Fapte 1
| Promisiunea Duhului Sfânt şi înălţarea lui Isus la cer 1 Teofile, În prima carte1 am scris despre toate lucrurile pe care a început Isus să le facă şi să-i înveţe pe oameni 2 până în ziua în care a fost luat în cer, după ce le dăduse mai întâi porunci, prin Duhul Sfânt, apostolilor pe care-i alesese. 3 După suferinţa Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi convingătoare, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile şi vorbind despre Împărăţia lui Dumnezeu2. 4 În timp ce se afla laolaltă cu ei, le-a poruncit astfel: „Să nu vă îndepărtaţi de Ierusalim, ci să aşteptaţi promisiunea Tatălui, despre care aţi auzit de la Mine. 5 Căci Ioan a botezat cu3 apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.“ 6 Prin urmare, atunci când s-au strâns laolaltă, ei L-au întrebat: – Doamne, în vremea aceasta vei restaura împărăţia lui Israel? 7 El le-a răspuns: – Nu este treaba voastră să cunoaşteţi vremurile sau perioadele pe care Tatăl le-a aşezat sub propria Lui autoritate. 8 Voi însă veţi primi putere atunci când va veni Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului. 9 După ce a spus aceste lucruri, Isus a fost înălţat şi, în timp ce ei se uitau, un nor L-a luat dinaintea ochilor lor. 10 Şi cum priveau ei spre cer, în timp ce El pleca, iată că li s-au înfăţişat doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe, 11 care le-au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer?! Acest Isus, Care a fost luat în cer de la voi, va veni în acelaşi fel în care L-aţi văzut mergând spre cer.“ Matia ales în locul lui Iuda 12 Atunci ei s-au întors în Ierusalim de pe muntele numit „al Măslinilor“, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum parcurs în ziua de Sabat4. 13 Când au intrat în casă, au urcat în camera de sus, unde stăteau de obicei. Acolo erau: Petru, Ioan, Iacov, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov – fiul lui Alfeu –, Simon zelotul şi Iuda – fiul lui Iacov. 14 Toţi aceştia stăruiau în rugăciune în acelaşi gând, împreună cu femeile, cu Maria – mama lui Isus – şi cu fraţii Lui. 15 În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraţilor, o mulţime de aproape o sută douăzeci de oameni, şi le-a zis: 16 „Bărbaţi, fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura spusă mai dinainte de Duhul Sfânt, prin gura lui David, cu privire la Iuda, care a devenit călăuza celor ce L-au arestat pe Isus. 17 El era numărat ca fiind unul dintre noi şi fusese ales să ia parte la această slujire. ( 18 Din răsplata pentru nelegiuirea lui, omul acesta şi-a cumpărat un ogor şi, căzând cu capul în jos, a plesnit în două pe la mijloc şi i s-au vărsat toate intestinele în acel loc. 19 Lucrul acesta a devenit cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim, astfel că ogorul acela a fost numit, în limba lor, „Acheldama“, adică „Ogorul sângelui“.) 20 Căci în cartea Psalmilor este scris: «Fie-i locuinţa pustiită şi nimeni să nu mai locuiască în ea!»5 şi «Slujba lui s-o ia altul!»6 21 Trebuie deci ca, dintre bărbaţii care ne-au însoţit în toată perioada în care Domnul Isus a umblat printre noi, 22 începând de la botezul lui Ioan şi până în ziua în care Isus a fost luat sus de la noi, unul din aceştia să devină împreună cu noi un martor al învierii Lui.“ 23 Şi au propus doi: pe Iosif, numit Barsaba, căruia i se mai zicea şi Iustus, şi pe Matia. 24 Ei s-au rugat astfel: „Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată-ne pe care dintre aceştia doi l-ai ales 25 ca să ia locul în slujirea şi apostolia aceasta, de la care s-a abătut Iuda ca să se ducă la locul lui!“ 26 Au tras la sorţi şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost socotit împreună cu cei unsprezece apostoli. 11:1 Gr.: logos, adică lucrare, tratat; este vorba despre Evanghelia după Luca 21:3 Împărăţia lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în acelaşi timp o realitate prezentă şi o nădejde în viitor; peste tot în carte 31:5 Sau: în 41:12 Cf. Mişna (culegere de texte legislative, reflectând cinci secole de tradiţie: 300 î.Cr.-200 d.Cr.) călătoria în ziua de Sabat era limitată la o distanţă de 2000 de coţi, cu puţin peste 1 km 51:20 Vezi Ps. 109:8 |
Fapte 2
| Coborârea Duhului Sfânt 1 Când a sosit Ziua Cincizecimii1, erau cu toţii la un loc. 2 Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic2 şi a umplut toată casa în care şedeau ei. 3 Li s-au arătat nişte limbi ca de foc3, care s-au împrăştiat şi s-au aşezat câte una pe fiecare dintre ei. 4 Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. 5 Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni evlavioşi din fiecare neam de sub cer. 6 Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas uluită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în propria lui limbă. 7 Toţi se mirau şi se minunau zicând: „Oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc?! 8 Cum de îi auzim, fiecare dintre noi, vorbind în propria noastră limbă, în care ne-am născut?! 9 Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia4, 10 din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părţile Libiei dinspre Cirena5, vizitatori din Roma, 11 iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, pe toţi îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările măreţe ale lui Dumnezeu!“ 12 Toţi erau uimiţi şi nedumeriţi şi se întrebau unul pe altul: „Ce vrea să însemne aceasta?“ 13 Alţii însă îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!“ Petru vorbeşte mulţimii în ziua Cincizecimii 14 Dar Petru s-a sculat în picioare împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit astfel: – Bărbaţi iudei şi voi, toţi locuitorii Ierusalimului, să vă fie cunoscut lucrul acesta şi să ascultaţi cuvintele mele! 15 Oamenii aceştia nu sunt beţi, aşa cum presupuneţi voi, pentru că nu este decât ceasul al treilea din zi6, 16 ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel: 17 „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură. Fiii şi fiicele voastre vor profeţi, tinerii voştri vor vedea viziuni, iar bătrânii voştri vor visa visuri! 18 Chiar şi peste slujitorii Mei şi slujitoarele Mele voi turna din Duhul Meu în acele zile şi vor profeţi. 19 Voi face minuni sus în cer şi semne jos pe pământ, sânge, foc şi coloane de fum. 20 Soarele se va preface în întuneric, iar luna în sânge, înainte să vină ziua cea mare şi glorioasă a Domnului. 21 Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“7 22 Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: pe Isus din Nazaret, bărbat adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin faptele puternice, minunile şi semnele pe care Dumnezeu le-a făcut prin El în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi, 23 pe Omul Acesta, dat pe mâna voastră după planul hotărât şi după preştiinţa lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fără de lege8! 24 Dumnezeu însă L-a înviat, dezlegându-L de durerile9 morţii, pentru că nu era posibil să fie ţinut de ea. 25 Căci David zice despre El: „Îl văd pe Domnul neîncetat înaintea mea, căci El este la dreapta mea ca să nu mă clatin! 26 De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte limba10! Mai mult, trupul meu va locui în nădejde, 27 căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa Morţilor11 şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. 28 Mi-ai făcut cunoscute cărările vieţii … mă vei umple de bucurie cu prezenţa Ta!“12 29 Bărbaţi, fraţilor, cât despre patriarhul David, daţi-mi voie să vă spun deschis că el a murit şi a fost îngropat, iar mormântul lui a rămas în mijlocul nostru până în ziua aceasta. 30 Aşadar, el era profet şi ştia că Dumnezeu îi promisese prin jurământ că va pune pe tronul lui pe unul din urmaşii lui.13 31 Ştiind deci mai dinainte, el vorbea despre învierea lui Cristos, atunci când spunea că nu va fi lăsat în Locuinţa Morţilor şi că trupul Lui nu va vedea putrezirea. 32 Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martorii acestui fapt. 33 Aşadar, fiind înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, El a turnat ceea ce vedeţi şi auziţi. 34 Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el însuşi zice: „Domnul I-a zis Domnului meu14: «Şezi la dreapta Mea, 35 până voi face din duşmanii Tăi aşternut al picioarelor Tale!»“15 36 Să ştie bine deci toată casa lui Israel, că Dumnezeu L-a făcut Domn şi Cristos16 pe acest Isus pe Care L-aţi răstignit voi! 37 Când au auzit aceste lucruri, ei au rămas străpunşi în inimă şi i-au întrebat pe Petru şi pe ceilalţi apostoli: – Fraţilor, ce să facem? 38 Petru le-a răspuns: – Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos17 spre iertarea păcatelor voastre; şi veţi primi darul Duhului Sfânt! 39 Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru! 40 Şi cu multe alte cuvinte el mărturisea şi îi îndemna zicând: – Mântuiţi-vă din mijlocul acestei generaţii corupte! 41 Cei ce au primit cuvântul lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor au fost adăugate cam trei mii de suflete. Părtăşia credincioşilor 42 Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în părtăşie, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. 43 Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. 44 Toţi credincioşii erau la un loc şi aveau toate în comun; 45 îşi vindeau proprietăţile şi averile, iar banii îi împărţeau între ei, după cum avea nevoie fiecare. 46 În fiecare zi continuau să se întâlnească în acelaşi gând în Templu, frângeau pâinea acasă, luau parte la masă cu bucurie şi simplitate a inimii, 47 Îl lăudau pe Dumnezeu şi aveau parte de bunăvoinţă din partea întregului popor. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi. 12:1 Gr.: Pentecoste, denumirea în greacă a Sărbătorii Săptămânilor (vezi Lev. 23:15-22), sărbătoare ce avea loc la cincizeci de zile după Paşte; în timpul NT, sărbătoarea aniversa darea Legii pe muntele Sinai, fiind un moment de rededicare faţă de legământul mozaic; era, în acelaşi timp, una dintre cele trei sărbători anuale la care trebuia să participe orice bărbat israelit (vezi Deut. 16:16) 22:2Vântul sau suflarea sunt asociate de obicei în Biblie cu Duhul Sfânt (vezi Eze. 37:9, 14; In. 3:8; 20:22) 32:3 În VT, focul este adesea un simbol al prezenţei divine (vezi Ex. 3:2; 19:18); în Ex. 19:18 Dumnezeu Se coboară în mijlocul focului pentru a iniţia legământul cu poporul Său 42:9 Este vorba despre provincia romană Asia, cu capitala de facto la Efes, privincie care ocupa, alături de alte provincii, aria geografică cunoscută ca Asia Mică 52:11 Partea de vest a Libiei, Libia Cirenaica 62:15 Ora 9:00 AM 72:21 Vezi Ioel 2:28-32 82:23 Adică neamurile, cei care nu aveau Legea 92:24 Termenul grecesc este asociat de obicei în NT cu durerile naşterii 102:26 Citatul este din LXX, care în Ps. 16:9 conţine limba, în loc de sufletul, cum apare în TM 112:27 Gr.: Hades 122:28 Vezi Ps. 16:8-11 132:30 Vezi 2 Sa 7:12-13; Ps. 132:11 142:34 În TM cuvintele pentru Domnul sunt diferite: Domnul (YHWH) i-a zis Stăpânului (Adoni) meu; în textul grecesc: Domnul (Kurios) i-a zis Domnului (Kurios) meu 15 2:35 Vezi Ps. 110:1 162:36 Sau: Mesia; atât Cristos (greacă), cât şi Mesia (ebraică şi aramaică) înseamnă Cel care este uns; peste tot în carte 172:38 Această formulă scurtă nu este în contradicţie cu cea completă, din Mt. 28:19; în F.A., ea subliniază autoritatea lui Isus în ce priveşte mântuirea, subliniind în acelaşi timp distincţia dintre botezul în Numele lui Isus şi cel propovăduit de Ioan (vezi 19:4-5) |
Fapte 3
| Vindecarea schilodului de la poarta Templului 1 Petru şi Ioan se duceau împreună la Templu, la ceasul de rugăciune; eraceasul al nouălea1. 2 Un om schilod încă din pântecele mamei lui era adus şi aşezat în fiecare zi la poarta Templului, cea numită „Frumoasă“, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în Templu2. 3 Când acesta i-a văzut pe Petru şi pe Ioan că urmau să intre în Templu, a cerut şi de la ei, ca să primească milostenie. 4 Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Uită-te la noi!“ 5 El şi-a aţintit privirea la ei, aşteptând să primească ceva de la aceştia. 6 Dar Petru i-a zis: „Argint şi aur n-am, însă ceea ce am, îţi dau: în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, ridică-te şi umblă!“ 7 Şi, apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat. Imediat picioarele şi gleznele i s-au întărit, 8 a sărit în picioare şi a început să umble. Apoi a intrat în Templu împreună cu ei şi umbla, sărea şi-L lăuda pe Dumnezeu. 9 Tot poporul l-a văzut umblând şi lăudându-L pe Dumnezeu. 10 Ei l-au recunoscut ca fiind cel ce stătea şicerea milostenie la Poarta Frumoasă a Templului şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru ceea ce i se întâmplase. Petru vorbeşte mulţimii 11 În timp ce el se ţinea după Petru şi Ioan, tot poporul, uimit, a alergat la ei în porticul numit „al lui Solomon“. 12 Când a văzut Petru acest lucru, a zis poporului: „Bărbaţi israeliţi, de ce vă miraţi de acest lucru şi de ce vă uitaţi la noi de parcă prin propria noastră putere sau evlavie l-am făcut să umble?! 13 Dumnezeul lui Avraam, (Dumnezeul lui) Isaac şi (Dumnezeul lui)3 Iacov, Dumnezeul strămoşilor noştri, L-a proslăvit pe Robul4 Său Isus, pe Care voi L-aţi dat pe mâna lui Pilat şi v-aţi lepădat de El în prezenţa acestuia, măcar că el hotărâse să-L elibereze. 14 Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Drept şi aţi cerut să vi se elibereze un ucigaş. 15 L-aţi ucis pe Autorul vieţii, pe Care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi şi ai Cărui martori suntem noi. 16 Pe baza credinţei în Numele Lui, a întărit Numele Lui pe omul acesta pe care-l vedeţi şi pe care-l cunoaşteţi; şi credinţa care este prin Isus i-a dat această vindecare deplină înaintea voastră, a tuturor! 17 Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi conducătorii voştri. 18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce prevestise prin gura tuturor profeţilor, şi anume că Cristosul Său urma să sufere. 19 Pocăiţi-vă deci şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, 20 ca să vină din prezenţa Domnului vremuri de înviorare5, şi El să-L trimită pe Cel pe Care L-a rânduit pentru voi, pe Cristos Isus, 21 pe Care cerul trebuie să-L primească până la vremurile restaurării tuturor lucrurilor, fapt despre care Dumnezeu a vorbit încă din vechime prin gura sfinţilor Săi profeţi. 22 Căci Moise a zis: «Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un Profet asemenea mie. De El să ascultaţi în tot ce vă va spune! 23 Dacă cineva nu va asculta de Acel Profet va fi nimicit din popor.»6 24 De asemenea, toţi profeţii, de la Samuel şi până la toţi ceilalţi care au vorbit după el, au vestit zilele acestea. 25 Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu strămoşii voştri, când i-a spus lui Avraam: «Prin sămânţa ta7 vor fi binecuvântate toate neamurile8 pământului!»9 26 Când Dumnezeu L-a ridicat pe Robul Său, L-a trimis mai întâi la voi ca să vă binecuvânteze, întorcându-vă pe fiecare de la nelegiuirile voastre.“ 13:1 Ora 3:00 P.M. 23:2 Cu referire la curţile Templului 33:13 Titlu care are conotaţii mesianice (vezi Is. 52:13-53:12) 43:20 În multe traduceri aici se încheie v. 19; în această traducere s-a urmat împărţirea pe versete aşa cum apare ea în ediţiile critice standard ale textului grecesc (NA 27 , UBS 4 ) 53:23 Vezi Deut. 18:15, 18, 19 63:25 Vezi Gen. 22:18 |
Fapte 4
| Petru şi Ioan în faţa Sinedriului 1 În timp ce Petru şi Ioan vorbeau poporului, au venit la ei preoţii, comandantul gărzii Templului şi saducheii1, 2 foarte supăraţi de faptul că ei dădeau învăţătură poporului şi vesteau în Isus învierea dintre cei morţi. 3 Au pus mâinile pe ei şi i-au aruncat în închisoare până în ziua următoare, căci era deja seară. 4 Însă mulţi dintre cei ce auziseră cuvântarea au crezut, şi numărul bărbaţilor a ajuns la aproape cinci mii. 5 În ziua următoare s-au adunat în Ierusalim conducătorii lor, bătrânii2 şi cărturarii3, 6 precum şi Ana – marele preot4 –, Caiafa5, Ioan, Alexandru şi toţi cei care erau din neamul marilor preoţi. 7 I-au pus pe apostoli să stea în mijloc şi i-au întrebat: – Prin ce putere sau în numele cui aţi făcut aceasta? 8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a răspuns: – Conducători şi bătrâni ai poporului, 9 dacă astăzi suntem cercetaţi pentru o faptă bună făcută unui om neputincios şi pentru felul în care a fost el vindecat, 10 să vă fie cunoscut vouă tuturor şi întregului popor Israel că acest om stă sănătos înaintea voastră în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi! 11 El este: „piatra respinsă de către voi6, zidarii, care a devenit piatra din capul unghiului.7“ 12 În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi! 13 Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi când şi-au dat seama că erau oameni neînvăţaţi8 şi de rând, s-au mirat şi au înţeles că fuseseră cu Isus. 14 Văzându-l însă stând lângă ei pe omul care fusese vindecat, n-au avut ce să zică. 15 Prin urmare, le-au poruncit să iasă afară din Sinedriu9 şi s-au sfătuit între ei, zicând: 16 „Ce să le facem oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că, prin ei, s-a făcut un semn clar şi nu putem nega. 17 În schimb, pentru ca acest lucru să nu se răspândească şi mai departe în popor, să-i ameninţăm, ca să nu mai vorbească nici unui om în Numele acesta!“ 18 I-au chemat şi le-au poruncit să nu mai vorbească deloc şi să nu mai dea învăţătură în Numele lui Isus. 19 Însă Petru şi Ioan le-au răspuns: „Judecaţi voi înşivă dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu! 20 Căci nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi auzit!“ 21 După ce i-au ameninţat din nou, le-au dat drumul, negăsind un mod prin care să-i pedepsească, din pricina poporului, deoarece toţi Îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. 22 Căci omul cu care se făcuse acest semn de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani. Credincioşii se roagă pentru a primi îndrăzneală 23 După ce li s-a dat drumul, s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră conducătorii preoţilor şi bătrânii. 24 Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul în acelaşi gând către Dumnezeu şi au zis: „Stăpâne peste toate, Tu, Cel Care ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele, 25 Tu ai vorbit, prin Duhul Sfânt, prin gura strămoşului nostru David, robul Tău, astfel: «De ce se întărâtă neamurile şi de ce cugetă popoarele lucruri deşarte? 26 Regii pământului iau poziţie şi conducătorii se strâng laolaltă, împotriva Domnului şi împotriva Unsului10 Său.»11 27 Într-adevăr, împotriva Robului Tău cel sfânt, Isus, pe Care L-ai uns Tu, s-au adunat în această cetate Irod12, Ponţiu Pilat13, neamurile şi poporul14 lui Israel, 28 ca să facă, de fapt, tot ceea ce ai hotărât mai dinainte să se întâmple prin mâna Ta şi planul Tău. 29 Şi acum, Doamne, uită-te la ameninţările lor şi dă-le robilor Tăi toată îndrăzneala ca să vestească Cuvântul Tău! 30 Întinde-Ţi mâna ca să se facă vindecări, semne şi minuni prin Numele Robului Tău cel sfânt, Isus!“ 31 După ce s-au rugat, locul unde erau adunaţi s-a cutremurat, şi toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vestească Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. Credincioşii îşi împart între ei averile 32 Mulţimea celor ce crezuseră era una în inimă şi gând şi nici unul nu spunea că vreunul din bunurile lui este al lui, ci aveau toate în comun. 33 Apostolii depuneau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Isus şi un mare har era peste ei toţi. 34 Căci nu era nimeni printre ei în nevoie, pentru că toţi cei care aveau în proprietatea lor ogoare sau case le vindeau, iar banii obţinuţi pe lucrurile vândute îi aduceau 35 şi-i puneau la picioarele apostolilor; apoi erau împărţiţi fiecăruia după cum avea nevoie. 36 Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, care tradus înseamnă „Fiul încurajării“, un levit originar din Cipru, 37 a vândut un ogor care-i aparţinea şi apoi a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor. 14:1Saducheii formau gruparea cea mai influentă pe plan politic, membrii ei făcând parte din familiile preoţeşti; respectau legea scrisă, însă respingeau învăţăturile despre înviere, îngeri şi duhuri (vezi 23:8); peste tot în carte 24:5 Lit.: scribi, în sensul de erudiţi, experţi în Lege; cei care studiau, interpretau şi învăţau legea scrisă şi orală. Majoritatea erau farisei; peste tot în carte 34:6Caiafa, ginerele lui Ana,a fost mare preot între 18-36 d.Cr. 44:11 Vezi Ps. 118:22 54:13 Nu în sensul că erau analfabeţi; în timpul NT, printre evrei exista un nivel foarte ridicat de alfabetizare, datorită în special şcolilor de pe lângă sinagogi. Ideea este că Petru şi Ioan nu aveau educaţie rabinică, aşa cum avea, de exemplu, Pavel 64:15 Aram.: Sanhedrin, care înseamnă Adunare; desemna atât o curte de justiţie locală, întrunindu-se în oraşe şi numărând 23 de membri (sanhedrine mici), cât şi curtea supremă de justiţie, care se întrunea în Ierusalim şi număra 71 de membri (Marele Sanhedrin) 74:26 Vezi Ps. 2:1, 2 84:27 Termenul grecesc este plural |
Fapte 5
| Anania şi Safira 1 Dar un om pe nume Anania, a vândut o proprietate împreună cu soţia lui, Safira, 2 şi a păstrat pentru sine o parte din bani cu ştirea soţiei lui; apoi a adus cealaltă parte din bani şi a pus-o la picioarele apostolilor. 3 Petru i-a zis: „Anania, de ce ţi-a umplut Satan1 inima ca să-L minţi pe Duhul Sfânt, păstrând pentru tine o parte din preţul ogorului? 4 Dacă rămânea nevândut, nu rămânea el al tău? Şi, după ce a fost vândut, nu erau banii la dispoziţia ta? De ce ai pus la cale acest lucru în inima ta? Nu pe oameni i-ai minţit, ci pe Dumnezeu!“ 5 Când a auzit Anania aceste cuvinte, a căzut la pământ şi şi-a dat duhul. O mare frică i-a cuprins pe toţi cei ce auziseră acestelucruri. 6 Cei tineri s-au ridicat, l-au învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat. 7 Cam după trei ore, a intrat şi soţia lui, fără să ştie ce se întâmplase. 8 Petru a întrebat-o: – Spune-mi, cu atât aţi vândut ogorul? Ea i-a răspuns: – Da, cu atât. 9 Atunci Petru i-a zis: – De ce v-aţi înţeles între voi să-L puneţi la încercare pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l-au îngropat pe soţul tău sunt la uşă şi te vor duce şi pe tine! 10 Dintr-odată, ea a căzut la picioarele lui şi şi-a dat duhul. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă; au dus-o afară şi au îngropat-o lângă soţul ei. 11 O mare frică a cuprins toată biserica2 şi pe toţi cei ce auziseră aceste lucruri. Prin apostoli se fac semne şi minuni 12 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în popor. Toţi se adunau în acelaşi gând în Porticul lui Solomon 13 şi nici unul din ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture, deşi poporul îi lăuda foarte mult. 14 Totuşi, tot mai mulţi oameni, o mulţime de bărbaţi şi femei care credeau în Domnul, erau adăugaţi la numărul lor, 15 astfel că oamenii îi scoteau pe străzi pe cei neputincioşi şi-i puneau pe tărgi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când trecea Petru, măcar umbra lui să cadă peste vreunul dintre ei. 16 Mulţimea, de asemenea, se aduna din cetăţile din jurul Ierusalimului, aducându-i pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate; şi toţi erau vindecaţi. Apostolii persecutaţi 17 Însă marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de invidie, 18 au pus mâinile pe apostoli şi i-au băgat în închisoarea publică. 19 Dar un înger al Domnului a deschis uşile închisorii în timpul nopţii, i-a condus afară şi le-a zis: 20 „Duceţi-vă, staţi în Templu şi spuneţi poporului toate cuvintele vieţii acesteia!“ 21 Auzind aceasta, ei au intrat în Templu dis-de-dimineaţă şi au început să dea învăţătură. Când a sosit marele preot şi cei ce erau împreună cu el, au convocat Sinedriul, adică toată adunarea bătrânilor3 fiilor lui Israel, şi au trimis după apostoli la închisoare, ca să fie aduşi. 22 Dar gărzile, când au sosit acolo, nu i-au găsit în închisoare, aşa că s-au întors şi au anunţat 23 spunând: „Închisoarea am găsit-o încuiată cu toată grija, iar pe gardieni i-am găsit stând la uşi, dar când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru!“ 24 Când au auzit cuvintele acestea, atât comandantul gărzii Templului, cât şi conducătorii preoţilor au rămas înmărmuriţi din pricina lor şi au început să se întrebe ce se întâmplă. 25 Cineva însă a venit şi i-a anunţat: „Iată că bărbaţii pe care i-aţi băgat în închisoare stau în Templu şi dau învăţătură poporului!“ 26 Atunci comandantul s-a dus împreună cu gărzile şi i-a adus, însă nu cu forţa, pentru că se temeau să nu fie loviţi cu pietre de popor. 27 I-au adus şi i-au pus să stea înaintea Sinedriului. Marele preot i-a întrebat 28 zicând: – (Nu)4 v-am poruncit răspicat să nu mai daţi învăţătură în Numele acesta? Dar iată că voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi vreţi să aruncaţi peste noi vina pentru sângele Acestui Om! 29 Petru şi ceilalţi apostoli i-au răspuns: – Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! 30 Dumnezeul strămoşilor noştri L-a înviat pe Isus, Cel pe Care voi L-aţi prins şi L-aţi ucis pironindu-L pe lemn5! 31 Pe El, Dumnezeu L-a înălţat la dreapta Sa, ca Prinţ şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţă şi iertare de păcate! 32 Iar noi suntem martori ai acestor lucruri şi, de asemenea, şi Duhul Sfânt pe Care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El! 33 Când au auzit ei acestea, s-au înfuriat şi au vrut să-i omoare. 34 Dar un fariseu6 pe nume Gamaliel7, un cărturar respectat de tot poporul, s-a ridicat în Sinedriu şi a poruncit ca oamenii să fie scoşi afară puţin. 35 Apoi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi seama ce aveţi de gând să le faceţi acestor oameni! 36 Căci, nu demult, s-a ridicat Teuda, care spunea despre sine că este cineva şi căruia i s-au alăturat aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât, iar toţi cei ce-l urmaseră au fost împrăştiaţi şi nu s-a ales nimic de ei. 37 După el, pe vremea recensământului8, s-a ridicat Iuda, galileeanul, şi a tras pe popor după el. Dar şi el a pierit, iar cei ce-l urmaseră au fost împrăştiaţi. 38 Iar acum, eu vă spun: depărtaţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i înpace! Dacă planul sau lucrarea aceasta este de la oameni, i se va pune capăt, 39 dar dacă este de la Dumnezeu nu-i veţi putea opri pe aceşti oameni! Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu!“ 40 Ei au fost convinşi de el. Apoi i-au chemat pe apostoli, i-au biciuit, le-au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul. 41 Prin urmare, apostolii au plecat dinaintea Sinedriului, bucurându-se că au fost consideraţi vrednici să fie înjosiţi pentru Numele lui Isus. 42 Şi, în fiecare zi, în Templu şi prin case, nu încetau să dea învăţătură şi să ducă vestea bună că Isus este Cristosul. 15:3 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând Vrăjmaş sau Acuzator 25:11 Prima apariţie a termenului în Fapte; termenul, folosit în LXX cu privire la adunarea lui Israel, era folosit în timpul NT pentru a desemna o adunare formată din cetăţenii liberi, cu drept de vot, ai unei aşezări 35:21 Gr.: gerousia, o denumire diferită pentru acelaşi corp legislativ, Sinedriul (vezi 1 Macabei 12:6 şi Josefus, Antich., 13.5.8) 45:28 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin negaţia, redând textul ca o afirmaţie 55:30 Gr.: xulon, termen folosit pentru a descrie crucea, probabil pe baza lui Deut. 21:23; termenul are o varietate de sensuri: copac (Lc. 23:31; Apoc. 2:7), ciomag (Lc. 22:52), butuc (F.A. 16:24), lemn (1 Cor. 3:12) 65:34 Gamaliel I, zis „cel Bătrân“, preşedinte-patriarh (nasi) al Sinedriului, purtând titlul onorific de Raban („Învăţătorul nostru“) – un titlu mai important decât cel de Rabi („Învăţătorul meu“) – fondatorul unei „dinastii“ rabinice (urmaşii lui, Simon ben Gamaliel I, Gamaliel al II-lea şi Simon ben Gamaliel II vor deţine funcţia de nasi pe parcursul primelor două secole); decretele pe care le-a dat îl arată ca un om moderat, tolerant, care şi-a arătat grija îndeosebi faţă de categoriile marginalizate ale societăţii (străini, femei, văduve); peste tot în carte 75:37 Recensământul din anul 6 d.Cr. (vezi nota de la Lc. 2:2) |
Fapte 6
| 1 Alegerea celor şapte diaconi1În zilele acelea, când numărul ucenicilor creştea, evreii elenişti au început să murmure împotriva evreilor autohtoni2, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la distribuirea zilnică a celor necesare. 2 Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi le-au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese! 3 Prin urmare, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi de înţelepciune, pe care să-i punem responsabili cu îndatorirea aceasta, 4 iar noi vom continua să dăm atenţie rugăciunii şi slujirii Cuvântului.“ 5 Vorbirea aceasta a plăcut întregii mulţimi, aşa că l-au ales pe Ştefan, un bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia; 6 i-au adus înaintea apostolilor, care s-au rugat şi şi-au pus mâinile peste ei. 7 Cuvântul lui Dumnezeu continua să se răspândească, numărul ucenicilor creştea tot mai mult în Ierusalim şi foarte mulţi preoţi veneau la credinţă. Arestarea lui Ştefan 8 Ştefan, un om plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor. 9 Unii din sinagoga3 numită „A oamenilor liberi4“ – a celor din Cirena5, a celor din Alexandria6 şi a celor din Cilicia7 şi din Asia8 – au început o dispută cu Ştefan, 10 dar nu puteau să se opună înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el. 11 Atunci au plătit nişte bărbaţi care să spună: „Noi l-am auzit rostind cuvinte blasfemiatoare împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu!“ 12 Au incitat pe popor, pe bătrâni şi pe cărturari, s-au repezit asupra lui, l-au înşfăcat şi l-au dus înaintea Sinedriului. 13 Au scos nişte martori mincinoşi, care au zis: „Omul acesta nu încetează să rostească cuvinte blasfemiatoare împotriva acestui Lăcaş sfânt şi împotriva Legii! 14 Căci l-am auzit spunând că Acest Isus din Nazaret va distruge locul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a încredinţat Moise!“ 15 Toţi cei ce şedeau în Sinedriu s-au uitat ţintă la el şi au văzut că faţa lui arăta ca faţa unui înger. 16:1Evreii elenişti erau fie evrei născuţi în afara Palestinei, fie autohtoni a căror limbă şi cultură erau puternic influenţate de elenism, iar evreii autohtoni vorbeau limba aramaică sau ebraică şi erau apărători ai culturii evreieşti 26:9 Vezi nota de la 2:9 |
Fapte 7
| Ştefan se adresează Sinedriului 1 Marele preot l-a întrebat: – Aşa stau lucrurile? 2 El a răspuns: – Fraţi şi părinţi, ascultaţi! Dumnezeul slavei i S-a arătat strămoşului nostru Avraam în timp ce se afla în Mesopotamia, înainte de a locui în Haran, 3 şi i-a zis: „Ieşi din ţara ta şi dintre rudeniile tale şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta!“1 4 Atunci el a ieşit din ţara caldeenilor2 şi a locuit în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a mutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum, 5 dar nu i-a dat în ea nici o moştenire, nici măcar o palmă de pământ, ci i-a promis că i-o va da ca posesiune, lui şi seminţei3 lui după el, cu toate că nu avea nici un copil. 6 Dumnezeu i-a spus că urmaşii lui vor locui ca străini într-o ţară străină şi că vor fi înrobiţi şi asupriţi timp de patru sute de ani4. 7 „Dar pe neamul căruia îi vor sluji ei îl voi judeca Eu, a zis Dumnezeu, iar după aceea vor ieşi de acolo şi Mi se vor închina Mie în locul acesta.“5 8 Apoi i-a dat legământul circumciziei. Astfel, când i s-a născut Isaac, Avraam l-a circumcis în ziua a opta; apoi Isaac l-a circumcis pe Iacov, şi Iacov pe cei doisprezece patriarhi. 9 Patriarhii, fiind invidioşi pe Iosif, l-au vândut în Egipt. Dar Dumnezeu era cu el 10 şi l-a scăpat din toate necazurile lui; El i-a dat har şi înţelepciune în prezenţa lui Faraon, monarhul Egiptului, care l-a pus conducător peste Egipt şi peste toată casa lui. 11 A venit o foamete în tot Egiptul şi în Canaan; necazul era mare şi strămoşii noştri nu găseau de mâncare. 12 Iacov a auzit că în Egipt era grâu, aşa că i-a trimis acolo pe strămoşii noştri pentru prima oară. 13 Când s-au dus a doua oară, Iosif li s-a făcut cunoscut fraţilor săi, iar Faraon a aflat despre neamul lui Iosif. 14 Apoi Iosif a trimis să fie chemat tatăl său Iacov precum şi întreaga familie, în număr de şaptezeci şi cinci de suflete6. 15 Şi astfel Iacov s-a coborât în Egipt, unde atât el, cât şi strămoşii noştri au murit. 16 Au fost mutaţi în Şehem şi puşi în mormântul pe care-l cumpărase Avraam de la fiii lui Hamor, în Şehem, în schimbul unei sume în argint. 17 Cu cât se apropia vremea împlinirii promisiunii pe care Dumnezeu i-o făcuse lui Avraam, poporul creştea şi se înmulţea tot mai mult în Egipt, 18 până când peste Egipt s-a ridicat un alt monarh, care nu-l cunoscuse pe Iosif. 19 Acesta ne-a exploatat cu viclenie neamul şi i-a tratat rău pe strămoşii noştri, cerându-le să-şi abandoneze copiii, ca să nu mai trăiască. 20 În vremea aceea s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit timp de trei luni în casa tatălui său, 21 iar când a fost abandonat, l-a luat fiica lui Faraon şi l-a crescut ca pe propriul ei fiu. 22 Moise a fost educat în toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în fapte şi cuvinte. 23 Când avea patruzeci de ani, i-a venit în inimă dorinţa să-i viziteze pe fraţii săi, pe israeliţi. 24 A văzut pe unul căruia i se făcea o nedreptate şi i-a luat apărarea; el l-a răzbunat pe cel asuprit, ucigându-l pe egiptean. 25 Credea că fraţii săi vor înţelege că Dumnezeu le va da eliberarea prin mâna lui, însă ei n-au înţeles. 26 În ziua următoare, i-a văzut pe doi bătându-se şi i-a îndemnat la pace, spunându-le: „Bărbaţilor, voi sunteţi fraţi; de ce vă faceţi rău unul altuia?“ 27 Dar cel ce-i făcea rău semenului său, l-a împins şi i-a zis: „Cine te-a pus pe tine conducător şi judecător peste noi? 28 Vrei să mă ucizi şi pe mine aşa cum l-ai ucis ieri pe egiptean“?7 29 Când a auzit aceasta, Moise a fugit şi a locuit ca străin în ţara Midian, unde i s-au născut doi fii. 30 După ce au trecut patruzeci de ani, i s-a arătat un înger8 în pustia muntelui Sinai, într-o flacără de foc care ieşea dintr-un tufiş. 31 Când a văzut tufişul, Moise s-a mirat de priveliştea aceea şi, în timp ce se apropia ca să se uite mai bine, glasul Domnului i-a vorbit astfel: 32 „Eu sunt Dumnezeul strămoşilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, (Dumnezeul) lui Isaac şi (Dumnezeul)9 lui Iacov!“10 Moise tremura şi nu îndrăznea să se uite. 33 Domnul i-a zis: „Dă-ţi jos sandalele, căci locul pe care stai este un pământ sfânt! 34 Am văzut asuprirea poporului Meu care este în Egipt şi i-am auzit geamătul, aşa că M-am coborât să-l eliberez. Acum, vino, căci te voi trimite în Egipt!“11 35 Pe acest Moise, pe care ei îl respinseseră zicând: „Cine te-a pus pe tine conducător şi judecător?“, pe el l-a trimis Dumnezeu drept conducător şi eliberator, cu ajutorul îngerului care i s-a arătat în tufiş. 36 El i-a scos din Egipt şi a făcut semne şi minuni în ţara Egiptului, la Marea Roşie12 şi în pustie, timp de patruzeci de ani. 37 El este acelaşi Moise care le-a spus fiilor lui Israel: „Dumnezeu vă va ridica dintre fraţii voştri un Profet asemenea mie.“13 38 El este acela care a fost în adunare, în pustie, împreună cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai şi cu strămoşii noştri; şi el este cel care a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă. 39 Strămoşii noştri însă n-au vrut să-l asculte, ci l-au respins şi, în inimile lor, s-au întors în Egipt. 40 Ei i-au spus lui Aaron: „Fă-ne nişte zei care să meargă înaintea noastră, căci nu ştim ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului!“14 41 Şi în zilele acelea şi-au făcut un viţel, au adus jertfă acelui idol şi s-au bucurat de lucrările mâinilor lor. 42 Atunci Dumnezeu S-a întors de la ei şi i-a lăsat să se închine oştirii cerului, aşa cum este scris în Cartea Profeţilor: „Mi-aţi adus voi jertfe şi daruri de mâncare timp de patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel? 43 Aţi purtat cortul lui Moloh şi steaua zeului vostru Refan, chipurile idoleşti pe care vi le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor! De aceea vă voi duce în captivitate dincolo de Babilon!“15 44 Cortul Mărturiei era cu strămoşii noştri în pustie, aşa cum poruncise Cel Ce i-a spus lui Moise să-l facă după modelul pe care-l văzuse. 45 Strămoşii noştri l-au adus, la rândul lor, împreună cu Iosua, când au luat în stăpânire teritoriul neamurilor pe care le-a izgonit Dumnezeu dinaintea strămoşilor noştri; şi a rămas acolo până în zilele lui David, 46 care a găsit har înaintea lui Dumnezeu şi a cerut să-I asigure Dumnezeului lui Iacov16 un loc de locuit. 47 Solomon însă a fost cel care I-a construit o casă. 48 Dar Cel Preaînalt nu locuieşte în lăcaşuri făcute de mâini omeneşti, aşa cum zice profetul: 49 „Cerul este tronul Meu, iar pământul este aşternutul picioarelor Mele! Ce fel de casă Mi-aţi putea zidi voi Mie? zice Domnul. Sau unde va fi locul Meu de odihnă? 50 Oare nu mâna Mea a făcut toate aceste lucruri?“17 51 Oameni încăpăţânaţi, cu inima şi urechile necircumcise, voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt! Aşa cum au făcut strămoşii voştri, aşa faceţi şi voi! 52 Pe care dintre profeţi nu l-au persecutat strămoşii voştri?! Ei i-au ucis pe cei ce prevesteau venirea Celui Drept, Cel ai Cărui trădători şi ucigaşi aţi devenit voi acum, 53 voi, care aţi primit Legea poruncită prin îngeri, dar n-aţi ascultat de ea! Lapidarea lui Ştefan 54 Când au auzit ei acestea, s-au înfuriat şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. 55 El însă, plin de Duhul Sfânt, a privit spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu 56 şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului18 stând la dreapta lui Dumnezeu!“ 57 Atunci ei au început să strige cu glas tare şi n-au vrut să mai asculte, ci s-au repezit într-un singur gând asupra lui; 58 l-au scos afară din cetate şi l-au lovit cu pietre. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. 59 Şi-l loveau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!“ 60 Apoi a căzut în genunchi şi a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!“ Şi spunând aceasta, a adormit. 17:3 Vezi Gen. 12:1 27:4 Sau: babilonienilor 37:5 Termenul grecesc pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos 47:6 Vezi Ex. 12:40; este vorba, mai degrabă, de o cifră rotundă; vezi şi Gen. 15:16 şi nota 57:7 Vezi Gen. 15:13, 14 67:14 Vezi Gen. 46:27 şi nota; Ex. 1:5 şi nota 77:28 Vezi Ex. 2:14 87:30 În textul vechi-testamental la care face referire Ştefan (vezi Ex. 3:2) avem Îngerul Domnului. Sintagma mai apare şi în alte locuri în VT, în unele dintre acestea cu referire clară la Dumnezeu Însuşi (vezi Gen. 16, unde Îngerul Domnului este numit de către Agar, Dumnezeul Care mă vede); şi în vs. 35, 38 97:32 Vezi Ex. 3:6 107:33-34 Vezi Ex. 3:5, 7, 8, 10 117:36 În textul ebraic la care face referire versetul avem: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau, mai probabil, Marea Algelor). Denumirea de Marea Roşie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX şi VUL; în VT însă sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar şi astăzi Golful Aqaba este numit de localnici Yam Suf; vezi 1 Regi 9:26 127:37 Vezi Deut. 18:15 137:40 Vezi Ex. 32:1 147:43 Vezi Am. 5:25-27; Ştefan citează din textul LXX, dar înlocuieşte Damascul (Am. 5:27) cu Babilonul, deoarece acesta din urmă a fost destinaţia finală a exilului poporului Israel. În contextul său, Amos a profeţit despre apropiatul exil asirian, care a avut drept destinaţie teritorii de dincolo de Damasc (vezi 2 Regi 17:6) 157:46 Unele mss timpurii conţin: casei lui Iacov 167:50 Vezi Is. 66:1, 2 177:56 Titlu mesianic pe care Isus Şi l-a atribuit (vezi Dan. 7:13-14); apare de peste 80 de ori în Evanghelii |
Fapte 8
| Filip vesteşte Evanghelia în Samaria 1 Saul îşi dăduse consimţământul la uciderea lui Ştefan. Chiar în ziua aceea a izbucnit o mare persecuţie împotriva bisericii din Ierusalim şi toţi, în afară de apostoli, s-au împrăştiat prin regiunile Iudeii şi ale Samariei1. 2 Nişte oameni evlavioşi l-au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit mult. 3 Saul însă făcea prăpăd în biserică, intrând prin case, luând cu forţa bărbaţi şi femei şi aruncându-i în închisoare. 4 Cei ce fuseseră împrăştiaţi vesteau Cuvântul pe oriunde treceau. 5 Filip s-a coborât într-o cetate a Samariei2 şi le-a predicat pe Cristos. 6 Mulţimile luau aminte în acelaşi gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea. 7 Căci din mulţi demoniaci ieşeau duhuri rele, scoţând strigăte puternice, şi mulţi paralitici şi şchiopi erau vindecaţi. 8 Astfel, a fost o mare bucurie în cetatea aceea. 9 În cetate era un om pe nume Simon, care practica vrăjitoria şi uimea neamul Samariei, pretinzând că ar fi cineva important. 10 Şi toţi, de la cel mai mic până la cel mai mare, luau aminte la el şi spuneau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea numită «mare»!“ 11 Îl ascultau cu luare-aminte pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui. 12 Dar când au crezut pe Filip, care vestea Evanghelia3 despre Împărăţia lui Dumnezeu şi despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezaţi atât bărbaţi, cât şi femei. 13 Chiar şi Simon însuşi a crezut şi, după ce a fost botezat, stătea tot timpul cu Filip şi se mira văzând semnele şi minunile mari care se făceau. 14 Apostolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. 15 Când au ajuns, s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt. 16 Căci Duhul Sfânt nu Se coborâse încă peste nici unul dintre ei, ci fuseseră doar botezaţi în Numele Domnului Isus. 17 Atunci şi-au pus mâinile peste ei, iar aceia au primit Duhul Sfânt. 18 Când a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a oferit bani, 19 spunând: – Daţi-mi şi mie autoritatea aceasta, ca oricine peste care-mi pun eu mâinile să primească Duhul Sfânt! 20 Petru însă i-a zis: – Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea obţine cu bani! 21 Tu n-ai nici parte, nici sorţ în lucrarea aceasta, pentru că inima ta nu este cinstită înaintea lui Dumnezeu! 22 Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi roagă-te Domnului ca, dacă este posibil, să-ţi ierte această intenţie a inimii tale, 23 căci văd că eşti plin de otravă amară şi în lanţul nedreptăţii! 24 Simon a răspuns: – Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca nimic din ceea ce aţi spus să nu vină peste mine! 25 După ce au depus mărturie şi au vorbit despre Cuvântul Domnului, Petru şi Ioan s-au întors în Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de-ale samaritenilor4. Filip şi eunucul etiopian 26 Un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip astfel: „Scoală-te şi du-te spre sud, pe drumul din pustie, care coboară din Ierusalim spre Gaza!“ 27 Filip s-a sculat şi s-a dus. Şi iată că un eunuc5 etiopian, înalt oficial al lui Candake6, regina etiopienilor7, şi responsabil peste toată vistieria ei, venise să se închine în Ierusalim, 28 iar acum se întorcea de acolo, stând în carul lui de călătorie şi citindu-l pe profetul Isaia. 29 Duhul i-a zis lui Filip: „Du-te şi însoţeşte carul acela!“ 30 Filip a alergat către el şi l-a auzit peeunuc citindu-l pe profetul Isaia. El l-a întrebat: – Înţelegi ce citeşti? 31 Acesta i-a răspuns: – Cum aş putea, dacă nu mă va îndruma cineva? Şi l-a rugat pe Filip să se suie în car şi să se aşeze lângă el. 32 Pasajul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „Ca o oaie care este dusă la tăiere şi ca un miel care tace înaintea celui ce-l tunde, tot aşa nici El nu Şi-a deschis gura. 33 În smerenia Lui, dreptatea I-a fost negată. Cine va putea vorbi despre generaţia Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ!“8 34 Eunucul l-a întrebat pe Filip: – Spune-mi, te rog, despre cine spune profetul aceste lucruri? Despre sine sau despre altcineva? 35 Atunci Filip a luat cuvântul şi, începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia despre Isus. 36 În timp ce călătoreau de-a lungul drumului, au ajuns la o apă. Eunucul a zis: – Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat? ( 37 Filip a zis: – Dacă crezi din toată inima ta, poţi! El i-a răspuns: – Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu!)9 38 A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât şi eunucul, iar Filip l-a botezat. 39 Când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l-a mai văzut şi şi-a continuat drumul bucuros. 40 Filip s-a pomenit în Azot şi, călătorind spre Cezareea, a vestit Evanghelia prin toate cetăţile, până când a ajuns acolo. 18:1 Vezi 1:8 28:5 Cele mai importante mss: în cetatea Samariei; este foarte greu de determinat despre care cetate a Samariei este vorba; propuneri: Sebaste (cetate construită de către Irod cel Mare pe locul vechii cetăţi a Samariei, în cinstea lui Caesar Augustus – Sebaste este forma greacă a latinescului Augustus –, însă această cetate era pe deplin păgânizată); Sihem (în vremea NT era cea mai importantă cetate samariteană); Gitta (Iustin Martirul – cca 250 d.Cr. – afirmă că Simon Magul era din această cetate); Sihar (atestată în Evanghelii, în In. 4:5, aflată în vecinătatea Sihemului, uneori fiind identificată cu Sihem); este posibil ca pentru Luca să nu fi fost atât de important numele cetăţii (vezi v. 25b) 38:12 Sau: Vestea Bună; peste tot în carte 48:25 Populaţie de rasă amestecată, rezultată în urma căsătoriilor dintre israeliţii rămaşi după deportarea asiriană (722 î.Cr.) şi populaţiile aduse din alte părţi de către asirieni (2 Regi 17:24); în timpul lui Isus, între iudei şi samariteni exista o foarte mare ostilitate 58:27 În acea perioadă, regatul Etiopiei se întindea de la prima cataractă a Nilului (modernul Aswan) până la modernul Khartoum, acoperind regiunea cunoscută sub numele de Nubia 68:33 Vezi LXX, Is. 53:7-8 78:37 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin acest verset, care apare doar în câteva mss mai târzii |
Fapte 9
| Convertirea lui Saul 1 Între timp însă, Saul încă sufla ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot 2 şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc, cum că, dacă i-ar găsi pe unii care aparţin Căii1, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. 3 În timp ce era pe drum şi se apropia de Damasc, a strălucit deodată împrejurul lui o lumină din cer. 4 El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea: – Saul, Saul, de ce Mă persecuţi? 5 El a întrebat: – Cine eşti, Doamne2? Isus i-a răspuns: – Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuţi! 6 Ridică-te3, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci! . 7 Bărbaţii care-l însoţeau în călătorie s-au oprit amuţiţi; auzeau într-adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. 8 Saul s-a sculat de la pământ şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. Prin urmare, l-au luat de mână şi l-au dus în Damasc. 9 Timp de trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic. 10 În Damasc era un ucenic pe nume Anania. Domnul i-a vorbit într-o viziune: – Anania! – Iată-mă, Doamne! a răspuns el. 11 Domnul i-a zis: – Scoală-te, du-te pe strada numită „Dreaptă“ şi caută în casa lui Iuda un om din Tars, pe nume Saul. Iată, chiar acum el se roagă 12 şi a văzut într-o viziune un om pe nume Anania, intrând şi punându-şi mâinile peste el ca să-şi recapete vederea! 13 Anania I-a răspuns: – Doamne, am auzit de la mulţi despre toate relele pe care omul acesta le-a făcut sfinţilor Tăi în Ierusalim. 14 Chiar şi aici are autoritate din partea conducătorilor preoţilor să-i lege pe toţi cei ce cheamă Numele Tău! 15 Dar Domnul i-a zis: – Du-te, pentru că el este un vas al Meu pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu atât înaintea neamurilor şi regilor lor, cât şi înaintea fiilor lui Israel! 16 Căci Eu îi voi arăta cât trebuie să sufere de dragul Numelui Meu! 17 Anania a plecat, a intrat în casa undeera Saul şi, punându-şi mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, m-a trimis Domnul – Isus, Cel Care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai – ca să-ţi recapeţi vederea şi să fii umplut de Duhul Sfânt!“ 18 Imediat, de pe ochii lui au căzut un fel de solzi, şi el şi-a recăpătat vederea. Apoi s-a ridicat, a fost botezat 19 şi, după ce a mâncat ceva, i-au revenit puterile. Saul a rămas câteva zile cu ucenicii în Damasc Saul, în Damasc şi Ierusalim 20 şi imediat a început să predice în sinagogi despre Isus, şi anume că El este Fiul lui Dumnezeu. 21 Toţi cei ce-l auzeau rămâneau uimiţi şi ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim printre cei ce chemau Numele acesta?! Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi la conducătorii preoţilor?!“ 22 Dar Saul se întărea tot mai mult şi le provoca nedumerire iudeilor care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Cristosul. 23 După mai multe zile, iudeii au uneltit să-l omoare, 24 însă Saul a aflat despre uneltirea lor. Zi şi noapte ei supravegheau porţile, ca să-l omoare. 25 Dar într-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborât prin zid, dându-l jos într-un coş. 26 Când a ajuns în Ierusalim, a încercat să li se alăture ucenicilor, dar toţi se temeau de el, pentru că nu credeau că este un ucenic. 27 Atunci Barnaba l-a luat şi l-a dus la apostoli; le-a istorisit cum, pe drum, Saul Îl văzuse pe Domnul, şi El îi vorbise, şi cum, în Damasc, vorbise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. 28 De atunci venea şi se ducea împreună cu ei în Ierusalim, vorbind cu îndrăzneală în Numele Domnului. 29 De asemenea, vorbea şi purta dispute cu iudeii elenişti4, dar ei încercau să-l omoare. 30 Când au aflat fraţii lucrul acesta, l-au dus la Cezareea şi l-au trimis în Tars. 31 Pe atunci, biserica de prin toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se bucura de pace şi era consolidată; umbla în frică de Domnul şi, prin încurajarea Duhului Sfânt, se înmulţea. Petru, în Lida şi în Iafo 32 În timp ce călătorea prin toate regiunile, Petru s-a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida. 33 Acolo a găsit un om pe nume Enea, care de opt ani zăcea în pat, pentru că era paralizat. 34 Petru i-a zis: „Enea, Isus Cristos te vindecă! Ridică-te şi fă-ţi patul!“ Şi el s-a ridicat imediat. 35 Toţi locuitorii din Lida şi din Şaron l-au văzut şi s-au întors la Domnul. 36 În Iafo era o ucenică, pe nume Tabita, care tradus înseamnă „Gazelă“ (sau Dorca)5. Viaţa ei era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea. 37 În zilele acelea, ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Au spălat-o şi au pus-o în camera de sus. 38 Lida este aproape de Iafo; prin urmare, când au auzit că Petru este în Lida6, ucenicii au trimis doi bărbaţi să-l roage: „Nu ezita să vii până la noi!“ 39 Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Când a ajuns, l-au condus în camera de sus. Toate văduvele au venit lângă el, plângând şi arătându-i tunicile şi hainele pe care le făcea Dorca pe când era cu ele. 40 Petru i-a scos afară pe toţi, a îngenuncheat şi s-a rugat; apoi s-a întors spre trup şi a zis: „Tabita, scoală-te!“ Ea a deschis ochii şi, când l-a văzut pe Petru, s-a ridicat. 41 El i-a dat mâna şi a ridicat-o; apoi i-a chemat pe sfinţi şi pe văduve şi le-a înfăţişat-o vie. 42 Acest fapt a devenit cunoscut prin tot Iafo şi mulţi au crezut în Domnul. 43 Petru a rămas mai multe zile în Iafo, la un anume Simon, un tăbăcar. 19:2 Nume pe care primii creştini l-au dat creştinismului (vezi 16:7; 18:25-26; 19:9, 23; 22:4; 24:14, 22; 2 Pt. 2:2) 29:5 Termenul grecesc poate fi înţeles şi ca o adresare din politeţe, însă în acest context şi cf. tradiţiei rabinice, o voce care se auzea din ceruri nu putea fi decât vocea lui Dumnezeu 39:6 Unele mss, nu foarte importante, conţin: Tremurând şi plin de frică, a întrebat: „Doamne, ce vrei să fac?“ „Ridică-te … 49:29 Vezi nota de la 6:1 59:36 Atât Tabita (aramaică), cât şi Dorca (greacă) înseamnă gazelă; şi în v. 39 69:38 Gr.: când au auzit că Petru este acolo |
Fapte 10
| Corneliu 1 În Cezareea era un om pe nume Corneliu, un centurion1 din cohorta2 numită „Italiana“. 2 Era evlavios şi temător de Dumnezeu3, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii poporului şi se ruga mereu lui Dumnezeu. 3 Într-o zi, cam pe la ceasul al nouălea4, a văzut clar, într-o viziune, pe un înger al lui Dumnezeu intrând la el şi spunându-i: – Corneliu! 4 Corneliu s-a uitat ţintă la el şi s-a înspăimântat. El a zis: – Ce este, domnule? Îngerul i-a spus: – Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte5. 5 Acum, trimite nişte bărbaţi la Iafo şi cheamă-l pe Simon, cel care mai este numit şi Petru. 6 El găzduieşte la Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare. 7 Cum a plecat îngerul care-i vorbise, Corneliu a chemat doi din slujitorii săi din casă şi un soldat evlavios, care-i era devotat tot timpul, 8 şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iafo. Viziunea lui Petru 9 În ziua următoare, în timp ce ei erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiş să se roage pe la ceasul al şaselea6. 10 I s-a făcut foame şi a vrut să mănânce. În timp ce-i pregăteau masa, a căzut într-o răpire sufletească. 11 A văzut cerul deschis şi ceva ca o pânză mare fiind coborâtă pe pământ de cele patru colţuri. 12 În ea se aflau tot felul de patrupede, animale mici7 ale pământului şi păsări ale cerului. 13 Un glas i-a vorbit astfel: – Petru, ridică-te, înjunghie şi mănâncă! 14 Însă Petru a zis: – În nici un caz, Doamne! Căci niciodată n-am mâncat ceva pângărit sau necurat! 15 Glasul i-a vorbit din nou, a doua oară: – Ceea ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti pângărit! 16 Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori; apoi, imediat pânza a fost luată la cer. 17 În timp ce Petru era preocupat de înţelesul acestei viziuni, iată că bărbaţii trimişi de Corneliu aflaseră unde este casa lui Simon şi stăteau la poartă, 18 întrebând cu glas tare dacă Simon, care mai este numit şi Petru, găzduieşte acolo. 19 În timp ce Petru încă se gândea la viziune, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei bărbaţi; 20 ridică-te deci, coboară şi du-te cu ei fără să faci deosebire, pentru că Eu i-am trimis.“ 21 Aşadar, Petru a coborât la bărbaţii aceia şi le-a zis: – Eu sunt cel pe care-l căutaţi. Care este motivul pentru care aţi venit? 22 Ei i-au răspuns: – Centurionul Corneliu, om drept, temător de Dumnezeu şi vorbit de bine prin tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat printr-un înger sfânt să trimită să te cheme în casa lui şi să audă cuvinte de la tine. 23 Petru deci i-a invitat înăuntru şi i-a găzduit. În ziua următoare s-a sculat şi a plecat împreună cu ei; l-au însoţit şi unii dintre fraţii din Iafo. Petru, acasă la Corneliu 24 O zi mai târziu au ajuns în Cezareea. Corneliu îi aştepta împreună cu rudele şi prietenii apropiaţi pe care-i invitase. 25 Pe când dădea Petru să intre în casă, Corneliu l-a întâmpinat, a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat. 26 Petru însă l-a ridicat, zicând: – Ridică-te! Şi eu sunt tot om! 27 Şi, continuând să vorbească cu el, a intrat înăuntru, unde a găsit mulţi oameni care se adunaseră. 28 El le-a zis: – Ştiţi că unui iudeu îi este interzis de Lege să se asocieze sau să viziteze un străin, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om pângărit sau necurat. 29 De aceea am venit fără ezitare când s-a trimis după mine. Vă întreb deci, cu ce scop aţi trimis după mine? 30 Corneliu a zis: – Cu patru zile în urmă, eram în casa mea şi mă rugam chiar în ceasul acesta, ceasul al nouălea. Şi iată că un om îmbrăcat în haine strălucitoare a stat înaintea mea 31 şi a zis: „Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată şi milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. 32 Prin urmare, trimite la Iafo şi cheamă-l pe Simon, care mai este numit şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon, un tăbăcar, lângă mare (; când va veni el, îţi va vorbi)8. 33 Am trimis deci imediat la tine şi ai făcut bine că ai venit. Acum deci noi toţi suntem prezenţi aici, înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ţi-a poruncit Domnul! 34 Atunci Petru a luat cuvântul şi a zis: – Într-adevăr, înţeleg acum că Dumnezeu nu este părtinitor, 35 ci că, în orice neam, cel ce se teme de El şi lucrează dreptate este primit de El. 36 El a trimis fiilor lui Israel Cuvântul, vestind Evanghelia păcii prin Isus Cristos, Care este Domnul tuturor. 37 Voi ştiţi ce s-a întâmplat prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul predicat de Ioan: 38 cum Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, Care mergea pretutindeni, făcând bine şi vindecându-i pe toţi cei ce erau asupriţi de diavolul9, căci Dumnezeu era cu El. 39 Noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le-a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim; El este Cel pe Care ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. 40 Pe El, Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a îngăduit să Se facă văzut, 41 nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat dintre cei morţi. 42 El ne-a poruncit să predicăm poporului şi să depunem mărturie că El este Cel desemnat de Dumnezeu ca Judecător al celor vii şi al celor morţi. 43 Toţi profeţii depun mărturie despre El, şi anume că oricine crede în El primeşte, prin Numele Lui, iertarea de păcate. 44 În timp ce rostea Petru aceste cuvinte, Duhul Sfânt S-a coborât peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. 45 Credincioşii circumcişi care veniseră cu Petru au rămas uluiţi de faptul că darul Duhului Sfânt fusese turnat şi peste neamuri. 46 Căci îi auzeau vorbind în limbi şi preamărindu-L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: 47 „Oare poate opri cineva apa să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?!“ 48 Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele lui Isus Cristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei. 110:1 Diviziune a legiunii romane care, în timpul Imperiului, număra un efectiv de 600 de soldaţi 210:2 Expresie folosită pentru a-i descrie pe neevreii care nu erau prozeliţi, dar care credeau într-un singur Dumnezeu şi păzeau normele etice şi morale ale iudaismului; peste tot în capitol 310:3 Ora 15:00; şi în v. 30 410:4 Vezi Lev. 2:2, unde în LXX este folosit acelaşi termen grecesc; vezi şi Ps. 141:2 510:9 Ora 12:00 610:12 Sau: animale care mişună; sau: animale care se târăsc; termenul ebraic tradus în greacă face referire la toate celelalte animale mai mărunte, distincte de vite şi de animalele sălbatice mari; de asemenea, termenul poate include şi insectele (vezi Gen. 1:24 şi nota) 710:32 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin aceste cuvinte 810:38 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator |
Fapte 11
| 1 Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea au auzit că neamurile au primit şi ele Cuvântul lui Dumnezeu. 2 Când Petru s-a suit la Ierusalim, cei dintre creştinii circumcişi îl criticau, 3 spunând: „Ai intrat în casă la nişte bărbaţi necircumcişi şi ai mâncat cu ei!“ 4 Atunci Petru a început să le explice pe rând cele întâmplate şi le-a zis: 5 „Eram în cetatea Iafo şi, în timp ce mă rugam, am văzut, într-o răpire sufletească, o viziune; am văzut ceva ca o pânză mare fiind coborâtă din cer de cele patru colţuri. A venit până la mine. 6 M-am uitat în ea cu atenţie şi am văzut patrupede de pe pământ, fiare sălbatice, animale mici1 şi păsări ale cerului. 7 Apoi am auzit un glas care mi-a zis: «Petru, ridică-te, înjunghie şi mănâncă!» 8 Însă eu am zis: «În nici un caz, Doamne! Căci niciodată n-a intrat în gura mea ceva pângărit sau necurat!» 9 Glasul mi-a vorbit a doua oară din cer: «Ceea ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti pângărit!» 10 Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăşi la cer. 11 Şi iată că imediat după aceea, la poarta casei în care eram stăteau trei bărbaţi, trimişi la mine din Cezareea. 12 Duhul mi-a spus să mă duc cu ei fără să fac deosebire. Cu mine au mers şi aceşti şase fraţi; am intrat împreună în casa acelui om, 13 iar el ne-a istorisit cum a văzut un înger stând în casa lui şi zicându-i: «Trimite la Iafo şi cheamă-l pe Simon, numit şi Petru, 14 care îţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta!» 15 În timp ce eu începusem să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, aşa cum S-a coborât şi peste noi la început. 16 Atunci mi-am amintit de vorba Domnului, mi-am amintit cum zicea: «Ioan a botezat cu2 apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.» 17 Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca să-L pot împiedica pe Dumnezeu?!“ 18 Când au auzit ei aceste lucruri, s-au liniştit şi L-au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Aşadar, Dumnezeu le-a dat şi neamurilor pocăinţa care duce la viaţă!“ Biserica în Antiohia 19 Cei ce fuseseră împrăştiaţi de persecuţia care avusese loc în urma uciderii lui Ştefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia3. Ei nu vorbeau despre Cuvânt nimănui în afară de iudei. 20 Câţiva dintre ei însă, nişte bărbaţi din Cipru şi din Cirena, care veniseră în Antiohia, le-au vorbit şi eleniştilor4, vestindu-le Evanghelia despre Domnul Isus. 21 Mâna Domnului era cu ei, şi astfel un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul. 22 Vestea despre ei a ajuns şi la urechile bisericii care era în Ierusalim, astfel că l-au trimis pe Barnaba să meargă până în Antiohia. 23 Când a ajuns şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să-I rămână credincioşi Domnului în toată năzuinţa inimii lor. 24 Căci Barnaba era un om bun şi plin de Duhul Sfânt şi de credinţă; şi o mare mulţime de oameni a fost adăugată la Domnul. 25 S-a dus apoi la Tars, ca să-l caute pe Saul 26 şi, când l-a găsit, l-a dus în Antiohia. Astfel, timp de un an întreg, ei s-au adunat cu biserica şi au dat învăţătură la o mare mulţime de oameni. În Antiohia ucenicii au fost numiţi pentru prima oară „creştini“5. 27 În acele zile, au venit de la Ierusalim în Antiohia nişte profeţi. 28 Unul dintre ei, pe nume Agab, s-a ridicat şi a arătat, prin Duhul Sfânt, că urmează să vină o mare foamete în toată lumea6. Şi aşa s-a şi întâmplat în timpul împăratului Claudiu7. 29 Atunci ucenicii au hotărât să le trimită ajutor fraţilor care locuiau în Iudeea, fiecare după cât avea posibilitate; 30 şi aşa au şi făcut, trimiţând acest ajutor bătrânilor8, prin Barnaba şi Saul. 111:6 Vezi nota de la 10:12 211:16 Sau: în 311:19 Al treilea oraş ca mărime din Imperiul Roman, după Roma şi Alexandria 411:20 Unele mss conţin: grecilor; eleniştii erau cei care adoptaseră limba şi cultura greacă, fără a fi greci la origine 511:26 Adică: aparţinând lui Cristos 611:28 Tiberius Claudius Nero Germanicus (41-54 d.Cr.); foametea a ţinut între 45-48 d.Cr. 711:30 Sau: prezbiterilor |
Fapte 12
| Uciderea lui Iacov şi întemniţarea lui Petru 1 Cam în aceeaşi vreme, regele Irod1 a pus mâna pe unii din biserică ca să-i chinuiască. 2 El l-a omorât cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. 3 Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, l-a mai arestat şi pe Petru. Era în timpul Sărbătorii Azimelor. 4 După ce l-a arestat, l-a aruncat în închisoare, lăsându-l pe mâna a patru grupe2 de câte patru soldaţi, ca să-l păzească. El intenţiona ca, după Paşte, să-l scoată afară, înaintea poporului. 5 În timp ce Petru era păzit în închisoare, biserica se ruga cu înflăcărare lui Dumnezeu pentru el. Eliberarea miraculoasă a lui Petru 6 În noaptea de dinaintea zilei când Irod urma să-l scoată afară, înaintea poporului, Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri, iar nişte gărzi păzeau închisoarea, stând în faţa porţii. 7 Şi iată că un înger al Domnului a apărut deodată şi o lumină a strălucit în celula închisorii. El l-a trezit pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Ridică-te repede!“ Lanţurile i-au căzut de la mâini. 8 Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-ţi mijlocul şi leagă-ţi sandalele!“ El a făcut întocmai. Îngerul i-a mai zis: „Înfăşoară-te în manta şi urmează-mă!“ 9 Petru l-a urmat şi a ieşit afară, dar nu ştia dacă este adevărat ceea ce făcea îngerul: i se părea că vede o viziune. 10 După ce au trecut de prima şi de a doua gardă, au ajuns la poarta de fier care dă în cetate, iar ea li s-a deschis de la sine. Au ieşit şi au luat-o pe o stradă; şi, deodată, îngerul a plecat de la el. 11 Când s-a dezmeticit, Petru şi-a zis: „Acum ştiu într-adevăr că Domnul Şi-a trimis îngerul şi m-a salvat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu să seîntâmple!“ 12 Dându-şi bine seama de aceasta, s-a dus acasă la Maria, mama lui Ioan, numit şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi oameni şi se rugau. 13 A bătut la uşa pridvorului şi o slujnică, pe nume Roda, a venit să deschidă. 14 Ea a recunoscut glasul lui Petru şi, de bucurie, în loc să deschidă uşa a alergat înăuntru şi a dat de ştire că Petru se află înaintea uşii. 15 Ei i-au zis: „Ţi-ai ieşit din minţi!“ Dar ea insista şi susţinea că este aşa cum spune ea. Ei însă ziceau: „Este îngerul lui!“3 16 Petru însă continua să bată, aşa că au deschis şi au rămas uluiţi când l-au văzut. 17 El le-a făcut semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul din închisoare şi apoi a zis: „Spuneţi-le aceste lucruri lui Iacov4 şi celorlalţi fraţi!“ După aceea a ieşit şi a plecat în alt loc. 18 Când s-a făcut ziuă, s-a stârnit o mare tulburare între gardieni cu privire la ceea ce se întâmplase cu Petru. 19 Irod l-a căutat şi, pentru că nu l-a găsit, a interogat gărzile şi a poruncit să fie executate. Apoi a plecat din Iudeea în Cezareea şi a rămas o vreme acolo. Moartea lui Irod 20 Irod era foarte supărat pe cei din Tir şi Sidon. Dar aceştia au venit într-un singur gând la el şi, câştigându-l de partea lor pe Blastus, care era şambelanul5 regelui, au cerut pace, pentru că ţara lor primea hrană din ţara regelui. 21 Într-o zi hotărâtă6, Irod s-a îmbrăcat în mantia regală, s-a aşezat pe scaunul de judecată şi a ţinut un discurs poporului. 22 Adunarea a strigat: „Acesta este glasul unui zeu, nu al unui om!“ 23 Imediat l-a lovit un înger al Domnului7, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu, şi şi-a dat suflarea, fiind mâncat de viermi. 24 Însă Cuvântul lui Dumnezeu continua să înainteze şi să fie răspândit. 25 Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors la8 Ierusalim, luându-l cu ei pe Ioan, numit şi Marcu. 112:1 Irod Agrippa I (41-44 d.Cr.), nepotul lui Irod cel Mare (37-4 î.Cr.) şi fiul lui Irod Antipa (4 î.Cr.-39 d.Cr.); Agrippa a domnit atât peste tetrarhiile (pentru tetrarh vezi nota de la 4:27) care aparţinuseră tatălui său, cât şi peste cele ale lui Filip şi Lisinias, precum şi peste Iudeea şi Samaria (vezi Lc. 3:1 şi Josefus, Antich. 19.18.2) 212:4 Câte o grupă pentru fiecare strajă a nopţii 312:15 Aluzie la conceptul de înger însoţitor (vezi Mt. 18:10; Evr. 1:14) 412:17 Fratele Domnului, conducător al bisericii din Ierusalim 512:20 Un funcţionar de rang superior care supraveghea locuinţa regelui, precum şi afacerile lui personale 612:23 Istoricul contemporan Flavius Josefus ne spune ca Irod s-a dus la Cezareea pentru a da spectacole în cinstea împăratului Claudius. Fiind îmbrăcat într-o mantie foarte strălucitoare, linguşitorii săi l-au aclamat ca pe un zeu, iar Irod nu i-a mustrat. În acele clipe l-au apucat nişte dureri îngrozitoare, murind după 5 zile (vezi Josefus, Antich., 19.8.2) 712:23 Sau: îngerul / ÎngerulDomnului 812:25 Unele mss conţin: de la |
Fapte 13
| Trimiterea lui Barnaba şi a lui Saul 1 În biserica din Antiohia erau nişte profeţi şi învăţători: Barnaba, Simeon, numit şi Niger1, Lucius din Cirena, Manaen – care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod – şi Saul. 2 În timp ce slujeau ei Domnului şi posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!“ 3 Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. În Cipru 4 Aşadar, fiind trimişi de Duhul Sfânt, ei s-au dus în Seleucia, iar de acolo au plecat pe mare spre Cipru. 5 Când au ajuns la Salamis, au predicat Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau cu ei pe Ioan, ca ajutor. 6 Au traversat toată insula până la Pafos, iaracolo au întâlnit un vrăjitor, profet mincinos, un iudeu pe nume Bar-Isus, 7 care era cu proconsulul2 Sergius Paulus, un om inteligent. Proconsulul i-a chemat la el pe Barnaba şi pe Saul, căutând să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, 8 însă Elima, vrăjitorul, căci aşa se traduce numele lui, li se opunea şi căuta să-l îndepărteze pe proconsul de la credinţă. 9 Dar Saul, numit şi Pavel3, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el 10 şi i-a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiu al diavolului, duşman a tot ceea ce este drept, nu vei înceta să suceşti căile drepte ale Domnului? 11 Acum iată, mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei mai vedea soarele până la o vreme!“ Şi deodată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi a început să umble bâjbâind prin jur, căutând pe cineva care să-l ducă de mână. 12 Atunci, văzând ce se întâmplase, proconsulul a crezut, fiind uluit de învăţătura Domnului. În Antiohia Pisidiei 13 Pavel şi cei ce erau cu el au plecat din Pafos pe mare şi s-au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan însă s-a despărţit de ei şi s-a întors în Ierusalim. 14 Dar ei au plecat mai departe din Perga şi au ajuns în Antiohia din Pisidia. În ziua de Sabat au intrat în sinagogă şi s-au aşezat. 15 După citirea Legii şi a Profeţilor, conducătorii sinagogii au trimis să le spună: „Fraţilor, dacă aveţi vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiţi!“ 16 Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna şi a zis: „Bărbaţi israeliţi şi voi care vă temeţi de Dumnezeu4, ascultaţi! 17 Dumnezeul acestui popor Israel i-a ales pe strămoşii noştri; El l-a înălţat în cinste pe poporul acesta în timpul peregrinării lui în ţara Egiptului şi l-a scos de acolo cu braţul Său puternic. 18 Apoi, timp de aproape patruzeci de ani, i-a suportat5 în pustie. 19 Şi, după ce a distrus şapte neamuri în ţara Canaanului, le-a dat drept moştenire ţara acestora. 20 Perioada aceasta6 s-a întins pe aproape patru sute cincizeci de ani. După aceea le-a dat judecători7, până la profetul Samuel. 21 Atunci ei au cerut un rege. Şi Dumnezeu le-a dat timp de patruzeci de ani pe Saul, fiul lui Chiş, din seminţia lui Beniamin. 22 Apoi l-a înlăturat pe Saul şi li l-a ridicat ca rege pe David, despre care a mărturisit: «L-am găsit pe David, fiul lui Iese, ca fiind un om după inima Mea şi care va împlini toate planurile Mele.»8 23 Dintre urmaşii acestuia, Dumnezeu, după promisiunea Sa, a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus. 24 Înainte de venirea lui Isus, Ioan predicase botezul pocăinţei la tot poporul Israel. 25 Când Ioan era pe cale de a-şi împlini misiunea, zicea: «Cine presupuneţi că sunt eu? Nu eu sunt Acela; ci iată, după mine vine Cel Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg sandalele din picioare!» 26 Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi voi, care vă temeţi de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri! 27 Însă locuitorii Ierusalimului şi conducătorii lor nu L-au recunoscut pe Isus şi, prin faptul că L-au condamnat, au împlinit cuvintele din Profeţi, care sunt citite în fiecare zi de Sabat. 28 Şi, măcar că nu au găsit nici un motiv de condamnare la moarte, ei i-au cerut lui Pilat să-L omoare. 29 După ce au împlinit tot ce a fost scris cu privire la El, L-au dat jos de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt. 30 Dar Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi; 31 El S-a arătat timp de mai multe zile celor ce veniseră cu el din Galileea în Ierusalim şi care acum sunt martorii Lui în faţa poporului. 32 Aşadar, noi vă aducem această veste bună că, promisiunea făcută strămoşilor noştri, 33 Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviindu-L pe Isus, aşa cum este scris în Psalmul al doilea: «Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut!»9 34 Că L-a înviat dintre cei morţi, aşa că nu urmează să Se mai întoarcă în putrezire, a spus-o când a zis: «Vă voi da promisiunile sfinte şi demne de încredere făcute lui David.»10 35 De aceea mai zice şi în alt psalm: «Nu vei îngădui ca Sfântul Tău11 să vadă putrezirea.»12 36 Însă David, după ce a slujit scopului lui Dumnezeu în generaţia sa, a adormit, a fost adăugat la strămoşii săi şi a văzut putrezirea! 37 Dar Cel pe Care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea! 38 Să vă fie deci cunoscut, fraţilor, că prin El vi se vesteşte iertarea păcatelor; şi, de toate păcatele de care nu aţi putut fi îndreptăţiţi prin Legea lui Moise, 39 este îndreptăţit oricine crede în El. 40 Vedeţi deci ca nu cumva să vi se întâmple ceea ce s-a spus în Profeţi: 41 «Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi! Căci în zilele voastre am să fac o lucrare pe care n-aţi crede-o dacă v-ar povesti-o cineva!»“13 42 În timp ce ieşeau, Barnaba şi Saul au fost rugaţi să vorbească despre aceste lucruri şi în Sabatul următor. 43 După ce s-a dat drumul adunării din sinagogă, mulţi iudei şi prozeliţi devotaţi i-au urmat pe Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei, încurajându-i să rămână în harul lui Dumnezeu. 44 În Sabatul următor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul Domnului. 45 Dar iudeii, când au văzut mulţimile, s-au umplut de invidie. Ei vorbeau împotriva celor spuse de Pavel şi-l insultau. 46 Barnaba şi Pavel însă au vorbit cu îndrăzneală şi au zis: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să vă fie spus mai întâi vouă, dar, fiindcă voi îl respingeţi şi vă judecaţi astfel ca fiind nedemni de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre neamuri. 47 Căci aşa ne-a poruncit Domnul: «Te-am pus să fii o lumină pentru neamuri, ca să duci mântuirea până la marginile pământului!»“14 48 Neamurile s-au bucurat când au auzit lucrul acesta şi au lăudat Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau desemnaţi pentru viaţă veşnică au crezut. 49 Cuvântul Domnului se răspândea prin toată regiunea. 50 Dar iudeii le-au incitat pe femeile devotate, care aveau influenţă, şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit o persecuţie împotriva lui Pavel şi a lui Barnaba şi i-au alungat din ţinuturile lor. 51 Pavel şi Barnaba şi-au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în Iconia. 52 Ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt. 112:1 Adică: cel negru 213:7 În timpul Imperiului, proconsulul era guvernatorul unei provincii senatoriale (o provincie senatorială era considerată pacificată, era lipsită de trupe, iar proconsulul sau promagistratul era numit de către senat) 313:9 Era ceva obişnuit ca cineva să poarte două nume; în cazul lui Pavel, primul nume este de origine evreiască, însemnând Cerut (de la Dumnezeu), iar al doilea, de origine greco-romană, înseamnă Mic; posibil ca Pavel (lat.: Paulus) să fi primit acest nume în urma convertirii lui Sergius Paulus; Luca va folosi de acum înainte numai numele Pavel, poate pentru ca de acum Pavel îşi începe lucrarea de misiune printre neamuri 413:16 Vezi nota de la 10:2 513:18 Unele mss importante conţin: a avut grijă de ei (vezi şi Deut. 1:31) 613:20 Cu sensul de conducători, cârmuitori 713:22 Pavel citează din Ps. 89:20 şi 1 Sa 13:14 813:33 Vezi Ps. 2:7 913:34 Vezi Is. 55:3 1013:35 Vezi Ps. 16:10 1113:41 Vezi Hab. 1:5 1213:47 Vezi Is. 49:6 |
Fapte 14
| În Iconia 1 În Iconia, ei au intrat în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel, încât o mare mulţime de iudei şi de greci au crezut. 2 Însă iudeii care n-au crezut au stârnit şi au înveninat sufletele neamurilor împotriva fraţilor. 3 Totuşi Pavel şi Barnaba au rămas mult timp acolo, vorbind cu îndrăzneală despre Domnul, Care adeverea Cuvântul harului Său, dând voie să se facă semne şi minuni prin mâinile lor. 4 Mulţimea din cetate s-a împărţit: unii erau cu iudeii, iar alţii erau cu apostolii. 5 Neamurile şi iudeii, împreună cu conducătorii lor, s-au înţeles să le facă rău şi să-i omoare cu pietre, 6 dar PavelşiBarnaba au înţeles lucrul acesta şi au fugit în cetăţile Licaoniei, Listra şi Derbe, şi în împrejurimi; 7 şi au vestit Evanghelia şi acolo. În Listra şi Derbe 8 În Listra stătea un om neputincios, care nu umblase niciodată, fiind schilod încă din pântecele mamei lui. 9 El îl asculta pe Pavel în timp ce vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el şi, văzând că are credinţă ca să fie vindecat, 10 i-a zis cu glas tare: „Ridică-te în picioare şi stai drept!“ El a sărit în sus şi a început să meargă. 11 Când au văzut mulţimile ce a făcut Pavel, au strigat în limba licaoniană: „Zeii au coborât la noi în chip de oameni!“1 12 Pe Barnaba îl numeau Zeus2, iar pe Pavel – Hermes3, pentru că el era cel ce mânuia cuvântul. 13 Preotul lui Zeus, al cărui templu era în faţa cetăţii, a adus boi şi ghirlande de flori la porţi şi, împreună cu mulţimile, vroia să le aducă jertfă. 14 Când au auzit aceasta, apostolii Barnaba şi Pavel şi-au sfâşiat hainele şi s-au repezit afară, în mijlocul mulţimii, strigând: 15 „Oamenilor, de ce faceţi aceste lucruri? Şi noi suntem oameni de aceeaşi natură ca şi voi! Noi vă vestim Evanghelia ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri nefolositoare4 la Dumnezeul cel Viu, Care a făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele! 16 În generaţiile trecute, El le-a lăsat pe toate neamurile să umble pe propriile lor căi, 17 măcar că nu S-a lăsat fără mărturie în a face bine, dându-vă ploi din cer şi anotimpuri roditoare, săturându-vă de hrană şi umplându-vă inimile de bucurie!“ 18 Chiar şi cu aceste cuvinte, cu greu au reuşit să împiedice mulţimile să le aducă jertfă. 19 Nişte iudei din Antiohia şi din Iconia au venit şi au câştigat mulţimile de partea lor. Ei au aruncat cu pietre în Pavel şi apoi l-au târât afară din cetate, crezând că a murit. 20 Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a ridicat şi a intrat în cetate. A doua zi a plecat la Derbe împreună cu Barnaba. Întoarcerea în Antiohia Siriei 21 După ce au vestit Evanghelia şi în cetatea aceea şi au făcut mulţi ucenici, s-au întors în Listra, în Iconia şi în Antiohia, 22 întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să rămână în credinţă şi spunându-le: „Trebuie să trecem prin multe necazuri ca să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu.“ 23 Au desemnat bătrâni5 în fiecare biserică şi, cu rugăciune şi post, i-au încredinţat Domnului în Care crezuseră. 24 Au trecut prin Pisidia şi au venit în Pamfilia. 25 Apoi au predicat Cuvântul în Perga, s-au coborât în Atalia, 26 iar de acolo au plecat pe mare spre Antiohia, locul de unde fuseseră încredinţaţi harului lui Dumnezeu în vederea lucrării pe care o îndepliniseră. 27 Când au ajuns, au adunat biserica şi le-au povestit tot ce făcuse Domnul cu ei şi cum deschisese El neamurilor uşa credinţei. 28 Şi au rămas mult timp acolo, cu ucenicii. 114:12 În regiune circula o legendă care spunea că, odată, Zeus şi Hermes au coborât printre oamenii locului, însă aceştia nu i-au primit în casele lor, aşa că au fost pedepsiţi; legenda este redată de poetul roman Ovidiu (vezi Metamorfoze, 8. 611-725) 214:12 Hermes era una dintre numeroasele zeităţi ale panteonului greco-roman, luând la romani numele de Mercur; era considerat mesagerul zeilor şi zeul elocvenţei 314:15 Termenul este folosit în VT cu referire la idoli 414:23 Sau: prezbiteri |
Fapte 15
| Sinodul de la Ierusalim 1 Au venit însă din Iudeea unii care îi învăţau pe fraţi astfel: „Dacă nu sunteţi circumcişi, după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi!“ 2 S-a stârnit o mare neînţelegere şi dispută între Pavel şi Barnaba, de o parte, şi ei, de cealaltă parte. Drept urmare, fraţii i-au desemnat pe Pavel, pe Barnaba şi pe alţi câţiva dintre ei să se suie la Ierusalim pentru această problemă, la apostoli şi la bătrâni1. 3 Aşadar, după ce au fost însoţiţi de către biserică, ei au călătorit prin Fenicia şi Samaria şi au istorisit despre cum s-au convertit neamurile. Şi le-au făcut astfel o mare bucurie tuturor fraţilor. 4 Când au ajuns în Ierusalim, au fost primiţi de biserică, de apostoli şi de bătrâni şi au povestit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei. 5 Atunci unii din partida fariseilor care crezuseră s-au ridicat şi au spus că şi neamurile trebuie să fie circumcise şi că trebuie să li se poruncească şi lor să păzească Legea lui Moise. 6 Apostolii şi bătrânii s-au adunat ca să vadă ce este de făcut în legătură cu această problemă. 7 După multe discuţii, Petru s-a ridicat şi le-a zis: „Bărbaţi, fraţilor, voi ştiţi că de o bună bucată de vreme, Dumnezeu a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. 8 Şi Dumnezeu, Care cunoaşte inimile, a depus mărturie pentru ele, dându-le Duhul Sfânt la fel ca şi nouă. 9 El n-a făcut nici o deosebire între noi şi ele, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă. 10 Acum deci, de ce-L puneţi la încercare pe Dumnezeu, punând pe gâtul ucenicilor un jug pe care nici strămoşii noştri şi nici noi nu l-am putut purta? 11 Dimpotrivă, noi credem că suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus, la fel ca şi ele.“ 12 Toată mulţimea a tăcut şi i-a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel istorisind toate semnele şi minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei printre neamuri. 13 Când au terminat de vorbit, Iacov a zis: „Bărbaţi, fraţilor, ascultaţi-mă! 14 Simon2 ne-a istorisit cum mai întâi Dumnezeu Şi-a arătat grija luând dintre neamuri un popor pentru Numele Său. 15 Şi cu acest lucru sunt de acord cuvintele profeţilor, aşa cum este scris: 16 «După aceea, Mă voi întoarce şi voi ridica cortul căzut al lui David. Îi voi ridica ruinele şi-l voi reclădi, 17 ca astfel rămăşiţa de oameni să-L caute pe Domnul, precum şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu, zice Domnul, Cel Care face aceste lucruri3 18 şi Căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.»4 19 De aceea, eu sunt de părere să nu le pricinuim greutăţi acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu, 20 ci să le scriem să se ferească de lucrurile pângărite de idoli5, de adulter, de animale sugrumate6 şi de sânge. 21 Căci încă din generaţiile din vechime Moise are în fiecare cetate oameni care-l proclamă în sinagogi, el fiind citit în fiecare Sabat.“ Scrisoarea Sinodului către credincioşii dintre neamuri 22 Atunci apostolii şi bătrânii, împreună cu toată biserica, au hotărât să aleagă dintre ei nişte bărbaţi pe care să-i trimită în Antiohia, împreună cu Barnaba şi cu Pavel. I-au ales pe Iuda, numit şi Barsaba, şi pe Sila, bărbaţi cu funcţie de conducere între fraţi. 23 Au trimis prin ei următoarea scrisoare: „Apostolii şi bătrânii, fraţii voştri, către fraţii dintre neamuri, care sunt în Antiohia, Siria şi Cilicia. Salutare! 24 Fiindcă am auzit că unii care au plecat dintre noi, fără ca noi să le poruncim, v-au tulburat prin cuvintele lor şi v-au necăjit sufletele, (zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea,)7 25 am hotărât într-un singur gând să alegem nişte bărbaţi pe care să-i trimitem la voi împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel, 26 oameni care şi-au riscat viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Cristos. 27 Aşadar, i-am trimis pe Iuda şi pe Sila, şi ei vă vor spune, prin viu grai, aceleaşi lucruri. 28 Căci ni s-a părut potrivit, Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem nici o altă povară asupra voastră, decât aceste lucruri necesare 29 şi anume: să vă feriţi de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate şi de adulter, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi!“ 30 Aşadar, când cei trimişi au ajuns în Antiohia, au adunat mulţimea şi le-au dat scrisoarea. 31 Citind-o, fraţii s-au bucurat de mesajul de încurajare. 32 Iuda şi Sila, care şi ei erau profeţi, i-au încurajat pe fraţi şi i-au întărit prin multe cuvinte. 33 După ce au petrecut acolo câtva timp, au fost lăsaţi de către fraţi să plece în pace la cei care-i trimiseseră. ( 34 Totuşi Sila a hotărât să rămână acolo.)8 35 Pavel şi Barnaba au rămas în Antiohia şi, împreună cu mulţi alţii, dădeau învăţătură şi vesteau Cuvântul Domnului. Disputa dintre Pavel şi Barnaba 36 După câteva zile, Pavel i-a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem şi să vizităm fraţii din fiecare cetate în care am predicat Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac!“ 37 Barnaba vroia să-l ia cu ei şi pe Ioan, numit Marcu, 38 dar Pavel considera că nu este bine să-l ia cu ei pe acela care-i părăsise în Pamfilia şi nu-i însoţise mai departe în lucrare. 39 Disputa a fost atât de aprinsă, încât s-au despărţit unul de altul. Barnaba l-a luat pe Marcu şi a plecat pe mare în Cipru, 40 iar Pavel l-a ales pe Sila şi a plecat, după ce a fost încredinţat de fraţi în grija harului Domnului. 41 El a călătorit prin Siria şi Cilicia, întărind bisericile. 115:3 Sau: prezbiteri; peste tot în capitol 215:14 Gr.: Simeon; Iacov foloseşte forma aramaică a numelui lui Petru 315:17 Vezi Amos 9:11-12 şi nota; este interesant că Iacov foloseşte în acest context textul LXX 415:17-18 Sau: Cel Care face aceste lucruri / cunoscute încă din veşnicie (posibil o aluzie la Is. 45:21) 515:20 Adică animale care au fost ucise, dar din care nu a fost vărsat sângele; şi în v. 29 615:24 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin aceste cuvinte 715:34 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin acest verset |
Fapte 16
| Timotei îi însoţeşte pe Pavel şi Sila 1 Pavel a venit în Derbe şi apoi în Listra. Şi iată că acolo era un ucenic pe nume Timotei, fiul unei iudeice credincioase, dar al cărui tată era grec. 2 El era vorbit de bine de fraţii din Listra şi din Iconia. 3 Pavel a vrut să-l ia cu el în călătorie, aşa că, după ce l-a luat, l-a circumcis, din pricina iudeilor care erau în acele locuri. Căci toţi ştiau că tatăl lui era grec. 4 În timp ce treceau prin cetăţi, ei îi îndemnau pe fraţi să păzească hotărârile care fuseseră luate de apostolii şi bătrânii1 din Ierusalim. 5 Bisericile se întăreau în credinţă şi creşteau la număr în fiecare zi. Viziunea lui Pavel în care apare bărbatul macedonean 6 Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să predice Cuvântul în Asia2, au trecut prin ţinutul Frigiei şi al Galatiei. 7 Când au ajuns lângă Misia, au încercat să se ducă în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. 8 Au trecut deci prin Misia şi s-au dus în Troa. 9 În timpul nopţii, Pavel a văzut o viziune: un macedonean stătea în picioare şi-l ruga: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!“ 10 După ce Pavel a văzut viziunea, am3 căutat imediat să ne ducem în Macedonia, ajungând la concluzia că Dumnezeu ne-a chemat să le vestim Evanghelia. În Filipi 11 Am pornit pe mare din Troa şi ne-am îndreptat direct spre Samotracia. În ziua următoare am plecat spre Neapolis, 12 iar de acolo spre Filipi, care este cea dintâi cetate dintr-o regiune a Macedoniei4, o colonie5. În cetatea aceasta am rămas câteva zile. 13 În ziua de Sabat am ieşit dincolo de poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune6. Ne-am aşezat şi le-am vorbit femeilor care se adunaseră acolo. 14 O femeie pe nume Lidia, vânzătoare de purpură în cetatea Tiatira, care era temătoare de Dumnezeu, stătea şi ea acolo şi asculta. Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele spuse de Pavel. 15 După ce ea şi casa ei au fost botezaţi, Lidia ne-a rugat zicând: „Dacă consideraţi că sunt credincioasă Domnului, veniţi şi rămâneţi în casa mea!“ Şi ne-a înduplecat. Pavel şi Sila în închisoare 16 Într-o zi, în timp ce ne duceam spre locul de rugăciune, ne-a întâlnit o sclavă care avea în ea un duh de divinaţie7 şi care, prin ghicire, aducea mult câştig stăpânilor ei. 17 Ea se ţinea după Pavel şi după noi şi striga: „Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt şi ei vă vestesc Calea mântuirii!“ 18 Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Atunci Pavel, supărat, s-a întors şi i-a zis duhului: „Îţi poruncesc în Numele lui Isus Cristos să ieşi din ea!“ Şi a ieşit chiar în ceasul acela. 19 Când stăpânii ei au văzut că speranţa lor de câştig s-a dus, i-au apucat pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţa publică, înaintea autorităţilor. 20 I-au adus înaintea magistraţilor8 şi au zis: „Oamenii aceştia ne tulbură cetatea! Sunt iudei 21 şi vestesc nişte obiceiuri pe care nouă, romanilor, nu ne este permis nici să le primim, nici să le practicăm!“ 22 Mulţimea s-a ridicat şi ea împotriva lor, iar magistraţii le-au sfâşiat hainele şi au poruncit să fie bătuţi cu nuiele. 23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncind temnicerului să-i păzească bine. 24 Primind un astfel de ordin, temnicerul i-a aruncat în celula cea mai lăuntrică şi le-a băgat picioarele în butuci. 25 Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi-I cântau laudă lui Dumnezeu, iar deţinuţii îi ascultau. 26 Deodată a avut loc un cutremur atât de mare, încât s-au clătinat temeliile închisorii. Toate uşile s-au deschis dintr-odată şi fiecăruia i s-au dezlegat lanţurile. 27 Temnicerul s-a trezit şi, când a văzut că uşile închisorii erau deschise, şi-a scos sabia ca să se omoare, crezând că deţinuţii au fugit. 28 Pavel însă a strigat cu glas tare: – Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi suntem aici! 29 Atunci temnicerul a cerut o făclie, s-a repezit înăuntru şi a căzut tremurând înaintea lui Pavel şi a lui Sila. 30 Apoi, conducându-i afară, a zis: – Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit? 31 Ei i-au răspuns: – Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit, tu şi casa ta! 32 Şi i-au predicat Cuvântul Domnului atât lui, cât şi tuturor celor din casa lui. 33 Chiar în ceasul acela din noapte, temnicerul i-a luat şi le-a spălat rănile; apoi, imediat, el şi toţi ai lui au fost botezaţi. 34 După aceea i-a dus acasă la el şi le-a pus masa; şi s-a bucurat nespus cu toţi cei din casa lui pentru că a crezut în Dumnezeu. 35 Când s-a făcut zi, magistraţii i-au trimis pe ofiţeri să-i spună temnicerului: „Eliberează-i pe oamenii aceia!“ 36 Temnicerul i-a spus lui Pavel următoarele cuvinte: – Magistraţii au trimis ordin să fiţi eliberaţi! Acum deci ieşiţi şi duceţi-vă în pace! 37 Însă Pavel le-a zis ofiţerilor: – Ne-au bătut în public, fără să fim judecaţi, pe noi care suntem cetăţeni romani9, ne-au aruncat în închisoare, iar acum vor să ne scoată afară pe ascuns?! În nici un caz! Să vină ei înşişi să ne ducă afară! 38 Ofiţerii au spus aceste cuvinte magistraţilor. Aceştia s-au temut când au auzit că ei erau cetăţeni romani 39 şi au venit să-i liniştească. I-au condus afară şi i-au rugat să plece din cetate. 40 Au ieşit din închisoare şi s-au dus la Lidia, iar după ce i-au văzut şi i-au încurajat pe fraţi, au plecat. 116:4 Sau: prezbiterii 216:6 Vezi nota de la 2:9 316:10 Prima din cele patru secţiuni în care se foloseşte persoana I plural, fapt ce îl indică pe Luca drept martor ocular (16:10-17; 20:5-15; 21:1-18; 27:1-28:16) 416:11 Un amănunt foarte important. Deţinea dreptul italic, care îi conferea egalitate în privilegii cu Roma: scutire de impozite, independenţă administrativă, cetăţenia romană pentru locuitorii ei; populaţia era compusă din colonişti romani, care nu erau toţi de origine latină, din populaţia veche traco-ilirică şi greacă şi din populaţia flotantă, între care şi iudeii 516:13 Erau prea puţini iudei în Filipi pentru a forma o sinagogă; vezi nota de la 6:9 616:16 Cercetarea, prin tot felul de semne, a lucrurilor ascunse şi a viitorului; gr.: un duh al lui Pithon, Pithon fiind un şarpe mitic, venerat la Delfi, unde se afla celebrul oracol 716:20 Gr.: strategos; lat.: praetor; probabil nu era vorba de funcţia propriu-zisă, care era o magistratură importantă, ci termenul era folosit din politeţe în unele colonii romane, cum este Filipi 816:37 Era împotriva legii romane ca un cetăţean roman să fie bătut în public sau să fie condamnat fără a fi judecat |
Fapte 17
| În Tesalonic 1 Au trecut prin Amfipolis şi Apolonia şi au venit în Tesalonic, unde se afla o sinagogă a iudeilor. 2 Aşa cum obişnuia, Pavel a intrat în sinagogă şi, timp de trei Sabate, a discutat cu ei din Scripturi, 3 explicând şi dovedind că Cristos trebuia să sufere şi să învie dintre cei morţi. „Şi Acest Isus, pe Care vi-L vestesc eu, este Cristosul!“ zicea el. 4 Unii dintre ei au fost convinşi şi li s-au alăturat lui Pavel şi lui Sila; tot aşa au făcut şi o mare mulţime de greci devotaţi şi nu puţine femei de seamă. 5 Dar iudeii au devenit invidioşi şi, luând de prin pieţe nişte oameni răi, au format o gloată şi au întărâtat cetatea. Au venit la casa lui Iason şi au început să-i caute pe Pavel şi pe Sila ca să-i aducă afară, la mulţime. 6 Pentru că nu i-au găsit, l-au târât pe Iason şi pe alţi câţiva fraţi înaintea conducătorilor cetăţii1, strigând: „Cei care au răscolit lumea au venit şi aici, 7 iar Iason i-a găzduit! Toţi aceştia lucrează împotriva decretelor lui Cezar, spunând că există un alt Împărat: Isus!“ 8 Când mulţimea şi magistraţii au auzit aceste lucruri, s-au tulburat. 9 Apoi, după ce au luat de la Iason şi de la ceilalţi o garanţie, le-au dat drumul. În Berea 10 Imediat ce s-a înnoptat, fraţii i-au trimis pe Pavel şi pe Sila la Berea. Când au sosit, s-au dus la sinagoga iudeilor. 11 Aceştia aveau o minte mai deschisă2 decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată înflăcărarea şi, în fiecare zi, studiau Scripturile, ca să vadă dacă lucrurile stăteau astfel. 12 Mulţi dintre ei au crezut, inclusiv nişte femei grecoaice cu influenţă şi nu puţini bărbaţi. 13 Când însă iudeii din Tesalonic au aflat că Pavel a vestit Cuvântul lui Dumnezeu şi în Berea, au venit acolo ca să agite şi să tulbure mulţimile. 14 Atunci fraţii l-au trimis imediat pe Pavel către mare, iar Sila şi Timotei au rămas acolo. 15 Cei ce l-au însoţit pe Pavel l-au condus până la Atena, şi apoi, după ce au primit porunca pentru Sila şi Timotei ca să vină cât mai repede la Pavel, s-au întors. Pavel în Atena 16 În timp ce Pavel îi aştepta în Atena, i s-a întărâtat duhul în el când a văzut că cetatea era plină de idoli. 17 Prin urmare, a început să poarte discuţii în sinagogă cu iudeii şi cu cei temători de Dumnezeu3, iar în piaţă, în fiecare zi, cu cei ce se aflau pe acolo. 18 Unii dintre filosofii epicurieni4 şi stoici5 au început să discute cu el. Unii ziceau: „Ce vrea să spună şi palavragiul acesta?!“ Alţii ziceau: „Se pare că este un predicator al unor divinităţi străine!“ Căci el vestea Evanghelia despre Isus şi despre înviere. 19 Prin urmare, l-au luat şi l-au dus la Areopag6, spunându-i: „Putem şti care este această învăţătură nouă pe care o prezinţi? 20 Căci tu ne aduci nişte lucruri ciudate în auz. Vrem deci să ştim ce înseamnă aceste lucruri!“ 21 Toţi atenienii şi străinii care locuiau acolo nu-şi petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou. 22 Pavel a stat în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni, în toate privinţele văd că sunteţi foarte religioşi. 23 Căci, în timp ce treceam princetate şi mă uitam la locurile voastre de închinare, am găsit şi un altar pe care era scris: «Unui Dumnezeu Necunoscut»7. Ei bine, ceea ce voi respectaţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu! 24 Dumnezeul Care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul cerului şi al pământului; El nu locuieşte în temple făcute de mâini 25 şi nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea nevoie de ceva, El Care dă tuturor viaţă, suflare şi toate lucrurile. 26 Dintr-un singur om, El a făcut fiecare neam de oameni, ca ei să locuiască pe toată suprafaţa pământului, le-a desemnat mai dinainte vremurile şi a stabilit hotare locuinţei lor, 27 pentru ca ei să-L caute pe Dumnezeu şi, poate, să-L şi găsească, în timp ce bâjbâie după El, măcar că nu este departe de nici unul dintre noi. 28 «Căci în El trăim, ne mişcăm şi existăm»8; sau, aşa cum au spus şi unii dintre poeţii voştri: «Căci şi noi suntem urmaşii Lui.»9 29 Deci, dacă suntem urmaşii lui Dumnezeu, n-ar trebui să ne gândim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, o imagine făcută prin îndemânarea şi gândirea omului. 30 Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de neştiinţă, şi acum le porunceşte tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască, 31 pentru că a rânduit o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L-a desemnat pentru aceasta, dovedindu-le tuturor acest lucru prin faptul că L-a înviat dintre cei morţi!“ 32 Când au auzit ei despre învierea dintre cei morţi, unii au început să râdă, dar alţii au zis: „Te vom asculta şi altă dată cu privire la aceasta!“ 33 Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor. 34 Unii dintre ei însă i s-au alăturat şi au crezut. Între ei era şi Dionisie areopagitul10, o femeie pe nume Damaris şi încă alţii împreună cu ei. 117:6 Gr.: politarhi 217:11 Adică: mai receptivi; mai dornici de a învăţa 317:17 Vezi nota de la 10:2 417:18 Adepţi ai filozofiei lui Zeno (cca 300 î.Cr.); stoicii credeau în existenţa unui „suflet al lumii“ şi negau liberul arbitru; era o filozofie morală, care punea accent pe idealul de virtute şi de umanism 517:19 La origine, un tribunal atenian luându-şi numele de la colina lui Ares (Marte), zeul războiului; la origine, însărcinat să vegheze asupra administrării funcţionarilor publici, a moravurilor cetăţenilor, să controleze educaţia cetăţenilor şi să apere religia statului 617:23 Pausanias (cca 150 d.Cr., Călătorie în Grecia, 1.1.4), Filostrat (cca 200 d.Cr., Viaţa lui Apollonios din Tyanna, 6.3.5), precum şi alţi autori clasici vorbesc despre existenţa acestor altare închinate unor zei numiţi „Necunoscuţi“; aceste altare erau ridicate probabil din teama de a nu cinsti o zeitate mai mult decât pe alta, stârnind astfel invidia şi mânia zeilor 717:28 Citatul este din Phaenomena, operă a poetului Aratus (cca 300-250 î.Cr.) şi din Imn către Zeus, a lui Cleantes (331-233 î.Cr.) 817:33 Adică: membru al Areopagului (vezi nota de la 17:19) |
Fapte 18
| În Corint 1 După aceea a plecat din Atena şi s-a dus în Corint. 2 Acolo a întâlnit un iudeu pe nume Aquila, de neam din Pont, care venise de curând din Italia împreună cu soţia lui, Priscila1, deoarece Claudiu2 poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma3. Pavel s-a dus la ei 3 şi, fiindcă erau de aceeaşi meserie, a rămas la ei şi lucrau împreună. Căci meseria lor era aceea de constructori de corturi. 4 În fiecare Sabat, Pavel purta discuţii în sinagogă şi-i convingea atât pe iudei, cât şi pe greci. 5 Dar când Sila şi Timotei au sosit din Macedonia, Pavel s-a dedicat în întregime predicării, depunând mărturie înaintea iudeilor că Isus este Cristosul. 6 Când i s-au împotrivit şi l-au batjocorit, el şi-a scuturat praful de pe haine, zicând: „Sângele vostru să fie asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum încolo mă voi duce la neamuri!“ 7 Şi, după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unuia pe nume Titius4 Iustus, un om temător de Dumnezeu, a cărui casă era lângă sinagogă. 8 Crisp, conducătorul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui şi, de asemenea, mulţi dintre corintienii care îl auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi. 9 Noaptea, Domnul i-a vorbit lui Pavel într-o viziune: „Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea, 10 căci Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău; vorbeşte, fiindcă am mult popor în această cetate!“ 11 Prin urmare, Pavel a stat acolo un an şi jumătate şi i-a învăţat Cuvântul lui Dumnezeu. Pavel înaintea proconsului Galio 12 În timp ce Galio era proconsul5 al Ahaiei, iudeii s-au ridicat într-un singur gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată 13 şi au zis: „Acesta incită oamenii să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii6!“ 14 Pavel tocmai vroia să deschidă gura să vorbească, dar Galio le-a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreun delict sau de vreo ticăloşie gravă, v-aş accepta plângerea, iudeilor; 15 dar, întrucât este o dispută cu privire la cuvinte, la nume şi la Legea voastră, vă priveşte! Eu nu vreau să fiu judecător în aceste lucruri!“ 16 Şi i-a alungat de la scaunul de judecată. 17 Atunci ei l-au apucat pe Sostenes, conducătorul sinagogii, şi l-au bătut chiar în faţa scaunului de judecată, fără ca lui Galio să-i pese de aceasta. Pavel se întoarce în Antiohia 18 Pavel a rămas mai multe zile acolo. Apoi şi-a luat rămas bun de la fraţi şi a plecat pe mare spre Siria, împreună cu Priscila şi Aquila, după ce şi-a7 tuns capul în Chencrea8, căci făcuse un jurământ9. 19 Au ajuns în Efes, şi Pavel i-a lăsat acolo pe însoţitorii lui. El a intrat în sinagogă şi a purtat discuţii cu iudeii. 20 Aceştia l-au rugat să rămână la ei mai mult timp, dar el n-a încuviinţat, 21 ci şi-a luat rămas bun de la ei, zicând: „(Trebuie neapărat ca sărbătoarea care vine s-o ţin în Ierusalim.)10 Dacă Dumnezeu vrea, mă voi întoarce din nou la voi!“ Şi a plecat din Efes, pe mare. 22 S-a dat jos în Cezareea, s-a dus şi a salutat biserica din Ierusalim11 şi apoi a coborât la Antiohia. 23 După ce a petrecut un timp acolo, a plecat străbătând din loc în loc ţinutul Galatiei şi al Frigiei şi întărindu-i pe toţi ucenicii. Apolo 24 Un iudeu pe nume Apolo, de neam din Alexandria, care era un vorbitor elocvent12 şi un bun cunoscător al Scripturii, a venit în Efes. 25 El era instruit în ce priveşte Calea Domnului, vorbea cu un duh înfocat şi dădea învăţătură cu acurateţe despre lucrurile privitoare la Isus, deşi cunoştea numai botezul lui Ioan. 26 A început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă, iar când Priscila şi Aquila l-au auzit, l-au luat acasă şi i-au explicat şi mai amănunţit Calea lui Dumnezeu. 27 Pentru că el vroia să treacă în Ahaia13, fraţii l-au încurajat şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, el le-a fost de mare ajutor celor ce, prin har, deveniseră credincioşi. 28 Căci el îi înfrunta pe iudei în public, dovedind pe baza Scripturilor că Isus este Cristosul. 118:2 Edictul respective fusese dat în anul 49 d.Cr. (vezi Suetoniu, Viaţa lui Claudiu, 25) 218:7 Unele mss conţin: Titus 318:12 Vezi nota de la 13:7; cunoaştem, dintr-o inscripţie descoperită la Delfi, că Galio a fost proconsul al Ahaiei între 51-52 d.Cr. 418:13 Sau: împotriva legii, fiind vorba despre legea romană; iudaismul era o religio licita (o religie acceptată de stat), pe când creştinismul, rupându-se de iudaism, a devenit o religio illicita (o religie interzisă de stat) 518:18 Poate fi vorba despre un jurământ de nazireat (vezi Nu. 6:1-21) sau despre un jurământ personal prin care Pavel îşi arăta mulţumirea faţă de ajutorul lui Dumnezeu în perioade dificile; tăierea părului marca încheierea jurământului 618:21 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin aceste cuvinte 718:22 Verbul următor, s-a coborât,presupune faptul că Pavel a fost la Ierusalim, cetatea fiind situată la peste 800 m deasupra nivelului mării; sau poate fi vorba despre biserica din Cezareea 818:24 Sau: un bărbat învăţat 918:27 Provincie romană cu capitala la Corint |
Fapte 19
| Pavel în Efes 1 În timp ce Apolo era în Corint, Pavel a călătorit prin regiunile din interior şi a ajuns în Efes1. Acolo a găsit câţiva ucenici 2 şi i-a întrebat: – Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut? Ei i-au răspuns: – Dar nici n-am auzit că este un Duh Sfânt! 3 El le-a zis: – Atunci cu ce botez aţi fost botezaţi? Ei i-au răspuns: – Cu botezul lui Ioan. 4 Pavel a zis: – Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea poporului să creadă în Cel Ce vine după el, adică în Isus. 5 Când au auzit ei aceasta, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. 6 Când Pavel şi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei şi au început să vorbească în limbi şi să profeţească. 7 Erau, cu toţii, cam doisprezece bărbaţi. 8 Apoi a intrat în sinagogă. Timp de trei luni a vorbit cu îndrăzneală, purtând discuţii şi încercând să convingă cu privire la lucrurile despre Împărăţia lui Dumnezeu. 9 Dar fiindcă unii rămâneau încăpăţânaţi şi necredincioşi şi vorbeau de rău Calea înaintea mulţimii, Pavel s-a îndepărtat de ei, luându-i cu el şi pe ucenici. Şi în fiecare zi purta discuţii în sala de prelegeri2 a lui Tiranus. 10 Lucrul acesta a ţinut timp de doi ani, astfel că toţi cei ce locuiau în Asia, atât iudei, cât şi greci, au auzit Cuvântul Domnului. 11 Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, 12 aşa încât la cei bolnavi erau aduse până şi batistele sau şorţurile care îi atinseseră acestuia trupul, şi bolile îi părăseau, iar duhurile rele ieşeau din ei. Cei şapte fii ai lui Sceva 13 Nişte exorcişti iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „În Numele lui Isus, pe Care-L predică Pavel, vă poruncesc să ieşiţi!“ 14 Cei ce făceau lucrul aceasta erau şapte fii ai lui Sceva, un preot conducător3 iudeu. 15 Dar duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?!“ 16 Şi omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe toţi şi i-a bătut în aşa fel încât au fugit din casa aceea goi şi răniţi. 17 Lucrul acesta a fost cunoscut atât de către toţi iudeii, cât şi de către toţi grecii care locuiau în Efes; şi pe toţi i-a cuprins frica, iar Numele Domnului era preamărit. 18 Mulţi dintre cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să-şi spună faptele. 19 Şi mulţi dintre cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adunat cărţile şi le-au ars în faţa tuturor.4 Au socotit preţul acestora şi l-au găsit ca fiind de cincizeci de mii de arginţi5. 20 Astfel, prin tăria Domnului, Cuvântul se răspândea şi se întărea. O mare tulburare în Efes 21 După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a pus în gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia6. El îşi zicea: „După ce voi merge acolo, trebuie să văd şi Roma!“ 22 I-a trimis în Macedonia pe Timotei şi pe Erastus, doi dintre ajutoarele lui, iar el a mai rămas un timp în Asia7. 23 În perioada aceea, s-a stârnit o mare tulburare cu privire la Cale. 24 Un argintar pe nume Demetrius, făcea replici în argint ale templului lui Artemis8 şi aducea astfel lucrătorilor săi nu puţin câştig.9 25 El i-a strâns la un loc, împreună cu alţi lucrători de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Bărbaţi, ştiţi că prosperitatea noastră vine din meseria aceasta 26 şi vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a convins şi a dus în rătăcire o mare mulţime de oameni, spunând că zeii făcuţi de mâini nu sunt de fapt zei! 27 Prin urmare, există pericolul nu numai ca această muncă a noastră să ajungă de tot dispreţul, ci şi ca templul marii zeiţe Artemis să fie socotit ca o nimica şi chiar măreţia ei să fie distrusă, a ei, cea la care se închină toată Asia şi toată lumea!“ 28 Când au auzit ei aceste lucruri, s-au umplut de mânie şi au început să strige: „Mare este Artemis a efesenilor!“ 29 Cetatea s-a umplut de zarvă. S-au repezit într-un singur gând spre teatru, târându-i acolo şi pe macedoneenii Gaius şi Aristarh, însoţitorii de drum ai lui Pavel. 30 Pavel vroia să vină la norod, dar ucenicii nu l-au lăsat. 31 Chiar şi unii dintre conducătorii provinciei Asia10, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru. 32 Unii strigau ceva, alţii strigau altceva, căci adunarea era în confuzie, iar cei mai mulţi nici nu ştiau de ce se adunaseră. 33 Unii din mulţime l-au înştiinţat pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau în faţă, spunându-i despre ce este vorba. Alexandru a făcut semn cu mâna, vrând să se apere înaintea norodului, 34 dar ei, recunoscându-l că este iudeu, au strigat cu toţii într-un glas, timp de aproape două ore: „Mare este Artemis a efesenilor!“ 35 Funcţionarul11cetăţii a reuşit să liniştească mulţimea, zicând: „Bărbaţi ai Efesului, cine este omul acela care să nu ştie că cetatea Efes este păzitorul templului măreţei Artemis şi a imaginii ei căzute din cer12?! 36 Întrucât aceste lucruri sunt de necontestat, ar trebui să vă liniştiţi şi să nu faceţi nimic nesăbuit. 37 Căci i-aţi adus aici pe bărbaţii aceştia care nu sunt nici jefuitori ai templului şi nici blasfemiatori ai zeiţei noastre! 38 Deci, dacă într-adevăr Demetrius şi lucrătorii lui au o acuzaţie împotriva cuiva, tribunalele sunt deschise şi există proconsuli13; să se acuze acolo unii pe alţii! 39 Însă dacă vreţi ceva în plus, se va clarifica într-o adunare legală14. 40 Căci, din cauza celor întâmplate astăzi, suntem în pericol să fim acuzaţi de răscoală, deoarece nu există nici o cauză pentru această zarvă, şi noi nu putem motiva agitaţia aceasta!“ 41 Şi spunând aceste lucruri, a dat drumul adunării. 119:1 Capitala de facto a provinciei romane Asia (vezi nota de la 2:9), cel mai important centru comercial al Asiei Mici şi cetatea în care se afla faimosul templu al lui Artemis, considerat una dintre cele şapte minuni ale lumii antice 219:9 O încăpere unde învăţătorii se întâlneau cu cei pe care îi învăţau 319:14 Fie era din familia marilor preoţi, fie îşi atribuia această descendenţă sau titlul de mare preot 419:19 Probabil drahme sau denari; o drahmă era aproape echivalentul unui denar, care reprezenta plata obişnuită pentru o zi de muncă (soldaţii romani primeau, de asemenea, un denar pe zi) 519:21 Vezi nota de la 18:27 619:22 Vezi nota de la 2:9 719:24Demetrius era probabil conducărul breslei argintarilor din Efes 819:31 Gr. : asiarhon, oameni bogaţi şi influenţi, funcţionari imperiali ai provinciei şi reprezentanţi ai cultului imperial (împăraţii romani, începând cu Augustus, erau divinizaţi după moarte, constituindu-se astfel un cult al împăratului care avea temple şi preoţi; au fost câţiva împăraţi care au pretins divinizarea lor şi în timpul vieţii) în provicie 919:35 Mulţi specialişti sunt de părere că imaginea ei căzută din cer s-ar referi la o bucată de meteorit pe care oamenii o considerau drept sacră, deoarece căzuse din cer 1019:38 Probabil la modul general, nu în sensul că în Efes s-ar fi găsit mai multe tribunale şi mai mulţi proconsuli; sau, dacă trebuie să luăm textul în sens literal, trebuie ştiut că în anul 54 d.Cr., cu ocazia înscăunării lui Nero, procosulul Asiei, M. Iunius Silvanus, a fost otrăvit de subordonaţii săi, Helius şi Celer, care au rămas proconsuli până la sosirea succesorului oficial (vezi Tacitus, Anale, 13.1) 1119:39 O astfel de adunare se ţinea de trei ori pe lună |
Fapte 20
| Prin Macedonia şi Grecia 1 Când a încetat zarva, Pavel i-a chemat pe ucenici şi, după ce i-a încurajat, şi-a luat rămas bun şi a plecat în Macedonia. 2 A călătorit prin părţile acelea şi i-a încurajat pe credincioşi prin multe cuvinte. Apoi a venit în Grecia, 3 unde a stat timp de trei luni. Chiar când urma să plece pe mare în Siria, iudeii au pus la cale un complot împotriva lui, aşa că el s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4 Îl însoţeau Sopater – fiul lui Pirus din Berea –, Aristarh şi Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe precum şi Timotei, Tihic şi Trofim din Asia1. 5 Aceştia au luat-o înainte şi ne-au2 aşteptat în Troa. 6 Iar noi, după zilele Sărbătorii Azimelor, am plecat pe mare din Filipi şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am rămas timp de şapte zile. Învierea lui Eutih 7 În prima zi a săptămânii, când ne adunaserăm să frângem pâinea3, Pavel, care urma să plece în ziua următoare, stătea de vorbă cu ucenicii şi şi-a prelungit vorbirea până la miezul nopţii. 8 În camera de sus, unde eram adunaţi, erau multe lămpi. 9 Pe un tânăr numit Eutih, care stătea la fereastră, l-a apucat un somn adânc în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la etajul al treilea şi a fost ridicat mort. 10 Pavel a coborât, s-a aplecat asupra lui şi l-a luat în braţe4, spunând: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el!“ 11 Apoi a urcat scările, a frânt pâinea, a mâncat şi a mai vorbit cu ei mult timp, până în zori, după care a plecat. 12 Tânărul a fost adus viu, şi ei au fost nespus de încurajaţi. Pavel îşi ia rămas bun de la bătrânii din Efes 13 Noi ne-am dus înainte la corabie şi am mers pe mare la Assos, de unde urma să-l luăm şi pe Pavel. Căci aşa fusese învoiala, el urmând să meargă până acolo pe uscat. 14 Când s-a întâlnit cu noi în Assos, l-am luat în corabie şi ne-am dus în Mitilene. 15 De acolo am plecat mai departe pe mare, iar a doua zi am ajuns vizavi de Chios. O zi mai târziu am sosit în Samos, (apoi ne-am oprit în Troghilion,)5 iar în ziua următoare am ajuns în Milet. 16 Căci Pavel hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai piardă timpul în Asia6, pentru că se grăbea să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii, dacă-i va fi posibil. 17 Din Milet el a trimis la Efes şi i-a chemat pe bătrânii7 bisericii. 18 Când aceştia au venit la el, le-a spus următoarele: „Ştiţi că, încă din prima zi în care am pus piciorul în Asia, am fost cu voi tot timpul, 19 slujindu-I Domnului cu toată smerenia şi cu lacrimi în mijlocul încercărilor care au venit asupra mea din cauza comploturilor iudeilor. 20 N-am ascuns nimic din ceea ce vă era de folos, predicându-vă şi învăţându-vă în public şi prin case, 21 şi mărturisind atât iudeilor, cât şi grecilor despre pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus. 22 Şi acum, iată că, împins de Duhul, mă duc în Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo; 23 doar Duhul Sfânt mă avertizează în fiecare cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. 24 Însă îmi privesc viaţa ca nefiind de nici un preţ pentru mine, ca să-mi pot sfârşi alergarea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, şi anume să depun mărturie despre Evanghelia harului lui Dumnezeu. 25 Şi acum, iată, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia printre care am umblat predicând Împărăţia. 26 De aceea, vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor. 27 Căci nu m-am dat înapoi de la a vă spune tot planul lui Dumnezeu! 28 Luaţi seama deci la voi înşivă şi la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori8 ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu9, pe care El a câştigat-o prin sângele propriului Său Fiu10! 29 Ştiu că după plecarea mea vor veni între voi lupi feroce11, care nu cruţă turma; 30 şi chiar dintre voi se vor ridica bărbaţi care vor spune lucruri pervertite12, ca să-i tragă pe ucenici după ei. 31 De aceea, vegheaţi, amintindu-vă că timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să vă povăţuiesc pe fiecare cu lacrimi! 32 Iar acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi Cuvântului harului Său, Cuvânt care are putere să vă zidească şi să vă dea moştenirea alături de toţi cei sfinţiţi! 33 N-am dorit nici argintul, nici aurul şi nici haina nimănui. 34 Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au slujit pentru nevoile mele şi ale celor ce erau împreună cu mine. 35 În toate v-am arătat că trebuie să ne trudim să-i ajutăm pe cei slabi, amintindu-vă de cuvintele Domnului Isus, Care, El Însuşi, a zis: «Este mai ferice să dai decât să primeşti!»“ 36 După ce a spus acestea, s-a plecat pe genunchi împreună cu ei toţi şi s-a rugat. 37 Toţi au început să plângă în hohote, au căzut la pieptul lui Pavel şi l-au sărutat mult. 38 Căci erau îndureraţi mai ales din pricina cuvintelor pe care le spusese el, şi anume că nu-i vor mai vedea faţa. Apoi l-au însoţit până la corabie. 120:4 Vezi nota de la 2:9 220:5 Vezi nota de la 16:10 320:7 Probabil este vorba despre Cina Domnulu (vezi Lc. 22:19; F.A. 2:42) 420:10 Vezi 1 Regi 17:21 520:15 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin aceste cuvinte 620:16 Vezi nota de la 2:9; peste tot în capitol 720:17 Sau: prezbiterii 820:28 Lit.: prin sângele Lui propriu sau prin sângele propriului Său; construcţia genitivală poate fi tradusă în ambele sensuri : prin Însuşi sângele Său sau prin sângele propriului Său (Fiu) 920:29 Sau: sălbatici 1020:30 Sau: care vor perverti adevărul |
Fapte 21
| Pavel, în drum spre Ierusalim 1 După ce ne-am luat rămas bun de la ei, am plecat pe mare îndreptându-ne spre Cos. În ziua următoare, am ajuns în Rodos, iar de acolo în Patara. 2 Am găsit o corabie care se îndrepta spre Fenicia, ne-am îmbarcat şi am plecat. 3 Ne-a apărut în zare insula Cipru şi, lăsând-o în stânga, am navigat spre Siria; apoi am acostat în Tir, pentru că acolo urma să se descarce corabia. 4 I-am găsit pe ucenici şi am rămas cu ei timp de şapte zile. Aceştia îl avertizau pe Pavel, prin Duhul, de ce anume se va întâmpla când va pune piciorul în Ierusalim.1 5 Când zilele de stat alături de ei s-au încheiat, am plecat şi ne-am continuat călătoria. Toţi, împreună cu soţiile şi copiii, ne-au condus până afară din cetate. Acolo, pe ţărm, ne-am plecat pe genunchi şi ne-am rugat. 6 Ne-am luat apoi rămas bun unii de la alţii, după care noi ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors la ale lor. 7 Din Tir am plecat mai departe, ajungând în Ptolemaida. I-am salutat pe fraţi şi am rămas cu ei timp de o zi. 8 În ziua următoare am plecat şi ne-am dus în Cezareea. Am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era unul din cei şapte, şi am rămas la el. 9 Acesta avea patru fete fecioare, care profeţeau. 10 Fiindcă am rămas acolo mai multe zile, un profet, pe nume Agab, s-a coborât din Iudeea 11 şi a venit la noi. El a luat brâul lui Pavel şi şi-a legat picioarele şi mâinile, zicând: „Aşa vorbeşte Duhul Sfânt: «În felul acesta îl vor lega iudeii în Ierusalim pe omul căruia îi aparţine brâul acesta şi-l vor trăda în mâinile neamurilor!»“ 12 Când am auzit aceste lucruri, atât noi, cât şi localnicii l-am rugat pe Pavel să nu se suie în Ierusalim. 13 Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceţi de plângeţi aşa şi-mi rupeţi inima?! Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus!“ 14 Pentru că nu putea fi înduplecat, am tăcut, spunând doar: „Facă-se voia Domnului!“ 15 După zilele acelea, ne-am pregătit şi ne-am suit la Ierusalim. 16 Au venit cu noi şi câţiva ucenici din Cezareea şi ne-au condus la Mnason, un vechi ucenic din Cipru, la care urma să găzduim. Pavel în Ierusalim 17 Când am sosit în Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie. 18 A doua zi Pavel a mers împreună cu noi la Iacov, şi toţi bătrânii2 au venit şi ei. 19 După ce i-a salutat, Pavel le-a istorisit, unul câte unul, lucrurile pe care le făcuse Dumnezeu printre neamuri prin slujba lui. 20 Când au auzit ei aceste lucruri, L-au slăvit pe Dumnezeu şi i-au zis lui Pavel: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt plini de râvnă pentru Lege! 21 Lor însă li s-a spus despre tine că-i înveţi pe toţi iudeii dintre neamuri să se lepede de Legea lui Moise, că le zici să nu-şi circumcidă copiii şi să nu mai respecte obiceiurile. 22 Ce este de făcut? Cu siguranţă vor auzi că ai sosit. 23 Fă deci ce-ţi spunem noi: avem aici patru bărbaţi care au făcut un jurământ3. 24 Ia-i cu tine, curăţeşte-te împreună cu ei şi cheltuieşte4 tu pentru ei ca să-şi radă capul. Şi astfel vor şti toţi că nimic din ceea ce li s-a spus despre tine nu este aşa, ci că şi tu trăieşti păzind Legea. 25 Cu privire la neamurile care au crezut, noi am hotărât şi le-am trimis să se ferească de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate5 şi de adulter.“ 26 Atunci Pavel i-a luat pe acei bărbaţi şi, a doua zi, după ce s-a curăţit împreună cu ei, a intrat în Templu şi a anunţat când va fi sfârşitul zilelor de curăţire, când urma să fie adusă o jertfă pentru fiecare dintre ei. Arestarea lui Pavel 27 Când cele şapte zile erau pe sfârşite, iudeii din Asia l-au văzut pe Pavel în Templu; ei au stârnit toată mulţimea şi au pus mâinile pe el, 28 strigând: „Bărbaţi israeliţi, veniţi în ajutor! Acesta este omul care-i învaţă pe toţi, pretutindeni, împotriva poporului nostru, împotriva Legii şi împotriva acestui loc! Ba încă a adus şi nişte greci în Templu şi a pângărit acest loc sfânt!“ 29 Căci îl văzuseră mai înainte în cetate pe Trofim efeseanul împreună cu Pavel şi credeau că Pavel îl adusese în Templu. 30 Toată cetatea s-a pus în mişcare, şi poporul a venit alergând din toate părţile. L-au prins pe Pavel şi l-au târât afară din Templu; şi imediat uşile au fost încuiate. 31 În timp ce încercau să-l omoare, s-a dus vestea la tribunul cohortei6 că tot Ierusalimul este în tumult. 32 Acesta a luat imediat nişte soldaţi şi nişte centurioni7 şi a alergat la ei. Când l-au văzut pe tribun şi pe soldaţi, au încetat să-l mai bată pe Pavel. 33 Atunci tribunul s-a apropiat, l-a arestat pe Pavel şi a poruncit să fie legat cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine era şi ce făcuse. 34 Unii din mulţime strigau una, alţii alta, aşa că, din cauza zarvei, neputând să afle exact ce se întâmplase, a poruncit să fie dus în fort. 35 Când a ajuns la trepte, Pavel a trebuit să fie dus de către soldaţi, din pricina violenţei mulţimii. 36 Căci mulţimea poporului se ţinea după el, strigând: „La moarte cu el!“ Pavel se adresează mulţimii 37 Chiar când urma să fie băgat în fort, Pavel i-a zis tribunului: – Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva? Tribunul l-a întrebat: – Ştii greceşte? 38 Deci nu eşti tu egipteanul care, cu câtva timp în urmă, a pornit o răscoală şi a dus în pustie patru mii de asasini8? 39 Pavel i-a răspuns: – Eu sunt iudeu, din Tarsul Ciliciei, cetăţean al unei cetăţi nu lipsită de importanţă9. Dă-mi voie, te rog, să vorbesc poporului! 40 Tribunul i-a dat voie, iar Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Când s-a făcut tăcere deplină, li s-a adresat în limba aramaică10 astfel: 121:4 Lit.: zile. Aceştia îi spuneau lui Pavel, prin Duhul, să nu se îmbarce spre Ierusalim. Versetul a fost tradus în text, ţinându-se cont de afirmaţiile din cap. 20:22- 23, respectiv cap. 21:11 221:18 Sau: prezbiterii 321:23 Probabil jurământul de nazireat, pângărindu-se în timpul acestui jurământ (vezi Num. 6:2-12) 421:24 Vezi Num. 6:14-15 521:25 Vezi nota de la 15:20 621:31 Gr.: chiliarhos; lat.: tribunus militaris, funcţie militară importanta, punct de pornire într-o carieră politică; comandant peste 600-1000 de oameni, cohorta romană ce se afla cantonată în fortăreaţa Antonia; aici este vorba despre Claudius Lisias (vezi F.A. 23:26) 721:32 Ofiţeri romani subalterni, comandanţi peste aproximativ 100 de oameni 821:38 Sau: sicari, nume dat membrilor unei grupări naţionaliste fanatice, ostilă Romei, care îşi asasinau oponenţii politici; denumirea vine din lat. sicarii, termen ce se referă la arma folosită de aceşti asasini, un pumnal scurt, încovoiat (sicae) 921:39 Sursele istorice atestă importanţa şi privilegiile de care s-a bucurat acest oraş în timpul stăpânirii romane, mulţi locuitori, printre care şi iudei, primind cetăţenia romană pentru ei şi pentru urmaşii lor 1021:40 Sau: în ebraică |
Fapte 22
| 1 „Fraţi şi părinţi, ascultaţi-mi acum apărarea faţă de voi!“ 2 Când au auzit ei că li se adresează în limba aramaică1, au făcut şi mai multă linişte. 3 Pavel a zis: „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta şi am fost educat la picioarele lui Gamaliel, potrivit cu stricteţea Legii strămoşilor noştri, fiind tot atât de plin de râvnă faţă de Dumnezeu cum sunteţi voi toţi astăzi. 4 Am persecutat până la moarte această Cale, am legat şi am pus în închisoare bărbaţi şi femei, 5 aşa cum, de altfel, pot depune mărturie cu privire la mine şi marele preot precum şi tot sfatul bătrânilor2, de la care am primit şi scrisori către fraţii din Damasc, ca să merg şi să-i aduc legaţi la Ierusalim chiar şi pe cei de acolo, ca să fie pedepsiţi. 6 În timp ce eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază, a strălucit deodată împrejurul meu o lumină puternică din cer. 7 Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi zicea: «Saul, Saul, de ce Mă persecuţi?» 8 Eu am întrebat: «Cine eşti, Doamne3?» El mi-a răspuns: «Eu sunt Isus din Nazaret, Cel pe Care tu Îl persecuţi!» 9 Cei care erau împreună cu mine vedeau într-adevăr lumina, dar nu înţelegeau cuvintele Celui Ce-mi vorbea. 10 Am întrebat: «Ce să fac, Doamne?» Domnul mi-a răspuns: «Ridică-te, du-te în Damasc, şi acolo ţi se va spune tot ce s-a hotărât să faci.» 11 Cum, din cauza strălucirii acelei lumini, nu puteam vedea, cei care erau cu mine m-au luat de mână şi m-au dus în Damasc. 12 Un anume Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după cum cere Legea, şi vorbit de bine de către toţi iudeii care locuiau acolo, 13 a venit la mine şi, stându-mi alături, mi-a zis: «Frate Saul, recapătă-ţi vederea!» Chiar în clipa aceea mi-am recăpătat vederea şi m-am uitat la el. 14 El a zis: «Dumnezeul strămoşilor noştri te-a ales ca să-I cunoşti voia, să-L vezi pe Cel Drept şi să auzi cuvinte din gura Lui, 15 pentru că Îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor pentru lucrurile pe care le-ai văzut şi auzit. 16 Iar acum, ce aştepţi?! Ridică-te, fii botezat şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Lui!» 17 După ce m-am întors la Ierusalim, în timp ce mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească 18 şi L-am văzut pe Domnul spunându-mi: «Grăbeşte-te, ieşi repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre Mine!» 19 Eu am zis: «Doamne, ei ştiu că eu îi băgam în închisoare şi îi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine, 20 iar când era vărsat sângele lui Ştefan, martorul4 Tău, eram şi eu de faţă, dându-mi aprobarea şi păzind hainele celor ce-l omorau!» 21 Însă El mi-a zis: «Du-te, pentru că te voi trimite departe, la neamuri!»“ Pavel şi tribunul roman 22 Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta, dar apoi şi-au ridicat glasul, zicând: „Ia de pe pământ un astfel de om, căci nu este vrednic să trăiască!“ 23 În timp ce ei ţipau, îşi azvârleau hainele şi aruncau praf în văzduh, 24 tribunul a poruncit să fie dus în fort şi să fie interogat prin lovituri de bici, ca să afle din ce cauză strigau aşa împotriva lui. 25 În timp ce-l legau cu curele, Pavel i-a zis centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiţi un cetăţean roman care n-a fost judecat?“5 26 Auzind aceasta, centurionul s-a dus la tribun şi l-a anunţat, spunându-i: „Ce vrei să faci? Omul acesta este roman!“ 27 Tribunul s-a dus la el şi l-a întrebat: – Spune-mi, eşti roman? – Da, i-a răspuns Pavel. 28 Tribunul a zis: – Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta. Pavel i-a zis: – Eu sunt chiar născut roman.6 29 Imediat, cei ce urmau să-l interogheze s-au retras de la el, iar tribunul, când a aflat că este cetăţean roman, s-a temut, pentru că-l legase. Pavel înaintea Sinedriului 30 În ziua următoare, vrând să ştie exact de ce era acuzat de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune conducătorii preoţilor şi tot Sinedriul. Apoi l-a adus pe Pavel jos şi l-a pus să stea înaintea lor. 122:2 Sau: în ebraică 222:5 Probabil membri laici ai Sinedriului (vezi nota de la 4:15), capi ai celor mai importante familii evreieşti 322:8 Vezi nota de la 9:5 422:20 Sau: martirul 522:25 Legea romană interzicea aplicarea vreunui tratament degradant, cum ar fi: lovirea cu nuiele, biciuirea sau răstignirea, cetăţenilor romani 622:28 Este posibil ca Pavel să se fi născut într-o familie de iudei care erau cetăţeni romani (vezi nota de la 21:39) |
Fapte 23
| 1 Pavel s-a uitat ţintă la cei din Sinedriu şi le-a zis: – Bărbaţi, fraţilor, eu mi-am trăit viaţa cu o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta. 2 Marele preot Anania1 le-a poruncit atunci celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură. 3 Atunci Pavel i-a zis: – Te va bate Dumnezeu, perete văruit2! Tu şezi ca să mă judeci după Lege şi porunceşti să mă lovească, încălcând astfel Legea?! 4 Cei care stăteau lângă el i-au zis: – Îl insulţi pe marele preot al lui Dumnezeu? 5 Pavel le-a răspuns: – N-am ştiut, fraţilor, că este marele preot; căci este scris: „Să nu-l vorbeşti de rău pe conducătorul poporului tău!“3 6 Pavel, ştiind că o parte dintre ei erau saduchei, iar cealaltă parte erau farisei, a strigat în Sinedriu: – Fraţilor, eu sunt fariseu, fiu de fariseu şi din pricina nădejdii în învierea morţilor sunt judecat eu! 7 Când a spus aceasta, s-a stârnit o neînţelegere între farisei şi saduchei, şi adunarea s-a dezbinat. 8 Căci saducheii zic că nu există nici înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le recunosc pe toate. 9 S-a făcut mult vacarm, iar câţiva cărturari din partida fariseilor s-au ridicat şi au început să se certe zicând: „Nu găsim nimic rău la omul acesta! Dacă i-a vorbit un duh sau un înger?!“ 10 Fiindcă neînţelegerea a devenit atât de mare, tribunului i-a fost teamă ca nu cumva Pavel să fie rupt în bucăţi de ei, aşa că le-a poruncit soldaţilor să se coboare să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în fort. 11 În noaptea următoare, Domnul a stat lângă Pavel şi i-a zis: „Curaj! Căci aşa cum ai depus mărturie despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să depui mărturie şi în Roma!“ Complot pentru uciderea lui Pavel 12 Când s-a făcut zi, iudeii au pus la cale un complot şi s-au legat cu blestem, zicând că nici nu vor mânca şi nici nu vor bea până când nu-l vor omorî pe Pavel. 13 Cei ce au pus la cale acest complot erau mai mulţi de patruzeci. 14 Ei s-au dus la conducătorii preoţilor şi la bătrâni şi le-au zis: „Ne-am legat cu blestem să nu gustăm nimic până când nu-l omorâm pe Pavel. 15 Acum deci, voi împreună cu Sinedriul, trimiteţi-i vorbă tribunului să-l aducă la voi ca şi cum urmează să cercetaţi mai amănunţit lucrurile privitoare la el. Şi înainte să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.“ 16 Însă fiul surorii lui Pavel, auzind despre această cursă, s-a dus, a intrat în fort şi i-a dat de ştire lui Pavel. 17 Pavel l-a chemat pe unul dintre centurioni şi i-a zis: „Condu-l pe tânărul acesta la tribun, pentru că are să-i spună ceva!“ 18 Centurionul l-a luat, l-a dus la tribun şi a zis: „Prizonierul Pavel m-a chemat şi m-a rugat să-l conduc pe acest tânăr la tine, pentru că are să-ţi spună ceva.“ 19 Tribunul l-a luat de mână şi l-a dus deoparte, să discute numai între ei, iar apoi l-a întrebat: – Ce ai să-mi spui? 20 El i-a zis: – Iudeii s-au înţeles să-ţi ceară mâine să-l duci pe Pavel în Sinedriu, ca şi cum urmează să-l interogheze mai amănunţit 21 Tu însă să nu te laşi înduplecat. Căci mai mulţi de patruzeci dintre oamenii lor stau la pândă şi s-au legat cu blestem nici să nu mănânce şi nici să nu bea, până când nu-l vor omorî; iar acum sunt gata şi aşteaptă aprobare de la tine! 22 Tribunul l-a lăsat pe tânăr să plece, poruncindu-i: – Să nu spui nimănui că mi-ai descoperit aceste lucruri! Pavel este dus la Cezareea 23 I-a chemat apoi la el pe doi dintre centurioni şi le-a zis: „Pregătiţi două sute de soldaţi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţaşi4 ca să meargă până în Cezareea5 la ceasul al treilea din noapte6 24 şi asiguraţi cai şi pentru Pavel, ca să-l puneţi călare şi să-l duceţi în siguranţă la guvernatorul Felix!“ 25 A scris o scrisoare care avea următorul cuprins: 26 „Claudius Lisias, către prea alesul guvernator Felix7. Salutare! 27 Omul acesta a fost prins de către iudei şi era să fie omorât de ei, dar, când am aflat că este cetăţean roman, am venit cu soldaţii şi l-am salvat. 28 Vrând să aflu şi motivul pentru care îl acuzau, l-am dus în Sinedriul lor 29 şi am găsit că era acuzat pentru nişte controverse referitoare la Legea lor, dar nu era nici o acuzaţie pentru care să merite moartea sau lanţurile. 30 Mi s-a dat însă de ştire că există un complot împotriva acestui om, aşa că l-am trimis imediat la tine, poruncindu-le şi acuzatorilor lui să-ţi spună ce au împotriva lui. (Fii sănătos!)8“ 31 Aşadar, soldaţii l-au luat pe Pavel, aşa cum li se poruncise, şi l-au dus în timpul nopţii în Antipatris. 32 În ziua următoare, soldaţii i-au lăsat pe călăreţi să meargă mai departe cu el, iar ei s-au întors la fort. 33 Când au ajuns în Cezareea, călăreţii i-au înmânat guvernatorului scrisoarea şi i l-au predat pe Pavel. 34 Guvernatorul a citit scrisoarea şi l-a întrebat din ce provincie este. Aflând că este din Cilicia, 35 a zis: „Te voi audia când vor veni şi acuzatorii tăi!“ Şi a poruncit să fie ţinut sub pază în palatul lui Irod9. 123:2 Mare preot (47-59 d.Cr.) 223:3 Sau: ipocritule; Anania este ucis de către zeloţi în urma declanşării războiului împotriva romanilor (66-70 d.Cr.); vezi Josefus, Ist. Răzb., 4.5.2 323:5 Vezi Ex. 22:28 423:23 Ora 9:00 P.M. 523:26 Antonius Felix, libertul Antoniei, mama împăratului Claudiu; a fost procurator al Iudeii între 52-59 d.Cr.; a fost considerat un om deosebit de crud, capricios şi corupt (Tacit, Istorii, 5.9.1 îl descrie ca un om care „a exercitat puterea regală într-un fel tipic pentru un sclav“) 623:30 Unele mss nu conţin aceste cuvinte 723:35 Gr.: pretoriul lui Irod; pretoriul era cartierul general al împăratului, la Roma sau în alte cetaţi şi reşedinţa guvernatorului, care era reprezentantul împăratului. În Cezareea, pretoriul se afla în palatul construit ca reşedinţă de către Irod cel Mare (37-4 î.Cr.) |
Fapte 24
| Saul în faţa lui Felix 1 După cinci zile, marele preot Anania s-a coborât împreună cu câţiva dintre bătrâni şi cu un anume avocat Tertulus şi au adus acuzaţii împotriva lui Pavel, înaintea guvernatorului. 2 Când Pavel a fost chemat, Tertulus a început să-l acuze astfel: „Datorită ţie, noi avem parte de multă pace şi prin prevederile tale s-au făcut multe reforme pentru neamul nostru. 3 Noi recunoaştem aceasta pretutindeni şi oricând, cu deplină mulţumire, prea alesule Felix. 4 Dar ca să nu te reţin prea mult, te rog să ne asculţi puţin, în bunăvoinţa ta! 5 Am găsit pe omul acesta ca fiind o adevărată molimă; el stârneşte răscoale printre toţi iudeii din toată lumea, este conducătorul partidei nazarinenilor 6 şi a încercat să profaneze chiar şi Templul. Noi l-am prins (şi am vrut să-l judecăm după Legea noastră. 7 Dar a venit tribunul Lisias şi l-a smuls cu mare violenţă din mâinile noastre, 8 poruncind acuzatorilor lui să vină înaintea ta)1. Dacă-l vei interoga, vei putea afla tu însuţi despre toate aceste lucruri de care noi îl acuzăm!“ 9 Iudeii s-au alăturat şi ei acuzaţiei, afirmând că toate acestea erau întocmai. 10 Când guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, Pavel i-a răspuns: „Ştiind că de mulţi ani eşti judecătorul acestui neam, sunt încurajat în apărarea mea. 11 După cum poţi afla şi tu, nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m-am suit să mă închin la Ierusalim. 12 Şi nu m-au găsit nici certându-mă cu cineva în Templu, nici întărâtând mulţimea în sinagogi sau prin cetate. 13 Aşa că ei nici nu-ţi pot dovedi lucrurile de care mă acuză acum. 14 Îţi mărturisesc însă că eu mă închin Dumnezeului strămoşilor noştri, potrivit cu Calea despre care ei spun că este o «partidă», şi cred toate lucrurile care sunt în acord cu Legea şi sunt scrise în Profeţi. 15 Şi am aceeaşi nădejde în Dumnezeu pe care o au şi ei, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi. 16 De aceea mă străduiesc să am întotdeauna o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. 17 După o lipsă de mai mulţi ani, am venit să fac milostenii neamului meu şi să aduc daruri. 18 În timp ce făceam aceasta, m-au găsit curăţit în Templu, nu cu mulţime, nici cu zarvă. 19 Erau şi nişte iudei din Asia, care ar fi trebuit să fie prezenţi înaintea ta şi să mă acuze, dacă ar fi avut ceva împotriva mea! 20 Sau să spună înşişi aceştia ce nelegiuire au găsit în mine, când am stat înaintea Sinedriului, 21 afară numai de strigătul acesta pe care l-am scos în timp ce stăteam în mijlocul lor: «Cu privire la învierea morţilor sunt judecat eu astăzi înaintea voastră!»“ 22 Atunci Felix, care era bine informat cu privire la Cale, i-a amânat zicând: „Voi decide în privinţa voastră, când va veni tribunul Lisias!“ 23 A poruncit centurionului să-l ţină sub pază pe Pavel, dar să-i lase o oarecare libertate şi să nu interzică la nimeni din ai lui să-i slujească. 24 După câteva zile, Felix a venit împreună cu soţia lui, Drusila2, care era iudeică, a trimis după Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Cristos Isus. 25 Însă, în timp ce Pavel vorbea despre dreptate, despre înfrânare şi despre judecata care vine, Felix s-a îngrozit şi a zis: „Acum du-te; când voi mai avea timp, te voi chema.“ 26 În acelaşi timp, el spera că Pavel îi va da bani şi de aceea trimitea deseori după el şi stătea de vorbă cu el. 27 Doi ani au trecut astfel, după care, în locul lui Felix, a venit Porcius Festus3. Vrând să câştige favoarea iudeilor, Felix l-a lăsat pe Pavel în închisoare. 124:6-8 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin ultima parte a v. 6, tot v. 7 şi prima parte a v. 8 224:24 A treia soţie a lui Felix, fiica lui Irod Agrippa I (41-44 d.Cr.); a nu se confunda cu Drusilla, prima soţie a lui Felix, care era nepoata lui Antoniu şi a Cleopatrei (vezi Tacitus, Istorii, 5.9.1) 324:27 Felix a fost chemat la Roma în 59/60 d.Cr. pentru a răspunde acuzaţiilor care i-au fost aduse de către iudei cu privire la modul crud şi corupt in care a condus provincia; sursele istorice nu ne oferă prea multe indicii cu privire la Festus; Flavius Josefus ni-l prezintă ca pe un guvernator mai bun decât predecesorul său, Felix (vezi Josefus, Antich., 20.8.9-10) şi decât succesorul său, Albinus |
Fapte 25
| Pavel înaintea lui Festus 1 La trei zile după ce a sosit în provincie, Festus s-a suit din Cezareea la Ierusalim. 2 Conducătorii preoţilor şi fruntaşii iudeilor i-au făcut cunoscute acuzaţiile împotriva lui Pavel 3 şi l-au rugat să le facă favoarea de a-l trimite pe Pavel la Ierusalim. Ei puseseră la cale un complot, ca să-l omoare pe drum. 4 Festus le-a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea şi că el însuşi urmează să plece acolo cât de curând. 5 „Deci, a spus el, cel mai însemnat dintre voi să se coboare cu mine în Cezareea şi, dacă omul acela a făcut ceva rău, să-l acuze.“ 6 A rămas printre ei nu mai mult de opt sau zece zile, apoi s-a coborât în Cezareea. În ziua următoare s-a aşezat pe scaunul de judecată şi a poruncit să fie adus Pavel. 7 Când a sosit Pavel, iudeii care se coborâseră de la Ierusalim s-au pus în jurul lui şi au adus împotriva lui multe şi grele acuzaţii, pe care nu le puteau dovedi. 8 Pavel s-a apărat astfel: – N-am păcătuit nici faţă de Legea iudeilor, nici faţă de Templu, nici faţă de Cezar!“ 9 Însă Festus, vrând să câştige favoarea iudeilor, l-a întrebat pe Pavel: – Vrei să te sui la Ierusalim şi să fii judecat acolo pentru aceste lucruri înaintea mea? 10 Pavel i-a răspuns: – Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, unde trebuie să fiu judecat. Nu le-am făcut nimic rău iudeilor, după cum ştii şi tu foarte bine! 11 Dacă am făcut vreun rău sau dacă am săvârşit ceva vrednic de moarte, nu încerc să scap de ea, dar dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă acuză ei, nimeni nu mă poate preda lor! Fac apel la Cezar!1 12 Atunci Festus, după ce s-a sfătuit cu consiliul său, a răspuns: – Ai făcut apel la Cezar, la Cezar te vei duce! Festus se consultă cu regele Agrippa 13 După ce au trecut câteva zile, au venit în Cezareea regele Agrippa2 şi Berenice3, ca să-l salute pe Festus. 14 Pentru că au stat acolo mai multe zile, Festus i-a relatat regelui cazul lui Pavel, zicându-i: – Este aici un om care a fost lăsat de Felix în închisoare şi 15 împotriva căruia, când am fost în Ierusalim, conducătorii preoţilor şi bătrânii iudeilor au adus acuzaţii şi au cerut condamnarea lui. 16 Le-am răspuns că nu este obiceiul romanilor să predea vreun om înainte ca cel acuzat să fi fost pus faţă în faţă cu acuzatorii săi şi să se fi putut apăra împotriva acuzaţiei. 17 Ei au venit deci aici, iar eu n-am amânat, ci, chiar în ziua următoare, m-am aşezat pe scaunul de judecată şi am poruncit ca omul să fie adus. 18 Însă când acuzatorii s-au ridicat, n-au adus nici o acuzaţie din relele la care mă aşteptam, 19 ci aveau cu el nişte dispute cu privire la propria lor religie şi la un oarecare Isus, Care a murit şi despre Care Pavel susţinea că este viu. 20 Fiindcă eram nehotărât cu privire la aceste controverse, l-am întrebat pe Pavel dacă vrea să meargă în Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. 21 El însă a făcut apel să fie ţinut sub pază pentru hotărârea împăratului4, aşa că am poruncit să fie ţinut sub pază până când îl voi trimite la Cezar. 22 Agrippa i-a zis lui Festus: – Aş vrea să-l aud şi eu pe omul acesta! Festus i-a răspuns: – Îl vei auzi mâine. Pavel înaintea lui Agrippa 23 Aşadar, în ziua următoare, Agrippa şi Berenice au venit cu mare fast şi au intrat în sala de audieri împreună cu tribunii şi cu oamenii de seamă ai cetăţii, iar Festus a poruncit să fie adus Pavel. 24 Festus a zis: „Rege Agrippa şi voi, toţi cei care sunteţi prezenţi aici cu noi, îl vedeţi aici pe omul cu privire la care toată mulţimea iudeilor a făcut apel la mine, atât în Ierusalim, cât şi aici, strigând că nu trebuie să mai trăiască. 25 Fiindcă am înţeles că nu a făcut nimic vrednic de moarte şi, întrucât el însuşi a făcut apel la împărat, am hotărât să-l trimit. 26 Dar n-am nimic sigur să-i scriu stăpânului cu privire la acesta şi de aceea l-am adus înaintea voastră, şi mai ales înaintea ta, rege Agrippa, ca, după ce se va face investigarea, să am ce să scriu. 27 Căci mi se pare absurd să trimit un deţinut fără să precizez care sunt acuzaţiile împotriva lui.“ 125:11 Lat.: provocatio ad Caesarem. Cf. legii Iuliane (lex Iulia), un cetăţean avea acest drept de apel, dacă fapta sa se încadra în extra ordinem, adică trecea dincolo de jurisdicţia provincială (ordo). Acuzaţiile aduse lui Pavel se încadrau în extra ordinem. Legal, guvernatorul putea fie să-l achite, fie să-i acorde acest drept. Nedorind să intre în conflict cu conducătorii iudei, a-i acorda dreptul de apel era cea mai bună soluţie pentru Festus 225:13 Fiica cea mai mare a lui Irod Agrippa I; viaţa ei incestuoasă a sost aspru criticată nu numai de către iudei, ci şi de către romani (Josefus, Antich. 19.5.1; 20.7.1-3; Iuvenal, Satire, 6.156); a fost căsătorită mai întâi cu unchiul ei, Irod de Calcis, trăind după moartea acestuia cu propriul ei frate, Irod Agrippa II 325:21 Gr.: Sebastos, denumirea în greacă a titlului de August („cu prerogative divine“) pe care-l purtau împăraţii romani; şi în v. 25 |
Fapte 26
| 1 Agrippa i-a zis lui Pavel: – Ţi se dă voie să vorbeşti în apărarea ta! Atunci Pavel a întins mâna şi a început să se apere astfel: 2 – Rege Agrippa, mă consider fericit că urmează să mă apăr astăzi înaintea ta, cu privire la toate lucrurile de care sunt acuzat de iudei, 3 mai ales pentru că tu eşti cunoscător al tuturor obiceiurilor şi controverselor iudeilor. De aceea, te rog să mă asculţi cu răbdare. 4 Toţi iudeii cunosc felul în care mi-am trăit viaţa încă din tinereţe, viaţă pe care mi-am petrecut-o de la început în mijlocul neamului meu şi în Ierusalim. 5 Dacă vor să mărturisească, ei mă cunosc de mult timp şi ştiu că am trăit ca fariseu, după cea mai strictă partidă a religiei noastre. 6 Iar acum, stau aici ca să fiu judecat din pricina nădejdii în promisiunea pe care a făcut-o Dumnezeu strămoşilor noştri, 7 promisiune pe care cele douăsprezece seminţii ale noastre, slujindu-I lui Dumnezeu cu seriozitate zi şi noapte, speră să o primească. Pentru această nădejde, rege, sunt acuzat eu de către iudei! 8 Ce, vi se pare de necrezut faptul că Dumnezeu învie morţii?! 9 Într-adevăr, eu însumi credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, 10 şi aşa am şi făcut în Ierusalim: cu autoritatea primită de la conducătorii preoţilor i-am băgat în închisoare pe mulţi sfinţi, iar când erau condamnaţi la moarte îmi dădeam şi eu votul împotriva lor. 11 De asemenea, pedepsindu-i adesea prin toate sinagogile, m-am străduit să-i fac să blasfemieze; şi fiindcă eram deosebit de furios pe ei, i-am persecutat chiar şi în cetăţile străine! 12 Cu acestea în gând, m-am dus în Damasc, având autoritate şi putere deplină de la conducătorii preoţilor. 13 Pe la mijlocul zilei, rege, în timp ce eram pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul celor ce călătoreau împreună cu mine, o lumină din cer, a cărei strălucire o întrecea pe cea a soarelui. 14 Toţi am căzut la pământ, iar eu am auzit un glas care-mi zicea în limba aramaică1: „Saul, Saul, de ce Mă persecuţi? Îţi este greu să dai cu piciorul într-un ţepuş!2“ 15 Eu am întrebat: „Cine eşti, Doamne3?“ Domnul mi-a răspuns: „Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuţi! 16 Dar ridică-te şi stai în picioare! Căci M-am arătat ţie ca să te numesc slujitor şi martor atât al lucrurilor în care M-ai văzut pe Mine, cât şi al lucrurilor în care Mă voi arăta ţie. 17 Te-am scos din mijlocul poporului tău şi din mijlocul neamurilor la care te trimit, 18 ca să le deschizi ochii să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub autoritatea lui Satan4 la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenire alături de cei sfinţiţi.“ 19 De aceea, rege Agrippa, n-am fost neascultător faţă de viziunea cerească, 20 ci le-am proclamat mai întâi celor din Damasc, apoi celor din Ierusalim şi din întreaga regiune a Iudeii, iar apoi neamurilor că trebuie să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu făcând fapte vrednice de pocăinţă. 21 Pentru aceste lucruri m-au prins iudeii în Templu şi au încercat să mă omoare! 22 Însă până în ziua de azi am primit ajutor de la Dumnezeu şi stau aici, depunând mărturie atât înaintea celor mici, cât şi înaintea celor mari, fără să spun nimic în afară de ceea ce Profeţii şi Moise5 au zis că urmează să se întâmple, 23 şi anume că Cristos va trebui să sufere şi, prin faptul că va fi primul înviat dintre cei morţi, va vesti lumină atât poporului Său, cât şi neamurilor. 24 În timp ce Pavel se apăra astfel, Festus a zis cu glas tare: – Ţi-ai ieşit din minţi, Pavel! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie! 25 Însă Pavel i-a răspuns: – Nu mi-am ieşit din minţi, prea alesule Festus, ci cuvintele pe care le rostesc ţin de adevăr şi de o judecată sănătoasă! 26 Pentru că regele ştie despre aceste lucruri, eu pot să-i vorbesc deschis, întrucât sunt convins că nu i-a scăpat nimic din acestea, deoarece nu s-au întâmplat într-un colţ! 27 Crezi tu în Profeţi, rege Agrippa? Ştiu că tu crezi! 28 Însă Agrippa i-a zis lui Pavel: – Curând mai vrei tu să mă convingi să mă fac creştin! 29 Pavel i-a răspuns: – Fie curând, fie târziu, mă rog lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să devină aşa cum sunt eu, în afară de lanţurile acestea! 30 Regele, guvernatorul, Berenice şi toţi cei ce şedeau împreună cu ei s-au ridicat 31 şi, în timp ce plecau, îşi spuneau unii altora: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de lanţuri!“ 32 Agrippa i-a zis lui Festus: „Omul acesta ar fi putut fi eliberat dacă n-ar fi făcut apel la Cezar!“ 126:14 Un proverb care arată cât de absurd este omul care I se împotriveşte lui Dumnezeu 226:15 Vezi nota de la 9:5 326:18 Vezi nota de la 5:3 426:22 Adică Vechiul Testament, care era împărţit în trei secţiuni: Legea (Moise), Profeţii şi Scrierile; şi în v. 27 |
Fapte 27
| Călătoria spre Roma 1 Când s-a hotărât să plecăm pe mare spre Italia, l-au predat atât pe Pavel, cât şi pe alţi prizonieri unui centurion pe nume Iulius, centurion al regimentului imperial1. 2 Ne-am îmbarcat pe o corabie din Adramita, care urma să plece spre locurile de prin Asia2. Cu noi era şi Aristarh, un macedonean din Tesalonic. 3 În ziua următoare am debarcat în Sidon. Iulius s-a purtat omenos cu Pavel şi i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi, ca să primească îngrijire. 4 Apoi am plecat de acolo şi am navigat la adăpostul insulei Cipru, din cauză că vânturile erau potrivnice. 5 Am navigat pe marea deschisă – pe lângă Cilicia şi Pamfilia – şi am ajuns la Mira, în Licia. 6 Acolo, centurionul a găsit o corabie din Alexandria, care pleca în Italia, şi ne-a îmbarcat pe ea. 7 Timp de mai multe zile am navigat încet şi cu greutate. Am ajuns lângă Cnidus şi, pentru că vântul nu ne-a lăsat să mergem acolo, am navigat la adăpostul Cretei, trecând pe lângă Salmon. 8 După ce am trecut de el cu greu, am ajuns la un loc numit „Limanuri bune“, care era aproape de cetatea Lasea. 9 Trecuse mult timp şi călătoria se făcea de acum periculoasă, pentru că trecuse chiar şi perioada postului3. Prin urmare, Pavel i-a sfătuit 10 astfel: „Oamenilor, văd că această călătorie e pe cale să se facă cu mare pagubă şi cu mare pierdere nu numai pentru încărcătură şi corabie, ci şi pentru vieţile noastre!“ 11 Dar centurionul era mai convins de spusele căpitanului şi ale proprietarului corăbiei decât de spusele lui Pavel. 12 Întrucât portul era nepotrivit pentru a petrece iarna acolo, cei mai mulţi au fost de părere să plece de acolo pe mare şi să încerce să ajungă la Fenix, un port din Creta, îndreptat spre sud-vest şi nord-vest, ca să ierneze acolo. Furtună pe mare 13 Vântul de sud sufla uşor, astfel încât, crezând că-şi pot atinge scopul, au pornit de-a lungul coastei Cretei, cât se putea de aproape. 14 Curând însă a început să sufle dinspre insulă un vânt năprasnic numit Euraquilo4. 15 Corabia a fost luată de vânt, fără să se poată împotrivi lui, şi astfel ne-am lăsat duşi de el. 16 Am navigat la adăpostul unei insule mici, numite Cauda, şi cu greu am putut să aducem sub control barca de salvare a corăbiei. 17 Au ridicat-o la bord şi apoi s-au folosit de nişte frânghii ca să cuprindă corabia de jur împrejur. De teamă să nu eşueze în bancurile de nisip ale Sirtei, au lăsat jos ancora de furtună şi s-au lăsat duşi de vânt. 18 Fiindcă eram prinşi într-o furtună foarte puternică, în ziua următoare au început să arunce încărcătura corăbiei, 19 iar a treia zi au aruncat cu mâinile lor peste bord şi echipamentul corăbiei. 20 Timp de mai multe zile nu s-au văzut nici soarele, nici stelele, iar furtuna n-a slăbit deloc. Într-un final ni se dusese orice speranţă că vom fi salvaţi. 21 După ce a trecut mult timp în care ei nu mai mâncaseră, Pavel s-a ridicat în mijlocul lor şi a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi şi să nu fi plecat din Creta, ca să fi scăpat de această pagubă şi de această pierdere. 22 Acum însă vă sfătuiesc să prindeţi curaj, pentru că nici unul dintre voi nu-şi va pierde viaţa, ci se va pierde doar corabia. 23 Căci noaptea trecută a stat lângă mine un înger al Dumnezeului Căruia Îi aparţin şi Căruia mă închin 24 şi mi-a zis: «Nu te teme, Pavel! Tu trebuie să stai înaintea Cezarului şi iată că Dumnezeu ţi i-a dăruit pe toţi cei ce navighează împreună cu tine!» 25 De aceea, prindeţi curaj, oamenilor, pentru că eu am credinţă în Dumnezeu că va fi aşa cum mi s-a spus! 26 Acum însă trebuie să naufragiem pe o insulă oarecare.“ 27 Cam în a paisprezecea noapte de când eram purtaţi pe Marea Adriatică, pe la miezul nopţii, marinarii au început să bănuiască că se apropie de uscat. 28 Au măsurat adâncimea apei şi au găsit-o de douăzeci de stânjeni5. Au înaintat încă puţin, au măsurat din nou adâncimea apei şi au găsit-o de cincisprezece stânjeni6. 29 De teamă că vom naufragia undeva în locurile stâncoase, au aruncat patru ancore de la pupă şi aşteptau cu nerăbdare să se facă ziuă. 30 Dar fiindcă marinarii încercau să fugă de pe corabie şi lăsaseră jos în mare barca de salvare, sub pretextul că urmează să coboare nişte ancore de la proră, 31 Pavel le-a zis centurionului şi soldaţilor: „Dacă aceştia nu rămân în corabie, voi nu puteţi fi salvaţi!“ 32 Atunci soldaţii au tăiat frânghiile bărcii de salvare şi au lăsat-o să se ducă. 33 Chiar înainte de a se face ziuă, Pavel i-a îndemnat pe toţi să mănânce, spunând: „Astăzi sunt paisprezece zile de când staţi în aşteptare şi, în tot acest timp aţi rămas flămânzi şi n-aţi mâncat nimic. 34 De aceea vă îndemn să mâncaţi ceva, fiindcă lucrul acesta este pentru propria voastră salvare; căci nici un fir de păr din capul vostru nu se va pierde!“ 35 Şi spunând acestea, a luat pâine, I-a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o şi a început să mănânce. 36 Toţi au prins curaj şi au mâncat şi ei câte ceva. 37 În corabie eram, în total, două sute şaptezeci şi şase de suflete. 38 După ce şi-au potolit foamea, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare. Naufragiul 39 Când s-a făcut zi, n-au recunoscut ţărmul, dar au observat un golf care avea plajă şi s-au hotărât ca, dacă vor putea, să ducă corabia să eşueze acolo. 40 Au tăiat legăturile ancorelor şi le-au lăsat în mare, dezlegând în acelaşi timp frânghiile care ţineau cârmele; apoi au ridicat în vânt vela cea mică şi s-au îndreptat spre plajă. 41 S-au lovit însă de un banc de nisip şi corabia a eşuat; prora s-a înfipt în nisip, rămânând împotmolită, în timp ce pupa era ruptă în bucăţi de izbitura valurilor. 42 Planul soldaţilor era să-i omoare pe prizonieri, ca nu cumva vreunul să scape înotând. 43 Dar centurionul, vrând să-l salveze pe Pavel, i-a împiedicat să-şi îndeplinească planul. El le-a poruncit celor ce ştiau să înoate să sară primii peste bord şi să ajungă la ţărm, 44 iar ceilalţi să-i urmezeţinându-se de scânduri sau de bucăţi din corabie. Şi aşa s-a făcut că au ajuns cu toţii în siguranţă la ţărm. 127:1 Lit.: cohortei Augusta; deşi există evidenţe istorice ale existenţei unor cohorte Augusta (cohorta Augusta I în Siria, în timpul lui Augustus şi cohorta Augusta III la Roma), cel mai probabil aici este vorba despre aşa-numiţii speculatores, o unitate specială care nu aparţinea de o legiune anume, jucând un rol important în situaţia unor intrigi militare 227:2 Vezi nota de la 2:9 327:9 Este vorba despre postul prilejuit de Ziua Ispăşirii (10 Tişri, septembrie-octombrie); din sursele istorice aflăm că navigaţia în Mediterană era considerată periculoasă în a doua jumătate a lui septembrie şi imposibilă în a doua jumătate a lui noiembrie 427:14 Sau: Nord-Esticul; denumirea este una hibridă, formată din gr. euros (vântul de răsărit) şi lat. aquilo (vântul nordic) 527:28 Aproximativ 27 m |
Fapte 28
| Pavel în Malta 1 După ce am fost scăpaţi din primejdie, am aflat că insula se numea Malta. 2 Barbarii1 ne-au arătat o bunăvoinţă neobişnuită; au aprins un foc, din pricină că începuse să cadă ploaia şi din pricina frigului, şi ne-au primit alături de ei pe toţi. 3 Pavel a adunat o grămadă de mărăcini şi, în timp ce le punea pe foc, a ieşit o viperă din cauza căldurii şi i s-a prins de mână. 4 Când barbarii au văzut şarpele atârnând de mâna lui, şi-au zis unii altora: „Fără îndoială că omul acesta care a fost salvat din mare este un criminal, căci Dreptatea2 nu-l lasă să trăiască!“ 5 Pavel însă a scuturat şarpele în foc, fără să sufere nici un rău. 6 Ei se aşteptau să se umfle sau să cadă deodată mort. Dar, după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întâmplă nimic neobişnuit, şi-au schimbat părerea şi au zis că este un zeu. 7 Aproape de locul acela se aflau nişte ogoare ale fruntaşului3 insulei, pe care-l chema Publius. El ne-a primit şi ne-a găzduit cu ospitalitate timp de trei zile. 8 Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, suferind de friguri şi dizenterie. Pavel s-a dus la el, s-a rugat punându-şi mâinile peste el şi l-a vindecat. 9 După ce s-a întâmplat aceasta, ceilalţi de pe insulă care aveau boli, au venit şi ei şi au fost vindecaţi. 10 Ei ne-au cinstit în multe feluri, iar când am fost gata de plecare ne-au pus la dispoziţie lucrurile de care aveam nevoie. Pavel soseşte la Roma 11 După trei luni, am plecat pe mare cu o corabie din Alexandria care iernase pe insulă şi care avea emblema Dioscurilor4. 12 Am debarcat în Siracuza, unde am rămas timp de trei zile, 13 iar de acolo am plecat mai departe şi am sosit în Regium. După o zi a început să bată un vânt dinspre sud, iar în ziua următoare am ajuns în Puteoli, 14 unde am găsit fraţi şi am fost rugaţi să rămânem cu ei şapte zile. Şi aşa am ajuns în Roma. 15 Când fraţii de acolo au auzit despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la Forumul lui Apius şi până la „Trei taverne“. Văzându-i, Pavel I-a mulţumit lui Dumnezeu şi a fost încurajat. 16 Când am intrat în Roma (, centurionul i-a predat pe prizonieri căpitanului gărzilor, iar)5 lui Pavel i s-a dat voie să locuiască singur, sub paza unui soldat. Pavel predică la Roma 17 După trei zile, Pavel i-a chemat la el pe fruntaşii iudeilor, iar când aceştia s-au adunat le-a zis: – Bărbaţi, fraţilor, deşi n-am făcut nimic împotriva poporului nostru sau împotriva obiceiurilor strămoşilor noştri, totuşi am fost luat prizonier în Ierusalim şi dat în mâinile romanilor. 18 Aceştia, după ce m-au interogat, vroiau să mă elibereze, fiindcă nu era în mine nici o vină pentru care să merit moartea. 19 Dar, pentru că iudeii s-au împotrivit, am fost constrâns să fac apel la Cezar, deşi nu aveam de adus nici o acuzaţie împotriva neamului meu. 20 Din acest motiv v-am chemat să vă văd şi să vă vorbesc; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanţ! 21 Ei i-au răspuns: – Noi n-am primit din Iudeea nici o scrisoare cu privire la tine şi nici unul dintre fraţii care au venit aici n-a anunţat sau n-a vorbit ceva rău despre tine. 22 Dar am dori să auzim de la tine lucrurile pe care le gândeşti, căci, într-adevăr, ne este cunoscut faptul că pretutindeni se vorbeşte împotriva acestei partide. 23 Aşadar, ei i-au stabilit lui Pavel o zi. Au venit mulţi în locul unde era găzduit, iar el, de dimineaţă până seara, le-a explicat lucrurile, depunând mărturie cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu şi încercând să-i convingă cu privire la Isus, atât din Legea lui Moise, cât şi din Profeţi. 24 Unii erau convinşi de cele spuse de el, dar alţii erau necredincioşi. 25 Fiindcă ei plecau acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel le-a mai zis doar cuvintele acestea: „Bine a vorbit Duhul Sfânt, prin profetul Isaia, strămoşilor noştri, 26 când a zis: «Du-te la cei din poporul acesta şi spune-le: Veţi asculta întruna, dar nu veţi înţelege şi veţi privi mereu, dar nu veţi pricepe! 27 Căci inima celor din acest popor s-a împietrit! Urechile lor aud greu şi ochii li s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Mine şi să-i vindec!»6 28 Să ştiţi deci că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor, şi ele o vor asculta!“ ( 29 Când Pavel a zis aceste cuvinte, iudeii au plecat, având o mare dispută între ei.)7 30 Pavel a rămas acolo doi ani întregi, într-un loc pe care şi-l închiriase. Şi-i primea pe toţi cei ce veneau la el, 31 predicând Împărăţia lui Dumnezeu şi dând învăţătură despre Domnul Isus Cristos, cu toată îndrăzneala şi fără nici o piedică. 128:2 Adică nu vorbeau limba greacă 228:4 Aici dreptatea personificată în zeiţă (Dike) 328:7 Insula avea statutul de municipiu iar guvernatorul ei purta titlul de municipi Melitesium primus omnium, „cel mai important dintre toţi oamenii municipalităţii Maltei“ 428:11Castor şi Pollux, consideraţi în mitologia greco-romană „fiii lui Zeus“ (gr.: dioscuroi) şi protectorii marinarilor 528:16 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin aceste cuvinte 628:27 Vezi Is. 6:9, 10 728:29 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin acest verset |