glasul Tău în grădină, a răspuns el, dar mi-a fost teamă pentru că eram gol; de aceea m-am ascuns. 11 Dumnezeu l-a întrebat: - Cine ţi-a spus că eşti gol? Ai mâncat cumva din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci? 12 - Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine mi-a dat din pom şi am mâncat, a răspuns Adam. 13 Atunci Domnul Dumnezeu i-a zis femeii: - Ce ai făcut? - Şarpele m-a înşelat şi am mâncat, a răspuns femeia. 14 Domnul Dumnezeu i-a zis şarpelui: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate animalele sălbatice; pe pântece te vei târî şi vei mânca ţărână toată viaţa. 15 Voi pune duşmănie între tine şi femeie, între sămânţa3 ta şi sămânţa ei; El4 îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul.“ 16 Femeii i-a zis: „Îţi voi mări mult durerile naşterii; în durere vei naşte copii. Dorinţa ta va fi pentru soţul tău, iar el va stăpâni peste tine.5“ 17 Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat de soţia ta şi ai mâncat din pomul din care-ţi poruncisem să nu mănânci, blestemat este pământul din cauza ta; cu trudă îţi vei lua hrana din el toată viaţa ta. 18 Spini şi mărăcini îţi va da, iar tu vei mânca din plantele câmpului. 19 Cu sudoarea frunţii tale îţi vei mânca pâinea, până când te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.“ 20 Adam a numit-o Eva6 pe soţia sa, pentru că ea a fost mama tuturor celor vii. 21 Domnul Dumnezeu a făcut haine de piele pentru Adam şi pentru soţia sa şi i-a îmbrăcat. 22 Atunci Domnul Dumnezeu a zis: „Adam a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul; acum el şi-ar putea întinde mâna să ia şi din pomul vieţii ca să mănânce şi va trăi veşnic.“ 23 De aceea Domnul Dumnezeu l-a alungat pe Adam afară din grădina Eden, ca să muncească pământul din care a fost luat. 24 După ce l-a alungat pe Adam, a pus la răsăritul7 grădinii Eden nişte heruvimi şi o sabie învăpăiată care se rotea, ca să păzească drumul spre pomul vieţii.

Gen 4

Cain şi Abel
1 Adam a cunoscut-o1 pe soţia sa, Eva, iar ea a rămas însărcinată şi l-a născut pe Cain2. Ea a zis: „Am căpătat3 un om cu ajutorul Domnului.“ 2 Apoi l-a născut pe Abel, fratele lui Cain. Abel era păstor, iar Cain – plugar. 3 După o vreme, Cain I-a adus Domnului o jertfă din rodul pământului, 4 iar Abel I-a adus o jertfă din întâii născuţi ai turmei sale şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi jertfa lui, 5 însă spre Cain şi jertfa lui nu a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa. 6 Domnul i-a zis lui Cain: „De ce te-ai mâniat şi de ce ţi s-a posomorât faţa? 7 Dacă faci ce este bine, oare nu vei fi primit? Dar dacă nu faci ce este bine, păcatul pândeşte la uşă, dorinţa lui este să te domine, dar tu trebuie să-l stăpâneşti.“ 8 Cain i-a zis fratelui său, Abel: „Haidem să ieşim la câmp!4“ Pe când se aflau acolo, Cain l-a lovit pe fratele său, Abel, şi l-a omorât. 9 Atunci Domnul l-a întrebat pe Cain: - Unde este fratele tău, Abel? - Nu ştiu, a răspuns el. Sunt eu păzitorul fratelui meu? 10 Domnul i-a zis: – Ce ai făcut? Ascultă: glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ către Mine! 11 Acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura să primească sângele fratelui tău din mâna ta. 12 Când vei ara pământul, el nu-ţi va mai da recolta5; pe pământ vei fi un pribeag, un rătăcitor. 13 Cain I-a spus Domnului: - Pedeapsa mea este prea mare ca s-o pot purta. 14 Din moment ce m-ai izgonit astăzi de pe faţa pământului şi trebuie să mă ascund de faţa Ta şi să devin un pribeag, un rătăcitor pe pământ, atunci oricine mă va întâlni mă va ucide. 15 Domnul i-a răspuns: - Nu va fi aşa; dacă cineva îl va ucide pe Cain, Cain va fi răzbunat de şapte ori. Domnul a pus un semn pe Cain, pentru ca oricine îl va găsi să nu-l omoare. 16 Cain a plecat din prezenţa Domnului şi s-a aşezat în ţara Nod6, la răsărit de Eden.

Începuturile civilizaţiei
17 Cain a cunoscut-o pe soţia sa, iar ea a rămas însărcinată şi l-a născut pe Enoh. Cain a construit o cetate şi a numit-o Enoh, după numele fiului său. 18 Lui Enoh i s-a născut Irad, iar Irad a fost tatăl7 lui Mehuiael. Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael, iar Metuşael a fost tatăl lui Lameh. 19 Lameh şi-a luat două soţii: pe una o chema Ada, iar pe cealaltă – Ţila. 20 Ada l-a născut pe Iabal; el a fost tatăl celor care locuiesc în corturi şi au turme. 21 Numele fratelui său era Iubal; el a fost tatăl tuturor celor care cântă cu lira şi cu fluierul. 22 Ţila l-a născut pe Tubal-Cain, care a făcut tot felul de unelte8 din bronz şi fier. Sora lui Tubal-Cain a fost Naama. 23 Lameh le-a spus soţiilor sale: „Ada şi Ţila, ascultaţi-mă! Soţii ale lui Lameh, luaţi aminte la ce vă spun! Am omorât9 un om pentru că m-a rănit, un tânăr pentru că m-a lovit. 24 Dacă de şapte ori va fi răzbunat Cain, Lameh va fi răzbunat de şaptezeci şi şapte de ori.“ 25 Adam a cunoscut-o din nou pe soţia sa. Aceasta a născut un fiu pe care l-a numit Set10, zicând: „Dumnezeu mi-a dăruit un alt urmaş11 în locul lui Abel, întrucât el a fost omorât de Cain.“ 26 Lui Set i s-a născut un fiu căruia i-a pus numele Enoş12. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.

Gen 5

Urmaşii lui Adam până la Noe
1 Aceasta este cartea genealogiei1 lui Adam. În ziua în care l-a creat pe om2, Dumnezeu l-a făcut după asemănarea Sa. 2 I-a creat bărbat şi femeie; în ziua în care i-a creat, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om3“. 3 La vârsta de o sută treizeci de ani, lui Adam i s-a născut un fiu după asemănarea sa, după chipul său, iar el i-a pus numele Set. 4 După naşterea lui Set, Adam a mai trăit opt sute de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 5 Astfel, Adam a trăit în total nouă sute treizeci de ani; apoi a murit. 6 La vârsta de o sută cinci ani, lui Set i s-a născut Enoş. 7 După naşterea lui Enoş, Set a mai trăit opt sute şapte ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 8 Astfel, Set a trăit în total nouă sute doisprezece ani; apoi a murit. 9 La vârsta de nouăzeci de ani, lui Enoş i s-a născut Chenan. 10 După naşterea lui Chenan, Enoş a mai trăit opt sute cincisprezece ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 11 Astfel, Enoş a trăit în total nouă sute cinci ani; apoi a murit. 12 La vârsta de şaptezeci de ani, lui Chenan i s-a născut Mahalalel. 13 După naşterea lui Mahalalel, Chenan a mai trăit opt sute patruzeci de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 14 Astfel, Chenan a trăit în total nouă sute zece ani; apoi a murit. 15 La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, lui Mahalalel i s-a născut Iared. 16 După naşterea lui Iared, Mahalalel a mai trăit opt sute treizeci de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 17 Astfel, Mahalalel a trăit în total opt sute nouăzeci şi cinci de ani; apoi a murit. 18 La vârsta de o sută şaizeci şi doi de ani, lui Iared i s-a născut Enoh. 19 După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 20 Astfel, Iared a trăit în total nouă sute şaizeci şi doi de ani; apoi a murit. 21 La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, lui Enoh i s-a născut Metuşelah. 22 După naşterea lui Metuşelah, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 23 Astfel, toate zilele lui Enoh au fost de trei sute şaizeci şi cinci de ani. 24 Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l-a luat. 25 La vârsta de o sută optzeci şi şapte de ani, lui Metuşelah i s-a născut Lameh. 26 După naşterea lui Lameh, Metuşelah a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 27 Astfel, Metuşelah a trăit în total nouă sute şaizeci şi nouă de ani; apoi a murit. 28 La vârsta de o sută optzeci şi doi de ani, lui Lameh i s-a născut un fiu 29 căruia i-a pus numele Noe4, zicând: „El ne va mângâia în munca şi truda mâinilor noastre care vin din pământul pe care Domnul l-a blestemat. 30 După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci şi cinci de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 31 Astfel, Lameh a trăit în total şapte sute şapte zeci şi şapte de ani; apoi a murit. 32 La vârsta de cinci sute de ani, lui Noe i s-au născut Sem, Ham şi Iafet.

Gen 6

Potopul
1 Când oamenii au început să se înmulţească pe pământ şi li s-au născut fiice, 2 fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase şi şi-au luat dintre ele ca soţii pe acelea pe care şi le-au ales. 3 Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne1 pentru totdeauna în om, pentru că el este carne2; totuşi anii lui vor fi în număr de o sută douăzeci.“ 4 Pe pământ trăiau uriaşi3 în zilele acelea – şi chiar şi după aceea, când fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor şi ele le-au născut copii. Aceştia au fost eroii din vechime, oameni cu renume. 5 Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că fiecare înclinaţie a gândurilor din mintea lui era tot timpul numai înspre rău. 6 Domnului I-a părut rău că l-a făcut pe om pe pământ şi s-a întristat în inima Lui. 7 El a zis: „Îl voi şterge de pe faţa pământului pe omul pe care l-am creat, atât pe el, cât şi vitele, animalele mici4 şi păsările cerului, pentru că Îmi pare rău că le-am făcut.“ 8 Dar Noe a găsit har înaintea Domnului. 9 Aceasta este istoria5 lui Noe. Noe a fost un om drept şi integru între cei din generaţia sa; el a umblat cu Dumnezeu. 10 Noe a avut trei fii: Sem, Ham şi Iafet. 11 Pământul era corupt înaintea lui Dumnezeu şi plin de violenţă. 12 Dumnezeu a văzut că pământul era corupt, pentru că toate creaturile de pe pământ îşi stricaseră căile. 13 Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârşitul tuturor creaturilor este hotărât înaintea Mea, pentru că pământul este plin de violenţă din cauza lor; le voi distruge împreună cu pământul. 14 Fă-ţi o arcă din lemn de gofer6. Fă-i nişte încăperi7 şi acoper-o cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară. 15 Să o faci astfel: lungimea ei să fie de trei sute de coţi, lăţimea – de cincizeci, iar înălţimea – de treizeci8. 16 Fă-i un acoperiş9 pe care să-l prelungeşti cu un cot10. Pune uşa arcei pe o parte a sa. Să faci arca cu trei punţi: una jos, a doua la mijloc, iar a treia sus. 17 Eu voi aduce un potop de apă pe pământ ca să distrug toate creaturile de sub ceruri, care au suflare de viaţă în ele; şi tot ce este pe pământ va pieri. 18 Dar voi face un legământ cu tine, iar tu vei intra în arcă împreună cu fiii tăi, cu soţia ta şi cu soţiile fiilor tăi. 19 Să aduci în arcă câte o pereche din fiecare specie de vieţuitoare, ca să le ţii vii împreună cu tine. Această pereche să fie mascul şi femelă. 20 Să vină la tine înăuntru, ca să le ţii vii, câte o pereche din fiecare specie de păsări, din fiecare specie de animale sălbatice şi din fiecare specie de animale mici care mişună pe pământ. 21 Ia cu tine din fiecare fel de mâncare şi depoziteaz-o; ea va sluji drept hrană pentru tine şi pentru ele.“ 22 Noe a făcut toate aceste lucruri aşa cum i-a poruncit Dumnezeu.

Gen 7

1 Apoi Domnul i-a zis lui Noe: „Intră în arcă, tu şi toată familia ta, pentru că am văzut că, din această generaţie, doar tu eşti drept înaintea Mea. 2 Ia cu tine şapte perechi din toate animalele curate, mascul şi femelă, şi câte o pereche din animalele necurate, mascul şi femelă. 3 Ia câte şapte perechi din păsările cerului, mascul şi femelă, ca să le ţii specia vie pe pământ, 4 pentru că, peste şapte zile, voi trimite ploaie pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge de pe pământ toate vieţuitoarele pe care le-am făcut.“ 5 Noe a făcut toate aceste lucruri aşa cum i-a poruncit Domnul. 6 Noe avea şase sute de ani când au venit apele potopului pe pământ. 7 Noe a intrat în arcă împreună cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi, pentru ca să scape de apele potopului. 8 Dintre vitele curate şi necurate, dintre păsările şi toate animalele mici care mişună pe pământ1 9 au intrat în arca lui Noe două câte două, mascul şi femelă, aşa cum Dumnezeu i-a poruncit lui Noe. 10 După şapte zile, au venit pe pământ apele potopului. 11 În al şase sutelea an al vieţii lui Noe, în a şaptesprezecea zi a lunii a doua, toate fântânile marelui adânc au ţâşnit, iar stăvilarele cerului s-au deschis. 12 Ploaia a căzut pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. 13 Noe, fiii săi, Sem, Ham şi Iafet, soţia sa, precum şi cele trei soţii ale fiilor săi au intrat în arcă în aceeaşi zi 14 şi împreună cu ei, toate vieţuitoarele potrivit speciilor lor, toate animalele potrivit speciilor lor, toate animalele mici care mişună pe pământ, potrivit speciilor lor şi toate păsările potrivit speciilor lor – toate păsările şi toate creaturile înaripate. 15 Dintre toate creaturile care au suflare de viaţă în ele, au intrat în arca lui Noe două câte două. 16 Animalele, mascul şi femelă dintre toate creaturile, au intrat în arca lui Noe, aşa cum Dumnezeu i-a poruncit acestuia; apoi Domnul l-a închis înăuntru. 17 Potopul a ţinut patruzeci de zile pe pământ; apele au crescut şi au înălţat arca, iar ea s-a ridicat cu mult deasupra pământului. 18 Apele s-au ridicat şi au crescut mult pe pământ, iar arca plutea deasupra apelor. 19 Apele s-au ridicat aşa de mult pe pământ, încât toţi munţii înalţi de sub cerul întreg au fost acoperiţi. 20 Apele s-au ridicat deasupra munţilor, acoperindu-i cu aproape cincisprezece coţi2. 21 Toate creaturile care mişunau pe pământ au pierit: păsări, vite, animale sălbatice, toate animalele mici care mişună pe pământ şi toţi oamenii. 22 Toate creaturile de pe uscat, care aveau în nări suflare de viaţă, au murit. 23 Dumnezeu a şters de pe pământ toate vieţuitoarele: om şi vite, animale mici şi păsări ale văzduhului; toate au fost şterse de pe pământ. Doar Noe a rămas împreună cu cei care erau cu el în arcă. 24 Apele au fost mari pe pământ timp de o sută cincizeci de zile.

Gen 8

1 Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe şi de toate vietăţile şi vitele care erau împreună cu el în arcă. Dumnezeu a făcut să sufle un vânt peste pământ, iar apele s-au potolit. 2 Fântânile adâncului şi stăvilarele cerului au fost închise, iar ploaia din cer s-a oprit. 3 Apele au început să se retragă de pe pământ. La sfârşitul celor o sută cincizeci de zile, ele au scăzut, 4 iar în a şaptesprezecea zi a lunii a şaptea, arca s-a oprit pe munţii Ararat. 5 Apele au continuat să scadă până în luna a zecea, iar în ziua întâi a lunii a zecea, s-au văzut vârfurile munţilor. 6 După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra arcei pe care a făcut-o 7 şi a trimis afară un corb care a zburat încoace şi încolo, până când apele de pe pământ s-au uscat. 8 Apoi a trimis un porumbel ca să vadă dacă apele de pe pământ au scăzut; 9 dar porumbelul n-a găsit nici un loc unde să se aşeze, pentru că încă era apă pe tot pământul. De aceea el s-a întors la Noe în arcă, iar acesta şi-a întins mâna, l-a luat şi l-a adus la el în arcă. 10 El a mai aşteptat încă şapte zile şi apoi a trimis din nou porumbelul din arcă. 11 Porumbelul s-a întors la el seara, iar în cioc avea o frunză de măslin ruptă de curând. Noe şi-a dat seama că apele de pe pământ scăzuseră. 12 A mai aşteptat încă şapte zile, iar apoi a trimis din nou porumbelul, dar acesta nu s-a mai întors la el. 13 În anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în prima zi a lunii întâi, pământul era uscat. Noe a ridicat învelitoarea arcei şi a văzut că pământul era uscat. 14 În a douăzeci şi şaptea zi a lunii a doua, pământul era uscat de tot. 15 Atunci Dumnezeu i-a spus lui Noe: 16 „Ieşi afară din arcă, tu, împreună cu soţia ta, cu fiii tăi şi cu soţiile acestora. 17 Scoate afară toate vieţuitoarele care sunt cu tine – păsările, animalele1, precum şi toate animalele mici care mişună pe pământ2 – pentru ca ele să se răspândească pe pământ, să fie roditoare şi să se înmulţească.“ 18 Astfel, Noe a ieşit din arcă împreună cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi. 19 De asemenea, toate vieţuitoarele, potrivit speciilor lor, toate animalele mici şi toate păsările, tot ce mişună pe pământ, au ieşit şi ele din arcă. 20 Atunci Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate animalele curate şi din toate păsările curate şi le-a adus ca ardere de tot pe altar. 21 Domnul a simţit o aromă plăcută şi a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omului, chiar dacă3 înclinaţia minţii lui este înspre rău din tinereţe, şi nici nu voi mai distruge toate vieţuitoarele, aşa cum am făcut-o. 22 Atâta timp cât va dăinui pământul, nu vor înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea.“

Gen 9

Legământul lui Dumnezeu cu Noe
1 Dumnezeu i-a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul. 2 Frica şi groaza de voi să fie peste toate vieţuitoarele pământului, peste păsările cerului, peste toate creaturile care mişună pe pământ şi peste toţi peştii mării. Ele vă sunt date în stăpânire. 3 Tot ce se mişcă şi are viaţă vă va fi hrană. Aşa cum v-am dat plantele verzi, acum vă dau totul. 4 Dar să nu mâncaţi carne cu viaţa ei, adică cu sânge.1 5 Pentru sângele vieţilor voastre voi cere socoteală; voi cere socoteală de la orice vietate. Iar din mâna omului, voi cere socoteală pentru viaţa semenului său. 6 Cine varsă sângele omului, de om sângele-i va fi vărsat, căci după chipul lui Dumnezeu l-a făcut Dumnezeu pe om. 7 Iar voi, fiţi roditori şi înmulţiţi-vă; răspândiţi-vă pe pământ şi înmulţiţi-vă pe el.“2 8 Apoi Dumnezeu le-a spus lui Noe şi fiilor săi: 9 „Fac un legământ cu voi, cu urmaşii3 voştri 10 şi cu toate vieţuitoarele care au fost cu voi – păsările, vitele şi toate animalele sălbatice care au fost cu voi, toate cele care au ieşit din arcă – cu toate vieţuitoarele de pe pământ. 11 Închei un legământ cu voi: niciodată nu vor mai fi distruse toate creaturile de apele vreunui potop şi niciodată nu va mai fi vreun potop care să distrugă pământul.“ 12 Dumnezeu a mai zis: „Acesta este semnul legământului pe care îl fac cu voi şi cu toate vieţuitoarele care au fost cu voi, pentru toate generaţiile viitoare: 13 pun în nori curcubeul Meu; el va fi semnul legământului dintre Mine şi pământ. 14 Când voi aduce nori peste pământ, iar curcubeul se va vedea în nori, 15 Îmi voi aminti de legământul pe care l-am făcut cu voi şi cu toate vieţuitoarele din toate speciile. Apele nu vor mai deveni niciodată potop care să distrugă toate creaturile. 16 Când curcubeul va fi în nori, îl voi vedea şi Îmi voi aminti de legământul veşnic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele din toate speciile care sunt pe pământ.“ 17 Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut cu toate creaturile care sunt pe pământ.“

Fiii lui Noe
18 Fiii lui Noe, care au ieşit din arcă, au fost: Sem, Ham şi Iafet. Ham a fost tatăl lui Canaan. 19 Aceştia trei au fost fiii lui Noe şi din ei s-au răspândit oameni pe tot pământul. 20 Noe a început să lucreze pământul şi a plantat o vie4. 21 El a băut vin, s-a îmbătat şi s-a dezbrăcat în cortul său. 22 Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi le-a spus despre acest lucru celor doi fraţi ai săi de afară. 23 Dar Sem şi Iafet au luat o haină, şi-au pus-o pe umeri, au intrat în cort mergând cu spatele şi au acoperit goliciunea tatălui lor; feţele lor erau întoarse, astfel încât ei n-au văzut goliciunea tatălui lor. 24 Când Noe s-a trezit din beţie şi a aflat ce i-a făcut fiul său cel tânăr, 25 a zis: „Blestemat să fie Canaan; să fie cel mai de jos dintre sclavi pentru fraţii săi.“5 26 Noe a mai zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, iar Canaan să-i fie sclav. 27 Fie ca Dumnezeu să mărească teritoriul lui Iafet6; el să locuiască în corturile lui Sem, iar Canaan să-i fie sclav.“ 28 După potop Noe a mai trăit trei sute cincizeci de ani. 29 Astfel, Noe a trăit în total nouă sute cinci zeci de ani; apoi a murit.

Gen 10

Formarea şi răspândirea neamurilor pe pământ
1 Aceasta este genealogia1 fiilor lui Noe – Sem, Ham şi Iafet – şi aceştia au fost fiii care li s-au născut după potop.

Iafetiţii
2 Fiii2 lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşek şi Tiras. 3 Fiii lui Gomer au fost: Aşchenaz, Rifat şi Togarma. 4 Fiii lui Iavan au fost: Elişa, Tarşiş, Chitim şi Dodanim3. 5 Din aceştia s-au răspândit în teritoriile lor neamurile de pe coastă, fiecare neam având limba lui şi fiind organizat pe clanuri în propriul său teritoriu.

Hamiţii
6 Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţrayim4, Put şi Canaan. 7 Fiii lui Cuş au fost: Seba, Havila, Sabta, Rama şi Sabteca. Fiii lui Rama au fost: Şeba şi Dedan. 8 Lui Cuş5 i s-a născut Nimrod; acesta a ajuns un om puternic pe pământ. 9 El a fost un vânător puternic înaintea Domnului; de aceea se spune: „Ca Nimrod, vânător puternic înaintea Domnului.“ 10 Primele centre ale regatului său au fost: Babel, Erec, Akkad şi Calne6, în ţara Şinar7. 11 Din acea ţară, el s-a dus în Asur8 şi a construit Ninive, Rehobot-Ir, Calah 12 şi Resen, care este între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare. 13 Din Miţrayim provin ludiţii, anamiţii, lehabiţii, naftuhiţii, 14 patrusiţii, casluhiţii şi caftoriţii; din casluhiţi provin filistenii. 15 Lui Canaan i s-a născut Sidon, întâiul său născut, şi Het; 16 din el provin şi iebusiţii, amoriţii, ghirgasiţii, 17 hiviţii, archiţii, siniţii, 18 arvadiţii, ţemariţii şi hamatiţii. După aceea clanurile canaaniţilor s-au răspândit, 19 iar hotarele lor se întindeau de la Sidon spre Gherar, până la Gaza şi apoi spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, până la Laşa. 20 Aceştia au fost urmaşii lui Ham, potrivit clanurilor lor, după limbile lor, în ţările şi în cadrul neamurilor lor.

Semiţii
21 I s-au născut fii şi lui Sem, fratele mai mare al lui Iafet9; Sem a fost strămoşul tuturor fiilor lui Eber. 22 Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpahşad, Lud şi Aram. 23 Fiii lui Aram au fost: Uţ, Hul, Gheter şi Maş10. 24 Lui Arpahşad i s-a născut Şelah, iar lui Şelah11 i s-a născut Eber. 25 Lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg12, pentru că în timpul vieţii lui a fost împărţit pământul, iar numele fratelui său era Ioktan. 26 Lui Ioktan i s-au născut Almodad, Şelef, Haţar-Mavet, Iarah, 27 Hadoram, Uzal, Dikla, 28 Obal, Abimael, Şeba, 29 Ofir, Havila şi Iobab. Toţi aceştia au fost fiii lui Ioktan. 30 Regiunea în care locuiau se întindea de la Meşa spre Sefar, muntele de la răsărit. 31 Aceştia au fost urmaşii lui Sem, potrivit clanurilor lor, după limbile lor, în ţările şi în cadrul neamurilor lor. 32 Acestea au fost clanurile fiilor lui Noe, potrivit urmaşilor lor, în cadrul neamurilor lor; din ei s-au răspândit neamurile pe pământ, după potop.

Gen 11

Turnul Babel
1 Tot pământul vorbea o singură limbă şi folosea aceleaşi cuvinte. 2 Venind dinspre răsărit1, oamenii au găsit o câmpie în ţara Şinar2 şi s-au aşezat acolo. 3 Ei şi-au spus unul altuia: „Haideţi să facem cărămizi şi să le ardem bine.“ Ei foloseau cărămizi în loc de pietre şi smoală în loc de mortar. 4 Apoi au zis: „Haidem să ne construim o cetate şi un turn cu vârful până la cer şi să ne facem un nume, altfel vom fi împrăştiaţi pe tot pământul.“ 5 Domnul S-a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care oamenii le construiau. 6 Domnul a zis: „Ei sunt un singur popor, toţi au aceeaşi limbă, iar acesta este doar începutul a ceea ce vor să facă; nimic din ceea ce şi-au propus să facă nu va fi imposibil pentru ei. 7 Haidem să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, pentru ca ei să nu-şi mai înţeleagă limba unul altuia.“ 8 Astfel, Domnul i-a împrăştiat de acolo pe tot pământul, iar ei au încetat să mai construiască cetatea. 9 De aceea cetatea a fost numită Babel3, pentru că acolo Domnul a încurcat limba întregului pământ şi apoi i-a împrăştiat pe tot pământul.

Urmaşii lui Sem până la Avram
10 Aceasta este genealogia4 lui Sem. La vârsta de o sută de ani, la doi ani după potop, lui Sem i s-a născut Arpahşad. 11 După naşterea lui Arpahşad, Sem a mai trăit cinci sute de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 12 La vârsta de treizeci şi cinci de ani, lui Arpahşad i s-a născut Şelah. 13 După naşterea lui Şelah, Arpahşad a mai trăit patru sute trei ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice.5 14 La vârsta de treizeci de ani, lui Şelah i s-a născut Eber. 15 După naşterea lui Eber, Şelah a mai trăit patru sute trei ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 16 La vârsta de treizeci şi patru de ani, lui Eber i s-a născut Peleg. 17 După naşterea lui Peleg, Eber a mai trăit patru sute treizeci de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 18 La vârsta de treizeci de ani, lui Peleg i s-a născut Reu. 19 După naşterea lui Reu, Peleg a mai trăit două sute nouă ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 20 La vârsta de treizeci şi doi de ani, lui Reu i s-a născut Serug. 21 După naşterea lui Serug, Reu a mai trăit două sute şapte ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 22 La vârsta de treizeci de ani, lui Serug i s-a născut Nahor. 23 După naşterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 24 La vârsta de douăzeci şi nouă de ani, lui Nahor i s-a născut Terah. 25 După naşterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută nouăsprezece ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 26 La vârsta de şaptezeci de ani, lui Terah i s-au născut Avram, Nahor şi Haran. 27 Aceasta este genealogia6 lui Terah: Terah a fost tatăl lui Avram, Nahor şi Haran. Haran a fost tatăl lui Lot. 28 Haran a murit înaintea tatălui său, Terah, în ţara în care s-a născut, în Ur din Caldeea. 29 Avram şi Nahor şi-au luat soţii. Numele soţiei lui Avram era Sarai, iar numele soţiei lui Nahor era Milca. Ea era fiica lui Haran, tatăl Milcăi şi al Iscăi. 30 Sarai era stearpă; ea nu avea copii. 31 Terah i-a luat pe fiul său Avram şi pe nepotul său Lot, fiul lui Haran, precum şi pe Sarai, nora sa şi soţia fiului său Avram, şi au ieşit împreună din Ur, din Caldeea, ca să meargă în Canaan; dar când au ajuns în Haran, s-au aşezat acolo. 32 Terah a trăit două sute cinci ani, apoi a murit în Haran.

Gen 12

Chemarea lui Avram
1 Domnul îi zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, dintre rudeniile tale şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta! 2 Te voi face un neam mare şi te voi binecuvânta; voi face numele tău mare, iar tu vei fi o binecuvântare. 3 Îi voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, dar îl voi blestema pe cel ce te va blestema. Prin tine vor fi binecuvântate toate familiile1 pământului!“ 4 Avram a plecat, aşa cum îi spusese Domnul, iar Lot a mers împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a plecat din Haran. 5 El a luat-o pe soţia sa, Sarai, şi pe nepotul său Lot, toate bunurile pe care ei le-au adunat şi sclavii pe care i-au dobândit în Haran, au plecat spre Canaan şi au ajuns acolo. 6 Avram a călătorit prin ţară până la stejarul lui More din Şehem. Pe atunci canaaniţii se aflau în ţară. 7 Domnul i S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Seminţei tale2 îi voi da această ţară!“ Avram a zidit acolo un altar Domnului Care i Se arătase. 8 De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus, iar Ai la răsărit. El a zidit acolo un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului. 9 Apoi Avram a călătorit în continuare spre Neghev3.

Avram în Egipt
10 A venit o foamete în ţară şi, pentru că foametea era grea, Avram s-a dus în Egipt ca să locuiască acolo pentru o vreme. 11 Când era aproape de a intra în Egipt, Avram i-a zis soţiei sale, Sarai: „Ştiu că eşti o femeie frumoasă. 12 Când te vor vedea egiptenii şi îşi vor da seama că eşti soţia mea, pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa în viaţă. 13 Spune că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din cauza ta şi viaţa să-mi fie cruţată datorită ţie.“ 14 Când Avram a intrat în Egipt, egiptenii au văzut că Sarai era foarte frumoasă. 15 Demnitarii lui Faraon4 au văzut-o, i-au lăudat-o, iar ea a fost adusă în familia lui. 16 Faraon l-a tratat bine pe Avram datorită ei şi i-a dat oi, boi, măgari, măgăriţe, sclavi, sclave şi cămile. 17 Dar Domnul l-a lovit cu urgii pe Faraon şi familia lui din cauza lui Sarai, soţia lui Avram. 18 Atunci Faraon l-a chemat pe Avram şi l-a întrebat: „De ce mi-ai făcut una ca asta? De ce nu mi-ai spus că ea este soţia ta? 19 De ce ai pretins că este sora ta, iar eu am luat-o de soţie? Ia-ţi soţia şi du-te!“ 20 Faraon le-a dat porunci oamenilor săi cu privire la Avram, iar aceştia l-au izgonit împreună cu soţia lui şi cu tot ce avea.

Gen 13

Despărţirea lui Avram de Lot
1 Avram a urcat din Egipt în Neghev1 împreună cu soţia lui şi cu tot ce avea, iar Lot a mers împreună cu el. 2 Avram era foarte bogat în turme, în argint şi în aur. 3 Din Neghev, el a călătorit până la Betel, până la locul în care şi-a întins cortul la început, între Betel şi Ai, 4 loc în care a făcut un altar şi a chemat Numele Domnului. 5 Lot, care a mers împreună cu Avram, avea şi el turme de oi, cirezi de boi şi corturi. 6 Dar teritoriul locuit nu-i mai încăpea; aveau atât de multe bunuri, încât nu mai puteau locui împreună. 7 De asemenea, s-a iscat o ceartă între păstorii turmelor lui Avram şi păstorii turmelor lui Lot. În vremea aceea canaaniţii şi periziţii locuiau în Canaan. 8 Atunci Avram i-a zis lui Lot: „Să nu fie ceartă între mine şi tine, nici între păstorii mei şi păstorii tăi, căci suntem rude. 9 Nu este oare toată ţara înaintea ta? Desparte-te de mine, te rog. Dacă tu o iei la stânga, eu o voi lua la dreapta, iar dacă tu o iei la dreapta, eu o voi lua la stânga.“ 10 Lot şi-a ridicat privirea şi a văzut că toată Câmpia Iordanului până la Ţoar era bine udată, ca grădina Domnului, ca ţara Egiptului; aceasta s-a întâmplat înainte ca Domnul să fi distrus Sodoma şi Gomora. 11 Lot şi-a ales toată Câmpia Iordanului şi a pornit spre răsărit. Aşa s-au despărţit unul de celălalt. 12 Avram a locuit în Canaan, în timp ce Lot a locuit între cetăţile din câmpie, unde şi-a aşezat cortul aproape de Sodoma. 13 Oamenii din Sodoma erau răi, păcătuind peste măsură împotriva Domnului. 14 Domnul i-a spus lui Avram după ce Lot s-a despărţit de el: „Ridică-ţi privirea din locul în care eşti şi uită-te spre nord şi spre sud, spre răsărit şi spre apus, 15 pentru că toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi seminţei tale2 pentru totdeauna. 16 Îi voi face pe urmaşii tăi ca pulberea pământului, astfel încât, dacă cineva poate număra pulberea pământului, şi urmaşii tăi vor putea fi număraţi. 17 Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat, pentru că ţie ţi-o voi da.“ 18 Astfel, Avram şi-a mutat cortul şi a venit să se aşeze lângă stejarii lui Mamre, în Hebron, unde a zidit un altar Domnului.

Gen 14

Avram îl salvează pe Lot
1 În zilele lui Amrafel, regele Şinarului1, regii Ariok din Elasar, Chedorlaomer din Elam şi Tidal din Goyim, 2 s-au luptat împotriva regilor Bera din Sodoma, Birşa din Gomora, Şinab din Adma, Şemeber din Ţeboim şi împotriva regelui din Bela, adică Ţoar. 3 Toţi aceştia din urmă s-au unit în valea Sidim, adică Marea Sărată2. 4 Ei l-au slujit pe Chedorlaomer timp de doisprezece ani, dar in al treisprezecelea an s-au răsculat. 5 În al paisprezecelea an, Chedorlaomer şi regii care erau cu el au venit şi i-au înfrânt pe refaiţi la Aştarot-Karnaim, pe zuziţi la Ham, pe emiţi la Şave Chiriatayim 6 şi pe horiţi în ţinutul muntos, din Seir până la El-Paran, la marginea pustiei. 7 Apoi s-au întors şi au venit la En-Mişpat sau Kadeş, unde au cucerit tot teritoriul amalekiţilor, precum şi pe amoriţii care locuiau în Haţaţon-Tamar. 8 Atunci regii din Sodoma, din Gomora, din Adma, din Ţeboim şi din Bela, adică din Ţoar, au ieşit şi s-au pregătit de luptă, în valea Sidim, 9 împotriva regilor Chedorlaomer din Elam, Tidal din Goyim, Amrafel din Şinar şi Ariok din Elasar - patru regi împotriva a cinci. 10 Valea Sidim era plină de gropi cu smoală, astfel încât, atunci când regii din Sodoma şi din Gomora au fugit, unii dintre oamenii lor au căzut în ele, iar ceilalţi au fugit la munte. 11 Cei patru regi au capturat toate bunurile din Sodoma şi din Gomora, precum şi toate proviziile lor de hrană şi au plecat. 12 Ei l-au capturat şi pe Lot, nepotul lui Avram, care locuia în Sodoma, împreună cu bunurile lui, şi au plecat. 13 Un om care a scăpat cu viaţă a venit şi l-a înştiinţat de acest lucru pe evreul Avram, care locuia lângă stejarii amoritului Mamre, fratele3 lui Eşcol şi al lui Aner; aceştia erau aliaţii lui Avram. 14 Când Avram a auzit că nepotul său fusese luat prizonier, i-a chemat la luptă pe cei trei sute optsprezece sclavi pregătiţi, născuţi în gospodăria sa, şi a pornit în urmărire până la Dan. 15 El şi-a împărţit oamenii, i-a atacat pe regi noaptea, i-a izgonit şi i-a urmărit până la Hoba, la nord de Damasc. 16 Avram a recuperat toate bunurile; l-a adus înapoi şi pe nepotul său, Lot, împreună cu toate bunurile lui, precum şi pe femei şi pe ceilalţi oameni. 17 După ce Avram s-a întors de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a regilor care erau cu el, regele din Sodoma i-a ieşit în întâmpinare în valea Şave, adică Valea Regelui. 18 Melhisedek, regele Salemului4, a adus pâine şi vin; el era preot al Dumnezeului cel Preaînalt5. 19 L-a binecuvântat pe Avram astfel: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Creatorul cerului şi al pământului, 20 şi binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, Care i-a dat pe duşmanii tăi în mânile tale!“ Şi Avram i-a dat zeciuială din toate. 21 Apoi regele din Sodoma i-a zis lui Avram: - Dă-mi oamenii şi păstrează bunurile pentru tine. 22 Dar Avram i-a răspuns regelui din Sodoma: - I-am jurat Domnului, Dumnezeul cel Preaînalt, Creatorul cerului şi al pământului, 23 că nu voi lua nici măcar un fir de aţă sau o curea de sandală din ceea ce este al tău, pentru ca să nu pretinzi că l-ai îmbogăţit pe Avram. 24 Eu nu voi lua nimic, în afară de ceea ce au mâncat oamenii mei şi de partea celor care au mers împreună cu mine – Aner, Eşkol şi Mamre. Ei să-şi ia partea lor.

Gen 15

Legământul lui Dumnezeu cu Avram
1 După toate acestea, Domnul i-a vorbit lui Avram într-o viziune astfel: - Nu te teme, Avrame. Eu sunt scutul tău; răsplata ta va fi foarte mare. 2 - Stăpâne Doamne, ce-mi vei da? I-a răspuns Avram. Căci mor fără copii, iar moştenitorul1 gospodăriei mele este Eliezer din Damasc? 3 Nu mi-ai dat nici un urmaş, a continuat Avram, şi prin urmare, un sclav din gospodăria mea va fi moştenitorul meu. 4 Dar Domnul i-a răspuns: - Nu acesta va fi moştenitorul tău, ci unul care se va naşte din tine, el îţi va fi moştenitor. 5 Apoi l-a dus afară şi i-a spus: - Uită-te la cer şi numără stelele, dacă poţi! Atât de numeroşi vor fi urmaşii tăi! a continuat El. 6 Avram L-a crezut pe Domnul, şi El i-a socotit acest lucru dreptate. 7 Domnul i-a mai spus: - Eu sunt Domnul Care te-a adus din Ur, din Caldeea, ca să-ţi dea această ţară drept moştenire. 8 - Stăpâne Doamne, cum voi şti că o voi moşteni? L-a întrebat Avram. 9 - Adu-Mi o junincă de trei ani, a răspuns El, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel. 10 Avram I-a adus toate acestea, le-a despicat în două şi a aşezat jumătăţile una în faţa celeilalte; dar păsările nu le-a despicat. 11 Când păsările de pradă s-au năpustit asupra stârvurilor, Avram le-a izgonit. 12 Pe când apunea soarele, pe Avram l-a cuprins un somn adânc şi un întuneric mare şi înfricoşător a venit peste el. 13 Atunci Domnul i-a zis lui Avram: „Să ştii că urmaşii tăi vor fi străini într-o ţară care nu este a lor şi vor fi înrobiţi şi asupriţi timp de patru sute de ani2. 14 Dar pe neamul căruia îi vor sluji ei îl voi judeca Eu, iar după aceea vor ieşi de acolo cu mari bogăţii. 15 Tu însă vei merge la strămoşii tăi în pace; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită. 16 Urmaşii tăi se vor întoarce aici în a patra generaţie3, pentru că nelegiuirea amoriţilor nu este încă deplină.“ 17 Când a apus soarele şi s-a întunecat, s-a văzut un fum ca de cuptor şi o torţă aprinsă care a trecut printre acele bucăţi. 18 În ziua aceea, Domnul a încheiat un legământ cu Avram, zicând: „Seminţei tale4 îi voi da această ţară, de la Râul Egiptului5 până la Râul cel Mare, adică Eufrat, 19 şi anume pe cheniţi, pe cheniziţi, pe cadmoniţi, 20 pe hitiţi, pe periziţi, pe refaimiţi, 21 pe amoriţi, pe canaaniţi, pe ghirgasiţi şi pe iebusiţi.“

Gen 16

Agar şi Ismael
1 Sarai, soţia lui Avram, nu-i născuse acestuia copii. Dar ea avea o sclavă egipteancă, pe care o chema Agar, 2 aşa că i-a spus lui Avram: „Domnul m-a oprit să am copii. Intră1, te rog, la sclava mea; poate voi primi copii prin ea.“ Avram a ascultat-o pe Sarai. 3 Astfel, după ce Avram a locuit zece ani în Canaan, soţia sa, Sarai, a luat-o pe egipteanca Agar, sclava sa, şi i-a dat-o soţului ei, Avram, ca să-i fie soţie. 4 El a intrat la Agar, iar aceasta a rămas însărcinată; când a văzut că a rămas însărcinată, Agar a privit-o cu dispreţ pe stăpâna sa. 5 Atunci Sarai i-a spus lui Avram: - Fie ca răul care mi se face să cadă peste tine! Ţi-am dat-o în braţe pe sclava mea, iar când a descoperit că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Domnul să judece între mine şi tine! 6 Avram i-a răspuns lui Sarai: - Sclava ta este sub autoritatea ta; trateaz-o aşa cum crezi că este bine! Sarai a asuprit-o pe Agar, iar aceasta a fugit de la ea. 7 Îngerul Domnului a găsit-o în pustie, lângă un izvor de apă - izvorul de lângă drumul care duce la Şur - 8 şi a întrebat-o: - Agar, sclava lui Sarai, de unde vii şi unde mergi? - Fug de stăpâna mea, Sarai, a răspuns ea. 9 Îngerul Domnului i-a zis: - Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-i-te. 10 Îi voi înmulţi atât de mult pe urmaşii tăi, încât acea mulţime nu va putea fi numărată, a adăugat Îngerul Domnului. 11 Îngerul Domnului i-a mai spus: - Iată că eşti însărcinată şi vei naşte un fiu. Îi vei pune numele Ismael2, pentru că Domnul a auzit despre asuprirea ta. 12 El va fi ca un măgar sălbatic; va fi împotriva tuturor oamenilor, şi toţi oamenii vor fi împotriva lui; va locui separat3 de toţi fraţii săi. 13 Agar L-a numit pe Domnul Care i-a vorbit: „Dumnezeul Care mă vede“4, zicându-şi: „L-am văzut într-adevăr aici pe Cel Care mă vede.“5 14 De aceea fântâna a fost numită Beer Lahai-Roi6; ea se află între Kadeş şi Bered. 15 Agar i-a născut lui Avram un fiu, iar Avram i-a pus numele Ismael. 16 Avram avea optzeci şi şase de ani când Agar i l-a născut pe Ismael.

Gen 17

Semnul legământului lui Dumnezeu cu Avraam: circumcizia
1 Când Avram avea nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat acestuia şi i-a zis: - Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic1. Umblă înaintea Mea şi fii fără pată, 2 iar Eu voi face un legământ cu tine şi te voi înmulţi foarte mult.“ 3 Atunci Avram I s-a închinat până la pământ, iar Dumnezeu i-a zis: 4 „În ce Mă priveşte pe Mine, acesta este legământul Meu cu tine: tu vei fi tatăl multor neamuri. 5 Nu te vei mai numi Avram, ci numele tău va fi Avraam2, pentru că te-am făcut tatăl multor neamuri. 6 Te voi face foarte roditor: voi face să iasă multe neamuri din tine, chiar regi vor ieşi din tine. 7 Voi încheia un legământ veşnic cu tine şi cu urmaşii3 tăi după tine, pentru toate generaţiile care vor urma, pentru a fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi după tine. 8 Eu îţi voi da, ţie şi seminţei tale4 după tine, ţara în care locuieşti acum ca străin, toată ţara Canaan, ca pe o proprietate veşnică; iar Eu voi fi Dumnezeul lor.“ 9 Dumnezeu i-a mai zis lui Avraam: - În ce te priveşte pe tine, să păzeşti legământul Meu, tu şi urmaşii tăi după tine, în toate generaţiile care vor urma. 10 Acesta este legământul Meu cu tine şi cu urmaşii tăi după tine, legământ pe care trebuie să-l respecţi: fiecare bărbat dintre voi să fie circumcis. 11 Să vă circumcideţi în carnea prepuţului vostru; acesta va fi un semn al legământului Meu cu voi. 12 În toate generaţiile care vor urma, fiecare băiat trebuie să fie circumcis când va avea opt zile, fie că este născut în gospodăria ta, fie că l-ai cumpărat cu argint de la vreun străin, şi nu este dintre urmaşii tăi. 13 Trebuie să fie circumcişi atât cel născut în gospodăria ta, cât şi cel cumpărat cu argintul tău. legământul Meu în carnea voastră va fi un legământ veşnic. 14 Orice băiat necircumcis, adică cel care nu este circumcis în carnea prepuţului său, să fie nimicit din poporul său; el a rupt legământul Meu.“ 15 De asemenea, Dumnezeu i-a zis lui Avraam: - În ce o priveşte pe Sarai, soţia ta, să nu o mai chemi Sarai, căci de acum numele ei va fi Sara5. 16 Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da un fiu prin ea. O voi binecuvânta, astfel încât ea va deveni mamaunor neamuri; chiar regi ai popoarelor vor ieşi din ea.“ 17 Atunci Avraam I s-a închinat până la pământ, a râs şi şi-a zis în sine: „I se poate naşte copil unui om de o sută de ani? Poate Sara, care este de nouăzeci de ani, să aibă un copil?“ 18 Apoi I-a zis lui Dumnezeu: - Aş vrea ca Ismael să trăiască înaintea Ta! 19 Dar Dumnezeu i-a răspuns: - Cu siguranţă Sara îţi va naşte un fiu căruia să-i pui numele Isaac6. Eu voi încheia un legământ veşnic cu el şi cu sămânţa7 lui după el. 20 În ceea ce-l priveşte pe Ismael, te-am auzit: îl voi binecuvânta şi îl voi face roditor şi foarte numeros. El va fi tatăl a doisprezece prinţi, iar Eu îl voi face un neam mare. 21 Totuşi legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, cel pe care Sara îl va naşte la anul, pe vremea aceasta. 22 Când a terminat de vorbit cu Avraam, Dumnezeu S-a înălţat de la el. 23 Chiar în ziua aceea, Avraam i-a luat pe fiul său Ismael, pe toţi cei născuţi în gospodăria sa şi pe toţi cei cumpăraţi cu argintul său, pe toţi bărbaţii din gospodăria sa, şi i-a circumcis în carnea prepuţurilor lor, aşa cum i-a poruncit Dumnezeu. 24 Avraam avea nouăzeci şi nouă de ani când a fost circumcis în carnea prepuţului său, 25 iar fiul său Ismael avea treisprezece ani. 26 Avraam şi fiul său au fost circumcişi chiar în ziua aceea. 27 Au fost circumcişi împreună cu el şi toţi bărbaţii din gospodăria sa, atât cei născuţi în gospodărie, cât şi cei cumpăraţi cu argint de la străini.

Gen 18

Cei trei vizitatori
1 Domnul i S-a arătat lui Avraam lângă stejarii lui Mamre, pe când acesta stătea la intrarea cortului său, în căldura zilei. 2 La un moment dat, Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut trei bărbaţi stând în apropierea sa. Când i-a văzut, a alergat de la intrarea cortului ca să-i întâmpine şi s-a plecat până la pământ. 3 El a zis: - Stăpâne1, dacă am găsit bunăvoinţă la Tine, Te rog, nu trece pe lângă robul Tău. 4 Permiteţi să se aducă puţină apă ca să vi se spele picioarele şi să vă odihniţi sub copac. 5 Permiteţi-mi să aduc nişte mâncare, ca să vă învioraţi inimile, după care puteţi merge mai departe, căci de aceea aţi venit la slujitorul vostru. - Aşa este; fă după cum ai spus, i-au răspuns ei. 6 Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri2 de făină, frământă şi fă pâine.“ 7 El a alergat la turmă, a luat un viţel a cărui carne era fragedă şi bună şi i l-a dat unui slujitor care s-a grăbit să-l pregătească. 8 Apoi a luat nişte iaurt, nişte lapte, precum şi viţelul pe care îl pregătise şi i-a servit pe cei trei bărbaţi. În timp ce ei mâncau, Avraam stătea lângă ei, sub copac. 9 Ei l-au întrebat: - Unde este Sara, soţia ta? - Acolo, în cort, a răspuns el. 10 Apoi Unul dintre ei3 a spus: - La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce din nou la tine, iar Sara, soţia ta, va avea un fiu. Sara asculta la intrarea cortului care era în spatele Lui. 11 Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, iar Sara trecuse de vârsta când putea avea copii. 12 De aceea Sara a râs în sinea ei, zicând: „Acum că am îmbătrânit, iar stăpânul meu este bătrân, să mai am plăcerea aceasta?“ 13 Domnul l-a întrebat pe Avraam: - De ce a râs Sara, zicând: „Să am într-adevăr un copil acum când sunt bătrână?“ 14 Este ceva prea greu pentru Domnul? La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu. 15 Dar Sara – pentru că se temea – a negat zicând: - Nu am râs. - Ba da, ai râs! a răspuns El.

Mijlocirea lui Avraam pentru Sodoma
16 Când s-au ridicat de acolo, bărbaţii s-au uitat înspre Sodoma, iar Avraam a mers împreună cu ei ca să-i conducă. 17 Dar Domnul a zis: „Să ascund oare de Avraam ceea ce urmează să fac, 18 din moment ce el va deveni un neam mare şi puternic şi prin el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului? 19 Căci l-am ales pentru a le porunci copiilor săi şi urmaşilor săi după el să ţină calea Domnului, făcând ceea ce este drept şi corect, pentru ca Domnul să-i dea lui Avraam ceea ce i-a promis.“ 20 Atunci Domnul a zis: „Plângerea împotriva Sodomei şi Gomorei este foarte mare, iar păcatul lor este foarte grav! 21 Trebuie să cobor să văd dacă au făcut aşa cum s-a auzit până la Mine; iar dacă nu, voi şti.“ 22 Acei bărbaţi s-au întors de acolo şi au plecat înspre Sodoma. Dar Avraam a rămas, stând înaintea Domnului.4 23 Avraam s-a apropiat deEl şi a zis: - Îl vei distruge Tu şi pe cel drept împreună cu cel rău? 24 Poate că sunt cincizeci de oameni drepţi în cetate; vei distruge atunci acel loc şi nu-l vei cruţa de dragul celor cincizeci de oameni drepţi care sunt în cetate? 25 Departe de Tine să faci un astfel de lucru: să-l omori pe cel drept împreună cu cel rău, astfel încât celui drept să i se facă la fel ca şi celui rău! Departe de Tine lucrul acesta! Oare nu va face Judecătorul întregului pământ ceea ce este drept? 26 - Dacă voi găsi în cetatea Sodoma cincizeci de oameni drepţi, i-a răspuns Domnul, voi cruţa tot acel loc de dragul lor. 27 - Acum, că am îndrăznit să-I vorbesc Stăpânului, a spus Avraam, deşi nu sunt decât praf şi cenuşă, 28 dacă din cei cincizeci vor lipsi cinci, vei distruge toată cetatea din cauza lipsei celor cinci? - Dacă voi găsi acolo patruzeci şi cinci de oameni drepţi, nu o voi distruge, i-a răspuns El. 29 - Poate vor fi găsiţi numai patruzeci, a adăugat din nou Avraam. - De dragul celor patruzeci, nu o voi distruge, i-a răspuns El. 30 - Să nu se mânie Stăpânul dacă vorbesc iarăşi, I-a spus Avraam. Poate vor fi găsiţi doar treizeci. - Dacă voi găsi acolo treizeici de oameni drepţi, nu o voi distruge, i-a răspuns El. 31 - Acum, că am îndrăznit să-I vorbesc Stăpânului, a continuat Avraam, poate vor fi găsiţi doar douăzeci. - De dragul celor douăzeci, nu voi distruge cetatea, i-a răspuns El. 32 - Să nu se mânie Stăpânul dacă mai vorbesc doar o dată, I-a spus Avraam. Poate vor fi găsiţi doar zece oameni drepţi în cetate. - De dragul celor zece, nu o voi distruge, i-a răspuns El. 33 După ce a terminat de vorbit cu Avraam, Domnul a plecat, iar Avraam s-a întors acasă.

Gen 19

Distrugerea Sodomei şi Gomorei
1 Cei doi îngeri1 au ajuns seara la Sodoma. Lot stătea la poarta Sodomei, iar când i-a văzut, s-a ridicat să-i întâmpine, li s-a închinat până la pământ 2 şi le-a zis: - Stăpânii mei, vă rog, întoarceţi-vă la casa slujitorului vostru, rămâneţi peste noapte şi spălaţi-vă picioarele. Mâine dimineaţă vă veţi scula devreme şi vă veţi continua drumul. - Nu, i-au răspuns ei, ci vom petrece noaptea în afara cetăţii. 3 Dar Lot a insistat foarte mult, astfel încât ei s-au întors cu el şi au intrat în casa lui. Lot le-a pregătit masa, a copt azime, iar aceştia au mâncat. 4 Dar înainte ca ei să se culce, toţi bărbaţii din toate colţurile cetăţii Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa, 5 l-au strigat pe Lot şi l-au întrebat: - Unde sunt bărbaţii care au venit la tine în această seară? Scoate-i afară la noi ca să-i cunoaştem. 6 Lot a ieşit afară la ei, a închis uşa după el 7 şi a zis: – Vă rog, fraţilor, nu fiţi atât de răi. 8 Am două fiice care n-au cunoscut bărbat; lăsaţi-mă să vi le aduc şi faceţi cu ele ce vă place; dar să nu le faceţi nimic acestor bărbaţi, căci ei au venit să se adăpostească sub acoperişul meu. 9 - Dă-te din calea noastră! i-au răspuns ei. Acesta a venit aici ca străin, au continuat ei, iar acum face pe judecătorul! Ne vom purta cu tine mai rău decât cu ei. Ei l-au împins cu putere pe Lot şi s-au apropiat ca să spargă uşa. 10 Dar bărbaţii dinăuntru şi-au întins mâinile, l-au tras pe Lot în casă şi au închis uşa; 11 iar pe bărbaţii care erau la uşa casei, atât pe cei tineri, cât şi pe cei bătrâni, i-au lovit cu orbire, astfel încât aceştia n-au mai putut găsi uşa. 12 Atunci acei bărbaţi i-au zis lui Lot: „Mai ai şi pe altcineva în cetate: gineri, fii, fiice, sau pe altcineva? Scoate-i din acest loc, 13 pentru că urmează să-l distrugem, deoarece plângerea împotriva acestui popor a ajuns atât de mare înaintea Domnului, încât Domnul ne-a trimis să-l distrugem!“ 14 Lot a ieşit şi le-a spus ginerilor săi, care erau căsătoriţi2 cu fiicele sale: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din acest loc, pentru că Domnul urmează să distrugă cetatea.“ Dar ginerii săi au crezut că glumeşte. 15 Când s-a crăpat de ziuă, îngerii l-au grăbit pe Lot, zicând: „Scoală-te, ia-ţi soţia şi pe cele două fiice ale tale, care sunt aici, ca să nu fii distrus odată cu pedeapsa adusă asupra cetăţii.“ 16 Dar pentru că el întârzia, acei bărbaţi i-au luat de mână pe el, pe soţia lui şi pe cele două fiice ale sale, i-au scos şi i-au lăsat în afara cetăţii, pentru că Domnului I-a fost milă de el. 17 Imediat ce i-au scos afară din cetate, Unul dintre ei a zis: - Fugi, ca să-ţi scapi viaţa; nu te uita înapoi şi nu te opri nicăieri în câmpie. Fugi la munte, căci altfel vei fi distrus. 18 - Nu, Stăpâne, Te rog, I-a3 răspuns Lot. 19 Slujitorul Tău a găsit bunăvoinţă la Tine, iar Tu Ţi-ai arătat îndurarea4 faţă de mine, salvându-mi viaţa; nu pot fugi însă la munte, pentru că dezastrul mă va ajunge din urmă şi voi muri. 20 Această cetate este destul de aproape ca să pot fugi în ea şi este mică: dă-mi voie să fug acolo. Nu-i aşa că este mică? Astfel, viaţa îmi va fi salvată! 21 - Bine, i-a zis El, îţi împlinesc şi această cerere şi nu voi distruge cetatea despre care ai vorbit. 22 Grăbeşte-te, fugi acolo, pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo. De aceea cetatea a fost numită Ţoar5. 23 Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar. 24 Atunci Domnul a făcut să plouă foc şi pucioasă din cer de la Domnul, peste Sodoma şi Gomora. 25 Astfel, El a distrus acele cetăţi, toată câmpia, toţi locuitorii cetăţilor, precum şi ceea ce creştea pe pământ. 26 Dar soţia lui Lot, care se afla în spatele acestuia, s-a uitat înapoi şi a fost transformată într-un stâlp de sare. 27 Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde a stat înaintea Domnului. 28 S-a uitat în jos spre Sodoma şi Gomora şi spre tot ţinutul câmpiei şi a văzut un fum gros ca fumul unui cuptor de ars, ridicându-se de pe pământ.

Lot şi fiicele sale
29 Atunci când a distrus cetăţile din câmpie, Dumnezeu Şi-a adus aminte de Avraam şi l-a scos pe Lot din mijlocul nenorocirii care a căzut peste cetăţile în care acesta locuise. 30 Lot a ieşit din Ţoar şi a locuit pe munte împreună cu cele două fiice ale sale, pentru că se temea să rămână în Ţoar; a locuit într-o peşteră împreună cu cele două fiice ale sale. 31 Cea mai mare dintre ele i-a zis celei mai mici: „Tatăl nostru este bătrân şi nu este nici un bărbat prin împrejurimi care să intre la noi, aşa cum este obiceiul pe tot pământul. 32 Haide să-l facem pe tatăl nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, pentru ca să avem copii de la tatăl nostru.“ 33 Astfel, ele l-au îmbătat pe tatăl lor în noaptea aceea, iar cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei; el n-a ştiut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. 34 În ziua următoare, cea mai mare i-a zis celei mai mici: „Noaptea trecută eu m-am culcat cu tatăl meu; să-l îmbătăm şi în noaptea aceasta, apoi tu te vei duce şi te vei culca cu el, pentru ca să avem copii de la tatăl nostru.“ 35 Ele l-au îmbătat pe tatăl lor şi în seara aceea, apoi cea mai mică s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a ştiut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. 36 Astfel, cele două fiice ale lui Lot au rămas însărcinate de la tatăl lor. 37 Cea mai mare a născut un fiu şi i-a pus numele Moab6, care este strămoşul moabiţilor de astăzi. 38 Cea mai mică a născut şi ea un fiu şi i-a pus numele Ben-Ami7, care este strămoşul amoniţilor de astăzi.

Gen 20

Avraam la Gherar
1 De acolo, Avraam a călătorit spre ţinutul Neghev1 şi a locuit între Kadeş şi Şur. În timp ce locuia ca străin în Gherar, 2 el pretindea că soţia sa, Sara, este sora lui. Regele Abimelek din Gherar a trimis după Sara pe care a luat-o de soţie. 3 Dar Dumnezeu a venit la Abimelek noaptea într-un vis şi i-a zis: - Vei muri din cauza femeii pe care ai luat-o de soţie, deoarece ea este măritată. 4 Întrucât nu se atinsese de ea, Abimelek a spus: - Stăpâne, vei distruge Tu un popor nevinovat? 5 Nu mi-a spus el că este sora lui? Şi ea însăşi a mărturisit că el este fratele ei. Am făcut acest lucru în curăţie de inimă şi în nevinovăţie. 6 Atunci Dumnezeu i-a zis în vis: - Ştiu că ai făcut acest lucru cu integritate, dar te-am oprit să păcătuieşti împotriva Mea; de aceea nu te-am lăsat să te atingi de ea. 7 Acum, dă-i bărbatului soţia înapoi! Întrucât este profet, el se va ruga pentru tine şi vei trăi. Dar, dacă nu i-o dai înapoi, să ştii că vei muri, tu şi toţi ai tăi. 8 Abimelek s-a sculat dis-de-dimineaţă, i-a chemat pe toţi curtenii săi, le-a istorisit toate aceste lucruri, iar bărbaţii s-au temut foarte tare. 9 Apoi Abimelek l-a chemat pe Avraam şi l-a întrebat: - Ce ne-ai făcut? Cu ce-am păcătuit împotriva ta ca să aduci o vină aşa de mare peste mine şi peste regatul meu? Mi-ai făcut ceea ce n-ar fi trebuit. 10 Ce urmăreai când ai făcut acest lucru? 11 Avraam i-a răspuns: -Am făcut acest lucru gândindu-mă că nu este frică de Dumnezeu în acest loc şi temându-mă că mă veţi omorî din pricina soţiei mele. 12 De altfel, ea este într-adevăr sora mea, fiica tatălui meu, dar nu şi fiica mamei mele şi a ajuns soţia mea. 13 Când Dumnezeu m-a chemat să plec din casa tatălui meu, i-am cerut această favoare: ca oriunde vom merge să spună despre mine că sunt fratele ei. 14 Atunci Abimelek a luat oi şi boi, sclavi şi sclave, i le-a dat lui Avraam şi i-a dat-o înapoi şi pe Sara, soţia lui. 15 Abimelek i-a zis: „Ţara mea este înaintea ta; locuieşte unde-ţi place.“ 16 Iar Sarei i-a zis: „Iată, îi dau fratelui tău o mie de şecheli2de argint. Ei sunt dovada că eşti fără vină înaintea tuturor; eşti pe deplin dezvinovăţită.“ 17 Atunci Avraam s-a rugat lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a vindecat pe Abimelek, pe soţia lui, precum şi pe sclavele lui, pentru ca ele să poată avea din nou copii, 18 deoarece Domnul închisese pântecele tuturor celor de la curtea lui Abimelek din cauza Sarei, soţia lui Avraam.

Gen 21

Naşterea lui Isaac
1 Domnul a avut grijă de Sara, după cum a spus şi a făcut pentru ea ceea ce a promis. 2 Sara a rămas însărcinată şi i-a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea la care Dumnezeu îi spusese. 3 Avraam i-a pus fiului său, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac1. 4 Avraam l-a circumcis pe fiul său Isaac la opt zile, aşa cum i-a poruncit Dumnezeu. 5 Avraam avea o sută de ani când s-a născut fiul său Isaac. 6 Sara a zis: „Dumnezeu m-a făcut să râd şi oricine va auzi despre acest lucru va râde împreună cu mine. 7 Cine i-ar fi spus lui Avraam că Sara va alăpta copii? a continuat ea. Totuşi i-am născut un fiu la bătrâneţe.“

Alungarea lui Agar şi a lui Ismael
8 Copilul a crescut şi a fost înţărcat. În ziua în care Isaac a fost înţărcat, Avraam a dat un ospăţ mare. 9 Dar Sara l-a văzut pe fiul egiptencei Agar, pe care aceasta i-l născuse lui Avraam, bătându-şi joc2 10 şi i-a spus lui Avraam: „Alung-o pe această sclavă şi pe fiul ei, pentru că fiul acestei sclave nu va moşteni împreună cu fiul meu Isaac!“ 11 Acest lucru l-a tulburat mult pe Avraam, pentru că-l avea în vedere pe fiul său. 12 Dar Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Nu fi tulburat din cauza băiatului şi a sclavei tale; ascult-o pe Sara în tot ce îţi spune, pentru că prin Isaac îşi va primi numele sămânţa3 ta. 13 Cât despre fiul sclavei tale, îl voi face şi pe el un neam, pentru că şi el este urmaşul tău.“ 14 Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat nişte pâine şi un burduf cu apă şi i le-a dat lui Agar, punându-i-le pe umăr; i-a dat şi copilul şi a izgonit-o. Ea a plecat şi a rătăcit în pustia Beer-Şeba. 15 Când apa din burduf s-a terminat, Agar a pus copilul sub unul dintre tufişuri, 16 apoi s-a dus şi a şezut singură mai departe, ca la o aruncătură de arc, pentru că se gândea: „Să nu văd moartea copilului.“ Şezând acolo, ea4 a început să plângă. 17 Dumnezeu a auzit glasul copilului, iar Îngerul lui Dumnezeu a strigat-o pe Agar din cer şi i-a zis: „Ce se întâmplă, Agar? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit glasul băiatului din locul în care este. 18 Scoală-te, ridică băiatul şi ţine-l de mână, pentru că voi face din el un neam mare.“ 19 Apoi Dumnezeu i-a deschis ochii, iar ea a văzut o fântână cu apă. S-a dus, a umplut burduful cu apă şi i-a dat băiatului să bea. 20 Dumnezeu a fost cu băiatul, iar el a crescut, a locuit în pustie şi a ajuns arcaş. 21 A locuit în pustia Paran, iar mama lui i-a luat o soţie din ţara Egiptului.

Legământul dintre Avraam şi Abimelek
22 În vremea aceea, Abimelek, împreună cu Pihol, conducătorul oştirii sale, i-a spus lui Avraam: - Dumnezeu este cu tine în tot ceea ce faci; 23 jură-mi acum pe Dumnezeul tău că nu mă vei înşela nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe urmaşii mei, ci că, aşa cum eu am fost bun cu tine, tot aşa vei fi şi tu cu mine şi cu ţara în care locuieşti ca străin. 24 - Jur, i-a răspuns Avraam. 25 Dar Avraam i s-a plâns lui Abimelek cu privire la o fântână cu apă, pe care slujitorii acestuia o luaseră în stăpânire. 26 Abimelek i-a răspuns: „Nu ştiu cine a făcut acest lucru. Tu nu mi-ai spus, iar eu nu am auzit despre aceasta până acum.“ 27 Atunci Avraam a luat oi şi boi şi i le-a dat lui Abimelek; apoi cei doi au încheiat un legământ. 28 Avraam a pus deoparte şapte mieluşele din turmă, 29 iar Abimelek l-a întrebat: - Ce ai de gând să faci cu aceste şapte mieluşele pe care le-ai pus deoparte? 30 - Primeşte-le ca o mărturie pentru mine că eu am săpat această fântână, i-a răspuns Avraam. 31 De aceea acel loc a fost numit Beer-Şeba5, pentru că amândoi au depus acolo un jurământ. 32 După ce au încheiat legământul la Beer-Şeba, Abimelek şi Pihol, conducătorul oştiri sale, s-au sculat şi s-au întors în ţara filistenilor. 33 Avraam a plantat un tamarisc în Beer-Şeba şi a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeul cel Veşnic6. 34 El a locuit ca străin în ţara filistenilor multă vreme.

Gen 22

Încercarea lui Avraam
1 După toate acestea, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: - Avraame! - Iată-mă, a răspuns el. 2 Dumnezeu i-a spus: - Ia-l pe fiul tău Isaac, pe singurul tău fiu, fiul pe care-l iubeşti, du-te în ţinutul Moria şi jertfeşte-l acolo ca ardere de tot pe unul dintre munţii despre care îţi voi spune. 3 Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a înşeuat măgarul, i-a luat pe doi dintre slujitorii săi şi pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea de tot şi a plecat spre locul despre care i-a spus Dumnezeu. 4 A treia zi, Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut locul de departe. 5 Atunci Avraam le-a zis slujitorilor săi: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iar după aceea ne vom întoarce la voi.“ 6 Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot şi le-a pus în spinarea fiului său Isaac, iar el a dus focul şi cuţitul. Şi cei doi au mers împreună. 7 Isaac i-a zis tatălui său, Avraam: - Tată! - Da, fiule, a răspuns el. - Avem focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea de tot? l-a întrebat Isaac. 8 - Dumnezeu Însuşi va da mielul pentru arderea de tot, fiule, i-a răspuns Avraam. Şi cei doi şi-au continuat drumul împreună 9 până au ajuns la locul pe care Dumnezeu i-l indicase lui Avraam. Acolo Avraam a zidit un altar şi a aranjat lemnele pe el, după care l-a legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. 10 Apoi şi-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să-l înjunghie pe fiul său. 11 Dar Îngerul Domnului l-a strigat din cer: - Avraame! Avraame! - Aici sunt, a răspuns el. 12 - Nu pune mâna pe băiat, i-a spus Îngerul. Nu-i face nimic, pentru că acum ştiu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine. 13 Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut un berbec prins cu coarnele într-un tufiş. S-a dus, a luat berbecul şi l-a jertfit ca ardere de tot în locul fiului său. 14 Avraam a numit acel loc „Domnul va purta de grijă“1, motiv pentru care se spune şi astăzi: „Pe muntele unde Domnul va purta de grijă.“ 15 Îngerul Domnului l-a strigat din cer pentru a doua oară pe Avraam 16 şi i-a spus: „Jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că, deoarece ai făcut acest lucru şi nu l-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, 17 te voi binecuvânta cu adevărat şi-ţi voi înmulţi foarte mult urmaşii2, cât stelele cerului şi cât nisipul de pe ţărmul mării. Urmaşii tăi vor pune stăpânire pe cetăţile duşmanilor lor, 18 iar prin sămânţa3 ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că M-ai ascultat.“ 19 Avraam s-a întors la slujitorii săi, iar ei s-au sculat şi au mers împreună la Beer-Şeba. Şi Avraam a locuit în Beer-Şeba.

Urmaşii lui Nahor
20 După toate acestea, a ajuns la Avraam vestea că Milca i-a născut şi ea copii fratelui său, Nahor: 21 pe Uţ, întâiul său născut, pe Buz, fratele acestuia, pe Chemuel, tatăl lui Aram, 22 pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Yidlaf şi pe Betuel. 23 Lui Betuel i s-a născut Rebeca. Pe aceştia opt i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam. 24 De asemenea, Reuma, ţiitoarea4 lui, i-a născut pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaş şi pe Maaca.

Gen 23

Moartea şi îngroparea Sarei
1 Sara a trăit o sută douăzeci şi şapte de ani; aceasta a fost durata vieţii ei. 2 Ea a murit la Chiriat-Arba, adică Hebron, în Canaan, iar Avraam s-a dus s-o jelească şi să plângă după ea. 3 Apoi Avraam s-a ridicat de lângă moarta sa şi le-a spus hitiţilor: 4 - Eu sunt doar un străin şi un peregrin printre voi: vindeţi-mi în mijlocul vostru un teren pentru înmormântare, pentru ca să-mi îngrop moarta dinaintea mea. 5 Hitiţii i-au răspuns lui Avraam: 6 - Ascultă-ne, domnul nostru! Tu eşti un prinţ puternic printre noi. Îngroapă-ţi moarta în cel mai bun dintre mormintele noastre; nici unul dintre noi nu te va opri să-ţi îngropi moarta în mormântul lui. 7 Avraam s-a ridicat şi s-a prosternat înaintea hitiţilor, poporul ţării. 8 El le-a zis: - Dacă vreţi să-mi îngrop moarta dinaintea mea, atunci ascultaţi-mă şi rugaţi-l pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar, 9 să-mi vândă peştera Mahpela, care este a lui şi care se află la marginea ogorului său. Să mi-o vândă la un preţ întreg, ca teren pentru înmormântare printre voi. 10 Fiind printre ceilalţi hitiţi, Efron i-a răspuns lui Avraam în auzul tuturor hitiţilor care veniseră la poarta cetăţii sale: 11 - Nu, domnul meu, ascultă-mă! Îţi dau ogorul şi-ţi dau şi peştera care este în el; ţi-o dau în prezenţa oamenilor din poporul meu. Îngroapă-ţi moarta. 12 Atunci Avraam s-a prosternat înaintea poporului ţării 13 şi i-a zis lui Efron în auzul poporului: - Ascultă-mă, te rog! Îţi voi plăti preţul pentru ogor; primeşte-l de la mine, pentru ca să-mi îngrop moarta acolo. 14 Efron i-a răspuns lui Avraam: 15 - Domnul meu, ascultă-mă: o bucată de pământ de patru sute de şecheli de argint1, ce este aceasta între mine şi tine? Îngroapă-ţi moarta. 16 Avraam a fost de acord cu Efron şi i-a cântărit preţul pe care acesta l-a menţionat în auzul hitiţilor: patru sute de şecheli de argint, potrivit tarifelor comercianţilor. 17 Astfel, ogorul lui Efron din Mahpela, care se afla la răsărit de Mamre (adică ogorul, peştera care se afla în el, precum şi toţi copacii care erau pe acel teren) a trecut 18 în proprietatea lui Avraam prin cumpărare în prezenţa tuturor hitiţilor care veniseră la poarta cetăţii sale. 19 După aceea, Avraam a îngropat-o pe Sara, soţia sa, în peştera de pe ogorul din Mahpela, care se afla la răsărit de Mamre, adică Hebron, în ţara Canaan. 20 Astfel, ogorul şi peştera care se afla în el au trecut de la hitiţi în proprietatea lui Avraam, ca teren pentru înmormântare.

Gen 24

Căsătoria lui Isaac cu Rebeca
1 Avraam era acum bătrân, înaintat în vârstă, iar Domnul îl binecuvântase în toate lucrurile. 2 El i-a zis celui mai bătrân dintre sclavii din gospodăria sa, cel care îngrijea de tot ceea ce avea el: - Pune-ţi mâna sub coapsa mea 3 şi jură-mi pe Domnul, Dumnezeul cerului şi al pământului, că nu vei lua o soţie pentru fiul meu dintre fiicele canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc, 4 ci că te vei duce în ţara mea, la rudele mele, şi de acolo vei lua o soţie pentru fiul meu Isaac. 5 - Poate femeia nu va vrea să vină cu mine în această ţară, a răspuns sclavul; trebuie atunci să-l duc pe fiul tău în ţara din care ai venit? 6 - Să nu cumva să-l duci pe fiul meu acolo, i-a spus Avraam. 7 Domnul, Dumnezeul cerului, Cel Care m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, Care mi-a vorbit şi mi-a jurat spunând: „Seminţei1 tale îi voi da această ţară!“, îl va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, iar tu vei lua de acolo o soţie pentru fiul meu. 8 Dar dacă femeia nu va dori să te urmeze, vei fi dezlegat de acest jurământ al meu; numai să nu-l duci pe fiul meu acolo. 9 Sclavul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, şi i-a jurat în legătură cu acest lucru. 10 El a luat zece dintre cămilele stăpânului său şi tot felul de daruri alese şi a plecat fără întârziere spre Aram-Naharayim2, spre cetatea lui Nahor. 11 A lăsat cămilele să se aşeze în afara cetăţii, lângă izvorul de apă – era spre seară, pe vremea când femeile veneau să scoată apă – 12 apoi s-a rugat: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog, împlineşte-mi astăzi dorinţa şi arată-Ţi îndurarea faţă de stăpânul meu, Avraam. 13 Acum stau lângă acest izvor de apă, iar fiicele oamenilor din cetate vor veni să scoată apă. 14 Fie ca fata căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi vasul tău ca să beau» şi care îmi va răspunde: «Bea! şi-ţi voi adăpa şi cămilele», aceea să fie fata pe care ai ales-o pentru slujitorul Tău Isaac. Prin aceasta voi cunoaşte că Ţi-ai arătat îndurarea faţă de stăpânul meu.“ 15 Înainte ca el să-şi fi terminat rugăciunea, a ieşit cu vasul pe umăr Rebeca; ea era fiica lui Betuel, fiul Milcăi, soţia lui Nahor, fratele lui Avraam. 16 Fata era foarte frumoasă; era fecioară şi nici un bărbat n-o cunoscuse. Ea a coborât la izvor, şi-a umplut vasul şi apoi s-a întors. 17 Sclavul a alergat să o întâlnească şi i-a zis: - Te rog, dă-mi puţină apă din vasul tău. 18 - Bea, domnul meu, a răspuns ea. Şi a coborât repede vasul pe mână şi i-a dat să bea. 19 După ce i-a dat de băut, ea a spus: - Voi scoate apă şi pentru cămilele tale, până vor termina de băut. 20 A golit repede vasul în adăpătoare, a alergat din nou la izvor ca să scoată apă şi a scos apă pentru toate cămilele lui. 21 Bărbatul o privea fără să spună nimic, pentru ca să cunoască dacă Domnul i-a făcut reuşită călătoria sau nu. 22 După ce cămilele au terminat de băut, bărbatul i-a dat fetei un inel3 de aur, cântărind o jumătate de şechel4 şi două brăţări de aur, cântărind zece şecheli5. 23 Apoi a întrebat-o: - A cui fiică eşti? Spune-mi, te rog, este loc în locuinţa tatălui tău pentru noi, ca să înnoptăm acolo? 24 - Sunt fiica lui Betuel, fiul Milcăi, pe care aceasta i l-a născut lui Nahor, a răspuns ea. 25 Avem paie şi hrană din belşug, precum şi loc de înnoptat, a continuat ea. 26 Atunci bărbatul s-a plecat, s-a închinat Domnului 27 şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care nu Şi-a îndepărtat îndurarea şi credincioşia de la stăpânul meu. În ceea ce mă priveşte, Domnul m-a condus pe cale, până la locuinţa rudelor stăpânului meu.“ 28 Fata a alergat şi le-a spus celor din familia mamei ei aceste lucruri. 29 Rebeca avea un frate pe care-l chema Laban; acesta a alergat la acel bărbat, la izvor. 30 De îndată ce a văzut inelul şi brăţările în mâinile surorii sale şi a auzit-o spunând: „Aşa mi-a vorbit bărbatul acela“, el s-a dus la acel bărbat pe care l-a găsit stând cu cămilele lângă izvor. 31 I-a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afară când eu am pregătit locuinţa şi un loc pentru cămile?“ 32 Bărbatul a intrat în casă, iar Laban a cerut să fie descărcate lucrurile de pe cămile şi să li se dea acestora paie şi nutreţ; apoi el i-a dat bărbatului apă, ca să spele picioarele lui şi pe ale bărbaţilor care erau cu el. 33 I s-a pus de mâncare, ca să mănânce, dar el a spus: - Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus. - Spune! i-a zis Laban. 34 - Eu sunt sclavul lui Avraam, a spus el. 35 Domnul l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu, iar el a ajuns un om bogat; i-a dat oi şi vite, aur şi argint, sclavi şi sclave, cămile şi măgari. 36 Sara, soţia stăpânului meu, i-a născut acestuia un fiu la bătrâneţe, iar el i-a dat lui tot ceea ce are. 37 Stăpânul meu m-a pus să jur, zicându-mi: „Să nu iei o soţie pentru fiul meu dintre fiicele canaaniţilor, în a căror ţară locuiesc, 38 ci să te duci la familia tatălui meu, la clanul meu, şi de acolo să iei o soţie pentru fiul meu!“ 39 Eu i-am spus stăpânului meu: „Poate femeia nu mă va urma.“ 40 Dar el mi-a răspuns: „Domnul, înaintea Căruia am umblat, Îşi va trimite Îngerul cu tine şi-ţi va face reuşită călătoria, iar tu vei lua o soţie pentru fiul meu din clanul meu, din familia tatălui meu. 41 Dar dacă vei merge la clanul meu, iar ei nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu.“ 42 Când am venit astăzi la izvor, m-am rugat: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, de-mi vei fi prielnic în călătoria pe care am făcut-o, 43 iată, stau lângă acest izvor de apă; fie ca fata care va ieşi să scoată apă, căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau puţină apă din vasul tău» 44 şi care îmi va răspunde: «Bea! şi voi scoate apă şi pentru cămilele tale», aceea să fie soţia pe care Domnul a ales-o pentru fiul stăpânului meu.“ 45 Înainte ca eu să fi terminat rugăciunea în inima mea, Rebeca a ieşit cu vasul ei pe umăr, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: „Te rog, dă-mi să beau!“ 46 Ea a coborât repede vasul de pe umăr şi mi-a răspuns: „Bea! şi-ţi voi adăpa şi cămilele.“ Eu am băut, iar ea a adăpat şi cămilele. 47 După aceea am întrebat-o: „A cui fiică eşti?“ Ea mi-a răspuns: „Sunt fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care Milca i l-a născut acestuia.“ Eu i-am pus inelul în nas şi brăţările pe mâini. 48 Apoi m-am plecat, m-am închinat Domnului şi L-am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care m-a condus pe calea cea dreaptă, ca s-o iau pe nepoata fratelui stăpânului meu pentru fiul său. 49 Astfel dar, dacă vreţi să arătaţi bunătate şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi, ca să mă pot îndrepta fie la dreapta, fie la stânga. 50 Atunci Laban şi Betuel au răspuns: - Acest lucru vine de la Domnul; nu-ţi putem spune nici rău, nici bine. 51 Iată, Rebeca este înaintea ta! Ia-o şi du-te! Ea să fie soţia fiului stăpânului tău, aşa cum a spus Domnul. 52 Când sclavul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s-a prosternat înaintea Domnului. 53 Apoi a scos bijuterii de argint şi de aur, precum şi îmbrăcăminte şi i le-a dat Rebecăi; de asemenea, el le-a dăruit lucruri preţioase şi fratelui, şi mamei ei. 54 După aceea, el şi bărbaţii care erau cu el au mâncat, au băut şi au rămas acolo peste noapte. Când s-au trezit dimineaţa, el le-a spus celor de-ai casei: - Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpânul meu. 55 Fratele şi mama fetei i-au răspuns: - Fata să mai rămână cu noi măcar zece zile; după aceea va putea pleca. 56 Dar el le-a zis: - Nu mă opriţi acum, căci Domnul mi-a făcut reuşită călătoria; lăsaţi-mă să plec, ca să mă întorc la stăpânul meu. 57 - Să chemăm fata şi să o întrebăm, au răspuns ei. 58 Au chemat-o pe Rebeca şi au întrebat-o: - Vrei să mergi cu acest bărbat? – Da, a răspuns ea. 59 Ei au lăsat-o pe sora lor Rebeca, precum şi pe doica ei să plece împreună cu sclavul lui Avraam şi cu oamenii săi. 60 Ei au binecuvântat-o şi i-au zis: „Sora noastră, fie ca să ajungi mama a mii de mii şi fie ca sămânţa6 ta să stăpânească cetăţile duşmanilor lor.“ 61 Apoi Rebeca şi servitoarele ei s-au sculat, au încălecat pe cămile şi au plecat după acel bărbat. Astfel, sclavul a luat-o pe Rebeca şi a plecat. 62 Isaac se întorsese de la Beer Lahai-Roi7, pentru că locuia în Neghev8. 63 El a ieşit într-o seară pe câmp ca să mediteze9 şi, ridicându-şi privirea, a văzut venind nişte cămile. 64 Rebeca şi-a ridicat şi ea privirea, iar când l-a văzut pe Isaac, s-a dat jos de pe cămilă 65 şi l-a întrebat pe sclav: - Cine este acel bărbat care vine pe câmp să ne întâlnească? - Este stăpânul meu, a răspuns sclavul. Ea şi-a luat vălul şi s-a acoperit. 66 Sclavul i-a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. 67 Apoi Isaac a dus-o pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara, şi s-a căsătorit cu ea; ea a devenit soţia lui, iar el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac după moartea mamei sale.

Gen 25

Ultimii ani ai vieţii lui Avraam
1 Avraam şi-a mai luat1 o soţie pe care o chema Chetura. 2 Ea i-a născut lui Avraam pe Zimran, Iokşan, Medan, Midian, Işbak şi Şuah. 3 Lui Iokşan i s-au născut Şeba şi Dedan. Urmaşii lui Dedan au fost: aşuriţii, letuşiţii şi leumiţii. 4 Fiii lui Midian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa. Toţi aceştia au fost fiii Cheturei. 5 Avraam i-a dat lui Isaac tot ceea ce avea; 6 el le-a oferit daruri fiilor ţiitoarelor2 sale şi, pe când era încă în viaţă, i-a trimis de lângă fiul său Isaac spre răsărit, în ţara de la răsărit. 7 Avraam a trăit o sută şaptezeci şi cinci de ani. 8 El şi-a dat ultima suflare, murind după o bătrâneţe fericită şi înaintată; astfel, el a fost adăugat la poporul său. 9 Fiii săi, Isaac şi Ismael, l-au îngropat în peştera Mahpela din ogorul lui Efron, fiul hititului Ţohar, ogor care se află la răsărit de Mamre 10 şi pe care Avraam îl cumpărase de la hitiţi. Acolo a fost îngropat Avraam împreună cu soţia lui, Sara. 11 După moartea lui Avraam, Dumnezeu l-a binecuvântat pe Isaac, fiul acestuia. Isaac s-a aşezat lângă Beer Lahai-Roi3.

Urmaşii lui Ismael
12 Aceasta este genealogia4 lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care egipteanca Agar, sclava Sarei, i l-a născut lui Avraam 13 şi acestea au fost numele fiilor lui Ismael în ordinea naşterii lor: Nebaiot, întâiul născut al lui Ismael; Chedar, Adbeel, Mibsam, 14 Mişma, Duma, Masa, 15 Hadad, Tema, Ietur, Nafiş şi Chedma. 16 Aceştia au fost fiii lui Ismael şi acestea au fost numele celor doisprezece prinţi ai triburilor lor, după aşezările şi taberele lor. 17 Ismael a trăit o sută treizeci şi şapte de ani; el şi-a dat ultima suflare şi a murit, fiind adăugat la poporul său. 18 Ei au locuit în teritoriul dintre Havila şi Şur, care se află la răsărit de Egipt, cum mergi spre Asur5 şi au trăit separat de6 toate rudele lor.

Esau şi Iacov
19 Aceasta este genealogia7 lui Isaac, fiul lui Avraam: lui Avraam i s-a născut Isaac; 20 acesta avea patruzeci de ani când s-a căsătorit cu Rebeca, fiica arameului Betuel din Padan-Aram8 şi sora arameului Laban. 21 Isaac s-a rugat Domnului pentru soţia sa, pentru că ea era stearpă. Domnul i-a ascultat rugăciunea, iar Rebeca, soţia lui, a rămas însărcinată. 22 Copiii se băteau în pântecele ei; de aceea ea a spus: „De ce mi se întâmplă acest lucru?“ Şi s-a dus să-L întrebe pe Domnul. 23 Domnul i-a răspuns: „Două neamuri sunt în pântecele tău şi două popoare născute din tine se vor despărţi; unul va fi mai puternic decât celălalt şi cel mai mare îi va sluji celui mai mic.“ 24 Când i-a venit timpul să nască, Rebeca avea gemeni în pântece. 25 Primul s-a născut roşu şi tot trupul lui era ca o manta de păr; de aceea i-au pus numele Esau9. 26 După aceea s-a născut fratele său, ţinându-se cu mâna de călcâiul lui Esau; de aceea i s-a pus numele Iacov10. Isaac avea şaizeci de ani când Rebeca i-a născut pe cei doi fii. 27 Când băieţii au crescut, Esau a ajuns un vânător priceput, un om al câmpului, dar Iacov era un om liniştit, care locuia în corturi. 28 Isaac l-a îndrăgit pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui, dar Rebeca l-a îndrăgit pe Iacov. 29 Odată, pe când Iacov făcea o ciorbă, Esau a venit de la câmp obosit. 30 Esau i-a zis lui Iacov: - Dă-mi să mănânc din ciorba aceea roşiatică, pentru că sunt obosit! De aceea lui Esau i s-a mai spus şi Edom11. 31 Iacov i-a răspuns: - Vinde-mi mai întâi dreptul tău de întâi născut. 32 - Sunt pe moarte, a spus Esau, la ce-mi foloseşte dreptul de întâi născut? 33 - Jură-mi mai întâi, i-a cerut Iacov. Esau i-a jurat şi i-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov. 34 Apoi Iacov i-a dat lui Esau nişte pâine şi nişte ciorbă de linte; acesta a mâncat şi a băut, apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel, Esau şi-a nesocotit dreptul de întâi născut.

Gen 26

Isaac la Gherar
1 În ţară a venit o foamete, alta decât foametea care fusese pe vremea lui Avraam, iar Isaac s-a dus în Gherar la Abimelek, regele filistenilor. 2 Domnul i S-a arătat lui Isaac şi i-a zis: „Nu coborî în Egipt, ci locuieşte în ţara despre care îţi voi spune. 3 Locuieşte în această ţară; Eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta, pentru că ţie şi seminţei1 tale vă voi da toate aceste ţinuturi; astfel, voi împlini jurământul pe care i l-am făcut tatălui tău, Avraam. 4 Îţi voi face urmaşii2 la fel de numeroşi precum stelele cerului şi le voi da toate aceste ţinuturi; prin sămânţa ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, 5 pentru că Avraam a ascultat glasul Meu şi a păzit principiile, poruncile, orânduirile şi legile Mele.“ 6 Astfel, Isaac a locuit în Gherar. 7 Atunci când oamenii din acel loc îl întrebau despre soţia lui, el le răspundea că este sora lui, deoarece se temea să le spună că este soţia lui, crezând că oamenii locului îl vor omorî din cauza Rebecăi, pentru că era frumoasă. 8 După ce a stat mai multă vreme acolo, s-a întâmplat că regele Abimelek s-a uitat pe fereastră şi l-a văzut pe Isaac dezmierdând-o pe soţia sa, Rebeca. 9 Abimelek l-a chemat pe Isaac şi i-a zis: - Cu siguranţă, ea este soţia ta! Atunci de ce ai pretins că este sora ta? - Pentru că mă temeam că voi muri din cauza ei, a răspuns Isaac. 10 - Ce ne-ai făcut? a continuat Abimelek. Unul dintre oamenii din popor s-ar fi putut culca cu soţia ta şi astfel ai fi adus vina asupra noastră. 11 Prin urmare, Abimelek a poruncit întregului popor: „Oricine se va atinge de acest om sau de soţia lui va fi omorât.“ 12 Isaac a semănat în acea ţară şi, în acelaşi an, a recoltat însutit, pentru că Domnul l-a binecuvântat. 13 El s-a îmbogăţit, iar bogăţia a continuat să-i crească până când a ajuns foarte bogat. 14 Avea turme de oi, cirezi de vite şi mulţi sclavi; de aceea filistenii îl invidiau. 15 Ei au astupat, umplând cu pământ, toate fântânile pe care sclavii tatălui său, Avraam, le săpaseră pe când acesta era în viaţă. 16 Abimelek i-a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, deoarece ai ajuns mult mai puternic decât noi.“ 17 Atunci Isaac a plecat de acolo, şi-a aşezat tabăra în valea Gherar şi a locuit acolo. 18 El a săpat din nou fântânile care fuseseră săpate pe vremea tatălui său, Avraam, întrucât filistenii le-au astupat după moartea lui Avraam; el le-a dat acestora aceleaşi nume pe care tatăl său le dăduse înainte. 19 Sclavii lui Isaac au săpat în vale şi au descoperit acolo o fântână cu apă proaspătă, 20 dar păstorii din Gherar s-au certat cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră.“ Isaac i-a pus fântânii numele Esek3, pentru că ei s-au certat cu el. 21 Apoi au săpat o altă fântână, dar ei s-au certat şi pentru aceasta; de aceea i-a pus numele Sitna4. 22 Isaac a plecat de acolo şi a săpat o altă fântână, pentru care nu s-au mai certat; de aceea i-a pus numele Rehobot5, zicând: „Acum Domnul ne-a făcut loc şi vom fi roditori în ţară.“ 23 De acolo a plecat la Beer-Şeba, 24 iar în noaptea aceea Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Avraam; nu te teme, pentru că Eu sunt cu tine; te voi binecuvânta şi-ţi voi înmulţi urmaşii datorită robului Meu Avraam.“ 25 Isaac a zidit acolo un altar şi a chemat Numele Domnului; el şi-a întins cortul în acel loc, iar sclavii săi au săpat acolo o fântână. 26 După aceea, Abimelek a venit la el din Gherar, împreună cu Ahuzat, sfetnicul său, şi cu Pihol, conducătorul oştirii sale. 27 Isaac i-a întrebat: - De ce aţi venit la mine, când voi m-aţi urât şi m-aţi izgonit de la voi? 28 Ei i-au răspuns: - Vedem clar că Domnul este cu tine şi ne-am gândit că trebuie să încheiem un jurământ între noi. Să încheiem acest legământ între noi: 29 promite-ne că nu ne vei face nici un rău, aşa cum nici noi nu ne-am atins de tine şi ţi-am făcut numai bine, lăsându-te să pleci în pace. Acum tu eşti binecuvântat de Domnul. 30 Isaac le-a dat un ospăţ, iar ei au mâncat şi au băut. 31 A doua zi, dimineaţa, s-au sculat devreme şi au încheiat împreună legământul; apoi Isaac i-a lăsat să plece, iar ei au plecat de la el în pace. 32 În aceeaşi zi, sclavii lui Isaac au venit şi l-au anunţat despre fântâna pe care o săpaseră, zicându-i că au dat de apă. 33 El i-a pus numele Şeba6. De aceea numele cetăţii este Beer-Şeba până în ziua de azi.

Binecuvântarea şi fuga lui Iacov în Padan-Aram
34 La vârsta de patruzeci de ani, Esau s-a căsătorit cu Iudita, fiica hititului Beeri, şi cu Basmat, fiica hititului Elon, 35 însă ele au fost o sursă de amărăciune pentru Isaac şi Rebeca.

Gen 27

Iacov obţine binecuvântarea prin înşelăciune
1 Când a îmbătrânit şi i-au slăbit ochii, astfel încât nu mai putea să vadă, Isaac l-a chemat pe Esau, fiul său cel mare, şi i-a zis: - Fiule! - Aici sunt! a răspuns el. 2 - Eu sunt bătrân şi nu ştiu ziua morţii mele, i-a spus Isaac. 3 Deci ia-ţi armele – tolba cu săgeţi şi arcul – du-te la câmp şi adu-mi vânat. 4 Apoi pregăteşte-mi o mâncare gustoasă, aşa cum îmi place mie şi adu-mi-o să o mănânc, pentru ca să te pot binecuvânta înainte de a muri. 5 Rebeca a tras cu urechea la ceea ce Isaac i-a spus fiului său Esau. Apoi, după ce Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat şi să-l aducă, 6 Rebeca i-a zis fiului său Iacov: - L-am auzit pe tatăl tău cerându-i fratelui tău, Esau, 7 să-i aducă vânat şi să-i pregătească o mâncare gustoasă ca să o mănânce, pentru ca să îl binecuvânteze înaintea Domnului înainte de a muri. 8 De aceea, fiule, ascultă-mă şi fă ceea ce-ţi poruncesc! 9 Du-te la turmă şi alege-mi de acolo doi iezi, ca să-i fac tatălui tău o mâncare gustoasă, aşa cum îi place lui; 10 apoi tu o vei duce tatălui tău să o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte să moară. 11 Dar Iacov i-a răspuns mamei sale, Rebeca: - Fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă. 12 Dacă tatăl meu mă va pipăi, mă va considera un înşelător şi voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării. 13 - Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule, a spus mama sa. Ascultă-mă deci! Du-te şi adu-mi iezii! 14 El s-a dus, i-a luat şi i-a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, aşa cum îi plăcea tatălui său. 15 După aceea, a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă şi l-a îmbrăcat cu ele pe fiul său cel mic, Iacov; 16 ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui şi pe partea netedă a gâtului său. 17 Apoi i-a dat fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise, 18 iar el s-a dus la tatăl său şi i-a zis: - Tată! - Aici sunt! a răspuns el. Care eşti, fiule? 19 - Sunt Esau, întâiul tău născut, i-a răspuns Iacov. Am făcut aşa cum mi-ai spus; acum scoală-te, şezi şi mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvântezi. 20 - Cum de l-ai găsit aşa de repede, fiule? l-a întrebat Isaac. -Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale, a răspuns el. 21 Atunci Isaac i-a zis lui Iacov: - Apropie-te ca să te pot pipăi, fiule, pentru ca să-mi dau seama dacă tu eşti într-adevăr fiul meu Esau. 22 Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit şi şi-a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.“ 23 Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase la fel ca şi mâinile fratelui său, Esau; aşa că l-a binecuvântat. 24 Isaac l-a întrebat încă o dată: - Eşti tu într-adevăr fiul meu Esau? - Da, sunt! a răspuns Iacov. 25 Atunci Isaac a zis: - Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca să te binecuvântez. Iacov i-a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat; i-a adus şi vin ca să bea. 26 Apoi tatăl său, Isaac, i-a zis: - Apropie-te şi sărută-mă, fiule. 27 El s-a apropiat şi l-a sărutat; Isaac a simţit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat zicând: „Mirosul fiului meu este ca mirosul câmpului pe care Domnul l-a binecuvântat. 28 Dumnezeu să-ţi dea din roua cerului şi din grăsimea pământului; să-ţi dea grâu şi vin din belşug. 29 Popoare să-ţi slujească şi neamuri să se plece înaintea ta. Stăpâneşte peste fraţii tăi şi fiii mamei tale să se plece înaintea ta. Blestemaţi să fie cei care te vor blestema şi binecuvântaţi să fie cei care te vor binecuvânta!“ 30 Imediat după ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, iar acesta a plecat dinaintea tatălui său, Isaac, fratele său, Esau, s-a întors de la vânătoare. 31 A pregătit şi el o mâncare gustoasă şi i-a adus-o tatălui său, zicând: - Tată, scoală-te şi mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvântezi. 32 - Tu cine eşti? l-a întrebat tatăl său, Isaac. - Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau! a răspuns el. 33 Atunci Isaac a început să tremure foarte tare şi a zis: - Atunci cine a fost cel care a prins vânat şi mi l-a adus? Din a cui mâncare am mâncat eu înainte să vii tu şi pe cine am binecuvântat? Cu siguranţă, el va fi binecuvântat. 34 Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a izbucnit într-un strigăt foarte puternic şi amar şi i-a spus tatălui său: - Binecuvântează-mă şi pe mine, tată! 35 - Fratele tău a venit cu înşelăciune şi ţi-a luat binecuvântarea, i-a răspuns tatăl său. 36 - Nu pe bună dreptate se numeşte el Iacov1? a zis Esau. M-a înşelat de două ori: mai întâi mi-a luat dreptul de întâi născut, iar acum mi-a luat şi binecuvântarea. N-ai păstrat nici o binecuvântare pentru mine? a adăugat el. 37 Isaac i-a răspuns lui Esau: - L-am rânduit drept stăpân peste tine, i le-am dat pe toate rudele sale ca slujitori şi l-am ajutat cu grâu şi vin. Ce mai pot face pentru tine, fiule? 38 - Numai o binecuvântare ai, tată? i-a zis Esau tatălui său. Binecuvântează-mă şi pe mine! Apoi şi-a ridicat glasul şi a plâns. 39 Tatăl său, Isaac, i-a răspuns: - Locuinţa ta va fi departe de grăsimea pământului şi de roua cerului de sus. 40 Vei trăi din sabia ta şi-i vei sluji fratelui tău; dar când te vei răscula2, îi vei zdrobi jugul de pe gâtul tău.

Fuga lui Iacov la Laban
41 Esau l-a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care tatăl său i-a dat-o şi şi-a zis: „Zilele de jale pentru tatăl meu se apropie; apoi îl voi ucide pe fratele meu, Iacov.“ 42 Când a aflat de planurile lui Esau, fiul ei cel mare, Rebeca a trimis după Iacov, fiul ei cel mic, şi i-a zis: „Fratele tău, Esau, se împacă cu gândul că te va omorî. 43 De aceea, fiule, ascultă-mă! Fugi de îndată la fratele meu, Laban, în Haran 44 şi stai la el pentru o vreme, până va scădea ura fratelui tău, 45 până se va potoli mânia lui faţă de tine şi va uita ce i-ai făcut. Apoi voi trimite după tine şi te voi aduce înapoi de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi în aceeaşi zi?“ 46 După aceea, Rebeca i-a zis lui Isaac: „M-am scârbit de viaţă din cauza acestor hitite; dacă Iacov îşi va lua o soţie dintre fetele ţării, o hitită ca acestea, la ce-mi mai este bună viaţa?“

Gen 28

1 Isaac l-a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat şi i-a poruncit astfel: „Să nu-ţi iei o soţie dintre canaanite. 2 Ci du-te de îndată în Padan-Aram, la familia lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o soţie dintre fiicele lui Laban, fratele mamei tale. 3 Dumnezeul cel Atotputernic1 să te binecuvânteze, să te facă roditor şi să te înmulţească, pentru ca să ajungi o mulţime de popoare. 4 El să-ţi dea binecuvântarea lui Avraam ţie şi urmaşilor tăi2, ca să iei în stăpânire ţara în care locuieşti acum, ţara pe care Dumnezeu i-a promis-o lui Avraam.“ 5 Astfel, Isaac l-a trimis pe Iacov şi acesta s-a dus în Padan-Aram, la Laban, fiul arameului Betuel şi fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Esau. 6 Esau a văzut că Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, l-a trimis în Padan-Aram ca să-şi ia o soţie de acolo şi că, atunci când l-a binecuvântat, i-a poruncit să nu-şi ia o soţie dintre canaanite, 7 precum şi că Iacov i-a ascultat pe tatăl său şi pe mama sa şi s-a dus în Padan-Aram. 8 Esau şi-a dat seama că tatălui său, Isaac, nu-i plăceau canaanitele. 9 El s-a dus la ismaeliţi şi a luat-o de soţie pe Mahalat, sora lui Nebaiot şi fiica lui Ismael, fiul lui Avraam, pe lângă soţiile pe care le avea.

Visul lui Iacov la Betel
10 Iacov a plecat din Beer-Şeba şi s-a dus la Haran. 11 A ajuns într-un anumit loc şi, pentru că soarele asfinţise, a rămas acolo peste noapte. A luat o piatră, şi-a pus-o sub cap şi s-a culcat acolo. 12 El a avut un vis în care a văzut o scară care se rezema cu un capăt pe pământ, iar cu celălalt atingea cerul; îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea, 13 iar Domnul stătea lângă ea. El i-a zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul strămoşului tău, Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac; teritoriul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale3. 14 Urmaşii tăi vor fi ca pulberea pământului şi te vei întinde spre apus şi spre răsărit, spre nord şi spre sud. Toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin tine şi prin sămânţa ta. 15 Eu voi fi cu tine, te voi păzi oriunde vei merge şi te voi aduce înapoi în această ţară; nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ţi-am promis.“ 16 Când s-a trezit din somn, Iacov a zis: „Cu siguranţă Domnul este în acest loc, iar eu n-am ştiut!“ 17 I s-a făcut frică şi a spus: „Cât de înfricoşător este acest loc! Aceasta nu este altceva decât casa lui Dumnezeu; aceasta este poarta cerului.“ 18 Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra care fusese sub capul lui, a ridicat-o ca stâlp de aducere-aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei. 19 El a numit acel loc Betel4, deşi, înainte, numele cetăţii era Luz. 20 Apoi Iacov a făcut un jurământ, zicând: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine, dacă mă va păzi în această călătorie pe care o fac şi îmi va da hrană să mănânc şi haine să mă îmbrac, 21 astfel încât mă voi întoarce în pace acasă la tatăl meu, şi dacă Domnul va fi Dumnezeul meu, 22 atunci5 această piatră, pe care am aşezat-o ca stâlp de aducere-aminte, va fi «casa lui Dumnezeu»; şi din tot ceea ce îmi vei da, Îţi voi da a zecea parte.“

Gen 29

Iacov şi Rahela
1 Apoi Iacov şi-a continuat călătoria şi a ajuns în ţara poporului de la răsărit. 2 A văzut o fântână pe câmp şi trei turme de oi stând lângă ea, pentru că din acea fântână erau adăpate turmele; piatra de pe gura fântânii era mare. 3 Atunci când toate turmele erau adunate acolo, păstorii dădeau la o parte piatra de la gura fântânii şi adăpau oile; apoi puneau piatra înapoi, la locul ei, pe gura fântânii. 4 Iacov i-a întrebat pe păstori: - Fraţilor, de unde sunteţi? - Din Haran, au răspuns ei. 5 - Îl cunoaşteţi pe Laban, nepotul lui Nahor? i-a întrebat Iacov. - Îl cunoaştem. 6 El i-a mai întrebat: - Este sănătos? - Este sănătos, au răspuns ei; uite, Rahela, fiica lui, vine cu oile. 7 Atunci Iacov a zis: - Este încă devreme; nu este timpul să fie adunate turmele. Adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le din nou. 8 - Nu putem, au răspuns ei, până când nu se adună toate turmele ca astfel piatra să se dea la o parte de pe gura fântânii; abia după aceea adăpăm oile. 9 În timp ce vorbea cu ei, a sosit Rahela cu oile tatălui ei, pentru că ea le păstorea. 10 Când a văzut-o pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, şi oile lui Laban, Iacov s-a apropiat de fântână, a dat la o parte piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. 11 El a sărutat-o pe Rahela şi a plâns în hohote. 12 Iacov i-a spus Rahelei că el este rudă cu tatăl ei, deoarece este fiul Rebecăi; ea a alergat şi i-a spus tatălui ei despre aceasta. 13 Când a auzit veştile despre Iacov, fiul surorii sale, Laban a alergat să-l întâmpine. L-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a dus în casa sa. Iacov i-a spus lui Laban toate aceste lucruri. 14 Apoi Laban i-a zis: „Cu siguranţă, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea!“ Şi Iacov a locuit timp de o lună în casa lui Laban.

Căsătoria lui Iacov cu fiicele lui Laban
15 După aceea, Laban i-a zis lui Iacov: - Să-mi slujeşti degeaba doar pentru că eşti rudă cu mine? Spune-mi: care să-ţi fie plata? 16 Laban avea două fete; pe cea mai mare o chema Lea, iar pe cea mai mică, Rahela. 17 Ochii Leei erau delicaţi1, însă Rahela era întru totul atrăgătoare şi frumoasă. 18 Iacov o iubea pe Rahela, aşa că i-a răspuns lui Laban: - Îţi voi sluji şapte ani pentru fiica ta cea mică, Rahela. 19 - Mai bine să ţi-o dau ţie, decât să i-o dau unui alt bărbat, a spus Laban; rămâi la mine. 20 Astfel, Iacov i-a slujit lui Laban şapte ani pentru Rahela, dar aceşti ani i s-au părut ca şi cum ar fi fost doar câteva zile, datorită dragostei sale pentru ea. 21 La sfârşitul celor şapte ani, Iacov i-a zis lui Laban: „Dă-mi soţia, pentru că s-a împlinit vremea să intru la ea.“ 22 Laban i-a adunat pe toţi oamenii din acel loc şi le-a dat un ospăţ. 23 Seara, a luat-o pe fiica sa Lea şi a adus-o la Iacov, iar el a intrat la ea. 24 Laban i-a dat-o ca sclavă fiicei sale Lea, pe Zilpa. 25 A doua zi, dimineaţa, Iacov a descoperit că era Lea. Atunci l-a întrebat pe Laban: - Ce mi-ai făcut? Nu pentru Rahela ţi-am slujit? Atunci de ce m-ai înşelat? 26 Laban i-a răspuns: - Aici, la noi, nu se obişnuieşte să se dea în căsătorie fata mai mică înaintea celei mai mari. 27 Împlineşte săptămâna nupţială cu aceasta; apoi ţi-o vom da şi pe cealaltă pentru încă şapte ani de slujire. 28 Iacov a făcut astfel şi a împlinit săptămâna cu Lea; apoi Laban i-a dat-o de soţie pe fiica sa Rahela. 29 Laban i-a dat-o ca sclavă fiicei sale Rahela, pe Bilha. 30 Iacov a intrat la Rahela şi a iubit-o mai mult decât pe Lea. Apoi i-a slujit lui Laban încă şapte ani.

Copiii lui Iacov
31 Când Domnul a văzut că Lea nu era iubită, i-a deschis pântecele, pe când Rahela a rămas stearpă. 32 Lea a rămas însărcinată şi a născut un fiu căruia i-a pus numele Ruben2, deoarece a zis: „Domnul a văzut suferinţa mea; acum, cu siguranţă, soţul meu mă va iubi.“ 33 Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „Pentru că Domnul a auzit că nu sunt iubită, mi l-a dat şi pe acesta!“ De aceea i-a pus numele Simeon3. 34 Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta soţul meu se va alipi de mine, pentru că i-am născut trei fii.“ De aceea i-a pus numele Levi4. 35 Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta Îl voi lăuda pe Domnul!“ De aceea i-a pus numele Iuda5. Apoi a încetat să mai aibă copii.

Gen 30

1 Când Rahela a văzut că ea nu i-a născut nici un copil lui Iacov, a invidiat-o pe sora sa şi i-a zis lui Iacov: - Dă-mi copii, altfel voi muri! 2 Iacov s-a mâniat pe Rahela şi i-a răspuns: - Sunt eu în locul lui Dumnezeu, Care te-a oprit să ai copii? 3 Apoi ea i-a zis: - Aici este sclava mea, Bilha! Intră la ea, pentru ca ea să nască pe genunchii mei1 şi pentru ca să-mi pot zidi şi eu o familie prin ea. 4 Astfel, Rahela i-a dat-o de soţie2 lui Iacov pe sclava ei, Bilha; Iacov a intrat la ea3, 5 iar ea a rămas însărcinată şi i-a născut lui Iacov un fiu. 6 Atunci Rahela a zis: „Dumnezeu mi-a făcut dreptate, mi-a auzit glasul şi mi-a dat un fiu!“ De aceea i-a pus numele Dan4. 7 Bilha, sclava Rahelei, a rămas din nou însărcinată şi i-a născut lui Iacov un al doilea fiu. 8 Atunci Rahela a zis: „Cu lupte mari m-am războit cu sora mea şi am biruit!“ De aceea i-a pus numele Neftali5. 9 Când Lea a văzut că ea a încetat să mai aibă copii, a luat-o pe sclava ei, Zilpa, şi i-a dat-o de soţie lui Iacov. 10 Zilpa, sclava Leei, i-a născut un fiu lui Iacov. 11 Lea a zis: „Ce noroc!“ şi i-a pus numele Gad6. 12 Zilpa, sclava Leei, i-a născut lui Iacov un al doilea fiu. 13 Lea a zis: „Cât de fericită sunt, pentru că femeile mă vor numi fericită!“; şi i-a pus numele Aşer7. 14 Pe vremea seceratului grâului, Ruben a plecat la câmp şi a găsit mandragore pe care le-a adus mamei lui, Lea. Rahela i-a zis Leei: - Te rog, dă-mi şi mie din mandragorele fiului tău. 15 Dar ea a răspuns: - Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei şi mandragorele fiului meu? - Bine, a spus Rahela, se poate culca cu tine la noapte în schimbul mandragorelor fiului tău. 16 Seara, când Iacov se întorcea de la câmp, Lea i-a ieşit în întâmpinare şi i-a zis: „Trebuie să intri la mine, pentru că te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.“ Astfel, el s-a culcat cu ea în acea noapte. 17 Dumnezeu a ascultat-o pe Lea, iar ea a rămas însărcinată şi i-a născut lui Iacov un al cincilea fiu. 18 Lea a zis: „Dumnezeu m-a răsplătit, pentru că am dat-o pe sclava mea soţului meu.“ Şi i-a pus numele Isahar8. 19 Lea a rămas din nou însărcinată şi i-a născut lui Iacov un al şaselea fiu. 20 Ea a zis: „Dumnezeu mi-a oferit un dar preţios! De data aceasta soţul meu mă va onora, pentru că i-am născut şase fii!“ Şi i-a pus celui din urmă numele Zabulon9. 21 După aceea a născut o fiică pe care a numit-o Dina. 22 Dumnezeu Şi-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o şi i-a deschis pântecele. 23 Ea a rămas însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „Dumnezeu mi-a luat ocara!“ 24 I-a pus numele Iosif10, zicând: „Domnul să-mi mai adauge un fiu!“

Îmbogăţirea lui Iacov
25 După ce Rahela l-a născut pe Iosif, Iacov i-a zis lui Laban: - Lasă-mă să plec, să mă întorc acasă, în ţara mea. 26 Dă-mi soţiile şi copiii pentru care ţi-am slujit, ca astfel să pot pleca, căci ştii cât ţi-am slujit. 27 Dar Laban i-a răspuns: - Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, te rog să mai rămâi. Am observat că11Domnul m-a binecuvântat datorită ţie; 28 spune-mi plata şi ţi-o voi da. 29 Atunci Iacov i-a zis: - Ştii cum ţi-am slujit şi cum le-a mers animalelor cu mine, 30 pentru că puţinul pe care-l aveai înainte să vin eu s-a înmulţit foarte mult; Domnul te-a binecuvântat oriunde m-am dus eu. Acum dar, când voi lucra şi pentru familia mea? 31 Laban a întrebat: - Ce să-ţi dau? - Nu trebuie să-mi dai nimic, a răspuns Iacov. Dacă vrei să continui să-ţi păstoresc şi să-ţi păzesc turma, fă următorul lucru pentru mine: 32 lasă-mă să trec astăzi prin turma ta şi să pun deoparte toţi mieii pestriţi şi cu pete, toţi mieii negri şi toţi iezii cu pete şi pestriţi; aceasta să-mi fie plata. 33 În viitor, dreptatea mea va vorbi pentru mine atunci când îmi vei vedea plata: tot ce nu va fi pătat sau pestriţ între capre şi negru între miei, dar care va fi găsit la mine, să fie socotit ca furat. 34 - Bine! a spus Laban. Fie aşa cum ai zis. 35 În acea zi, el a pus deoparte ţapii vărgaţi şi cu pete, toate caprele pestriţe şi cu pete, toate cele care aveau alb pe ele, şi toţi mieii negri şi le-a dat în grija fiilor săi. 36 Apoi a pus o distanţă de trei zile între el şi Iacov, în timp ce Iacov continua să păstorească restul turmelor lui Laban. 37 Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan şi le-a descojit, astfel încât să se poată vedea lemnul alb al acestora. 38 Apoi a pus nuielele pe care le-a descojit înaintea oilor, în jgheaburi, adică în adăpătoare, de unde veneau oile să bea, pentru ca ele să zămislească atunci când veneau să bea. 39 Oile au zămislit înaintea nuielelor şi au fătat miei vărgaţi, pestriţi şi cu pete. 40 Iacov a despărţit mieii, iar oile lui Laban le-a pus cu faţa spre oile negre şi pestriţe. El şi-a pus deoparte turmele lui şi nu le-a amestecat cu cele ale lui Laban. 41 Ori de câte ori oile mai puternice erau în călduri, Iacov punea nuiele înaintea lor, în jgheaburi, pentru ca ele să zămislească lângă acestea. 42 Dar când oile erau slabe, nu punea nuiele, astfel încât cele slabe erau pentru Laban, iar cele puternice, pentru Iacov. 43 Acest om s-a îmbogăţit foarte mult şi avea multe turme, sclave şi sclavi, cămile şi măgari.

Gen 31

Fuga lui Iacov de la Laban
1 Iacov a auzit că fiii lui Laban ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru; el a câştigat toată această bogăţie din averea tatălui nostru.“ 2 Iacov a observat, de asemenea, că Laban nu-l mai privea cu bunăvoinţă, aşa cum o făcuse înainte. 3 Atunci Domnul i-a zis lui Iacov: „Intoarce-te în ţara strămoşilor tăi, la rudele tale, iar Eu voi fi cu tine.“ 4 Iacov a trimis pe cineva să le cheme pe Rahela şi pe Lea pe câmp, unde se afla turma sa 5 şi le-a zis: - Văd că tatăl vostru nu mă mai priveşte cu bunăvoinţă, aşa cum a făcut-o înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. 6 Voi ştiţi că i-am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea; 7 totuşi tatăl vostru m-a înşelat şi mi-a schimbat plata de zece ori, dar Dumnezeu nu i-a permis să-mi facă rău. 8 Dacă el spunea: „Mieii pestriţi vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei pestriţi; dacă el spunea: „Mieii vărgaţi vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei vărgaţi. 9 Astfel, Dumnezeu a luat turmele tatălui vostru şi mi le-a dat mie. 10 Pe vremea când oile erau în călduri, am avut un vis în care am văzut că berbecii care săreau pe oi erau vărgaţi, pestriţi şi cu pete. 11 Apoi îngerul lui Dumnezeu m-a chemat pe nume în vis. „Aici sunt!“ i-am răspuns eu. 12 El mi-a spus: „Ridică-ţi ochii şi priveşte că toţi berbecii care sar pe oi sunt vărgaţi, pestriţi şi cu pete, pentru că am văzut tot ceea ce ţi-a făcut Laban. 13 Eu sunt Dumnezeul Betelului, unde ai uns un stâlp şi Mi-ai făcut un jurământ. Acum scoală-te, ieşi din această ţară şi întoarce-te în ţara ta natală.“ 14 Atunci Rahela şi Lea i-au răspuns: - Mai este vreo parte de moştenire pentru noi în familia tatălui nostru? 15 Din moment ce ne-a vândut şi a şi folosit argintul luat pe noi, nu suntem văzute de către el ca nişte străine? 16 De fapt, toate bogăţiile pe care Dumnezeu le-a luat de la tatăl nostru ne aparţin nouă şi copiilor noştri; prin urmare fă tot ceea ce ţi-a spus Dumnezeu. 17 Iacov s-a sculat, şi-a pus copiii şi soţiile pe cămile 18 şi şi-a luat toate turmele şi toate lucrurile pe care le-a acumulat în Padan-Aram, ca să meargă la tatăl său, Isaac, în Canaan. 19 În timp ce Laban s-a dus să-şi tundă oile, Rahela a furat terafimii1 care-i aparţineau tatălui ei. 20 Iacov l-a înşelat pe arameul Laban, pentru că nu i-a spus că pleacă. 21 Astfel, el a fugit cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut râul2 şi s-a îndreptat spre regiunea muntoasă a Ghiladului.

Laban îl urmăreşte pe Iacov
22 După trei zile, lui Laban i s-a spus că Iacov a fugit. 23 Atunci, Laban, însoţit de rudele sale, l-a urmărit pe Iacov timp de şapte zile şi l-a ajuns în regiunea muntoasă a Ghiladului. 24 Dar Dumnezeu i S-a arătat lui Laban noaptea într-un vis şi i-a zis: „Ai grijă să nu-l ameninţi cu nimic pe Iacov3!“ 25 Iacov îşi aşezase cortul în regiunea muntoasă a Ghiladului când l-a ajuns Laban, iar acesta şi-a aşezat tabăra împreună cu rudele sale tot acolo. 26 Laban i-a zis lui Iacov: - Ce-ai făcut? M-ai înşelat şi mi-ai luat fiicele ca pe nişte captive de război. 27 De ce ai fugit pe ascuns, de ce m-ai înşelat şi nu mi-ai spus nimic? Te-aş fi lăsat să pleci cu bucurie şi cu cântece de tamburină şi liră. 28 Nu m-ai lăsat nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fiicele?! Te-ai purtat nechibzuit. 29 Am putere să-ţi fac rău, dar Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit azi noapte, zicând: „Ai grijă să nu-l ameninţi cu nimic pe Iacov!“ 30 Dar acum că ai plecat, pentru că ţi-era tare dor de familia tatălui tău, de ce mi-ai furat terafimii? 31 Iacov i-a răspuns lui Laban: -Eu am plecat pentru că m-am temut gândindu-mă că îţi vei lua fiicele de la mine cu forţa. 32 Dar cel la care-ţi vei găsi terafimii nu va rămâne în viaţă. Caută, înaintea rudelor noastre, ce ai la mine şi ia. Iacov nu ştia însă că Rahela furase terafimii. 33 Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei şi în cortul celor două sclave, dar n-a găsit nimic. După ce a ieşit din cortul Leei, a intrat în cortul Rahelei. 34 Rahela luase terafimii, îi pusese sub şaua cămilei şi se aşezase deasupra lor. Laban a căutat peste tot în cort, dar nu i-a găsit. 35 Rahela i-a zis tatălui său: „Să nu se mânie stăpânul meu pe mine din cauză că nu mă pot ridica înaintea ta, pentru că mi-a venit rânduiala femeilor.“ El a căutat, dar nu a găsit terafimii. 36 Atunci Iacov s-a mâniat şi l-a mustrat pe Laban, spunându-i: - Care este greşeala mea? Care este păcatul meu, de m-ai urmărit cu atâta înverşunare? 37 Deşi ai căutat prin toate bunurile mele, ai găsit ceva care să aparţină gospodăriei tale? Pune-l aici, înaintea rudelor mele şi înaintea rudelor tale, pentru ca ele să judece între noi doi! 38 Am stat la tine timp de douăzeci de ani; oile şi caprele tale au fătat la vreme, iar eu n-am mâncat berbeci din turma ta. 39 Nu ţi-am adus animale sfâşiate de fiare sălbatice, ci eu însumi sufeream pierderea; o cereai din mâna mea, fie că era furată ziua, fie noaptea. 40 Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea îngheţam de frig, astfel încât îmi pierea somnul. 41 Aşa am petrecut douăzeci de ani în gospodăria ta; ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani pentru turma ta, dar tu mi-ai schimbat plata de zece ori. 42 Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam şi Cel de Care se teme Isaac, n-ar fi fost cu mine, cu siguranţă m-ai fi lăsat acum să plec cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi truda mâinilor mele şi te-a mustrat azi noapte. 43 Laban i-a răspuns lui Iacov: - Fetele sunt fetele mele, copiii sunt copiii mei, turmele sunt turmele mele: tot ce vezi îmi aparţine. Dar ce pot face eu astăzi pentru aceste fete ale mele sau pentru copiii pe care ele i-au născut? 44 Haide să încheiem un legământ care să fie mărturie între mine şi tine. 45 Astfel, Iacov a luat o piatră şi a aşezat-o în picioare. 46 Laban le-a zis rudelor sale: „Adunaţi nişte pietre“; ei au adunat nişte pietre, au făcut din ele o movilă şi au mâncat pe ea. 47 Laban a numit-o Iegar-Sahaduta4, iar Iacov a numit-o Galed5. 48 Laban a zis: - Această movilă este astăzi martoră între mine şi tine. De aceea a fost numită Galed. 49 Ea a mai fost numită şi Miţpa6, pentru că el a zis: -Domnul să vegheze între mine şi tine chiar şi atunci când suntem departe unul de celălalt. 50 Dacă te vei purta rău cu fiicele mele sau dacă îţi vei mai lua şi alte soţii pe lângă fiicele mele, deşi nimeni altcineva nu va fi cu noi, adu-ţi aminte că Dumnezeu este martor între mine şi tine. 51 Laban i-a mai zis lui Iacov: - Iată această movilă şi stâlpul pe care l-am aşezat între mine şi tine! 52 Această movilă şi stâlpul sunt martori că nu voi trece de această movilă la tine, pentru ca să-ţi fac rău şi că nici tu nu vei trece de această movilă şi de acest stâlp la mine, pentru ca să-mi faci rău. 53 Fie ca Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor, să judece între noi. Iacov a jurat pe Cel de Care se temea tatăl său, Isaac; 54 apoi a adus o jertfă pe munte şi şi-a invitat rudele să mănânce; după ce au mâncat, au petrecut noaptea pe munte. 55 A doua zi, dimineaţa, Laban s-a sculat devreme, şi-a sărutat nepoţii şi fiicele şi i-a binecuvântat; apoi a plecat şi s-a întors acasă.

Gen 32

1 Iacov şi-a continuat drumul şi s-a întâlnit cu îngerii lui Dumnezeu. 2 Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!“ Şi a numit acel loc Mahanayim1.

Iacov se pregăteşte să-l întâlnească pe Esau
3 Iacov a trimis înaintea lui mesageri la fratele său, Esau, în Seir, în ţinutul lui Edom, 4 poruncindu-le să-i spună stăpânului său, Esau, următoarele: „Aşa vorbeşte slujitorul tău, Iacov: «Până acum am locuit la Laban; 5 am viţei, măgari, oi, sclavi şi sclave şi am trimis acest mesaj stăpânului meu, pentru ca să găsesc bunăvoinţă la tine.»“ 6 Mesagerii s-au întors la Iacov, spunând: „Ne-am dus la fratele tău, Esau, iar el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de bărbaţi.“ 7 Iacov s-a înspăimântat foarte tare şi era frământat; a împărţit în două tabere oamenii care erau cu el, oile, vitele şi cămilele, 8 gândindu-se că, dacă Esau va ataca una dintre tabere şi o va nimici, cealaltă va putea scăpa. 9 Apoi Iacov s-a rugat: „Doamne, Dumnezeul tatălui meu, Avraam, şi Dumnezeul tatălui meu, Isaac, Cel Care mi-ai spus: «Întoarce-te în ţara ta, la rudele tale, pentru ca să te fac să prosperi», 10 nu sunt vrednic de toată îndurarea şi credincioşia pe care le-ai arătat faţă de slujitorul Tău, pentru că am trecut Iordanul doar cu toiagul meu, iar acum am ajuns două tabere. 11 Scapă-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, Esau, deoarece mă tem că va veni şi ne va omorî pe mine, pe mame şi pe copii. 12 Totuşi Tu ai promis: «Te voi face să prosperi şi-ţi voi face urmaşii2 la fel de numeroşi precum nisipul mării care nu poate fi numărat.»“ 13 El a rămas acolo peste noapte şi a pregătit din averea sa un dar pentru fratele său, Esau: 14 două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci, 15 treizeci de cămile care alăptau, împreună cu puii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, precum şi douăzeci de măgăriţe şi zece măgari. 16 El le-a dat sclavilor săi câte o turmă la fiecare, şi le-a spus: „Mergeţi înaintea mea şi lăsaţi o distanţă între fiecare turmă.“ 17 El i-a poruncit celui dintâi: „Când îl vei întâlni pe fratele meu, Esau, iar el te va întreba: «Al cui eşti? Unde te duci? Şi ale cui sunt aceste animale dinaintea ta?», 18 tu să-i răspunzi: «Sunt ale slujitorului tău, Iacov; sunt un dar trimis stăpânului meu, Esau, iar el însuşi vine în urma noastră.»“ 19 Iacov le-a poruncit celui de-al doilea, celui de-al treilea şi tuturor celor care mânau turmele, astfel: „Să-i spuneţi acelaşi lucru lui Esau, când îl veţi întâlni. 20 Spuneţi-i, de asemenea: «Slujitorul tău, Iacov, vine în urma noastră»“, pentru că îşi zicea: „Îl voi potoli cu darul care este înaintea mea, iar când îl voi vedea faţă în faţă, poate mă va accepta.“ 21 Astfel, darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

Lupta lui Iacov la Peniel
22 În aceeaşi noapte, Iacov s-a sculat, şi-a luat cele două soţii, cele două sclave şi cei unsprezece copii şi a trecut vadul Iabok. 23 I-a luat, i-a trecut vadul, apoi şi-a trecut şi toată averea. 24 Iacov a fost lăsat singur şi un bărbat s-a luptat3 cu el până în revărsatul zorilor. 25 Când bărbatul acela a văzut că nu-l poate învinge, l-a lovit la încheietura coapsei, astfel încât încheietura coapsei lui Iacov a sărit de la loc, în timp ce se lupta cu El. 26 Apoi a zis: - Lasă-Mă să plec pentru că se ivesc zorile. Dar Iacov I-a răspuns: - Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta. 27 Şi El l-a întrebat: - Cum te cheamă? - Iacov, a răspuns el. 28 Atunci bărbatul acela i-a zis: - Nu te vei mai numi Iacov, ci Israel4, pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai învins. 29 - Te rog, spune-mi care este Numele Tău? L-a întrebat Iacov. El i-a răspuns: - De ce Îmi ceri Numele? Şi l-a binecuvântat acolo. 30 Iacov a numit acel loc Peniel5, zicând: „L-am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi viaţa mi-a fost cruţată.“ 31 Răsărea soarele atunci când Iacov a plecat din Peniel6 şchiopătând din coapsă. 32 Până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă tendonul de la încheietura coapsei animalelor, tocmai pentru că Iacov a fost lovit în tendonul de la încheietura coapsei.

Gen 33

Întâlnirea dintre Iacov şi Esau
1 La un moment dat, Iacov şi-a ridicat privirea şi l-a văzut pe Esau venind cu patru sute de bărbaţi. Atunci el şi-a împărţit copiii între Lea, Rahela şi cele două sclave. 2 Le-a pus pe cele două sclave împreună cu copiii lor în faţă, apoi pe Lea împreună cu copiii ei, iar la urmă de tot pe Rahela cu Iosif. 3 El însuşi s-a aşezat înaintea lor şi s-a plecat până la pământ de şapte ori în timp ce se apropia de fratele său. 4 Dar Esau a alergat să-l întâmpine şi l-a îmbrăţişat; şi-a pus mâinile în jurul gâtului său, l-a sărutat, apoi au plâns împreună. 5 Când Esau şi-a ridicat privirea şi a văzut femeile şi copiii, a întrebat: - Cine sunt aceştia care vin în urma ta? - Sunt copiii cu care Dumnezeu l-a binecuvântat pe slujitorul tău, a răspuns Iacov. 6 Apoi sclavele şi copiii lor s-au apropiat şi s-au plecat înaintea lui Esau; 7 de asemenea, Lea şi copiii ei s-au apropiat şi s-au plecat înaintea lui; iar în cele din urmă, Iosif şi Rahela s-au apropiat şi s-au plecat şi ei înaintea lui. 8 Esau a întrebat: - Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit-o? - Să găsesc bunăvoinţă la stăpânul meu, a răspuns Iacov. 9 - Eu am destul, frate, i-a spus Esau; păstrează ce ai pentru tine. 10 Dar Iacov i-a răspuns: - Nu, te rog! Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, primeşte darul meu, căci, cu adevărat, atunci când ţi-am văzut faţa, parcă aş fi văzut faţa lui Dumnezeu, iar tu ai fost binevoitor cu mine. 11 Te rog, primeşte binecuvântarea mea, care ţi-a fost adusă, pentru că Dumnezeu a fost bun cu mine şi am de toate. Astfel, Iacov a insistat, iar Esau a primit. 12 Apoi Esau a zis: - Hai să pornim şi să ne continuăm călătoria; eu voi merge înaintea ta. 13 Însă Iacov i-a răspuns: - Stăpânul meu ştie că pruncii sunt plăpânzi şi că trebuie să am grijă de oile şi vitele care alăptează; dacă sunt silite la drum o singură zi, toate vor muri. 14 Să meargă stăpânul meu înaintea slujitorului său, iar eu voi veni încet, la pas cu turma care este înaintea mea şi cu copiii, până voi ajunge la stăpânul meu, în Seir. 15 Esau i-a zis: - Atunci, dă-mi voie să las câţiva dintre oamenii mei cu tine. - Pentru ce asta? a răspuns Iacov. Mi-ajunge să găsesc bunăvoinţă la stăpânul meu. 16 În aceeaşi zi, Esau s-a întors în Seir. 17 Însă Iacov a călătorit spre Sucot unde şi-a zidit o casă şi a făcut adăposturi pentru turmele sale; de aceea acel loc se numeşte Sucot1. 18 Întorcându-se din Padan-Aram, Iacov a ajuns în siguranţă în cetatea Şehem2, care se află în Canaan, şi şi-a aşezat tabăra în faţa cetăţii. 19 Cu o sută de chesita3, el a cumpărat de la fiii lui Hamor, tatăl lui Şehem, partea de teren pe care şi-a întins cortul. 20 Acolo a ridicat un altar şi l-a numit El-Elohe-Israel4.

Gen 34

Dina şi hiviţii
1 Dina, fiica pe care Lea i-o născuse lui Iacov, a ieşit să vadă fetele ţării. 2 Când a văzut-o, Şehem, fiul hivitului Hamor, prinţul ţării, a luat-o, s-a culcat cu ea şi astfel a necinstit-o. 3 El s-a îndrăgostit de Dina, fiica lui Iacov, a îndrăgit-o şi i-a vorbit frumos. 4 Apoi i-a zis tatălui său, Hamor: „Ia-mi pe această fată de soţie!“ 5 Iacov a aflat că Şehem a necinstit-o pe fiica sa, Dina, însă pentru că fiii săi erau cu animalele la câmp, a tăcut până când s-au întors ei. 6 Hamor, tatăl lui Şehem, a venit la Iacov să-i vorbească. 7 Imediat ce-au auzit cele întâmplate, fiii lui Iacov s-au întors de la câmp. Ei s-au supărat şi s-au mâniat foarte tare, pentru că Şehem a făcut un lucru ruşinos în1 Israel, culcându-se cu fiica lui Iacov; un astfel de lucru nu trebuia făcut. 8 Însă Hamor le-a vorbit astfel: - Fiul meu, Şehem, s-a îndrăgostit de fiica voastră; vă rog, daţi-i-o de soţie. 9 Încuscriţi-vă cu noi: daţi-ne fiicele voastre şi luaţi fiicele noastre pentru voi. 10 Locuiţi împreună cu noi; întrucât ţara este înaintea voastră, locuiţi în ea, faceţi negoţ2 şi dobândiţi proprietăţi în ea. 11 Şehem le-a mai spus tatălui şi fraţilor Dinei: - Să găsesc bunăvoinţă la voi şi vă voi da orice îmi veţi cere. 12 Cereţi-mi o zestre şi un dar cât de mari vreţi, iar eu vă voi da orice îmi veţi cere; doar daţi-mi fata de soţie. 13 Fiii lui Iacov le-au răspuns cu viclenie lui Şehem şi tatălui său, Hamor, pentru că Şehem a necinstit-o pe sora lor, Dina, 14 zicând: - Nu putem face acest lucru; nu putem s-o dăm pe sora noastră unui bărbat necircumcis, pentru că aceasta ar fi o ocară pentru noi. 15 Vom fi de acord doar dacă voi vă veţi face ca noi, adică doar dacă fiecare bărbat dintre voi va fi circumcis. 16 Apoi vă vom da fiicele noastre şi le vom lua pentru noi pe fiicele voastre; vom locui împreună cu voi şi vom alcătui un singur popor. 17 Dar dacă nu ne veţi asculta ca să vă circumcideţi, ne vom lua fata şi vom pleca. 18 Lui Hamor şi lui Şehem, fiul acestuia, le-a plăcut cererea. 19 Tânărul, care era cel mai respectat în familia tatălui său, n-a întârziat să facă lucrul cerut, pentru că îi plăcea de fiica lui Iacov. 20 Astfel, Hamor şi fiul său, Şehem, au venit la poarta cetăţii lor şi le-au vorbit bărbaţilor din cetate astfel: 21 „Aceşti bărbaţi sunt paşnici cu noi; să locuiască în ţară şi să facă negoţ în ea, pentru că ţara este suficient de mare pentru ei; să ne luăm soţii dintre fiicele lor, iar noi să le dăm pe fiicele noastre, lor. 22 Ei vor să locuiască împreună cu noi şi să alcătuim un singur popor doar dacă fiecare bărbat dintre noi va fi circumcis, aşa cum sunt şi ei. 23 Nu vor fi atunci vitele, bogăţiile şi toate animalele lor ale noastre? Deci să fim de acord şi să-i lăsăm să locuiască împreună cu noi.“ 24 Toţi cei care au ieşit la poarta cetăţii au ascultat de Hamor şi de fiul său, Şehem, astfel că toţi bărbaţii care au ieşit la poarta cetăţii au fost circumcişi. 25 A treia zi, pe când sufereau ei încă, doi dintre fiii lui Iacov, Simeon şi Levi, fraţii Dinei, şi-au luat săbiile, au atacat cetatea care se credea în siguranţă şi i-au ucis pe toţi bărbaţii. 26 Ei i-au ucis cu sabia pe Hamor şi pe fiul său, Şehem, au luat-o pe Dina din casa lui Şehem şi au plecat. 27 Fiii lui Iacov s-au năpustit asupra celor înjunghiaţi şi au jefuit cetatea, pentru că3 o necinstiseră pe sora lor. 28 Le-au luat oile, vitele, măgarii şi tot ce era în cetate şi pe câmp. 29 Le-au luat ca pradă toată bogăţia, toţi copiii şi soţiile şi au jefuit tot ce era în case. 30 Atunci Iacov le-a zis lui Simeon şi lui Levi: - M-aţi nenorocit făcându-mă urât canaaniţilor şi periziţilor, locuitorii ţării; eu am puţini oameni în subordine, iar ei se vor strânge împotriva mea şi mă vor omorî, astfel încât voi fi nimicit eu şi familia mea. 31 Dar ei i-au răspuns: - Se cuvenea ca el să se poarte cu sora noastră ca şi cu o prostituată?

Gen 35

Întoarcerea lui Iacov la Betel
1 Dumnezeu i-a vorbit lui Iacov astfel: „Scoală-te, du-te la Betel, locuieşte acolo şi zideşte un altar pentru Dumnezeul Care ţi S-a arătat pe când fugeai de fratele tău, Esau.“ 2 Iacov le-a spus celor din familia sa şi tuturor celor care erau cu el: „Îndepărtaţi zeii care sunt în mijlocul vostru, curăţiţi-vă şi schimbaţi-vă hainele, 3 pentru ca să ne sculăm şi să mergem la Betel unde voi zidi un altar pentru Dumnezeul Care mi-a răspuns în ziua necazului meu şi Care a fost cu mine pe oriunde am umblat.“ 4 Ei i-au dat lui Iacov toţi zeii pe care-i aveau şi cerceii1 pe care-i purtau în urechi. După ce i-a îngropat sub terebintul care se afla lângă Şehem, 5 au pornit la drum. Groaza lui Dumnezeu a cuprins cetăţile din împrejurimi, astfel încât nimeni nu i-a urmărit. 6 Iacov a ajuns la Luz, adică Betel, care se află în Canaan, împreună cu toţi cei care erau cu el. 7 Acolo a zidit un altar şi a pus acelui loc numele El-Betel2, pentru că Dumnezeu Însuşi i Se arătase acolo, pe când fugea de fratele său, Esau. 8 Debora, doica Rebecăi, a murit şi a fost îngropată sub un stejar, mai jos de Betel; de aceea stejarul a fost numit Alon-Bakut3. 9 După ce Iacov s-a întors din Padan-Aram, Dumnezeu i S-a arătat din nou, l-a binecuvântat 10 şi i-a zis: „Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai numi Iacov4, ci numele tău va fi Israel5.“ Şi l-a numit Israel. 11 Dumnezeu i-a mai zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atoputernic6: fii roditor şi înmulţeşte-te; un neam şi o mulţime de neamuri vor ieşi din tine, chiar regi vor ieşi din coapsele tale. 12 Ţara pe care le-am dat-o lui Avraam şi Isaac ţi-o voi da ţie şi seminţei7 tale după tine.“ 13 Apoi Dumnezeu S-a înălţat de la el, din locul în care îi vorbise. 14 Iacov a aşezat un stâlp de piatră în locul în care Dumnezeu îi vorbise şi a turnat o jertfă de băutură şi untdelemn pe el. 15 Iacov a numit locul în care Dumnezeu îi vorbise, Betel8.

Moartea Rahelei şi a lui Isaac
16 După aceea au plecat de la Betel, iar, înainte de a ajunge la Efrata, pe Rahela au cuprins-o durerile naşterii şi a avut o naştere grea. 17 Pe când era în durerile naşterii, moaşa i-a zis: „Nu te teme, pentru că mai ai un fiu.“ 18 Pe când îşi dădea sufletul, pentru că era pe moarte, Rahela i-a pus băiatului numele Ben-Oni9; însă tatăl său i-a pus numele Beniamin10. 19 Rahela a murit şi a fost îngropată pe drumul spre Efrata, adică Betleem. 20 Iacov a aşezat un stâlp pe mormântul ei, stâlp care se află pe mormântul Rahelei până astăzi. 21 Israel şi-a continuat călătoria şi şi-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder. 22 În timp ce Israel locuia în acel ţinut, Ruben s-a dus şi s-a culcat cu Bilha, ţiitoarea tatălui său, dar Israel a aflat despre acest lucru. Iacov avea doisprezece fii. 23 Fiii Leei au fost: Ruben, întâiul născut al lui Iacov; Simeon, Levi, Iuda, Isahar şi Zabulon. 24 Fiii Rahelei au fost: Iosif şi Beniamin. 25 Fiii Bilhei, sclava Rahelei, au fost: Dan şi Neftali. 26 Fiii Zilpei, sclava Leei, au fost: Gad şi Aşer. Aceştia au fost fiii lui Iacov, care i s-au născut în Padan-Aram.

Moartea lui Isaac
27 Iacov a ajuns la tatăl său, Isaac, în Mamre, lângă Chiriat-Arba, adică Hebron, unde au locuit ca străini Avraam şi Isaac. 28 Isaac a trăit o sută optzeci de ani. 29 El şi-a dat ultima suflare şi astfel a murit bătrân şi sătul de zile, fiind adăugat la poporul său; iar Esau şi Iacov, fiii săi, l-au îngropat.

Gen 36

Urmaşii lui Esau
1 Aceştia au fost urmaşii1 lui Esau, adică Edom: 2 Esau şi-a luat soţii dintre canaanite: pe Ada, fiica hititului Elon, pe Oholibama, fiica lui Ana, fiul hivitului Ţivon, 3 şi pe Basmat, fiica lui Ismael şi sora lui Nebaiot. 4 Ada i l-a născut lui Esau pe Elifaz, Basmat i l-a născut pe Reuel, 5 iar Oholibama i-a născut pe Ieuş, pe Ialam şi pe Korah. Aceştia au fost fiii lui Esau, care i s-au născut în Canaan. 6 Esau şi-a luat soţiile, fiii, fiicele, pe toţi cei din casa lui, vitele, toate animalele şi averile pe care le-a strâns în Canaan şi s-a mutat de lângă fratele său, Iacov, într-o altă ţară, 7 pentru că proprietăţile lor erau prea mari ca ei să locuiască împreună; ţara în care locuiau nu mai avea loc pentru turmele lor. 8 Astfel, Esau, adică Edom, s-a aşezat în regiunea muntoasă al Seirului. 9 Aceştia au fost urmaşii lui Esau, tatăl edomiţilor din regiunea muntoasă a Seirului. 10 Iată care au fost numele fiilor lui Esau: Elifaz, fiul Adei, soţia lui Esau; Reuel, fiul Basmatei, soţia lui Esau. 11 Fiii lui Elifaz au fost: Teman, Omar, Ţefo, Gatam şi Chenaz. 12 Timna era ţiitoarea2 lui Elifaz, fiul lui Esau; ea i l-a născut lui Elifaz pe Amalek. Aceştia au fost nepoţii Adei, soţia lui Esau. 13 Aceştia au fost fiii lui Reuel: Nahat, Zerah, Şama şi Miza. Aceştia au fost nepoţii Basmatei, soţia lui Esau. 14 Aceştia au fost fiii Oholibamei, soţia lui Esau şi fiica lui Ana, fiul lui Ţivon: ea i-a născut lui Esau pe Ieuş, pe Ialam şi pe Korah. 15 Iată care au fost căpeteniile fiilor lui Esau: fiii lui Elifaz, întâiul născut al lui Esau au fost: căpetenia Teman, căpetenia Omar, căpetenia Ţefo, căpetenia Chenaz, 16 căpetenia Korah3, căpetenia Gatam, căpetenia Amalek. Acestea au fost căpeteniile lui Elifaz în Edom; aceştia au fost nepoţii Adei. 17 Aceştia au fost fiii lui Reuel, fiul lui Esau: căpetenia Nahat, căpetenia Zerah, căpetenia Şama, căpetenia Miza. Acestea au fost căpeteniile lui Reuel în ţara Edom; aceştia au fost nepoţii Basmatei, soţia lui Esau. 18 Aceştia au fost fiii Oholibamei, soţia lui Esau: căpetenia Ieuş, căpetenia Ialam, căpetenia Korah; acestea au fost căpeteniile Oholibamei, fiica lui Ana şi soţia lui Esau. 19 Aceştia au fost fiii lui Esau, adică Edom, şi acestea au fost căpeteniile lor. 20 Aceştia au fost fiii horitului Seir, locuitorii ţării: Lotan, Şobal, Ţivon, Ana, 21 Dişon, Eţer şi Dişan. Acestea au fost căpeteniile horiţilor, fiii lui Seir, în Edom. 22 Fiii lui Lotan au fost Hori şi Hemam. Sora lui Lotan a fost Timna. 23 Aceştia au fost fiii lui Şobal: Alvan, Manahat, Ebal, Şefo şi Onam. 24 Aceştia au fost fiii lui Ţivon: Ayia şi Ana; el este Ana, cel care a găsit izvoarele4 în pustie, pe când păştea măgarii tatălui său, Ţivon. 25 Aceştia au fost copiii lui Ana: Dişon şi Oholibama, fiica lui Ana. 26 Aceştia au fost fiii lui Dişon: Hemdan, Eşban, Itran şi Cheran. 27 Aceştia au fost fiii lui Eţer: Bilhan, Zaavan şi Akan5. 28 Aceştia au fost fiii lui Dişan: Uţ şi Aran. 29 Acestea au fost căpeteniile horiţilor: căpetenia Lotan, căpetenia Şobal, căpetenia Ţivon, căpetenia Ana, 30 căpetenia Dişon, căpetenia Eţer şi căpetenia Dişan; acestea au fost căpeteniile horiţilor, potrivit cetelor lor în ţara lui Seir.

Regii Edomului
31 Regii care au domnit în Edom, înainte ca vreun rege să domnească peste Israel6, au fost: 32 Bela, fiul lui Beor, a domnit în Edom; numele cetăţii sale era Dinhaba. 33 Când Bela a murit, Iobab, fiul lui Zerah, din Boţra, a domnit în locul lui. 34 Când Iobab a murit, Huşam, din ţara temaniţilor, a domnit în locul lui. 35 Când Huşam a murit, Hadad, fiul lui Bedad, cel care i-a învins pe midianiţi la Moab, a domnit în locul lui; numele cetăţii sale era Avit. 36 Când Hadad a murit, Samla, din Masreka, a domnit în locul lui. 37 Când Samla a murit, Saul din Rehobotul de lângă râu7 a domnit în locul lui. 38 Când Saul a murit, Baal-Hanan, fiul lui Acbor, a domnit în locul lui. 39 Când Baal-Hanan, fiul lui Acbor, a murit, Hadar8 a domnit în locul lui; numele cetăţii sale era Pau. Numele soţiei sale era Mehetabeel, fiica lui Matred, fiica lui Me-Zahab. 40 Numele căpeteniilor care provin din Esau, după clanurile şi regiunile lor, sunt următoarele: căpetenia Timna, căpetenia Alva, căpetenia Ietet, 41 căpetenia Oholibama, căpetenia Ela, căpetenia Pinon, 42 căpetenia Chenaz, căpetenia Teman, căpetenia Mibţar, 43 căpetenia Magdiel şi căpetenia Iram. Acestea au fost căpeteniile Edomului, potrivit teritoriilor lor în ţara pe care o stăpâneau. Esau a fost strămoşul edomiţilor.

Gen 37

Iosif şi fraţii săi
1 Iacov s-a aşezat în ţara în care a locuit tatăl său, în Canaan. 2 Aceasta este istoria1 lui Iacov. La vârsta de şaptesprezece ani, Iosif păştea turma împreună cu fraţii săi, fiii Bilhei şi ai Zilpei, soţiile tatălui său; el îi spunea tatălui lor lucrurile rele pe care aceştia le făceau. 3 Israel îl îndrăgea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că era un fiu născut la bătrâneţe şi i-a făcut o tunică decorată2. 4 Când fraţii săi au văzut că tatăl lor îl îndrăgea mai mult decât pe ei, l-au urât pe Iosif şi n-au putut să-i vorbească prieteneşte. 5 Iosif a avut un vis pe care l-a istorisit fraţilor săi, dar aceştia l-au urât şi mai mult. 6 El le-a zis: - Ascultaţi visul pe care l-am avut! 7 Se făcea că eram la legatul snopilor pe câmp. Deodată, snopul meu s-a ridicat în picioare, iar snopii voştri s-au adunat în jurul lui şi s-au plecat înaintea snopului meu. 8 Fraţii săi i-au răspuns: - Doar nu vei domni tu peste noi?! Doar nu ne vei stăpâni tu?! Şi l-au urât şi mai mult din cauza viselor şi a cuvintelor sale. 9 Iosif a mai avut un vis şi l-a istorisit şi pe acesta fraţilor săi: - Am mai avut un vis, a spus el. Se făcea că soarele, luna şi unsprezece stele se plecau înaintea mea. 10 Dar când le-a istorisit acest vis tatălui şi fraţilor săi, tatăl său l-a mustrat zicându-i: - Ce fel de vis este acesta pe care l-ai avut? Oare vom veni eu, mama ta şi fraţii tăi ca să ne prosternăm înaintea ta? 11 Fraţii săi l-au invidiat, dar tatăl său a ţinut minte acest vis. 12 Fraţii săi s-au dus să pască turma tatălui lor lângă Şehem. 13 Israel i-a zis lui Iosif: - Ştii că fraţii tăi pasc oile lângă Şehem. Vino, căci vreau să te trimit la ei. - Sunt gata, a răspuns el. 14 - Du-te, vezi dacă fraţii tăi şi turma sunt bine şi adu-mi veşti! i-a zis Israel. Apoi l-a trimis din valea Hebron. Când a ajuns la Şehem, 15 un om l-a găsit rătăcind pe câmp şi l-a întrebat: - Ce cauţi? 16 - Îi caut pe fraţii mei, a răspuns el; spune-mi, te rog, unde pasc ei turma? 17 Omul acela i-a răspuns: - Au plecat de aici. I-am auzit sfătuindu-se să meargă la Dotan. Iosif s-a dus pe urma fraţilor săi şi i-a găsit la Dotan. 18 Ei l-au văzut de departe şi, înainte ca el să ajungă la ei, au pus la cale să-l omoare. 19 Ei s-au sfătuit astfel: - Vine „visătorul“! 20 Haideţi să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una dintre aceste gropi. Vom spune că l-a mâncat un animal sălbatic şi vom vedea ce se va alege de visele lui. 21 Dar când Ruben a auzit lucrul acesta, i-a ţinut apărarea zicând: - Să nu-i luăm viaţa! 22 Fără vărsare de sânge! a continuat el. Aruncaţi-l în această fântână din pustie, fără să vă întindeţi mâna asupra lui. Spunea aceasta pentru ca să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său. 23 Când Iosif a ajuns la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de tunica sa, de tunica decorată pe care o purta, 24 l-au luat şi l-au aruncat într-o fântână; fântâna era goală, fără pic de apă în ea. 25 Apoi s-au aşezat să mănânce. Dintr-odată au observat apropiindu-se o caravană de-a ismaeliţilor venind din Ghilad şi ducând în Egipt, pe cămilele lor, condimente, balsam şi smirnă. 26 Iuda le-a zis fraţilor săi: „Ce câştigăm dacă ne omorâm fratele şi-i ascundem sângele? 27 Haideţi să-l vindem ismaeliţilor şi să nu ne întindem mâna asupra lui, căci totuşi este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Fraţii săi au fost de acord. 28 Când s-au apropiat negustorii midianiţi, fraţii săi l-au scos pe Iosif afară din fântână şi l-au vândut ismaeliţilor cu douăzeci de şecheli3 de argint. Aceştia l-au dus pe Iosif în Egipt. 29 Când Ruben s-a întors la fântână şi a văzut că Iosif nu mai era acolo, şi-a sfâşiat hainele. 30 Apoi s-a dus la fraţii săi şi le-a zis: „Copilul a dispărut; ce mă fac?“ 31 Dar ei au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un ţap şi au înmuiat tunica în sânge. 32 I-au trimis tunica decorată tatălui lor, zicând: „Am găsit asta; vezi dacă nu este tunica fiului tău.“ 33 El a recunoscut-o şi a zis: „Este tunica fiului meu! L-a mâncat un animal sălbatic; fără îndoială, Iosif a fost sfâşiat în bucăţi.“ 34 Atunci Iacov şi-a sfâşiat hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi l-a jelit pe fiul său multe zile. 35 Toţi fiii şi fiicele sale au venit să-l mângâie, dar el n-a vrut să fie mângâiat, ci l-a bocit zicând: „Jelind voi coborî la fiul meu în Locuinţa Morţilor4.“ 36 Midianiţii5 l-au vândut pe Iosif în Egipt lui Potifar, unul dintre demnitarii lui Faraon şi conducător al gărzii6.

Gen 38

Iuda şi Tamar
1 În vremea aceea, Iuda a plecat de la fraţii săi şi s-a aşezat în vecinătatea unui adulamit pe care îl chema Hira. 2 Iuda a întâlnit-o acolo pe fiica unui canaanit pe care-l chema Şua, s-a căsătorit cu ea şi a intrat la ea. 3 Ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu căruia Iuda i-a pus numele Er. 4 Ea a rămas din nou însărcinată şi a născut un fiu căruia i-a pus numele Onan. 5 A născut un alt fiu şi i-a pus numele Şela. Ea l-a născut în Chezib. 6 Iuda i-a luat o soţie lui Er, întâiul său născut; numele ei era Tamar. 7 Dar Er, întâiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului, iar Domnul l-a omorât. 8 Atunci Iuda i-a zis lui Onan: „Căsătoreşte-te cu soţia fratelui tău şi împlineşte-ţi faţă de ea datoria de cumnat1: ridică-i un urmaş fratelui tău.“ 9 Dar pentru că ştia că urmaşul nu va fi al său, Onan vărsa sămânţa pe pământ ori de câte ori intra la soţia fratelui său, pentru a nu-i da un urmaş fratelui său. 10 Ceea ce făcea Onan era o nelegiuire înaintea Domnului, aşa că Domnul l-a omorât şi pe el. 11 Atunci Iuda i-a zis nurorii sale, Tamar: „Rămâi văduvă în casa tatălui tău până va creşte fiul meu Şela.“ El spunea însă aşa, de teamă ca nu cumva şi acesta să moară, ca şi fraţii săi. Astfel, Tamar s-a întors în casa tatălui ei. 12 După mai multă vreme, soţia lui Iuda, fiica lui Şua, a murit. După ce a depăşit durerea pierderii ei, Iuda s-a dus împreună cu adulamitul Hira, prietenul său, la Timna, la cei care-i tundeau oile. 13 Tamarei i s-a spus: „Socrul tău se duce la Timna, ca să-şi tundă oile.“ 14 Atunci ea şi-a schimbat hainele de văduvă, s-a acoperit cu un văl şi s-a înfăşurat cu un şal, apoi s-a aşezat la intrarea în Enayim, care se află în drum spre Timna. Îşi dăduse seama că, deşi Şela crescuse, ea nu-i fusese dată de soţie. 15 Când Iuda a văzut-o, a crezut că este o prostituată, pentru că avea faţa acoperită. 16 El s-a îndreptat către ea pe marginea drumului şi, fără să ştie că era nora sa, i-a zis: - Lasă-mă să intru la tine! - Ce-mi vei da, dacă intri la mine? a întrebat ea. 17 - Îţi voi trimite un ied din turmă, a răspuns el. – Doar dacă îmi dai o garanţie până îl vei trimite, a spus ea. 18 - Ce garanţie să-ţi dau? a întrebat el. - Sigiliul2 tău, şnurul tău şi toiagul din mâna ta, a răspuns ea. El i le-a dat şi a intrat la ea, iar ea a rămas însărcinată de la el. 19 După aceea ea a plecat îndată, şi-a dat jos vălul şi s-a schimbat în hainele de văduvă. 20 Când Iuda a trimis iedul prin prietenul său adulamit, ca să recupereze garanţia de la femeie, acesta n-a mai găsit-o. 21 El i-a întrebat pe localnici: - Unde este prostituata3 care stătea lângă drum, la Enayim? - N-a fost aici nici o prostituată, au răspuns ei. 22 El s-a întors la Iuda şi i-a zis: - N-am găsit-o; mai mult, localnicii au zis că n-a fost nici o prostituată acolo. 23 Iuda a răspuns: - Să ţină ce a luat, numai să nu ne facem de râs; am trimis acest ied, dar n-ai mai găsit-o. 24 După trei luni, lui Iuda i s-a spus: - Nora ta, Tamar, s-a prostituat şi chiar a rămas însărcinată în urma desfrânării ei. - Scoateţi-o afară ca să fie arsă! a spus Iuda. 25 Pe când era scoasă afară, ea i-a trimis vorbă socrului ei: „Proprietarul acestor lucruri m-a lăsat însărcinată; vezi dacă recunoşti ale cui sunt acest sigil, şnur şi toiag.“ 26 Iuda le-a recunoscut şi a zis: „Ea este mai puţin vinovată decât mine, pentru că nu i-am dat-o de soţie fiului meu Şela.“ De atunci nu s-a mai apropiat de ea. 27 Când i-a venit vremea să nască, în pântecele ei se aflau gemeni. 28 În timpul naşterii, unul dintre ei a scos mâna; moaşa i-a apucat-o şi a legat-o cu un fir roşu, zicând: „Acesta a ieşit primul!“ 29 Dar el şi-a tras mâna înapoi şi a ieşit fratele său; atunci ea a zis: „Ce spărtură ai făcut!“ De aceea i s-a pus numele Pereţ4. 30 După aceea a ieşit fratele său, cel cu firul roşu legat la mână şi i s-a pus numele Zerah5.

Gen 39

Iosif şi soţia lui Potifar
1 Iosif a fost dus în Egipt, iar Potifar, conducător al gărzii1 şi unul dintre demnitarii lui Faraon, l-a cumpărat de la ismaeliţii care l-au adus acolo. 2 Domnul a fost cu Iosif, astfel încât acesta a prosperat şi a locuit în casa stăpânului său egiptean. 3 Stăpânul său a observat că Domnul era cu Iosif şi că făcea ca toate să prospere în mâna lui. 4 Iosif a găsit bunăvoinţă la el şi i-a slujit, iar stăpânul său l-a rânduit supraveghetor al palatului său şi i-a dat în grijă toată gospodăria sa. 5 De când l-a făcut supraveghetor peste palatul său şi peste toată gospodăria sa, Domnul a binecuvântat palatul egipteanului de dragul lui Iosif; binecuvântarea Domnului era peste toată gospodăria sa, inclusiv peste ce avea pe câmp. 6 Astfel, stăpânul a lăsat în grija lui Iosif tot ce avea şi n-avea altă grijă decât să mănânce. Iosif era chipeş şi arătos. 7 După o vreme, soţia stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi i-a zis: - Culcă-te cu mine! 8 Dar el a refuzat şi i-a răspuns: - Stăpânul meu n-are nici o grijă în ce priveşte gospodăria, dându-mi în grijă tot ce are. 9 Nimeni nu este mai mare în această gospodărie decât mine, iar el nu m-a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că eşti soţia lui. Deci cum aş putea să fac răul acesta mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu? 10 Deşi ea îi vorbea lui Iosif în fiecare zi, el n-a ascultat-o nici ca să se culce cu ea, nici să stea în prezenţa ei. 11 Într-o zi însă, când Iosif a intrat în palat ca să-şi îndeplinească slujba şi nimeni altcineva dintre sclavii palatului nu era acolo, 12 ea l-a prins de haină, poruncindu-i: „Culcă-te cu mine!“ Dar el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară. 13 Când a văzut că el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară, 14 i-a chemat pe sclavii palatului şi le-a zis: „Vedeţi, soţul meu ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi. El a intrat la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat cât am putut, 15 iar când el a auzit că ţip cu putere, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.“ 16 Ea i-a ţinut haina lângă ea, până când a venit stăpânul său acasă 17 şi i-a spus şi lui aceleaşi lucruri: „Sclavul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a intrat la mine ca şă-şi bată joc de mine, 18 dar, când am ţipat cu putere, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.“ 19 Când stăpânul său a auzit acuzele soţiei sale, care spunea: „Aşa s-a purtat sclavul tău cu mine!“, s-a aprins de mânie, 20 l-a luat pe Iosif şi l-a aruncat în temniţă, în locul în care erau închişi prizonierii regelui; şi acolo a rămas. 21 Dar Domnul a fost cu Iosif, i-a arătat îndurare şi a făcut ca el să găsească bunăvoinţă la comandantul temniţei. 22 Comandantul temniţei i-a dat în grija lui Iosif pe toţi cei închişi în temniţă; tot ceea ce se făcea acolo, se făcea prin el. 23 Comandantul temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ceea ce era în responsabilitatea lui Iosif, pentru că Domnul era cu el şi îl ajuta să prospere în tot ceea ce făcea.

Gen 40

Visele celor doi demnitari ai lui Faraon
1 După toate acestea, paharnicul şi brutarul monarhului Egiptului au păcătuit împotriva stăpânului lor, monarhul Egiptului. 2 Faraon s-a mâniat pe cei doi demnitari ai săi, pe căpetenia paharnicilor şi pe căpetenia brutarilor, 3 şi i-a pus sub pază în palatul căpeteniei gărzii1, în aceeaşi temniţă în care era închis şi Iosif. 4 Conducătorul gărzii i-a dat în grija lui Iosif şi el i-a slujit, iar aceştia au rămas sub pază pentru o vreme. 5 Într-o noapte, amândoi, atât paharnicul, cât şi brutarul monarhului Egiptului, care erau întemniţaţi, au avut câte un vis, fiecare vis cu semnificaţia lui. 6 Dimineaţa, când a venit la ei, Iosif a observat că erau tulburaţi. 7 El i-a întrebat pe demnitarii lui Faraon, care erau sub pază împreună cu el în palatul stăpânului său: - De ce sunteţi atât de abătuţi astăzi? 8 - Am avut nişte vise, dar nu este nimeni care să ni le poată interpreta, au răspuns ei. Atunci Iosif le-a zis: - Oare nu lui Dumnezeu Îi aparţin interpretările viselor? Istorisiţi-mi mie visele. 9 Căpetenia paharnicilor i-a istorisit visul său lui Iosif: - În visul meu am văzut o viţă 10 care avea trei ramuri. Imediat după ce a înmugurit, i s-a deschis floarea, iar ciorchinii s-au făcut struguri copţi. 11 Eu aveam cupa lui Faraon în mână, am luat strugurii, apoi i-am stors în cupă şi am pus cupa în mâna lui Faraon. 12 Iosif i-a zis: - Aceasta este interpretarea visului: cele trei ramuri reprezintă trei zile; 13 peste trei zile, Faraon îţi va înălţa capul şi te va repune în slujbă, iar tu vei pune cupa în mâna sa, aşa cum făceai înainte, când erai paharnicul lui. 14 Dar când îţi va merge bine, adu-ţi aminte de mine, arată-ţi îndurarea faţă de mine, vorbindu-i lui Faraon despre mine şi scoate-mă din această temniţă, 15 pentru că am fost luat cu forţa din ţara evreilor şi nici chiar aici n-am făcut nimic pentru care să merit să fiu aruncat în temniţă2. 16 Când căpetenia brutarilor a văzut că Iosif a dat o interpretare îmbucurătoare, i-a zis: - Şi eu am avut un vis! Se făcea că pe capul meu se aflau trei coşuri de pâine3; 17 în coşul de deasupra erau tot felul de aluaturi coapte pentru Faraon, dar păsările le mâncau din coşul de pe capul meu. 18 Iosif i-a răspuns: - Aceasta este interpretarea visului: cele trei coşuri reprezintă trei zile; 19 peste trei zile, Faraon îţi va tăia capul4 şi te va spânzura de un copac5, iar carnea ţi-o vor mânca păsările. 20 A treia zi, Faraon şi-a sărbătorit ziua de naştere şi le-a dat un ospăţ tuturor slujitorilor săi. Dintre demnitarii săi, Faraon a înălţat capul căpeteniei paharnicilor şi pe al căpeteniei brutarilor. 21 El a repus în slujbă pe căpetenia paharnicilor, care a pus din nou cupa în mâna lui Faraon, 22 însă pe căpetenia brutarilor a spânzurat-o, întocmai cum le interpretase Iosif. 23 Dar căpetenia paharnicilor nu şi-a mai adus aminte de Iosif, ci l-a uitat.

Gen 41

Visele lui Faraon
1 După doi ani, Faraon a visat că stătea pe malul Nilului 2 şi că din Nil au ieşit şapte vaci frumoase şi grase, care păşteau între trestii. 3 După ele au ieşit din Nil alte şapte vaci urâte şi sfrijite, care s-au aşezat lângă celelalte vaci, pe malul Nilului. 4 Vacile urâte şi sfrijite le-au mâncat pe cele şapte vaci frumoase şi grase. Atunci Faraon s-a trezit din somn. 5 Apoi a adormit din nou şi a avut un alt vis: şapte spice de grâu, grase şi bune, creşteau pe acelaşi pai. 6 După ele au răsărit şapte spice slabe şi arse de vântul de răsărit. 7 Spicele slabe le-au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Atunci Faraon s-a trezit din somn; acestea au fost visele sale. 8 Dimineaţa duhul său era tulburat; el a trimis să-i cheme pe toţi magicienii şi pe toţi înţelepţii Egiptului, cărora le-a istorisit visele, dar nimeni n-a putut să i le interpreteze. 9 Atunci căpetenia paharnicilor i-a zis lui Faraon: „Mi-aduc astăzi aminte de greşeala mea1; 10 Faraon s-a mâniat odată pe slujitorii săi şi ne-a pus sub pază, în casa conducătorului gărzii2, pe mine şi pe căpetenia brutarilor. 11 El şi cu mine am avut în aceeaşi noapte câte un vis, fiecare vis având o interpretare proprie. 12 Împreună cu noi, se afla acolo şi un tânăr evreu, sclav al conducătorului gărzii. I-am istorisit acestuia visele noastre, iar el ni le-a interpretat, dând fiecărui vis o interpretare proprie. 13 Şi s-a întâmplat exact aşa cum ni le-a interpretat el: pe mine Faraon m-a repus în slujbă, iar pe brutar l-a spânzurat.“ 14 Atunci Faraon a trimis după Iosif, iar el a fost scos repede din temniţă. Iosif s-a ras, şi-a schimbat hainele şi s-a prezentat înaintea lui Faraon. 15 Acesta i-a zis: - Am avut un vis, dar nu este nimeni care să-l poată interpreta. Am auzit că tu poţi interpreta un vis imediat ce-l auzi. 16 - Nu eu, ci Dumnezeu îi va da lui Faraon un răspuns prielnic, i-a răspuns Iosif. 17 Atunci Faraon i-a zis lui Iosif: - Am visat că stăteam pe malul Nilului 18 şi că din Nil au ieşit şapte vaci frumoase şi grase, care păşteau între trestii. 19 După ele au ieşit alte şapte vaci mici, foarte urâte şi sfrijite. Niciodată n-am văzut vaci atât de urâte în toată ţara Egiptului. 20 Vacile sfrijite şi urâte le-au mâncat pe primele şapte vaci grase; 21 dar după ce le-au mâncat, nimeni nu şi-ar fi dat seama că au făcut acest lucru, pentru că erau la fel de sfrijite ca şi înainte. Apoi m-am trezit. 22 Am adormit din nou şi am avut un alt vis: şapte spice de grâu, pline şi bune, creşteau pe acelaşi pai. 23 După ele au răsărit şapte spice uscate, slabe şi arse de vântul de răsărit. 24 Spicele slabe le-au înghiţit pe cele şapte spice bune. Le-am spus magicienilor aceste vise, dar nici unul nu mi le-a putut explica. 25 Atunci Iosif i-a zis lui Faraon: - Visele lui Faraon reprezintă acelaşi lucru; Dumnezeu i-a descoperit ce urmează să facă. 26 Cele şapte vaci bune reprezintă şapte ani, iar cele şapte spice bune reprezintă tot şapte ani; este un singur vis. 27 Cele şapte vaci slabe şi urâte, care au ieşit după primele, reprezintă şapte ani, ca şi cele şapte spice goale, arse de vântul de răsărit. Ele reprezintă şapte ani de foamete. 28 Se va întâmpla exact aşa cum i-am spus lui Faraon; Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce urmează să facă. 29 Vor veni şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului. 30 După ei vor veni şapte ani de foamete, astfel încât tot belşugul din ţara Egiptului va fi uitat. Foametea va pustii ţara; 31 belşugul nu va mai fi cunoscut în ţară din cauza foametei care va urma, pentru că ea va fi foarte grea. 32 Visul i-a fost arătat lui Faraon în două feluri, pentru că acest lucru este hotărât de Dumnezeu, iar Dumnezeu îl va împlini în curând. 33 De aceea Faraon să aleagă acum un om priceput şi înţelept şi să-l pună conducător peste ţara Egiptului. 34 Faraon să rânduiască supraveghetori peste ţara Egiptului şi să ia o cincime din rodul ţării în timpul celor şapte ani de belşug. 35 Ei să strângă toată hrana din aceşti ani buni care vin, să pună grâul pentru hrana celor din cetăţi sub stăpânirea lui Faraon şi să-l păzească. 36 Hrana aceea va fi o rezervă pentru ţară în cei şapte ani de foamete care vor veni peste ţara Egiptului, astfel încât ţara să nu piară în timpul foametei.

Înălţarea lui Iosif
37 Lui Faraon şi tuturor slujitorilor săi li s-a părut potrivit planul. 38 Aşa că el le-a zis slujitorilor săi: „Vom putea noi găsi pe cineva ca acesta, în care să fie Duhul lui Dumnezeu3?“ 39 Apoi Faraon i-a zis lui Iosif: - Pentru că Dumnezeu ţi-a descoperit toate acestea, nu este nimeni la fel de priceput şi de înţelept ca tine. 40 De aceea tu vei fi conducător peste curtea mea şi tot poporul meu va asculta de cuvântul tău; doar în ce priveşte tronul, eu voi fi mai mare decât tine. 41 Aşadar, te-am pus conducător peste toată ţara Egiptului. 42 Faraon şi-a scos inelul cu sigiliu din deget şi l-a pus pe degetul lui Iosif. L-a îmbrăcat în haine de in subţire, iar în jurul gâtului i-a pus un lanţ de aur. 43 Apoi l-a pus în carul care venea după al său4 şi înaintea lui se striga: „Plecaţi genunchiul!“5 Astfel, Faraon l-a pus pe Iosif conducător peste tot Egiptul. 44 De asemenea, el i-a mai spus lui Iosif: - Eu sunt Faraon, dar fără consimţământul tău nimeni nu va face nimic în toată ţara Egiptului.“ 45 Faraon i-a pus lui Iosif numele Ţafnat-Paneah6 şi i-a dat-o de soţie pe Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On7. Iosif a plecat prin ţara Egiptului. 46 El avea treizeci de ani când a intrat în slujba monarhului Egiptului. Iosif a ieşit de la Faraon şi a călătorit prin tot Egiptul. 47 În timpul celor şapte ani de belşug, pământul a rodit foarte mult. 48 În timpul acestor şapte ani de belşug din ţara Egiptului, Iosif a adunat toată hrana şi a depozitat-o în cetăţi; în fiecare cetate el a depozitat hrana care provenea de pe câmpurile din jur. 49 Astfel, Iosif a strâns foarte mult grâu, ca nisipul mării, încât a încetat să-l mai cântărească, deoarece era foarte mult. 50 Înainte să vină anii de foamete, Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On, i-a născut lui Iosif doi fii. 51 Iosif i-a pus întâiului său născut numele Manase8, zicând: „Aceasta pentru că Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată familia tatălui meu.“ 52 Celui de-al doilea fiu i-a pus numele Efraim9, zicând: „Aceasta pentru că Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara durerii mele.“ 53 Cei şapte ani de belşug din ţara Egiptului s-au sfârşit 54 şi au început şapte ani de foamete, aşa cum a spus Iosif. În toate ţările era foamete, dar în toată ţara Egiptului era pâine. 55 Când toată ţara Egiptului a flămânzit, poporul a strigat către Faraon după pâine. Faraon le-a zis tuturor egiptenilor: „Mergeţi la Iosif, şi el vă va spune ce să faceţi!“ 56 Foametea a cuprins întreaga ţară, iar Iosif a deschis toate locurile cu provizii şi le-a vândut grâu egiptenilor, deoarece foametea era grea în Egipt. 57 Şi, pentru că în toate ţările foametea era grea, veneau în Egipt oameni din toate ţările, ca să cumpere grâu de la Iosif.

Gen 42

Prima călătorie a fraţilor lui Iosif în Egipt
1 Când Iacov a aflat că în Egipt se găseşte grâu, le-a zis fiilor săi: „De ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii? 2 Am auzit că în Egipt se găseşte grâu; duceţi-vă şi cumpăraţi-ne de acolo grâu, pentru ca să trăim şi să nu murim.“ 3 Zece dintre fraţii lui Iosif s-au dus să cumpere grâu din Egipt. 4 Dar Iacov nu l-a trimis şi pe Beniamin, fratele lui Iosif, împreună cu fraţii săi, pentru că se gândea să nu i se întâmple vreo nenorocire. 5 Astfel, pentru că şi în Canaan era foamete, fiii lui Israel s-au dus să cumpere grâu din Egipt împreună cu alţi oameni care mergeau într-acolo. 6 Iosif era stăpânul ţării, cel care vindea hrană întregului popor al ţării. Când fraţii lui Iosif au ajuns la el, s-au plecat cu faţa până la pământ înaintea lui. 7 De îndată ce şi-a văzut fraţii, Iosif i-a recunoscut, dar s-a prefăcut că nu-i cunoaşte şi le-a vorbit cu asprime. - De unde veniţi? i-a întrebat el. - Venim din Canaan, ca să cumpărăm hrană, au răspuns ei. 8 Iosif i-a recunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au recunoscut pe el. 9 El şi-a amintit visele pe care le-a avut despre ei şi le-a zis: - Voi sunteţi iscoade şi aţi venit să vedeţi unde este ţara neprotejată! 10 - Nu, stăpâne, au răspuns ei, slujitorii tăi au venit să cumpere hrană. 11 Toţi suntem fiii aceluiaşi om. Suntem oameni cinstiţi; slujitorii tăi nu sunt iscoade. 12 Dar el le-a zis: - Nu e adevărat, ci voi aţi venit să vedeţi unde este ţara neprotejată! 13 Ei au răspuns: - Noi, slujitorii tăi, suntem doisprezece fraţi, fiii aceluiaşi om din Canaan; cel mai mic este acum cu tatăl nostru, iar unul nu mai este. 14 Dar Iosif le-a zis: - Sunteţi iscoade, aşa cum v-am spus! 15 Iată cum veţi fi testaţi: pe viaţa lui Faraon că nu veţi pleca din acest loc decât dacă vine aici fratele vostru mai mic! 16 Trimiteţi-l pe unul dintre voi să-l aducă pe fratele vostru, iar ceilalţi să rămână în temniţă, pentru ca vorbele voastre să fie puse la încercare şi să se vadă dacă spuneţi adevărul; dacă nu, pe viaţa lui Faraon, cu siguranţă că sunteţi iscoade! 17 Şi i-a aruncat pe toţi în temniţă pentru trei zile. 18 A treia zi, Iosif le-a zis: - Faceţi acest lucru şi veţi trăi; eu mă tem de Dumnezeu. 19 Dacă sunteţi oameni cinstiţi, unul dintre voi să rămână aici în temniţă, iar ceilalţi mergeţi, duceţi grâu familiilor voastre înfometate 20 şi aduceţi-mi-l pe fratele vostru mai mic. Aşa vor fi verificate cuvintele voastre şi nu veţi muri. Ei au făcut întocmai. 21 Şi-au zis unul altuia: - Cu siguranţă plătim pedeapsa pentru ceea ce i-am făcut fratelui nostru, pentru că i-am văzut durerea sufletului când ne ruga pentru viaţa lui, dar nu l-am ascultat. De aceea a venit peste noi necazul acesta. 22 Ruben le-a răspuns: - Nu v-am spus eu să nu păcătuiţi împotriva băiatului? Dar nu m-aţi ascultat. Acum trebuie să dăm socoteală de sângele lui. 23 Ei nu ştiau că Iosif îi înţelege, pentru că vorbea cu ei printr-un traducător. 24 Iosif a plecat de lângă ei şi a început să plângă. Apoi s-a întors şi le-a vorbit din nou. L-a luat pe Simeon şi l-a legat în prezenţa lor. 25 Apoi a dat poruncă să li se umple sacii cu grâu, să se pună fiecăruia argintul înapoi în sac şi să li se dea provizii pentru drum. După ce li s-au făcut aceste lucruri, 26 ei au încărcat grâul pe măgari şi au plecat. 27 Când unul dintre ei şi-a deschis sacul ca să dea măgarului său nutreţ, în locul în care au înnoptat, şi-a văzut argintul la gura sacului. 28 El le-a zis fraţilor săi: „Argintul mi-a fost dat înapoi; este aici în sacul meu!“ Atunci li s-au înmuiat inimile şi şi-au zis unul altuia tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?“ 29 Când au ajuns la tatăl lor, Iacov, în Canaan, i-au povestit tot ce li se întâmplase. Ei au zis: 30 - Acel om, stăpânul ţării, ne-a vorbit aspru şi ne-a luat drept iscoade ale ţării. 31 Dar noi i-am spus: „Suntem oameni cinstiţi, nu suntem iscoade. 32 Suntem doisprezece fraţi, fiii aceluiaşi tată; unul dintre noi nu mai este, iar cel mai mic este acum cu tatăl nostru în Canaan.“ 33 Atunci, omul acela, stăpânul ţării, ne-a spus: „Iată cum voi şti dacă sunteţi oameni cinstiţi: lăsaţi-l pe unul dintre voi cu mine, luaţi grâu pentru familiile voastre înfometate şi plecaţi. 34 Dar aduceţi-mi-l pe fratele vostru mai mic şi voi şti că nu sunteţi iscoade, ci oameni cinstiţi. Apoi vi-l voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi putea face negoţ în ţară1.“ 35 Când şi-au golit sacii, fiecare a găsit în sacul său punga cu argint. Văzând pungile cu argint, ei şi tatăl lor s-au temut. 36 Tatăl lor, Iacov, le-a zis: - Voi m-aţi lăsat fără copii. Iosif nu mai este, Simeon nu mai este şi acum vreţi să-l luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea sunt împotriva mea!2 37 Atunci Ruben i-a zis tatălui său: - Să-i omori pe cei doi fii ai mei, dacă nu ţi-l voi aduce înapoi pe Beniamin. Lasă-l în grija mea şi ţi-l voi aduce înapoi. 38 Dar el a răspuns: - Fiul meu nu va merge cu voi, pentru că fratele său este mort şi doar el a mai rămas. Dacă i se va întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi coborî capul încărunţit în Locuinţa Morţilor.

Gen 43

A doua călătorie a fraţilor lui Iosif în Egipt
1 Foametea era grea în ţară. 2 Când au terminat de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: - Duceţi-vă din nou şi cumpăraţi-ne puţină mâncare. 3 Dar Iuda i-a răspuns: - Omul acela ne-a avertizat clar, poruncindu-ne să nu mai dăm ochii cu el dacă fratele nostru nu este cu noi. 4 Dacă-l vei trimite pe fratele nostru cu noi, ne vom duce şi-ţi vom cumpăra mâncare. 5 Dar dacă nu-l vei trimite, nu ne vom duce, pentru că acel om ne-a zis: „Să nu mai daţi ochii cu mine dacă fratele vostru nu este cu voi.” 6 Atunci Israel le-a zis: - De ce v-aţi purtat aşa de rău cu mine şi i-aţi spus acelui om că mai aveţi un frate? 7 Ei i-au răspuns: - Omul acela ne-a pus întrebări amănunţite în legătură cu noi şi cu familia noastră, zicând: „Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?” Noi i-am răspuns la aceste întrebări. De unde era să ştim că ne va cere să-l aducem pe fratele nostru? 8 Atunci Iuda i-a zis tatălui său, Israel: - Trimite băiatul cu mine; vom pleca imediat, pentru ca noi, tu şi copiii noştri să trăim şi să nu murim. 9 Eu însumi voi răspunde pentru el; din mâna mea îl vei cere. Dacă nu ţi-l voi aduce înapoi şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, voi fi vinovat înaintea ta toată viaţa. 10 Dacă n-am fi întârziat, cu siguranţă că ne-am fi întors de două ori până acum. 11 Atunci, tatăl lor, Israel, le-a zis: - Dacă aşa trebuie, atunci aşa să faceţi. Luaţi cu voi câteva dintre cele mai alese produse ale ţării şi duceţi-le ca dar acelui om: puţin balsam, puţină miere, condimente, mir, fistic şi migdale. 12 Luaţi de două ori mai mult argint, pentru că trebuie să daţi înapoi argintul care a fost pus la gura sacilor voştri. Poate a fost o greşeală. 13 Luaţi-l şi pe fratele vostru şi mergeţi din nou la omul acela. 14 Dumnezeul cel Atotputernic1 să vă dea milă înaintea acelui om, pentru ca el să-i trimită înapoi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin. Cât despre mine, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, atunci lipsit să fiu. 15 Oamenii au luat cu ei darul, argintul – de două ori mai mult – şi pe Beniamin, s-au dus în Egipt şi s-au prezentat înaintea lui Iosif. 16 Când l-a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Condu-i pe aceşti oameni înăuntru, taie un animal şi pregăteşte-l, pentru că vor prânzi împreună cu mine.“ 17 Administratorul a făcut aşa cum i-a poruncit Iosif şi i-a condus pe oameni în palatul lui Iosif. 18 Lor le-a fost frică, pentru că au fost duşi în palatul lui Iosif şi şi-au zis: „Am fost aduşi înăuntru din cauza argintului care a fost pus în sacii noştri prima dată, pentru ca să ne atace, să ne biruiască, să ne înrobească şi să ne ia măgarii.“ 19 Ei s-au apropiat de administratorul gospodăriei lui Iosif şi au vorbit cu el la intrarea în palat. 20 Ei i-au zis: - Iartă-ne, domnul nostru … noi am mai venit o dată aici să cumpărăm mâncare, 21 dar când am ajuns la locul unde am înnoptat şi ne-am deschis sacii, am găsit la gura sacilor fiecăruia tot argintul nostru. Aşa că l-am adus înapoi. 22 Am mai adus cu noi şi alt argint ca să cumpărăm mâncare. Nu ştim cine ne-a pus argintul înapoi în saci. 23 El le-a răspuns: - Totul este în ordine, nu vă temeţi. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus o comoară în saci; eu am primit argintul vostru. Apoi l-a adus la ei şi pe Simeon. 24 Administratorul i-a condus pe oameni în palatul lui Iosif şi le-a dat apă ca să-şi spele picioarele şi nutreţ pentru măgari. 25 Ei au pregătit darul pentru Iosif care urma să vină la prânz, pentru că au auzit că vor mânca acolo. 26 Când Iosif a venit acasă, ei i-au oferit darul pe care-l aduseseră în palat şi s-au prosternat înaintea lui. 27 El i-a întrebat de sănătate şi le-a zis: - Este sănătos bătrânul vostru tată despre care mi-aţi vorbit? Mai trăieşte? 28 Ei i-au răspuns: -Da, slujitorul tău, tatăl nostru, este sănătos! Mai trăieşte! Apoi s-au plecat şi i s-au închinat. 29 El l-a observat pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, şi a întrebat: „Acesta este fratele vostru mai mic despre care mi-aţi vorbit?“ Apoi a adăugat: „Dumnezeu să-ţi dea har, fiule!“ 30 Fiind foarte emoţionat la vederea fratelui său, Iosif a ieşit în grabă şi a căutat un loc unde să plângă. A intrat într-o cameră şi a plâns acolo. 31 Apoi şi-a spălat faţa, a revenit şi, stăpânindu-se, a poruncit: „Aduceţi de mâncare!“ 32 Pe el l-au servit separat, pe fraţii săi, separat, iar pe egiptenii care mâncau împreună cu el, separat, pentru că egiptenii nu puteau mânca cu evreii, aceasta fiind pentru ei o urâciune. 33 Fraţii săi s-au aşezat înaintea lui, în ordinea vârstei, de la întâiul născut până la cel mai tânăr şi se uitau unii la alţii cu mirare. 34 Li s-au servit câte o porţie de la masa lui Iosif, dar porţia lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalţi. Ei au băut şi s-au bucurat împreună cu el.

Gen 44

1 După aceea, Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Umple sacii acestor oameni cu mâncare, atât cât pot duce şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său. 2 Pune cupa mea de argint la gura sacului celui mai mic, împreună cu argintul pentru grâu.“ Administratorul a făcut aşa cum i-a poruncit Iosif. 3 Cum s-a făcut dimineaţă, oamenii au fost trimişi cu măgarii lor. 4 Ei au ieşit din cetate, dar n-au ajuns prea departe, când Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Scoală-te, urmăreşte-i pe acei oameni, iar când îi vei ajunge, întreabă-i: «De ce aţi răsplătit binele cu rău? 5 Nu este aceasta cupa din care bea stăpânul meu şi pe care o foloseşte el pentru ghicire1? Rău lucru aţi făcut.»“ 6 Când i-a ajuns, administratorul le-a spus aceste cuvinte. 7 - De ce spune stăpânul nostru aceste cuvinte? i-au răspuns ei. Nici gând ca slujitorii tăi să fi făcut acest lucru! 8 Noi ţi-am adus înapoi din Canaan argintul pe care-l găsisem la gura sacilor noştri; cum să fi furat argint sau aur din palatul stăpânului tău? 9 Fie ca acela dintre slujitorii tăi, la care va fi găsită cupa, să moară, iar noi ceilalţi să devenim sclavii stăpânului nostru. 10 - Fie aşa cum aţi spus, le-a zis el; cel la care va fi găsită cupa va fi sclavul meu, dar voi ceilalţi veţi fi consideraţi nevinovaţi. 11 Fiecare şi-a dat repede jos sacul şi l-a deschis. 12 El a căutat cupa începând cu cel mai mare şi terminând cu cel mai mic, iar aceasta a fost găsită în sacul lui Beniamin. 13 Atunci ei şi-au sfâşiat hainele, fiecare şi-a încărcat măgarul şi s-au întors în cetate. 14 Iuda şi fraţii săi au intrat în palatul lui Iosif, pe când el era încă acolo şi s-au prosternat înaintea lui. 15 Iosif i-a întrebat: - Ce înseamnă lucrul acesta pe care l-aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine poate ghici? 16 Iuda i-a răspuns: - Ce putem să-i spunem stăpânului nostru? Ce putem spune? Cum să ne dezvinovăţim? Dumnezeu a descoperit vina slujitorilor tăi; suntem sclavii stăpânului nostru, noi şi cel la care a fost găsită cupa. 17 Dar el a zis: - Nici gând să fac acest lucru! Doar cel la care a fost găsită cupa va fi sclavul meu, iar voi ceilalţi mergeţi în pace la tatăl vostru. 18 Atunci Iuda s-a apropiat de el şi i-a zis: - Stăpânul meu, te rog, dă-i voie slujitorului tău să-i spună ceva stăpânului meu şi să nu te mânii pe slujitorul tău, pentru că tu eşti ca Faraon. 19 Stăpânul meu i-a întrebat pe slujitorii săi, dacă avem tată şi dacă mai avem vreun alt frate. 20 Noi i-am răspuns stăpânului nostru că avem un tată în vârstă, care mai are un fiu mai tânăr ce i s-a născut la bătrâneţe. Fratele său este mort, doar el a mai rămas dintre copiii mamei sale, iar tatăl său îl iubeşte. 21 Atunci tu le-ai cerut slujitorilor tăi să-l aducă la tine ca să-l vezi cu ochii tăi. 22 Noi i-am spus stăpânului nostru că băiatul nu poate pleca de lângă tatăl său, pentru că, dacă ar pleca, tatăl său ar muri. 23 Dar tu le-ai spus slujitorilor tăi că, dacă fratele nostru mai mic nu vine cu noi, să nu mai dăm ochii cu tine. 24 Când ne-am întors la slujitorul tău, tatăl meu, i-am făcut cunoscute cuvintele stăpânului nostru. 25 Când tatăl nostru ne-a cerut să ne întoarcem şi să mai cumpărăm nişte mâncare, 26 noi i-am răspuns că nu putem merge decât dacă va veni cu noi şi fratele nostru mai mic, pentru că nu putem să dăm ochii cu tine dacă fratele nostru mai mic nu este cu noi. 27 Atunci slujitorul tău, tatăl meu, ne-a amintit ceea ce ştiam, şi anume că soţia sa i-a născut doi fii, 28 dintre care unul a plecat şi se crede că a fost sfâşiat de fiare, pentru că nu a mai fost văzut de atunci 29 şi că, dacă i l-am lua şi pe acesta şi i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îi vom coborî capul încărunţit în Locuinţa Morţilor. 30 De aceea, dacă mă voi întoarce la slujitorul tău, tatăl meu, şi băiatul nu va fi cu noi, pentru că el este ataşat de băiat, 31 va muri când va vedea că băiatul nu este cu noi; iar slujitorii tăi vor coborî cu durere capul încărunţit al slujitorului tău, tatăl nostru, în Locuinţa Morţilor. 32 Slujitorul tău s-a pus garant la tatăl meu pentru băiat, promiţând că dacă nu i-l voi aduce înapoi, voi fi vinovat înaintea tatălui meu toată viaţa. 33 Astfel dar dă-i voie, te rog, slujitorului tău să rămână ca sclav al stăpânului meu în locul băiatului şi dă-i voie băiatului să se întoarcă cu fraţii săi. 34 Cum să mă întorc la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Să nu văd durerea care va veni asupra tatălui meu!

Gen 45

Iosif li se face cunoscut fraţilor săi
1 Atunci Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce se aflau acolo şi a poruncit: „Să iasă toată lumea afară!“ Astfel, nici unul n-a rămas cu el atunci când Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi. 2 Şi a plâns atât de tare, încât l-au auzit şi egiptenii, şi curtea lui Faraon. 3 Iosif le-a zis fraţilor săi: „Eu sunt! Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?“ Dar fraţii săi nu i-au putut răspunde, pentru că au înlemnit în prezenţa sa. 4 Atunci Iosif le-a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine!“ Ei s-au apropiat de el, iar el le-a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, cel pe care l-aţi vândut în Egipt! 5 Acum nu vă întristaţi şi nu vă mâniaţi pe voi înşivă pentru că m-aţi vândut aici, fiindcă Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra în viaţă1. 6 Deoarece foametea durează de doi ani pe pământ şi vor mai fi încă cinci ani în care nu se va ara şi nu se va secera, 7 Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra o rămăşiţă pe pământ şi pentru a vă salva vieţile printr-o mare eliberare. 8 Aşadar, nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut tată pentru Faraon, stăpân al curţii sale şi domnitor peste toată ţara Egiptului. 9 Duceţi-vă repede la tatăl meu şi spuneţi-i că aşa vorbeşte fiul său Iosif: «Dumnezeu m-a făcut stăpân peste tot Egiptul; vino la mine fără întârziere. 10 Vei locui în ţinutul Goşen2 şi vei fi lângă mine, tu, copiii tăi, nepoţii tăi, turmele, cirezile tale şi tot ceea ce este al tău. 11 Acolo îţi voi purta de grijă, căci mai sunt încă cinci ani de foamete, pentru ca să nu sărăceşti tu, familia ta şi gospodăria ta.» 12 Voi înşivă şi fratele meu Beniamin vedeţi că eu sunt cel care vă vorbeşte. 13 Să-i spuneţi tatălui meu despre toată gloria pe care o am în Egipt şi despre tot ce aţi văzut; grăbiţi-vă şi aduceţi-l pe tatăl meu aici.“ 14 Apoi l-a îmbrăţişat pe fratele său Beniamin şi a plâns, în timp ce Beniamin plângea şi el pe umărul lui. 15 Iosif i-a sărutat pe toţi fraţii săi şi a plâns pe umerii lor; după aceea fraţii săi au vorbit cu el. 16 Când Faraon şi slujitorii săi au auzit că au venit fraţii lui Iosif, s-au bucurat. 17 Faraon i-a poruncit lui Iosif să le spună fraţilor săi următoarele: „Încărcaţi-vă animalele şi întoarceţi-vă în Canaan. 18 Luaţi-l pe tatăl vostru şi familiile voastre şi veniţi la mine; eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului şi veţi mânca ce este mai bun în ţară.“ 19 El i-a poruncit să le mai spună astfel: „Luaţi din ţara Egiptului nişte care pentru copiii şi soţiile voastre, luaţi-l pe tatăl vostru şi veniţi. 20 Nu vă gândiţi la bunurile voastre, pentru că tot ce este mai bun în Egipt va fi al vostru.“ 21 Fiii lui Israel au făcut întocmai. Iosif le-a dat care după porunca lui Faraon şi provizii pentru drum. 22 Fiecăruia i-a dat câte un rând de haine, dar lui Beniamin i-a dat trei sute de şecheli de argint3 şi cinci rânduri de haine. 23 Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grâu, pâine şi provizii pentru drum. 24 Iosif i-a trimis pe fraţii săi şi la despărţire le-a zis: „Să nu vă certaţi4 pe drum!“ 25 Ei au plecat din Egipt, s-au dus la tatăl lor, Iacov, în Canaan 26 şi i-au zis: „Iosif trăieşte! Chiar el este domnitor peste toată ţara Egiptului!“ Însă inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea. 27 Dar când i-au istorisit tot ceea ce le spusese Iosif şi când a văzut carele pe care le trimisese Iosif să-l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s-a înviorat. 28 Israel a zis: „Destul! Iosif, fiul meu, încă trăieşte. Trebuie să merg să-l văd înainte de a muri.“

Gen 46

Iacov şi familia sa merg în Egipt
1 Israel a pornit în călătorie cu tot ce avea, iar când a ajuns la Beer-Şeba, a adus jertfe Dumnezeului tatălui său, Isaac. 2 Dumnezeu i-a vorbit lui Israel într-o vedenie de noapte şi i-a zis: - Iacove, Iacove! - Aici sunt, a răspuns el. 3 - Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău; nu te teme să te duci în Egipt, pentru că acolo te voi face un neam mare. 4 Eu Însumi voi merge cu tine în Egipt şi te voi aduce înapoi, iar Iosif îţi va închide ochii. 5 Apoi Iacov a plecat din Beer-Şeba. Fiii lui Israel i-au dus pe tatăl lor, Iacov, pe copiii şi pe soţiile lor în carele pe care Faraon le trimisese să-i aducă. 6 Iacov şi toţi urmaşii săi şi-au luat turmele şi averile, pe care le-au adunat în Canaan, şi au venit să locuiască în Egipt. 7 El i-a adus cu el în Egipt pe fiii, pe nepoţii, pe fiicele şi pe nepoatele sale; adică pe toţi urmaşii. 8 Acestea au fost numele israeliţilor (Iacov şi urmaşii săi) care au venit în Egipt: Ruben, întâiul născut al lui Iacov, 9 şi fiii lui Ruben: Hanoh, Palu, Heţron şi Carmi. 10 Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin, Ţohar şi Saul, fiul unei canaanite. 11 Fiii lui Levi: Gherşon, Chehat şi Merari. 12 Fiii lui Iuda: Er, Onan, Şela, Pereţ şi Zerah; dar Er şi Onan au murit în Canaan. Fiii lui Pereţ au fost Heţron şi Hamul. 13 Fiii lui Isahar: Tola, Puva1, Iov2 şi Şimron. 14 Fiii lui Zabulon: Sered, Elon şi Iahleel. 15 Aceştia au fost fiii Leei, pe care ea i-a născut lui Iacov în Padan-Aram; ea îi mai născuse şi o fiică, pe nume Dina. Toţi fiii şi fiicele sale au fost în număr de treizeci şi trei. 16 Fiii lui Gad: Ţifion3, Haghi, Şuni, Eţbon, Eri, Arodi şi Areli. 17 Fiii lui Aşer: Imna, Işva, Işvi şi Beria. Sora lor a fost Serah. Fiii lui Beria: Heber şi Malchiel. 18 Aceştia au fost copiii Zilpei, pe care Laban i-a dat-o ca sclavă fiicei sale Lea; pe aceştia i-a născut ea lui Iacov, fiind în total şaisprezece persoane. 19 Fiii Rahelei, soţia lui Iacov: Iosif şi Beniamin. 20 În ţara Egiptului, lui Iosif i s-au născut Manase şi Efraim pe care i i-a născut Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On4. 21 Fiii lui Beniamin: Bela, Becher, Aşbel, Ghera, Naaman, Ehi, Roş, Mupim, Hupim şi Ard. 22 Aceştia au fost fiii Rahelei, care i s-au născut lui Iacov, fiind în total paisprezece persoane. 23 Fiul lui Dan: Huşim. 24 Fiii lui Neftali: Iahţeel, Guni, Ieţer şi Şilem. 25 Aceştia au fost copiii Bilhei, pe care Laban i-a dat-o fiicei sale Rahela; pe aceştia i-a născut ea lui Iacov, fiind în total şapte persoane. 26 Toţi cei care au mers cu Iacov în Egipt, care erau urmaşii lui direcţi, fără a socoti soţiile fiilor săi, erau în total şaizeci şi şase de persoane. 27 Lui Iosif i s-au născut doi fii5 în Egipt; astfel, toţi cei din familia lui Iacov, care au venit în Egipt, erau şaptezeci6.

Iacov se aşază în Goşen
28 Iacov l-a trimis pe Iuda înainte la Iosif pentru a afla drumul spre Goşen7. Când au ajuns în Goşen, 29 Iosif şi-a pregătit carul şi s-a dus să-l întâmpine pe tatăl său acolo. Când a ajuns la el, l-a îmbrăţişat şi a plâns pe umărul lui multă vreme. 30 Apoi Israel i-a zis lui Iosif: „Acum pot să mor, căci am văzut că încă trăieşti.“ 31 Iosif le-a zis fraţilor săi şi familiei tatălui său: „Mă duc la Faraon să-i spun: «Fraţii mei şi familia tatălui meu, care erau în Canaan, au venit la mine. 32 Aceşti oameni sunt păstori, deoarece cresc vite; ei şi-au adus turmele, cirezile şi tot ceea ce au.» 33 Când Faraon vă va chema şi vă va întreba despre ocupaţia voastră, 34 voi să-i răspundeţi că sunteţi păstori încă din tinereţe, asemenea strămoşilor voştri. Astfel, veţi putea locui în ţinutul Goşen, pentru că toţi păstorii sunt detestaţi de către egipteni.“

Gen 47

1 Iosif s-a dus şi i-a spus lui Faraon că tatăl său şi fraţii săi au venit din Canaan cu turmele, cirezile şi cu tot ceea ce au şi că se află în Goşen1. 2 Iosif i-a luat pe cinci dintre fraţii săi şi i-a dus la Faraon. 3 Faraon i-a întrebat: - Cu ce vă ocupaţi? - Slujitorii tăi sunt păstori, aşa cum au fost şi strămoşii noştri, au răspuns ei. 4 Am venit să locuim ca străini în ţară, pentru că foametea este grea în Canaan şi nu mai este păşune pentru turmele slujitorilor tăi. Permite-le deci slujitorilor tăi să locuiască în Goşen. 5 Atunci Faraon i-a zis lui Iosif: - Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine. 6 Ţara Egiptului este înaintea ta. Aşază-i pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în Goşen. Iar dacă tu ştii că între ei sunt oameni pricepuţi, pune-i responsabili peste turmele mele. 7 Iosif l-a adus pe tatăl său, Iacov, l-a prezentat lui Faraon, iar Iacov l-a binecuvântat2 pe Faraon. 8 Faraon l-a întrebat pe Iacov: - Câţi ani ai? 9 - Anii călătoriei mele sunt o sută treizeci, a răspuns Iacov. Anii vieţii mele au fost puţini şi grei. Ei n-au ajuns anii vieţii strămoşilor mei în timpul călătoriei lor. 10 Apoi Iacov l-a binecuvântat pe Faraon şi a plecat de la el. 11 Iosif i-a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi în ţara Egiptului şi le-a dat o moşie în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul Ramses3, aşa cum poruncise Faraon. 12 Iosif s-a îngrijit de hrana tatălui său, a fraţilor săi şi a întregii familii a tatălui său, după numărul copiilor lor.

Iosif şi foametea din Egipt
13 În toată ţara nu mai era hrană, pentru că foametea era foarte grea. Ţara Egiptului şi Canaanul lâncezeau din cauza foametei. 14 Iosif a adunat tot argintul care se găsea în ţara Egiptului şi în Canaan în schimbul grâului pe care l-au cumpărat şi l-a adus în vistieria lui Faraon. 15 Când s-a terminat argintul din ţara Egiptului şi din Canaan, toţi egiptenii au venit la Iosif şi i-au zis: - Dă-ne pâine! De ce să murim înaintea ta din cauză că nu mai avem argint? 16 Iosif a răspuns: - Dacă nu mai aveţi argint, daţi-mi turmele voastre şi vă voi da pâine în schimbul lor. 17 Ei şi-au adus turmele la Iosif, iar Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, turmelor de oi, cirezilor de vite şi măgarilor. În acel an i-a hrănit cu pâine în schimbul tuturor turmelor lor. 18 Când s-a terminat acel an, ei au venit la el în anul următor şi i-au zis: „Nu putem ascunde de stăpânul nostru că nu mai avem argint şi că cirezile de vite sunt ale stăpânului nostru. Nu ne-a mai rămas nimic pentru stăpânul nostru decât trupurile şi pământurile noastre. 19 De ce să murim noi şi pământurile noastre înaintea ta? Cumpără-ne pe noi şi pământurile noastre în schimbul hranei, iar noi şi pământurile noastre vom deveni slujitorii lui Faraon. Dă-ne sămânţă ca să trăim şi să nu murim, iar ţara să nu rămână pustie.“ 20 Astfel, Iosif a cumpărat toate pământurile din Egipt pentru Faraon. Toţi egiptenii şi-au vândut pământurile, deoarece foametea era prea grea pentru ei; şi ţara a ajuns a lui Faraon. 21 După aceea, a mutat în cetăţi poporul4 de la o margine a Egiptului până la cealaltă. 22 Totuşi el n-a cumpărat pământurile preoţilor, pentru că preoţii aveau venit dat de Faraon şi trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon; de aceea ei nu şi-au vândut pământurile. 23 Apoi Iosif a zis poporului: - Pentru că astăzi v-am cumpărat împreună cu pământurile voastre pentru Faraon, vă dau sămânţă să semănaţi pământul, 24 dar la seceriş va trebui să-i daţi a cincea parte lui Faraon. Celelalte patru părţi vor fi ale voastre ca sămânţă pentru ogor şi ca hrană pentru voi, pentru familiile voastre şi pentru copiii voştri. 25 Ei au răspuns: - Tu ne-ai salvat vieţile; să găsim bunăvoinţă la stăpânul nostru şi vom fi slujitorii lui Faraon. 26 Astfel, Iosif a făcut o lege pentru Egipt, care a rămas valabilă până în ziua de azi, potrivit căreia a cincea parte este a lui Faraon. Doar pământurile preoţilor nu au ajuns ale lui Faraon.

Ultimele zile ale lui Iacov
27 Israeliţii s-au aşezat în ţara Egiptului, în ţinutul Goşen; ei au dobândit proprietăţi acolo, au fost roditori şi s-au înmulţit foarte mult. 28 Iacov a trăit în ţara Egiptului şaptesprezece ani; anii vieţii sale au fost o sută patruzeci şi şapte. 29 Cu puţin înainte să moară, Iacov l-a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis: - Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, pune-ţi mâna sub coapsa mea şi poartă-te cu mine cu bunătate şi credincioşie. Nu mă îngropa în Egipt, 30 ci, atunci când voi muri, du-mă din Egipt şi îngroapă-mă în mormântul strămoşilor mei. - Voi face aşa cum ai zis, a răspuns el. 31 - Jură-mi, i-a cerut Iacov. Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a închinat pe căpătâiul patului său5.

Gen 48

Iacov îi binecuvântează pe fiii lui Iosif
1 După toate acestea, într-o zi, Iosif a fost anunţat: „Tatăl tău este bolnav.“ Atunci acesta i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi - pe Manase şi pe Efraim. 2 Când lui Iacov i s-a spus: „Fiul tău Iosif a venit la tine“, el şi-a adunat puterile şi a şezut pe pat. 3 Iacov i-a zis lui Iosif: - Dumnezeul cel Atotputernic1 mi S-a arătat la Luz, în Canaan, m-a binecuvântat 4 şi mi-a zis: „Te voi face roditor şi te voi înmulţi; te voi face o adunare de popoare şi voi da această ţară urmaşilor tăi după tine ca pe o proprietate veşnică.“ 5 De aceea cei doi fii ai tăi, care ţi s-au născut în ţara Egiptului, vor fi ai mei; Efraim şi Manase vor fi ai mei aşa cum sunt Ruben şi Simeon. 6 Urmaşii care ţi s-au născut după ei vor fi ai tăi. În teritoriul pe care îl vor moşteni, ei vor fi numiţi după numele fraţilor lor. 7 După ce m-am întors din Padan2, Rahela a murit pe drum, în Canaan, înainte de a ajunge la Efrata; am îngropat-o acolo, pe drumul spre Efrata, adică Betleem. 8 Când Israel i-a văzut pe fiii lui Iosif, a întrebat: - Cine sunt aceştia? 9 - Sunt fiii pe care Dumnezeu mi i-a dat aici, a răspuns Iosif. - Adu-i la mine să-i binecuvântez, a zis el. 10 Vederea lui Israel slăbise din cauza bătrâneţii, astfel că nu mai vedea bine. Iosif i-a apropiat pe cei doi fii ai săi de el, iar Israel i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat. 11 Apoi i-a zis lui Iosif: - Nu mi-am închipuit c-o să te mai văd, dar Dumnezeu m-a ajutat să-ţi văd şi copiii. 12 Iosif i-a îndepărtat de lângă genunchii tatălui său3 şi s-a plecat cu faţa până la pământ. 13 Apoi i-a luat pe amândoi, pe Efraim la dreapta sa şi la stânga lui Israel, iar pe Manase la stânga sa şi la dreapta lui Israel şi i-a apropiat de el. 14 Dar Israel, încrucişându-şi mâinile, şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era mai mic, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase, deşi el era întâiul născut. 15 El l-a binecuvântat pe Iosif şi a zis: „Dumnezeul înaintea Căruia au umblat strămoşii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul Care a fost păstorul vieţii mele până astăzi, 16 Îngerul Care m-a scăpat din fiecare necaz, să-i binecuvânteze pe aceştibăieţi. Ei să fie numiţi după numele meu şi după numele strămoşilor mei, Avraam şi Isaac, şi să se înmulţească foarte mult pe pământ.“ 17 Când Iosif a văzut că tatăl său şi-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, nu i-a plăcut şi a luat mâna tatălui său ca să o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase. 18 El i-a zis tatălui său: - Nu aşa, tată! Acesta este întâiul născut; pe capul lui pune-ţi mâna dreaptă. 19 Dar tatăl său a refuzat şi a răspuns: - Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare. Totuşi fratele său mai mic va fi mai mare decât el, iar urmaşii lui vor ajunge o mulţime de neamuri. 20 Israel i-a binecuvântat în ziua aceea, zicând: „În numeletău va binecuvânta Israel şi va zice: «Dumnezeu să te facă precum Efraim şi Manase.»“ Astfel, el l-a pus pe Efraim înaintea lui Manase. 21 Apoi Israel i-a zis lui Iosif: - Eu voi muri, dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va întoarce în ţara strămoşilor voştri. 22 Ţie, care eşti deasupra fraţilor tăi, îţi dau Şehemul4 pe care l-am luat cu sabia şi cu arcul meu din mâna amoriţilor.

Gen 49

Iacov îşi binecuvântează fiii
1 Iacov i-a chemat pe fiii săi şi le-a zis: „Adunaţi-vă să vă spun ce vi se va întâmpla în zilele care vin! 2 Adunaţi-vă şi ascultaţi, fiii lui Iacov! Ascultaţi-l pe tatăl vostru, Israel! 3 Ruben, tu eşti întâiul meu născut, puterea şi primul rod al vigorii mele, deosebit în demnitate şi în putere. 4 Năvalnic ca apa, tu nu vei mai avea întâietatea, pentru că te-ai suit în patul tatălui tău şi, suindu-te în el, l-ai pângărit! 5 Simeon şi Levi sunt fraţi; săbiile1 lor sunt arme ale violenţei. 6 Să nu intru la sfatul lor, să nu-mi ajungă onoarea2 în compania lor, pentru că în mânia lor au omorât oameni şi în plăcerea lor au tăiat tendoanele boilor. 7 Blestemată să fie mânia lor, pentru că este crâncenă şi furia lor, pentru că este crudă! Îi voi despărţi în Iacov şi îi voi împrăştia în Israel. 8 Iuda3, fraţii tăi te vor lăuda; tu vei avea autoritate asupra duşmanilor tăi, iar fiii tatălui tău se vor pleca înaintea ta. 9 Iuda, tu eşti un pui de leu; fiule, te-ai întors de la pradă. Iuda stă culcat şi se întinde ca un leu, ca o leoaică – cine va îndrăzni să o trezească? 10 Sceptrul nu se va îndepărta de la Iuda, nici toiagul domnitorului de lângă picioarele sale, până va veni Şilo4; de El vor asculta popoarele. 11 El Îşi leagă măgarul de viţa-de-vie şi mânzul măgăriţei Lui de cea mai aleasă viţă. Îşi spală hainele în vin şi îmbrăcămintea în sângele strugurilor. 12 Ochii Îi sunt mai negri decât vinul, iar dinţii mai albi decât laptele5. 13 Zabulon va locui pe malul mării, va fi un liman pentru corăbii, iar hotarul lui se va întinde până la Sidon. 14 Isahar este un măgar puternic, care se culcă între două grajduri6. 15 Când va vedea că locul de odihnă este bun şi că ţara este frumoasă, îşi va pleca umărul să ducă povara şi va ajunge sclav la muncă forţată. 16 Dan7 va judeca pe poporul său ca una dintre seminţiile lui Israel. 17 Dan va fi un şarpe pe drum, o viperă pe cărare, muşcând caii de călcâie, făcând călăreţul să cadă pe spate. 18 Mântuirea Ta o aştept, Doamne! 19 Gad8 va fi atacat de o ceată jefuitoare, dar el îi va ataca pe la spate. 20 Hrana lui Aşer va fi bogată; el va oferi mâncăruri împărăteşti. 21 Neftali este o cerboaică lăsată liberă; el spune cuvinte frumoase9. 22 Iosif este o viţă roditoare, o viţă roditoare lângă un izvor, ale cărei ramuri se înalţă peste zid10. 23 Arcaşii l-au atacat fioros, au tras spre el şi l-au urât. 24 Totuşi arcul lui a rămas tare, iar braţele mâinilor sale au fost întărite de mâinile Puternicului lui Iacov, de Păstorul, Stânca lui Israel, 25 de Dumnezeul tatălui tău, Care te va ajuta, de Cel Atotputernic11, Care te va binecuvânta cu binecuvântările cerului de sus, cu binecuvântările adâncului de jos, cu binecuvântările sânilor şi ale pântecelui. 26 Binecuvântările tatălui tău sunt mai mari decât binecuvântările munţilor veşnici, decât12 darurile dealurilor veşnice; acestea să fie peste capul lui Iosif, pe creştetul capului său, a celui deosebit13 de fraţii săi. 27 Beniamin este un lup care sfâşie; dimineaţa îşi devorează victima, iar seara împarte prada.“

Moartea şi îngroparea lui Iacov
28 Toate acestea sunt cele douăsprezece seminţii ale lui Israel şi acestea sunt cuvintele pe care le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat dându-le fiecăruia dintre ei o binecuvântare potrivită. 29 Apoi le-a poruncit: „Eu voi fi adăugat la poporul meu; înmormântaţi-mă alături de strămoşii mei, în peştera care se află în ogorul hititului Efron, 30 ogorul Mahpela, la răsărit de Mamre, în Canaan. Avraam a cumpărat această peşteră de la hititul Efron, împreună cu ogorul, ca teren pentru înmormântare. 31 Acolo au fost îngropaţi Avraam şi Sara, soţia sa, acolo au fost îngropaţi Isaac şi Rebeca, soţia sa, şi acolo am îngropat-o eu pe Lea. 32 Ogorul şi peştera care se află în el au fost cumpărate de la hitiţi.“ 33 Când a terminat de vorbit cu fiii săi, Iacov şi-a tras picioarele în pat şi a murit, fiind astfel adăugat la poporul său.

Gen 50

1 Atunci Iosif s-a aruncat pe faţa tatălui său, a plâns şi l-a sărutat. 2 Apoi le-a poruncit îmbălsămătorilor aflaţi în slujba lui să-l îmbălsămeze pe tatăl său, Israel, iar aceştia au făcut întocmai. 3 Îmbălsămarea a durat patruzeci de zile, căci acesta era timpul necesar pentru îmbălsămare. Egiptenii l-au jelit şaptezeci de zile. 4 După ce au trecut zilele de jale, Iosif le-a zis celor de la curtea lui Faraon: „Dacă am găsit bunăvoinţă la voi, vorbiţi-i lui Faraon astfel: 5 «Tatăl meu m-a pus să jur cerându-mi ca, atunci când va muri, să-l îngrop în mormântul pe care şi l-a săpat în Canaan. De aceea dă-mi voie să mă duc să-l îngrop acolo pe tatăl meu, după care mă voi întoarce.»“ 6 Faraon a răspuns: „Du-te şi îngroapă-l pe tatăl tău, aşa cum te-a pus să juri.“ 7 Iosif s-a dus să-şi îngroape tatăl şi împreună cu el au mers toţi slujitorii lui Faraon, sfetnicii săi şi toţi bătrânii ţării Egiptului, 8 toată familia lui Iosif, fraţii săi şi familia tatălui său. Doar copiii, turmele şi cirezile lor au rămas în Goşen1. 9 Împreună cu el au mers care şi călăreţi, formând o mulţime foarte mare. 10 Când au ajuns la Aria lui Atad2, care se află dincolo de Iordan, au ţinut acolo un bocet mare şi solemn. Iosif a ţinut un bocet de şapte zile pentru tatăl său. 11 Când locuitorii din Canaan au văzut bocetul din Aria lui Atad, au zis: „Acesta este un mare bocet al egiptenilor.“ De aceea acel loc a fost numit Abel-Miţrayim3; el se află dincolo de Iordan. 12 Astfel, fiii lui Iacov au făcut pentru el aşa cum le-a poruncit acesta. 13 Ei l-au dus în Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Mahpela, la răsărit de Mamre, pe care Avraam a cumpărat-o de la hititul Efron, împreună cu ogorul, ca teren pentru înmormântare. 14 După ce l-a îngropat pe tatăl său, Iosif s-a întors în Egipt, împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei care se duseseră cu el să-şi îngroape tatăl.

Bunătatea lui Iosif faţă de fraţii săi
15 Când fraţii lui Iosif au văzut că tatăl lor murise, s-au gândit că poate Iosif îi va urî şi se va răzbuna pentru tot răul pe care i l-au făcut. 16 De aceea ei au trimis să-i spună lui Iosif că, înainte să moară, tatăl lui i-ar fi dat următoarea poruncă: 17 „Iosife, te rog, iartă nelegiuirea şi păcatul fraţilor tăi, pentru că ei ţi-au făcut rău. Iartă, te rog, nelegiuirea slujitorilor Dumnezeului tatălui tău.“ Iosif a plâns când i s-au spus aceste lucruri. 18 Fraţii lui au venit, s-au plecat înaintea lui şi i-au zis: - Suntem sclavii tăi. 19 - Nu vă temeţi! le-a răspuns Iosif. Sunt eu în locul lui Dumnezeu? 20 Chiar dacă voi aţi intenţionat să-mi faceţi rău, Dumnezeu a schimbat răul în bine pentru a susţine viaţa unui popor numeros, aşa cum face astăzi. 21 Deci nu vă temeţi! Eu însumi mă voi îngriji de hrana voastră şi a copiilor voştri. Apoi i-a mângâiat şi le-a vorbit cu bunătate.

Moartea lui Iosif
22 Iosif a locuit în Egipt împreună cu familia tatălui său; el a trăit o sută zece ani. 23 Iosif i-a văzut pe copiii lui Efraim până la a treia generaţie, iar copiii lui Machir, fiul lui Manase, au fost născuţi pe genunchii săi4. 24 Apoi Iosif le-a zis fraţilor săi: „Eu voi muri, dar Dumnezeu va veni în ajutorul vostru şi vă va duce din această ţară în ţara pe care le-a jurat-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.“ 25 Iosif i-a pus pe fiii lui Israel să jure: „Când Dumnezeu va veni în ajutorul vostru, să luaţi oasele mele de aici.“ 26 Iosif a murit la vârsta de o sută zece ani. După ce l-au îmbălsămat, l-au pus într-un sicriu, în Egipt.